Argumentul apărării bisericii adventiste

Aş dori să subliniez în câteva cuvinte un fapt care ar trebui sa fie edificator pentru toţi cititorii. Când am pomenit de D.L. Moody şi B. Graham ca fiind instrumentele prin care puterile întunericului au contrafăcut manifestarea Duhului Sfânt în biserica Sa, am făcut-o fiind bine încredinţat în ceea ce spun. Este adevărat, probabil, că au fost stârnite multe prejudecăţi, dar adevărul trebuie înfăţişat aşa cum este. Nu trebuie însă să generalizăm, susţinând că toţi cei care nu cunosc solia îngerului al treilea nu sunt copiii lui Dumnezeu. Dar, când este vorba despre un val evanghelistic prezentat de evanghelişti care capătă un renume, susţinând că au fost chemaţi de Dumnezeu să facă acea lucrare, în timpul sfârşitului, adică în timpul de după căderea papalităţii, dar mai cu seamă timpul care începe cu anul 1831 când s-a făcut auzită întâiaşi dată solia primului înger prin Miller şi când Dumnezeu descoperă adevărata Evanghelie, ce este pusă în contextul luminii sanctuarului ceresc, acolo unde Hristos îşi desfăşoară activitatea, atunci nu putem vorbi despre persoane călăuzite de Dumnezeu cu nici un chip!!

Toţi evangheliştii care prezintă o evanghelie pe care o numesc Evanghelia lui Hristos, în timpul în care Dumnezeu deja a descoperit adevărata Evanghelie prin întreita solie îngerească, din 1831 încoace, iar aceştia nu cunosc sau dacă au auzit, nu vor să primească solia îngerului al treilea, dacă aceşti evanghelişti consideră că legea lui Dumnezeu a fost desfiinţată prin moartea lui Hristos, că Sabatul nu este important, dacă ei nu ştiu nimic şi nici nu vor să înveţe toate cele privitoare la lucrarea lui Hristos în sanctuarul de sus, atunci ei nu pot fi copiii lui Dumnezeu!!! Ceea ce trebuie să ştie ei este că adevărata convertire a inimii aduce un element nou în suflet, iar acest element este viaţa lui Dumnezeu în care sunt cuprinse Sabatul şi neprihănirea vie a lui Hristos!!! Orice om născut din nou este un împlinitor al legii lui Dumnezeu, iar aceia care au studiat solia îngerului al treilea trebuie să fie şi buni cunoscători ai lucrării lui Hristos în sanctuarul de sus, în sfânta sfintelor!!!

Orice altă prezentare a unei evanghelii care nu înalţă Sabatul şi legea lui Dumnezeu, care nu este centrată în sanctuarul de sus, care nu prezintă viaţa de biruinţă asupra păcatului, să fie anatema, cum spune apostolul Pavel. Din nefericire, nu există nici o mărturie că cei doi evanghelişti ar fi prezentat cu adevărat Evanghelia lui Hristos în contextul soliei îngerului al treilea, singura solie care va fi descoperită lumii printr-o mare strigare!!! Toţi marii predicatori care s-au ridicat să vestească Evanghelia lui Hristos, după toată lumina dăruită lor, în timpul de dinaintea descoperirii soliei îngerului al treilea, sunt fără doar şi poate copii trimişi de Hristos să trezească biserica protestantă din moarte, căci cuvântul inspiraţiei ne spune cu privire la biserica din acea perioadă, deci înainte de 1800, că: "... îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort". Apocalipsa 3,1.

