O criză inutilă - paralele

Pentru a înţelege mai amplu cele petrecute în acel secol al marii treziri religioase, este bine să avem în vedere câteva principii în baza cărora putem pricepe rostul primirii celor trei mesaje îngereşti, singura platformă reală care asigură trăinicia credinţei fiecărui adevărat credincios al lui Hristos! Aceste mesaje, care întregesc întreaga Evanghelie veşnică, sunt în sine o putere de viaţă pentru toţi cei ce le primesc. Menirea lor era, şi este în continuare, aceea de a pregăti biserica pentru trăirea unei vieţi de biruinţă asupra păcatului, pentru a cunoaşte însemnătatea serviciului sanctuarului ceresc şi pentru a fi gata de confruntarea cu fiara şi icoana fiarei, ambele întregind ceea ce se numeşte Babilonul cel mare!!!

Spuneam că Isus dorea să pună la dispoziţia bisericii Sale cele trei mari elemente unice, prin care să i se poată asigura succesul deplin: un Conducător divin, libertatea faţă de robia papală şi serviciul sanctuarului. Dacă primele două au fost asigurate o dată cu întemeierea noului stat al Lumii Noi - Statele Unite ale Americii, ultimul nu putea fi pus la dispoziţie decât dacă mintea credincioşilor era pregătită să pună deoparte ideile preconcepute şi învăţătura greşită, pentru a fi în stare să discearnă însemnătatea lucrării lui Hristos în sanctuarul de sus.

Astfel, Isus a chemat biserica Sa, biserica protestantă din America, prin prima solie îngerească, proclamată cu multă putere de William Miller, să ia atitudine referitor la ceasul judecăţii lui Dumnezeu! Era conştientizată că un mare eveniment trebuie să se întâmple, socotit de Miller a fi venirea lui Hristos în slavă, motiv pentru care era invitată să cerceteze Scripturile. Mulţi au luat seama la ea, pe când majoritatea au respins-o. Atunci Hristos a oferit a doua solie îngerească întărită prin strigătul de la miezul nopţii, cel care de fapt introduce a treia solie îngerească, o solie ce conţine totul cu privire la lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc!!

Biserica protestantă a refuzat chemarea lui Dumnezeu şi binecuvântarea primirii adevărului despre serviciul lui Hristos în sanctuarul de sus. În urma acestui fapt s-a format o nouă biserică, mişcarea venirii, cunoscută ulterior sub numele de adventişti de ziua a şaptea, căreia Hristos i-a pus la dispoziţie toate cele trei elemente esenţiale. Acum biserica nou formată a fost invitată să participe la nuntă. Aici trebuie să accentuez următorul principiu: cele două chemări la nuntă nu pot avea loc niciodată decât dacă nunta este gata!!!

Aşadar, acest principiu al celor două chemări se aplică doar acelei biserici care este invitată în mod special la nunta Fiului lui Dumnezeu! Singurele biserici care puteau primi aceste două chemări sunt biserica iudaică şi biserica adventistă! Nunta în sine mai atestă încă un fapt uluitor, şi anume că ea arată intenţia primordială a lui Dumnezeu de a termina lucrarea pe pământ chiar cu biserica ce este invitată la nuntă!! Asta mai înseamnă că ea beneficiază de absolut tot ce este nevoie pentru încheierea lucrării!!!

Mulţi însă susţin că Hristos nu avea cum să vină în epoca apostolică deoarece la vremea aceea nu avea cum să se formeze icoana fiarei! Dar, adevărul este că icoana fiarei, ca şi taina fărădelegii, nici nu ar fi trebuit să apară vreodată! Da, Hristos era pregătit să vină chiar în timpul apostolilor, întrucât biserica lor, care intrase la nuntă în locul bisericii iudaice, dispunea de cele trei elemente esenţiale şi de tot adevărul care o putea pregăti în vederea întâlnirii cu Mirele ceresc. Numai că, din cauza pierderii dragostei dintâi, taina fărădelegii avea să se strecoare în această biserică şi să amâne venirea lui Hristos pentru încă două mii de ani!!

