"Ne apropiem de o mare criză care, mai mult decât oricare alta dinainte de când lumea a fost creată, va cere deplina consacrare a oricărui ce a luat asupra lui numele lui Hristos." Criza, cap. Criza din faţa noastră, subcap. Cea mai mare criză de la începutul lumii, par. 1.
Acesta nu este un studiu prin care urmăresc să arunc panică în inimile şi aşa tulburate ale, probabil, multor credincioşi sau ale oamenilor în general. Nu am un astfel de scop. Nu doresc să stârnesc temerile nimănui; însă urmăresc să pun în mişcare, dacă se poate, cu ajutor divin, raţiunea, judecata celor ce vor să-şi folosească mintea în aceste vremuri deosebit de tulburi. Virusul cu pricina, care ne-a invadat vieţile, casele şi pământul, şi aşa a creat prea multă panică, poate chiar mai multă decât altele mai îngrozitoare în manifestările lor, precum Ebola, HIV sau SIDA, gripa spaniolă, ciuma bubonică, etc. Cu toate acestea, nu am de gând să am în atenţie un virus, ci o stare de fapt, fără precedent în lume, creată în urma apariţiei sale bruşte, şi care trebuie că prevesteşte ceva de proporţii uluitoare în viitorul imediat.
Voi privi lucrurile doar din perspectivă biblică, a Inspiraţiei divine. Bunăoară, Hristos ne-a avertizat că, înainte să-şi facă apariţia pe norii cerului, vor avea loc nişte evenimente precum "războaie şi veşti de războaie..., cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor". Matei 24,6-8. Criza aceasta cu care ne confruntăm, ne-a trimis pe toţi acasă, oprind pur şi simplu economia lumii, lumea sportivă şi atâtea alte activităţi umane, mai puţin cele indispensabile vieţii, adică ajutorarea şi îngrijirea celor năpăstuiţi, a bolnavilor, sau sectoarele care necesită producţie continuă, cum sunt produsele de bază alimentare.
Omenirea postmodernă nu a mai întâlnit aşa ceva, de asemenea proporţii. Şi totuşi, nu vorbim decât despre un virus. Ca să înţelegem fenomenul acesta, va trebui să dăm cortina, care desparte lumea văzută de cea nevăzută, la o parte, întrucât lumea noastră nu este condusă doar de către politicieni. De pildă, în cartea profetului Daniel citim despre faptul că o mare bătălie, reală de altminteri, s-a dus pentru câştigarea minţii lui Cirus cel Mare, fie de partea forţelor luminii, fie de partea forţelor întunericului, în legătură cu eliberarea sau nu a evreilor ţinuţi captivi în imperiul babilonian timp de şaptezeci de ani. "Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz... El mi-a zis: >Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei<." Daniel 10,5.12.13.
În aceste texte inspirate, Dumnezeu ne descoperă cum oamenii care se află la cârma unor imperii, a unor guverne sau a unor state, iau decizii în contextul unor lupte grozave care se dau pentru păstrarea influenţei forţelor spirituale, bune sau rele, asupra minţii lor. Ceea ce înseamnă că tot ce se petrece pe acest pământ are un deosebit interes pentru aceste forţe spirituale, unele, ca să păstreze şi să perpetueze mai departe ticăloşia şi orice formă de rău printre oamenii, iar altele, ca să oprească manifestările fărădelegii prin luarea unor decizii corecte de către conducătorii guvernelor şi ai statelor. Deşi este adevărat că împăratul Cirus cel Mare era conducătorul imperiului medo-persan, care tocmai răpusese leul babilonian în mod providenţial, tot atât de real este şi faptul că adevăratul comandant, nevăzut ochilor omeneşti, al acestui imperiu, ca de altfel al tuturor imperiilor mondiale care s-au succedat pe scena istoriei şi a omenirii, este Lucifer însuşi.
Mai sus, în textul Scripturii, se spune limpede că îngerul Gabriel s-a luptat cu Lucifer în mod direct, în sensul că ambii se străduiau să influenţeze, în bine sau în rău, mintea persanului Cirus, pentru ca acesta să ia decizia de a elibera sau a nu elibera pe iudeii captivi încă, deoarece tocmai se împliniseră cei şaptezeci de ani de robie. Aici vorbim despre o luptă a influenţelor, care este înzecit mai mare decât toate eforturile unui om de a convinge alt om să ia o decizie într-o anumită direcţie.
Opoziţia lui Satana era atât de puternică, încât Gabriel sau Moise cel slăvit este nevoit să apeleze la serviciile arhanghelului Mihail, nimeni altul decât Isus Hristos în persoană. Influenţa lui Satana consta în toate acele zvonuri sub forma unor declaraţii mincinoase în legătură cu robii evrei. Iar influenţa lui Gabriel a constat în cuvintele pline de înţelepciune rostite de Daniel în auzul urechilor lui Cirus, când el i-a citit profeţia lui Ieremia privitoare la robia evreilor şi mai ales pe cea a lui Isaia, care chiar îl numea pe nume pe acela care urma să elibereze poporul iudeu. (Vezi Ieremia 25,12; 29,10 şi Isaia 44,28; 45,1-6). Împăratul Cirus urma să decidă pe cine să creadă, ori profeţia, şi deci cuvintele lui Dumnezeu, ori rapoartele mincinoase aduse de vrăjmaşii evreilor, care erau foarte vehemenţi.