Aşadar, nu trebuie să existe nici un fel de confuzie în mintea cititorului, dacă avem în vedere perioada sfârşitului, cea de după 1800, în care evengheliştii care susţin cu tărie că au fost chemaţi de Dumnezeu să săvârşească o lucrare de convertire a lumii, prezintă o evanghelie din care lipseşte cu desăvârşire mesajul îngerului al treilea!!! Ei trebuie probaţi, toţi, cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu cuvântul care spune clar: ">La Lege şi la mărturie!< Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta". Isaia 8,20. Mărturia despre care se vorbeşte aici este mărturia lui Hristos, cuvântul sigur şi lămurit al adevărului profetic prin solia îngerului al treilea!!! Absolut tot ceea ce auzim trebuie testat cu cuvântul cel sigur al Bibliei, însă trebuie să fim buni cunoscători ai mesajului îngerului al treilea, acesta fiind filtrul prin care trebuie filtrată orice învăţătură prezentată de oricine, ceea ce înseamnă că trebuie să fim bine încredinţaţi cu privire la credinţa personală.

Acum, să ne întoarcem la subiectul acestui episod. Este corect să oferim bisericii adventiste dreptul de a se apăra cu cele mai puternice şi concludente argumente. Nu am făcut şi nici nu voi face efortul de a denigra subtil sau pe faţă biserica adventistă; dimpotrivă am prezentat faptele aşa cum sunt. Ceea ce ne interesează nu este ceea ce a fost cândva această biserică sau cum a apărut, ci ceea ce este astăzi din punct de vedere spiritual! De fapt, am arătat foarte clar că ea a fost o biserică profetică, ivindu-se pe scena istoriei într-un mod providenţial şi ca urmare a împlinirii profeţiei din Apocalipsa 14. Mai mult decât atât, a beneficiat şi de un profet veritabil, care întruneşte pur şi simplu toate criteriile biblice, acelea pe care deja le-am enumerat într-un episod trecut când am vorbit despre profetul adevărat.

Pe lângă aceste lucruri, mai beneficiază şi de comoara Spiritului profetic sau mărturiile Duhului Sfânt, care dau putere de netăgăduit adevărului biblic. Aşadar, fiind chemată de Dumnezeu, biserica adventistă trebuie să aibă toate argumentele necesare cu care să vină în apărarea ei, cum că este în continuare biserica prin care Dumnezeu va încheia lucrarea, deşi eu am arătat contrariul. Trebuie să ştim că au existat mai întotdeauna persoane, mai ales în timpul vieţii profetului Ellen White, care afirmau cu tărie că biserica adventistă ar fi Babilon. Însă, Dumnezeu a trebuit să ia atitudine şi să declare prin mărturiile Sale: "Aceia care susţin că bisericile adventiste de ziua a şaptea sunt Babilon, sau vreo parte a Babilonului, ar fi mai bine să stea acasă". Mărturii pentru predicatori, cap. Biserica rămăşiţei nu este Babilon, subcap. O solie falsă, par. 1.

Biserica adventistă era în mod indubitabil biserica adevărată în care Dumnezeu găsise plăcere să îşi descopere adevărul Său veşnic. "El are o lucrare de făcut pentru biserica Sa. Despre ei nu trebuie să se spună că sunt Babilon, ci că sunt sarea pământului, lumina lumii. Ei trebuie să fie mesagerii vii ce proclamă o solie vie în aceste zile din urmă." Selected Messages, vol. 2, pag. 67. "Dumnezeu are o biserică, un popor ales; şi dacă toţi ar vedea, aşa cum eu am văzut, cât de strâns se identifică Hristos pe Sine cu poporul Său, atunci nu s-ar auzi nici o asemenea solie ca aceea care denunţă biserica drept Babilon." Mărturii pentru predicatori, cap. Biserica rămăşiţei nu este Babilon, subcap. O solie falsă, par. 1.

Ceea ce este şi mai frapant e faptul că Dumnezeu a avut grijă să accentueze că, aceia care prezintă un mesaj de ieşire din biserica adventistă, nu sunt soli trimişi de Dumnezeu, aceştia neavând nimic de a face cu El!! "Când se ridică cineva, fie din mijlocul vostru, fie din afara voastră, care este împovărat cu o solie ce declară că poporul lui Dumnezeu se numără cu Babilonul, şi pretinde că marea strigare înseamnă chemarea afară din el, puteţi şti că el nu are solia adevărului. Nu-l primiţi, nici nu-i uraţi de bine; pentru că Dumnezeu nu a vorbit prin el, nici nu i-a dat vreo solie, ci el a alergat înainte de a fi trimis." Mărturii pentru predicatori, cap. Biserica rămăşiţei nu este Babilon, subcap. Cuvintele de acuzare nu sunt de la Dumnezeu, par. 1.