Că aşa stau lucrurile este dovedit prin faptul că Apocalipsa este scrisă când deja biserica apostolică pierduse dragostea dintâi. În marea Sa milă, Hristos l-a păstrat în viaţă pe Ioan cel iubit, tocmai pentru că biserica Lui avea să cadă, iar generaţiile viitoare aveau nevoie să cunoască istoria bisericii Sale până la venirea Sa!! De aceea, cartea Apocalipsa este darul lui Dumnezeu pentru generaţiile următoare, în care este desfăşurat întregul viitor sub formă de simboluri!!! Aşa că, lui Ioan, Hristos îi înfăţişează toată istoria bisericii, şi implicit mersul omenirii, cu scopul de a ne avertiza cu privire la ce urmează să se întâmple. Prin această carte, prin mesajul ei, planul lui Dumnezeu era acela de a încerca oprirea formării icoanei fiarei, precum şi derularea tuturor evenimentelor următoare, cu condiţia să aibă o biserică vrednică în a face întru totul voia lui Dumnezeu, aşa cum îi este descoperită!!!

Mai mult, căderea bisericii apostolice a introdus o serie de împrejurări şi reacţii în lume, care ulterior aveau să conducă la cea mai îndelungată perioadă de întuneric din istoria omenirii şi la amânarea nunţii!!! Ceea ce trebuie să reţinem este că apostazia unei biserici pline de lumină, deci de prezenţa reală a Duhului Sfânt, care pe deasupra mai este invitată şi la nuntă, conduce lumea la mare mizerie morală şi spirituală!!! Când voi ajunge să tratez în mod deosebit cele două chemări adresate bisericii adventiste, voi arăta cum, din cauza respingerii lor, în lume a avut loc o decădere morală înfiorătoare, decădere care continuă şi astăzi, şi va continua până la darea edictului duminical! De fapt, căderea acestei biserici adventiste a deschis drumul, exact aşa cum a profetizat Ioan, către formarea în viitorul apropiat a ridicării chipului fiarei, cu urmarea desfăşurării tuturor evenimentelor despre care vorbeşte profeţia în Apocalipsa 13-19!!!

Dacă apostazia bisericii apostolice a introdus apariţia papalităţii şi a deschis drumul spre Evul Mediu, tot astfel apostazia bisericii adventiste a deschis drumul către apariţia celor două războaie mondiale, iar când a respins şi a doua chemare a deschis drumul spre degringoladă morală şi spirituală în lume şi spre formarea în viitor a icoanei fiarei şi a tuturor evenimentelor ulterioare formării ei!!! Cu cât lumina pe care o biserică o primeşte este mai mare, cu atât sau exact în aceeaşi măsură va fi şi decăderea morală în lume atunci când acea biserică apostaziază şi ajunge o parte a tainei fărădelegii!!! Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru.

Să ne întoarcem acum la cele trei mesaje îngereşti din Apocalipsa 14,6-11, spre a vedea împreună ce se întâmplă când cineva respinge mesajul adus de primul înger. Pentru a înţelege corect acest lucru, este bine să căutăm un model lăsat de Dumnezeu în Scripturi, care să ne ajute chiar în această privinţă. "Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru." Tragedia veacurilor, cap. Lumină prin întuneric, par. 1. Acest model este cel referitor la vestirea de către Ioan Botezătorul a primei veniri a lui Mesia!! Vestirea lui Ioan Botezătorul îşi găseşte corespondent perfect în proclamarea celei de a doua veniri a lui Hristos prin Miller!!

Amândoi au făcut aceeaşi lucrare, pregătind calea pentru venirea lui Mesia; este adevărat una fizică, dacă ne referim la prima venire, şi alta fiind de fapt intrarea lui Isus la Tatăl pentru a-şi primi împărăţia, însă este tot o venire, venirea Fiului înaintea Tatălui în Sfânta Sfintelor pentru îndeplinirea ultimei lucrări, cea a ispăşirii în care judecata joacă un rol primordial. Acum, cei care nu au primit solia lui Ioan, nu puteau avea nici un folos, nici un beneficiu de pe urma învăţăturilor lui Mesia şi a vestirii că Împărăţia cerurilor s-a apropiat!!! Cea de-a doua solie, cea proclamată de Isus, este respinsă din cauza respingerii primei solii date de Ioan Botezătorul!! O dată respinsă lumina aşa cum o dă Dumnezeu de prima dată, când urmează să fie dată lumină suplimentară, ce se adaugă luminii dintâi, respingătorii primei solii vor avea aceeaşi atitudine faţă de această lumină mai bogată. Nu numai că resping solia a doua, dar vor face la fel şi cu a treia şi cu orice lumină ar mai veni, şi pe care ei nu o mai pot recunoaşte ca venind de la Dumnezeu!!