Prin urmare, deciziile în plan politic se iau totdeauna doar în urma acestor lupte reale din lumea nevăzută. Trebuie să ştim că, cu cât conducătorii guvernelor sunt mai corupţi, cu atât sunt mai predispuşi ei către influenţele îngerilor răi, motiv pentru care şi deciziile lor vor fi exact pe măsura acelor influenţe. Lucifer este implicat în mod direct în politica sau în mersul acestei lumi, ca să nu mai vorbesc despre lumea religioasă, spre a o câştiga definitiv, dacă poate, de partea sa, iar uneltele pe care şi de care se foloseşte sunt conducătorii guvernelor, ai partidelor politice, ai dictaturilor, ai parlamentelor şi ai statelor lumii. Deciziile le iau totdeauna oamenii, dar numai sub influenţa spirituală, căci îngerii buni sau răi sunt spirite, care predomină şi de care ei au fost atraşi cel mai mult, în funcţie de caracterul şi interesele pe care le au.
În cartea Apocalipsa, avem descoperit un alt tablou terifiant, ce întărește cele menționate anterior, o dată și pentru totdeauna. Aici, ni se arată în maniera cea mai vie și impresionantă cum trei duhuri necurate, simbolul îngerilor răi, se duc la "împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic". Apocalipsa 16,14. Astfel, ni se descoperă şi se întăreşte încă o dată de către Duhul Sfânt, cum lumea reală nevăzută interacţionează cu lumea materială, cu oamenii. Chiar dacă guvernanţii resping această realitate, ea totuşi nu poate fi contestată şi nici schimbată cu nici un chip. "Împăraţii pământului" sunt toţi reprezentanţii sau conducătorii politici ai lumii. Scopul demonilor este acela de a-i determina să hotărască în unanimitate, deci pe întreg mapamondul, prin legi de fier, reglementări cu privire la libertăţile fundamentale şi inalienabile ale omenirii, şi anume, libertatea religioasă, libertatea cuvântului şi liberul arbitru sau altfel spus libertatea conştiinţei.
De ce am amintit despre libertatea religioasă? Ce are ea a face cu politica lumii, a guvernelor, sau cu situaţia de faţă, când trebuie să stăm încartiruiţi în casele noastre? Textul din Scriptură, amintit mai sus, ne spune într-un mod limpede că aceste duhuri necurate ies de undeva. E absolut esenţial să înţelegem această profeţie fabuloasă, pe cale de împlinire, şi care va prinde chipul celor descrise în timpul imediat următor. Aceste duhuri necurate ies "din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos..." Apocalipsa 16,13. În Scripturile adevărului, balaurul este simbolul folosit pentru Satana. "Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume..." Apocalipsa 12,9. Scopul lui absolut este să înşele întreaga lume, dacă va putea. Influenţa lui, a spiritului lui teribil de rău, este îndreptată mai ales asupra conducătorilor religioşi, dar are în vedere la fel de bine şi pe cei politici, căci lumea este clădită pe bazele principiilor împărăţiei sale satanice. Prin taina nelegiuirii, adică prin filozofia gândurilor sale, ce a penetrat de foartă multă vreme întreaga societate, înşeală lumea cu ale ei.
Pentru a putea controla deplin mintea omului, care a fost creată de Dumnezeu să gândească pentru sine şi să se exprime absolut liber, fără constrângerea conştiinţei şi a voinţei în vreun fel, şi aici nu vorbesc despre manifestările necontrolate ale oamenilor care nu se pot supune pe ei înşişi, şi care trebuie stăpâniţi prin legi ce trebuie să le reglementeze comportamentul în societate, Satana se foloseşte de instrumentele politice, cele care au autoritate şi putere să emită şi să aplice legi, pentru a stăpâni nu numai trupurile oamenilor, ci şi conştiinţa şi voinţa, dacă va putea. Aşa că influenţa sa malefică se face prin intermediul slujitorilor săi credincioşi, duhurile necurate, care trebuie să convingă mintea conducătorilor politici să decidă şi să pună în practică politica stăpânitorului acestei lumi, adică luarea în stăpânire sau controlul minţii tuturor oamenilor prin răpirea fundamentală a celor trei libertăţi enumerate mai sus, dar mai ales cea religioasă.