Aceste mărturii, după cum putem constata, sunt foarte puternice şi, pe deasupra, adevărate, fiind scrise sub inspiraţie divină. Aşadar, nu pot fi puse la îndoială fiindcă nu ar fi just un asemenea lucru. Ele declară în mod ferm un adevăr, un adevăr incontestabil!! Dacă ele sunt adevărate, atunci trebuie să fie înţelese corect, numai din punctul de vedere al Duhului Sfânt, întrucât El este adevăratul lor Autor. Şi, ca şi cum acestea nu ar fi de ajuns, biserica adventistă poate prezenta următoarea declaraţie, care nu face altceva decât să întărească toate celelalte declaraţii citate mai sus: "Domnul nu ţi-a dat nici o solie de a numi adventiştii de ziua a şaptea Babilon, şi de a chema pe poporul lui Dumnezeu afară din el. Toate motivele pe care le poţi prezenta nu au nici o greutate faţă de mine cu privire la acest subiect, deoarece Domnul mi-a dat lumina corespunzătoare, exactă, care este opusă unei asemenea solii". Selected Messages, vol. 2, pag. 63.

Aici, solul lui Dumnezeu declară răspicat că ceea ce spun duşmanii bisericii adventiste, o spun fără aprobarea lui Dumnezeu, întrucât ea a primit lumina exactă cu privire la problema implicată! Însă, adevăratul vârf de lance al apărării bisericii adventiste este următoare declaraţie formidabilă, pe deplin adevărată: "Solia care declară că Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este Babilon, şi cheamă pe poporul lui Dumnezeu afară din el, nu vine de la vreun mesager ceresc sau de la vreun agent uman inspirat de Duhul lui Dumnezeu". Selected Messages, vol. 2, pag. 66. Iar la aceasta se va adăuga următoarea: "A pretinde că Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este Babilon înseamnă a avea aceeaşi pretenţie pe care o are Satana, care este acuzatorul fraţilor, ce îi acuză înaintea lui Dumnezeu zi şi noapte". Mărturii pentru predicatori, cap. Biserica rămăşiţei nu este Babilon, subcap. O lucrare de amăgire, par. 1.

Aceste declaraţii arată că biserica adventistă nu trebuie numită Babilon, că Dumnezeu nu are nici o solie în acest sens. Această apărare este una dintre cele mai formidabile din câte există, fiind foarte asemănătoare cu apărarea iudaică, atunci când rabinii l-au înfruntat pe Pavel, care susţinea că adevăraţii creştini nu trebuie să aibă părtăşie cu Baal şi că trebuie să iasă din biserica iudaică!! Cum trebuie, deci, înţelese aceste declaraţii inspirate? Din moment ce sunt inspirate, atunci să-l lăsam pe Autorul inspiraţiei să rezolve dilema şi să ne dea răspunsul corect. Principiul pe care mă bazez este descris în următoarele cuvinte: ">Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.< Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine". Ioan 6,45.

Dacă Dumnezeu le-a inspirat, atunci tot Dumnezeu ne va oferi răspunsul. În primul rând, trebuie să avem în vedere timpul când au fost scrise aceste declaraţii, care pot fi mult mai multe, însă eu le-am selectat pe cele mai puternice. Ele au fost scrise în vremea când biserica adventistă era biserica aleasă a lui Dumnezeu. Au fost scrise când biserica a primit doar prima chemare, ceea ce înseamnă că ea nu avea cum să piardă statutul de biserică aleasă, fiindcă încă nu i se oferise chemarea a doua la nuntă. Toate declaraţiile au fost scrise în timpul vieţii lui Ellen White. Faptul că ea a rămas în biserică, neavând nici o lumină specială de a ieşi din ea, ceea ce n-ar fi corespuns planului lui Dumnezeu şi felului Lui de a fi, atestă sau este o dovadă că aceasta era atitudinea corectă din partea tuturor credincioşilor la vremea respectivă.