Când au respins învăţăturile lui Hristos şi misiunea Sa, iudeii au făcut un pas şi mai departe prin faptul că l-au răstignit pe Acela despre care susţineau că-l aşteaptă!!! Era ceva absolut inevitabil. Următorul pas al iudeilor, a se înţelege biserica iudaică, a fost că nu au putut recunoaşte manifestarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, fapt care i-a plasat în poziţia de a fi definitiv prigonitorii bisericii apostolice!!! În felul acesta au pierdut absolut tot ce le dăruise Dumnezeu, toată lumina de care beneficiaseră până atunci. Dovadă că şi astăzi se află în mare întuneric spiritual! Întocmai la fel s-a întâmplat şi la jumătatea sec. al XIX-lea, cu cele trei solii îngereşti. Când biserica protestantă, prin pastorii şi conducătorii ei, a respins prima solie adresată de Miller, nu a mai putut avea nici un beneficiu de pe urma prezentării celei de a doua solii îngereşti. Când a fost dată lumină suplimentară, cea referitoare la lucrarea lui Isus în sanctuarul ceresc, ce face parte din solia îngerului al treilea, biserica protestantă a făcut un pas mai departe în prigonirea adventiştilor, pierzând în felul acesta toată lumina şi privilegiile pe care Dumnezeu li le dăruise prin marii reformatori!!! În felul acesta, fără nici măcar să bănuiască, biserica protestantă, de atunci şi până astăzi, s-a plasat în situaţia de a nu putea beneficia de mijlocirea lui Hristos din sfânta sfintelor! Aşa se explică seceta spirituală acută de decenii în mijlocul tuturor bisericilor protestante şi neoprotestante, până astăzi, care nu au nici un strop de lumină pe cărarea pe care merg, întrucât nu ştiu ce lucrare săvârşeşte Hristos în cer. Eu vorbesc aici doar despre organizaţii religioase, nu despre indivizi, unul aici, doi dincolo, care pot primi lumină de la Dumnezeu dacă au atitudinea celor care au ascultat şi au urmat mesajul divin prezentat de Miller.

     "Atenţia mi-a fost îndreptată către vestirea primei veniri a lui Hristos. Ioan fusese trimis în puterea şi în duhul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru Isus. Cei care au respins mărturia lui Ioan nu au beneficiat de învăţăturile lui Isus. Împotrivirea lor faţă de solia care prevestea venirea Sa i-a plasat într-un loc în care nu puteau primi cu plăcere cea mai puternică dovadă că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins solia lui Ioan să meargă încă şi mai departe, să-L respingă şi să-L răstignească pe Hristos. Făcând acest lucru, ei s-au plasat într-un loc în care nu puteau primi binecuvântările Zilei Cincizecimii, care i-ar fi învăţat calea către sanctuarul ceresc. Sfâşierea perdelei de la templu a arătat că jertfele şi rânduielile iudaice nu aveau să mai fie primite. Marea Jertfă fusese adusă şi acceptată, iar Duhul Sfânt, care a coborât în Ziua Cincizecimii, a purtat mintea ucenicilor de la sanctuarul pământesc către cel ceresc, în care Isus intrase prin propriul Său sânge, pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi foloasele ispăşirii făcute de El. Dar iudeii au fost lăsaţi într-un întuneric total. Au pierdut toată lumina pe care ar fi putut-o avea asupra planului de mântuire şi s-au încrezut mai departe în jertfele şi arderile lor de tot inutile. Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc - cu toate acestea, ei nu ştiau nimic de această schimbare. Din acest motiv, ei nu au putut beneficia de mijlocirea lui Isus în Locul Sfânt.
     Mulţi privesc cu oroare la calea urmată de iudei când L-au respins şi L-au răstignit pe Hristos; iar când citesc istorisirea ruşinoasei Lui maltratări, ei cred că îl iubesc şi nu L-ar fi tăgăduit ca Petru sau răstignit ca iudeii. Dar Dumnezeu, care citeşte inimile tuturor, a pus la probă acea iubire pe care ei mărturiseau că o simt faţă de Isus. Tot cerul a privit cu cel mai adânc interes primirea primei solii îngereşti. Dar mulţi care au mărturisit că-L iubesc pe Isus şi care au vărsat lacrimi când au citit povestea crucii, au luat în râs vestea cea bună a venirii Sale. În loc să primească solia cu bucurie, au declarat că este o amăgire. I-au urât pe cei care iubeau venirea Sa şi i-au dat afară din biserici. Cei care au respins prima solie nu au putut avea vreun avantaj de la cea de-a doua; şi nu au avut nimic de câştigat nici prin strigătul de la miezul nopţii, care trebuia să-i pregătească să intre cu Isus în Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc. Şi, respingând primele două solii, ei şi-au întunecat în aşa măsură priceperea, încât nu pot vedea nici urmă de lumină în cea de-a treia solie îngerească, care arată calea către Sfânta Sfintelor. Am văzut că, după cum iudeii L-au răstignit pe Isus, tot aşa bisericile cu numele răstigniseră aceste trei solii şi nu au, prin urmare, nici cea mai vagă cunoştinţă în ce priveşte calea către Sfânta Sfintelor şi nici nu pot beneficia de mijlocirea săvârşită de Hristos acolo. Asemenea iudeilor, care îşi aduceau jertfele inutile, ei îşi înalţă rugăciunile nefolositoare către încăperea pe care Isus a părăsit-o; şi Satana, mulţumit de această amăgire, îşi ia o aparenţă religioasă şi îndreaptă către sine mintea acestor aşa-zişi creştini, lucrând cu puterea lui semne şi minuni mincinoase pentru a-i imobiliza în capcană. Pe unii îi amăgeşte într-un fel, pe alţii într-altul. El are pregătite amăgiri diferite pentru a influenţa minţi diferite. Unii privesc cu oroare asupra uneia dintre amăgiri, în timp ce primesc cu braţele deschise o alta. Satana îi amăgeşte pe unii prin spiritism. Vine, de asemenea, şi ca înger de lumină şi îşi răspândeşte influenţa în toată ţara prin intermediul reformelor false. Bisericile jubilează şi consideră că Dumnezeu lucrează într-un mod minunat pentru ei, când de fapt este lucrarea unui alt duh. Entuziasmul se va stinge şi va lăsa lumea şi biserica într-o stare mai rea decât înainte." Scrieri timpurii, cap. O bază solidă, par. 2, 3.

Acestea sunt principii de bază care trebuie însuşite de toţi cei ce vor să asculte de adevărul divin cu orice preţ! Acum, să vedem modul cum Dumnezeu a venit în ajutorul milleriţilor pentru ca ei să nu treacă prin cele două dezamăgiri din anul 1844. Dacă ne întoarcem puţin în timp, vom observa că biserica apostolică a beneficiat de darurile Duhului Sfânt, printre care cel mai de seama era darul profeţiei. Acest amănunt este unul foarte important, întrucât o biserică invitată la nuntă, ce beneficiază de cele trei elemente esenţiale, trebuie să se bucure în mod deosebit de manifestarea Duhului Sfânt sub forma darului profeţiei!! Vom vedea în cele ce urmează că şi mişcarea venirii sau mişcarea adventistă s-a bucurat din plin de acest dar formidabil, manifestat prin anumiţi oameni, cel puţin pentru şaptezeci de ani!!!

Dumnezeu este un Dumnezeu care nu se schimbă şi îşi iubeşte prea mult copiii Săi pentru a le ascunde ceva care este în folosul lor şi pe care trebuie să-l ştie. Acest principiu este descoperit în următorul verset biblic: "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci". Amos 3,7. Pe de o parte, noi am văzut că Miller a vestit o solie pe care nu a înţeles-o în întregime, deoarece considera că Isus trebuie să vină pe norii cerului, când de fapt El trebuia să intre la Tatăl pentru nuntă, iar pe de altă parte, versetul de mai sus ne spune că Dumnezeu nu poate lăsa pe cineva în necunoştinţă cu privire la un eveniment aşa de măreţ! Atunci, cum stau lucrurile, a ascuns Dumnezeu esenţialul de Miller sau a făcut tot posibilul să-l ajute pe el şi pe adepţii lui, ca să nu ajungă în situaţia de a trăi două dezamăgiri, una mai cruntă decât cealaltă? De ce nu i-a descoperit în mod providenţial faptul că sanctuarul este cel ceresc şi nu cel pământesc?