În al doilea rând, toate declaraţiile sunt scrise în contextul în care are loc o nuntă, ceea ce înseamnă că ele, pentru a se împlini întocmai după cum spun, sunt condiţionate de intrarea la nuntă din partea bisericii şi de ascultarea permanentă de Mirele divin, o ascultare de tot adevărul descoperit şi trăit, care produce curăţire! Cele mai puternice profeţii vechi-testamentare invocate de rabinii iudei erau condiţionate de intrarea la nuntă a iudeilor şi curăţirea lor. Cu toate că Dumnezeu făgăduise că, după cum soarele nu poate fi oprit să nu mai strălucească pe cer, iar luna nu poate fi făcută să nu mai reflecte lumina soarelui, tot astfel şi Israel va dăinui pe vecie înaintea Sa, totuşi izraeliţii aveau să piardă definitiv favoarea divină ca biserică aleasă. Deşi profeţia amintea pe nume cine va dăinui pe vecie înaintea lui Dumnezeu, totuşi Israelul la care făcea referire era cel spiritual, adică biserica ce împlineşte toate condiţiile ce implică numai ascultarea de adevărul descoperit şi aplicarea acestuia în viaţa de zi cu zi!

Nu contează dacă o biserică a apărut profetic şi deţine tot tezaurul adevărului, ci ceea ce este important e dacă acea biserică, astăzi, reflectă neprihănirea lui Hristos, are caracterul lui Hristos! Contează doar starea ei spirituală din prezent: este ea pe măsura şi în armonie cu tot adevărul descoperit de Dumnezeu sau nu este deloc? O profeţie referitoare la Israel sau orice altă biserică se împlineşte şi stă în picioare doar dacă acea biserică ascultă şi trăieşte prin credinţă tot adevărul divin, înaintând din lumină în lumină, fără să piardă vreodată prezenţa Duhului Sfânt. Prin urmare, biserica adventistă este astăzi biserica lui Dumnezeu dacă face dovada că nu este laodiceană!!!

Când evreii l-au răstignit pe Isus şi apoi l-au omorât pe Ştefan cu pietre, în anul 34 d.Hr., şi-au pecetluit soarta, iar profeţia care vorbea despre Israel avea în vedere de acum biserica apostolică, adevăratul Israel spiritual al vremii aceleia!!! Tot astfel, când biserica adventistă a căzut în starea laodiceană şi a respins cele două chemări divine, profeţiile sau declaraţiile citate anterior nu mai au nici un fel de aplicaţie la biserica adventistă din prezent, ci au în vedere biserica adventistă spirituală sau Israelul spiritual!!!

Să-i dăm voie lui Pavel să ne convingă. "Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel; şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: >În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele<. Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă." Romani 9,1-8.

Parafrazându-l pe Pavel, atunci vom spune astfel: "Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei sunt adventişti, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, Spiritul profeţiei, deci mărturiile Duhului Sfânt. Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din biserica adventistă sunt adventişti; şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: >În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele<. Aceasta înseamnă că nu copiii (adventiştii) trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii (adventiştii) făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă."

Adevărata biserică a lui Dumnezeu, potrivit Duhului Sfânt, aşa cum arată Pavel, a fost întotdeauna şi în orice veac doar biserica făgăduinţei, nu biserica fizică, după trup, cea chemată să împlinească planul lui Dumnezeu, dar care mereu a dat greş, lăsându-l baltă pe Dumnezeu şi planul Lui de salvare a omenirii!!! Biserica după trup a aplicat făgăduinţele clare ale Bibliei în favoarea sa, dar fără să împlinească şi condiţiile cerute de Dumnezeu pentru a fi exact ceea ce spunea făgăduinţa. Condiţiile sunt descrise în aceste cuvinte sublime: "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu". Ieremia 31,31-33.