Vom fi ajutaţi în găsirea răspunsului corect doar dacă Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie iarăşi un model biblic, un tablou în care să se reflecte aproape aceeaşi situaţie ca cea a milleriţilor. Iar acest tablou există şi ne este descoperit în lucrarea lui Hristos pentru ucenicii Săi, când a încercat să le facă cunoscut că El trebuie să fie răstignit şi că a treia zi, după Scripturi, urmează să învieze, iar ei tot nu au priceput!!!

Numai după ce Hristos i-a condus pe ucenici în situaţia de a recunoaşte că El este Mesia, numai de atunci încolo le putea descoperi adevărul privitor la răstignirea Sa, lucru care nu intra în mintea prietenilor Săi cu nici un chip! Vezi Matei 16,13-20. "De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie." Matei 16.21.

Ei toţi au auzit cu urechile lor aceste cuvinte, însă ce reacţie a avut Petru? "Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: >Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!<" Matei 16.21. Cu toate că auziseră clar acele cuvinte în care Hristos le spunea că trebuie să fie omorât, ei tot nu au priceput ce voia să le spună El, dovadă fiind declaraţia lui Petru! Mai târziu, în timp ce Isus se îndrepta spre Ierusalim cu ucenicii, El iară a făcut încercarea de a le transmite ce se va întâmpla cu El în realitate. Dar ucenicii au avut exact aceeaşi atitudine, ca a unora care auzeau dar nu puteau pricepe ce înseamnă cuvintele respective! "Pe când se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: >Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia<." Matei 20,17-19.

Cu un ultim efort, Hristos le spune pentru ultima oară: "Ştiţi că după două zile va fi Paştile; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit". Matei 26.2. Însă ucenicii, cu toate aceste declaraţii clare auzite de urechile lor, aveau să trăiască cea mai mare dramă din viaţa lor, răstignirea şi moartea lui Mesia!! De ce nu au înţeles nimic, deşi li se spusese de cel puţin trei ori în termeni foarte clari că Hristos va fi omorât şi că va învia?

În primul rând, Hristos a făcut tot ce i-a stat în putinţă să le descopere adevărul cu privire la finalul lucrării şi misiunii Sale. El pur şi simplu i-a înştiinţat în acest chip, dar ei erau ca unii care nu auziseră niciodată acele cuvinte!!! De ce? Deoarece ideea lor cu privire la Mesia şi lucrarea Lui era absolut eronată. În ea nu erau cuprinse răstignirea şi moartea lui Hristos. Atât de mult era înrădăcinată această idee în mintea evreilor, încât nu a existat nici măcar un singur iudeu care să ştie că finalul vieţii lui Hristos este cel adeverit de Scripturi în Isaia 53 şi în Daniel 9,24-27!!! Societatea iudaică aştepta un Mesia în slavă, care să-i elibereze pe evrei de sub stăpânirea romanilor, pentru a-i face în felul acesta conducătorii lumii.

Din cauza acestei învăţături eronate, inoculată în creier timp de sute de ani de rabini şi de preoţi, ucenicii lui Hristos, deşi auzeau clar cuvintele Lui, nu puteau pricepe ce vor să însemne. În mintea lor nu exista nimic cu care acele cuvinte să fie asociate, astfel încât ei să poată să înţeleagă mesajul transmis de Isus. Mintea lor pur şi simplu nu avea nici un reper la care să raporteze acele cuvinte, întrucât ideea de răstignire şi moarte a lui Mesia era ceva imposibil şi inexistent!!! Numai gândiţi-vă în ce situaţie se găsea Isus! Cu toate eforturile Lui, ucenicii nu au putut fi făcuţi să priceapă însemnătatea cuvintelor Sale!!!

     "Nu rareori mintea oamenilor şi chiar a slujitorilor lui Dumnezeu este atât de orbită de părerile omeneşti, de tradiţii şi de învăţăturile false ale oamenilor, încât nu sunt în stare să prindă decât în parte lucrurile mari pe care El le-a descoperit în Cuvântul Său. Aşa au stat lucrurile cu ucenicii lui Hristos, chiar atunci când Mântuitorul era cu ei în persoană. Mintea lor era îmbibată de concepţia populară cu privire la Mesia, ca prinţ pământesc, care urma să-l ridice pe Israel pe tronul împărăţiei universale, şi nu puteau înţelege însemnătatea cuvintelor Lui prin care prevestea suferinţele şi moartea Sa." Tragedia veacurilor, cap. Lumină prin întuneric, par. 8.

Din acest motiv am tot subliniat importanţa de a ne familiariza cu modul de gândire al Duhului Sfânt, căci altfel, din cauza unei singure idei greşite cu privire la biserică, la mijlocirea lui Hristos în sanctuar sau la evenimentele viitoare, ne va arunca într-o situaţie greu de descris! Felul de a gândi al Duhului Sfânt este descoperit în tot adevărul Scripturilor făcut cunoscut într-o formă sau alta de-a lungul timpului!!! Cei care se familiarizează cu felul Lui de a fi, un susur blând şi subţire sau un glas blând şoptit, vor recunoaşte totdeauna adevărul indiferent pe ce cale ar veni!!!

Deci, din cauza ideilor greşite ce umpleau mintea ucenicilor, Hristos nu a putut face mai mult şi, în acest fel, nu i-a putut feri de marea dezamăgire trăită, răstignirea şi moartea lui Mesia!! Atunci, trebuie că tot aşa să fi procedat El şi cu milleriţii, adică trebuie să fi făcut încercarea de a le descoperi ce înseamnă cu adevărat cele trei solii îngereşti, tocmai pentru ca ei să înţeleagă mesajul ce-l vesteau şi să evite astfel dezamăgirile.

     "Experienţa ucenicilor care au predicat >Evanghelia Împărăţiei< la prima venire a lui Hristos îşi are corespondentul în experienţa acelora care au predicat solia celei de a doua veniri a Sa...
     Asemenea primilor ucenici, William Miller şi tovarăşii lui n-au înţeles deplin importanţa soliei pe care o vesteau. Rătăciri, care fuseseră împământenite de multă vreme  în biserică, i-a împiedicat să ajungă la o interpretare corectă a unui punct important al profeţiei. De aceea, cu toate că au vestit solia pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o să o ducă lumii, printr-o înţelegere greşită a sensului ei, au suferit dezamăgirea." Tragedia veacurilor, cap. Lumină prin întuneric, par. 22, 23.

Am arătat deja că ideea greşită era legată de faptul că sanctuarul era înţeles a fi pământul acesta, asociind judecata cu curăţirea pământului. Pentru a veni în ajutorul lui Miller şi a adepţilor săi, Dumnezeu a oferit unui om, încă din 1842, darul profetic şi i-a dat două viziuni la începutul anului respectiv, una în ianuarie şi cealaltă în februarie. Numele acestui om era William Foy. Cum a procedat Hristos cu ucenicii, căutând să-i ferească de marea lor dezamăgire, tot astfel a căutat Duhul Sfânt să le comunice milleriţilor însemnătatea corectă a mesajului celor trei îngeri, dar din păcate, în ambele cazuri, fără rezultatul scontat iniţial.

William Foy era membru al Bisericii Baptiste Libere, fiind pregătit pentru slujire. Când i s-a dat prima viziune, i s-a arătat răsplata celor credincioşi şi, de asemenea, pedeapsa celor ce resping adevărul. În această viziune Duhul Sfânt îi oferă ceva cu care mintea lui era familiarizată, dar în cea de-a doua viziune i se descoperă cum oamenii compară în faţa barei de judecată a lui Dumnezeu şi i se mai arată cum un înger cu o trâmbiţă coboară spre pământ prin trei trepte, după care i se mai arată venirea lui Hristos. I se cere să relateze aceste viziuni, şi o face cu destulă şovăire întrucât el era mulatru, iar prejudecăţile cu privire la negri erau mari în acel timp. Apoi i se mai oferă o a treia viziune, în preajma primăverii anului 1844, în care i se arată trei platforme; dar fiindcă nu a înţeles viziunea refuză să o spună altora.

El a refuzat să facă acest lucru deoarece în învăţăturile timpului, în biserici, nu exista nimic cu privire la subiectul celor trei mesaje îngereşti, întrucât cele trei platforme erau o reprezentare a celor trei îngeri din Apocalipsa 14!!! Această mare greşeală avea să coste mişcarea nou formată introducând-o astfel în prima dezamăgire din primăvara lui 1844. Dar, Duhul Sfânt nu a stat cu mâinile în sân, ci a făcut repede tot posibilul să găsească o altă persoană dispusă să spună, măcar în ceasul al doisprezecelea, viziunea celor trei platforme, pentru ca astfel credincioşii să studieze Apocalipsa 14, nu numai Daniel 8,14.