Toate profeţiile sau declaraţiile care fac referire la Israel sau la orice altă biserică pe care a avut-o Dumnezeu după căderea bisericii iudaice, se împlinesc doar dacă sunt întrunite condiţiile de mai sus, mai întâi cu fiecare membru individual şi apoi cu toată biserica. Hristos este Cap al bisericii doar dacă este mai întâi Capul fiecărui membru al bisericii, în inima căruia sălăşluiesc principiile vii ale neprihănirii, prin sădirea legii sfinte în fiece inimă; ceea ce presupune lucrarea naşterii din nou şi lucrarea de reformă, deci o viaţă de consacrare permanentă în slujba lui Dumnezeu!!

Să luăm aminte la următorul adevăr, care vorbeşte desluşit despre cine este socotit cu adevărat copilul lui Dumnezeu: "Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu". Romani 2,28.29. Parafrazându-l iarăşi pe Pavel, vom citi astfel: "Adventist (baptist, penticostal, catolic, ortodox, etc.) nu este acela care se arată pe din afară că este adventist; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci adventist este acela care este adventist înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de adventist îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu". Pur şi simplu acesta este adevărul!!!

Aşadar, toate declaraţiile de mai sus, ce vin în apărarea bisericii adventiste, trebuie înţelese doar în contextul condiţiilor bine stabilite de Dumnezeu, fără de care nici o profeţie sau declaraţie nu are vreo împlinire cu adresă la biserica sau poporul despre care chiar ele pot vorbi!!! Să reţinem, deci, că ele au fost scrise în timpul când bisericii adventiste i-a fost oferită doar prima chemare la nuntă. Asta însemna că biserica adventistă rămânea în continuare biserica aleasă a lui Dumnezeu până la primirea celei de a doua chemări la nuntă. Dacă această a doua chemare avea să fie respinsă, după cum s-au şi petrecut în realitate lucrurile, atunci toate acele declaraţii nu mai vorbesc despre biserica adventistă după trup, ci doar despre biserica adventistă a făgăduinţei sau spirituală, nimeni alta decât adevărata biserică a rămăşiţei despre care vorbesc Scripturile în Apocalipsa!!! Această biserică a rămăşiţei are în componenţa sa credincioşi care au scrisă în inimă legea lui Dumnezeu şi se bucură din plin de neprihănirea lui Hristos, care trăiesc viaţa de biruinţă asupra păcatului, asta neînsemnând că au devenit imuni la păcat sau că orice ar face, ei rămân neprihăniţi, ci însemnând că trăiesc prin credinţă tot adevărul primit, chiar dacă mai pot greşi de-a lungul căii spre Cetatea sfântă, care sunt leviţii spirituali la care se adaugă numărul mare de fecioare înţelepte din tot cuprinsul bisericii creştine, când acestea vor auzi marea avertizare.

Aceasta va fi adevărata biserică triumfătoare care va încheia lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Dar despre ea voi vorbi mai mult peste câtăva vreme.

Încă o dată, toate declaraţiile de apărare ale bisericii adventiste sunt adevărate şi inspirate, însă nu pot fi folosite astăzi ca armă de apărare întrucât biserica adventistă nu este biserica făgăduinţei!! ">Iată<, zicea profetul, >securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor. Deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.< Valoarea unui pom este hotărâtă nu de nume, ci de roadele lui. Dacă roadele sunt fără valoare, numele nu poate scăpa un pom de la pieire. Ioan a spus iudeilor că situaţia lor faţă de Dumnezeu urma să fie hotărâtă de caracterul şi viaţa lor. Mărturisirile de credinţă erau lipsite de valoare. Dacă viaţa şi caracterul lor nu erau în armonie cu legea lui Dumnezeu, nu erau poporul Lui." Hristos Lumina Lumii, cap. Glasul în pustie, par. 42.

Israel sau biserica adventistă sunt doar un nume, chiar dacă este scris într-o profeţie. Ceea ce contează este caracterul şi viaţa acelui nume. Dacă numele nu este o reflectare fidelă a condiţiilor ce stau la baza tuturor făgăduinţelor lui Dumnezeu, aşa cum le găsim mai sus, în Ieremia 31, şi nu este oglindirea legii trăite a lui Dumnezeu, atunci ceea ce este numit cu numele respectiv nu poate fi biserica lui Dumnezeu!!! Simpla mărturisire de credinţă, simpla declaraţie a teoriei adevărului şi fluturarea lui peste tot, nu fac dintr-un nume copilul sau biserica lui Dumnezeu!! Toate acestea sunt lipsite de valoare câtă vreme caracterul bisericii nu este în armonie cu principiile vii ale legii lui Dumnezeu! Acesta este felul gândirii Duhului Sfânt în această problemă deosebit de importantă! Mintea luminată a lui Pavel a înţeles cum stau lucrurile cu adevărat în ce priveşte biserica iudaică, căci Duhul Sfânt i-a clarificat înţelegerea tuturor argumentelor solide şi inspirate pe care rabinii le fluturau ca pe o dovadă că sunt încă biserica lui Hristos, în pofida faptului că-l răstigniseră pe Mirele lor!!!

A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a gândi ca Dumnezeu şi a vedea lucrurile cum le vede El. Înseamnă a înţelege Scripturile din perspectivă divină! Astfel era mintea lui Pavel. Modul cum el a arătat că biserica iudaică nu mai este biserica lui Dumnezeu este acelaşi mod cum putem înţelege astăzi că biserica adventistă nu mai este biserica lui Dumnezeu!!! Nu am scris nimic din rea-voinţă, ci am căutat pur şi simplu să înţeleg istoria bisericii şi cum trebuie interpretate corect toate argumentele prezentate în apărare de biserica lui Dumnezeu, indiferent care a fost aceasta în decursul timpului. Când am văzut cum interpretează Pavel profeţiile pe care evreii rabini le aduceau în apărarea lor, abia atunci am înţeles principiul sănătos care stă la baza unei interpretări corecte a tuturor argumentelor pe care le folosesc bisericile în apărarea lor.

Evreii ajunseseră orbi spiritual definitiv o dată cu lepădarea lui Mesia şi respingerea celei de a doua chemări la nuntă. Tot astfel adventiştii sunt orbi definitiv, deşi se cred bogaţi, din cauza laodiceanismului şi a respingerii celei de a doua chemări la nuntă. "Solia către laodiceeni se aplică adventiştilor de ziua a şaptea care au avut mare lumină şi nu au umblat în ea. Aceia care au făcut o mare profesiune de credinţă, dar care nu au ţinut pasul cu Conducătorul lor, vor fi vărsaţi din gura Lui dacă nu se pocăiesc." Selected Messages, vol. 2, pag. 66. Trebuie să înţelegem ca niciodată înainte că între biserica iudaică şi cea adventistă există asemănări izbitoare. Aproape că au istorii identice, tocmai din acest motiv Ellen White a scris această profeţie deosebită: "Cursele lui Satana sunt întinse înaintea noastră, tot aşa cum au fost întinse pentru copiii lui Israel, chiar înaintea intrării lor în ţara Canaanului. Noi repetăm istoria acestui popor". Mărturii, vol. 5, cap. Puterea adevărului, par. 10. Din păcate, biserica adventistă chiar a repetat istoria poporului iudeu, laodiceanismul având corespondent clar în peregrinarea prin pustie timp de patruzeci de ani a iudeilor, înainte de a intra în Canaan!!

Mai mult decât orice, astăzi este timpul cel mai prielnic de a învăţa din istoria trecutului, din istoria bisericii lui Dumnezeu, chemată de El spre a împlini planul Său, căci "aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă". 1Corinteni 10,11.12.