Acest om avea să fie Hazen Foss. Timpul când i se oferă viziunea este toamna aceluiaşi an important în istoria omenirii şi a bisericii!! Această viziune cuprindea experienţa poporului aşteptător, fiind mult mai desluşită decât cele prezentate lui Foy. Din păcate, deşi era un tânăr de talent, el refuză să spună viziunea, motivul principal invocat fiind acela că cele prezentate în viziune nu concordă cu credinţa lui. El, ca şi ceilalţi care se alăturaseră milleriţilor, trecuse prin prima dezamăgire, acest fapt cântărind de asemenea mult în refuzul de a relata viziunea. De fapt se simţea, după spusele lui, ca unul care fusese amăgit! Dumnezeu i-a transmis că dacă va refuza să relateze viziunea arătată, atunci Duhul Sfânt îl va părăsi şi se va îndrepta către cineva, cel mai slab dintre cei slabi, ultima alternativă pe care Duhul Sfânt o mai avea!

Observaţi, vă rog, că eforturile Duhului Sfânt de a da viziuni s-au îndreptat în primul rând către persoane educate, cu o minte destul de primitoare, deşi plină de idei şi teorii greşite, specifice acelui timp. Când eforturile Lui au dat greş, i-a mai rămas o singură alternativă, ultima, de a înzestra cel mai slab om cu darul profetic tocmai pentru a face de ruşine minţile educate, prea pline de ele însele. Poate veţi întreba de ce Dumnezeu nu a apelat mai întâi la acest vas slab pe nume Ellen G. Harmon, ulterior cunoscută drept Ellen G. White, după numele soţului. Dintr-un motiv foarte simplu, la vremea aceea, în 1842, era doar o copilă de doar cincisprezece ani, care şi ea la rândul ei avea mintea încărcată cu tot felul de idei greşite, printre care cea mai teribilă care o îngrozea de moartea era cea referitoare la existenţa iadului. Dumnezeu nu poate introduce cu forţa înţelesul curat al adevărului într-o minte plină de teorii greşite. Mai întâi, acea minte trebuie stimulată să gândească şi altfel. La cei doi bărbaţi educaţi, care îşi exersaseră mintea să gândească prin educaţie, era mai uşor de dăruit viziuni, tocmai pentru că acestea le stimulau gândirea şi astfel îşi puteau exersa mintea să gândească şi altfel, în altă direcţie, pe când copila respectivă nu avea educaţie, iar mintea ei nu era deprinsă să cugete. Apoi, în tumultul acelor evenimente din 1843-1844, ar fi fost greu de primit un adevăr, fie şi descoperit în viziune, printr-o fetişcană needucată. Problema era că începuseră unii să pretindă că au viziuni şi să se dovedească a fi de fapt nişte oameni înşelaţi de diavolul, care începuse deja să contracareze lucrarea lui Dumnezeu în fel şi chip!!

Este nevoie de timp pentru ca mintea să se acomodeze cu adevăruri pe care nu le-a cunoscut niciodată. Impactul adevărului descoperit asupra unei minţi pline de prejudecăţi şi de idei greşite cu privire la caracterul lui Dumnezeu şi mai ales cu privire la lucrarea lui Hristos din sanctuar, poate produce mari tulburări, mai ales atunci când acel cineva nu este dispus să se lase cu totul în mâinile lui Dumnezeu. La urma urmei, cei doi doar trebuiau să comunice ce li se arătase, nu era musai să înţeleagă din prima ce însemnau viziunile. Pe parcurs, într-un timp foarte scurt, ar fi venit şi înţelegerea!!

Dacă William Foy ar fi fost credincios până la capăt, în pofida ideilor sale greşite, atunci milleriţii ar fi fost feriţi de dezamăgire, fiindcă ar fi studiat însemnătatea celor trei solii îngereşti. Din 1842 şi până în 1844 ar fi fost suficient timp pentru aşa ceva, iar Dumnezeu ar fi adăugat şi mai multă lumină pentru ca ei să ajungă la o cunoaştere foarte rapidă şi temeinică. Dar el a refuzat să fie credincios. Apoi, dacă Hazen Foss ar fi fost loial misiunii la care fusese chemat, mileriţii ar fi putut măcar scăpa de marea dezamăgire din toamna anului 1844.

Aşa că Dumnezeu a făcut tot ce i-a stat în putere să descopere însemnătatea mesajului prezentat de Miller şi de ceilalţi protagonişti, tot aşa cum a făcut Isus cu ucenicii. Dumnezeu nu poate fi acuzat că ar fi ascuns intenţionat faptul că sanctuarul trebuia înţeles literal şi nu văzut a fi pământul nostru. Încercarea Lui de a le descoperi adevărul a făcut ca lumina deosebită a celor trei solii îngereşti să fie prezentată dar nu şi înţelesă!!! Ideile greşite ale milleriţilor au împiedicat înţelegerea de către mintea lor a luminii prezentate.

Până la urmă, Dumnezeu a îngăduit ca lucrurile să se desfăşoare astfel, nu din cauza Lui, ci din pricina încetinelii minţii aşteptătorilor, cu rezultatul că mesajul în sine a dus la curăţirea bisericii!!! Ne aducem aminte că din cincizeci de mii de credincioşi, aveau să mai rămână în urma celei de a doua dezamăgiri aproape o sută de persoane loiale adevărului!!!

     "Dar Dumnezeu şi-a împlinit planul Său binefăcător, îngăduind ca avertizarea cu privire la judecată să fie dată exact aşa cum trebuia. Ziua cea mare era aproape şi, în providenţa Sa, oamenii au fost cercetaţi la timpul hotărât, pentru a le descoperi ce era în inimile lor. Solia avea ca scop să încerce şi să cureţe biserica. Ei au fost determinaţi să vadă dacă sentimentele lor erau legate de lumea aceasta sau de Hristos şi de cer. Ei mărturiseau că îl iubesc pe Mântuitorul şi acum trebuiau să-şi dovedească iubirea. Erau ei gata să renunţe la nădejdile şi ambiţiile lor pământeşti şi să întâmpine cu bucurie venirea Domnului lor? Solia urmărea să-i facă în stare să vadă adevărata lor stare spirituală; a fost trimisă din milă pentru a-i trezi să-l caute pe Domnul, cu pocăinţă şi umilinţă.
     Chiar şi dezamăgirea, cu toate că era urmarea greşitei lor înţelegeri a soliei pe care o dăduseră, urma să fie schimbată în bine. Ea trebuia să încerce inimile acelora care mărturisiseră că au primit avertizarea. Oare, în faţa dezamăgirii urmau să renunţe la experienţa lor şi să părăsească încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu? Sau vor căuta în rugăciune şi umilinţă să vadă unde au greşit în înţelegerea profeţiei? Câţi au fost mânaţi de teamă sau de impuls şi emoţie? Câţi erau cu inima împărţită şi necredincioasă? Mulţimi mărturiseau că iubesc venirea Domnului. Când sunt chemaţi să sufere batjocura şi mustrarea lumii şi încercarea amânării şi dezamăgirii, vor renunţa ei la credinţă? Din cauză că n-au înţeles imediat procedeele lui Dumnezeu cu ei, vor respinge adevărurile sprijinite de mărturia cea mai clară a Cuvântului Său?
     Această încercare avea să descopere puterea acelora care, cu o credinţă adevărată, ascultaseră de ceea ce crezuseră a fi învăţătura Cuvântului şi a Duhului lui Dumnezeu. Ea urma să-i înveţe, aşa cum numai o astfel de experienţă putea s-o facă, primejdia de a primi teoriile şi interpretările oamenilor, în loc de a face din Biblie propriul interpret. Pentru copiii credinţei, nedumerirea şi amărăciunea, care au fost urmarea greşelii lor, trebuiau să lucreze îndreptarea necesară. Ei aveau să fie conduşi la un studiu mai atent al Cuvântului profetic. Urmau să fie învăţaţi să examineze mai cu atenţie temeiul credinţei lor şi să respingă orice lucru, oricât de mult ar fi acceptat de lumea creştină, care nu era întemeiat pe Scripturile adevărului." Tragedia veacurilor, cap. Lumină prin întuneric, par. 2-4 de la sfârşit.