El este stăpânul spiritelor rele, de aceea se zice că ies din gura lui; ele execută toate comenzile şi directivele lui. Dar, ele mai ies şi din gura fiarei. În profeţia biblică această fiară trebuie să fie un corp politico-religios care are experienţă milenară în ce priveşte călcarea în picioare a drepturilor fundamentale ale omului, fie el credincios sau necredincios. Nu este o fiară oarecare, Duhul lui Dumnezeu nu are în vedere o fiară oarecare, ci una care a înfăptuit cele mai mari atrocităţi posibile în rândul oamenilor. Vine a doua la rând în descrierea acţiunii demonilor asupra conducătorilor politici, tocmai pentru că, prin intermediul ei, Satana va putea obţine închinarea tuturor oamenilor, mai puţin a celor 144.000 de credincioşi. "Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume... Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: >Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?<" Apocalipsa 13,2-4.
Am subliniat faptul că această fiară este şi religioasă, nu numai politică. Profeţia de mai sus accentuează această realitate incontestabilă, şi anume faptul că ea primeşte închinare. Este aşa, pentru că, prin ea, cel care primeşte de fapt închinarea este balaurul, alias Lucifer, stăpânitorul acestei lumi, tatăl minciunii, aşa cum îl numea Hristos. Fiara cu pricina este controlată în totalitate de Lucifer, căci el îi oferă puterea influenţei sale, inclusiv puterea de a face minuni ca să înşele nu numai pe oamenii de rând, ci chiar pe conducătorii acestei lumi. "Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic." Apocalipsa 16,14.
Influenţa satanică nu se face doar prin gânduri induse, potrivite pentru fiecare slăbiciune a caracterului deformat de păcat şi pentru interesul meschin personal sau de partid al politicienilor sau conducătorilor lumii, ci şi prin minuni, adică acele semne care apelează şi la carne, la simţuri. Înşelăciunea va fi formidabilă. Se spune că duhurile ies şi din gura fiarei, tocmai pentru ca Duhul Sfânt să ne conştientizeze cu privire la extraordinara influenţă pe care o va avea în curând papalitatea asupra conducătorilor lumii, căci fiara despre care vorbeşte Scriptura este însăşi papalitatea. Experienţa ei bogată în asuprire şi în refuzarea acelor libertăţi fundamentale, va aduce un plus în influenţarea politicii lumii, chiar în direcţia dorită de balaur, şi anume închinarea, un domeniu ce aparţine strict conştiinţei individuale religioase a omului.
Dar mai este şi prorocul mincinos, fapt pentru care influenţa va deveni irezistibilă asupra împăraţilor pământului. Sub această întreită influenţă, planul lui Satana va izbândi aproape deplin. Dar, ce rol joacă acest proroc mincinos? Nu ar fi suficientă influenţa directă a lui Satana prin demonii săi şi prin papalitate? Nu, nu va fi îndestulătoare, întrucât drumul spre răpirea libertăţilor fundamentale ale omului va fi deschis tocmai de acest proroc mincinos. El va fi acela care va da tonul politicii lumii înspre direcţia dorită de Lucifer. El va începe ultima fază a războiului Armaghedon. În profeţie, sunt amintiţi mai întâi balaurul şi fiara, pentru ca noi să fim făcuţi să înţelegem cine este capul şi instrumentul lui, prin care a lucrat timp de peste un mileniu la distrugerea omului. Ei se însoţesc permanent, fiindcă au creat un sistem de gândire numit în Sfintele Scripturi taina nelegiuirii. Taina nelegiuirii s-a ivit în forma ei de bază prin pervertirea învăţăturilor Evangheliei, dăruite ucenicilor prin marea revărsare a Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, fapt care a avut drept rezultat un timp de întuneric şi apostazie îndelungată, un timp numit Evul Mediu Întunecat.
"Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte >Dumnezeu< sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu... Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei... Pe frunte purta scris un nume, o taină: >Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului<." 2Tesaloniceni 2,1-4.7; Apocalipsa 17,5.
Prorocul mincinos urmează acestei alianţe dintre balaur şi fiară şi va fi cooptat chiar în ea, în această alianţă întreită. Fiindcă se spune că este proroc, atunci este musai să tragem concluzia, fără să greşim, că este religios, că aparţine tărâmului religios, întrucât profeţii sunt în general oameni ai lui Dumnezeu, dar la fel de bine alţii sunt şi unelte ale Satanei. Asta înseamnă precis că prorocul mincinos trebuie să fie un corp religios, care capătă o mare putere de influenţă în urma câştigării lui de partea balaurului prin duhurile necurate. Prin faptul că se spune că aceste trei duhuri necurate ies din gura balaurului, a fiarei şi a prorocului mincinos, cu scopul precis de a se duce la împăraţii pământului ca să le câştige încrederea în unanimitate, puterea şi autoritatea, noi trebuie să înţelegem că politicul va fi răpus, câştigat şi cooptat de religia apostată, căci cei trei amintiţi sunt puteri apostate de la legea lui Dumnezeu şi sunt religioşi în esenţă.
Astfel, Satana a fost cândva un înger loial lui Dumnezeu şi-i aducea închinare sub formă de laude, bucurie şi fericire, dar prin cădere a devenit un balaur; fiara a fost odinioară o biserică luminată cum nu se poate şi înzestrată cu puterea colosală a Duhului Sfânt, adică biserica apostolică, însă prin cădere şi apostazie a devenit o fiară asmuţită de balaur împotriva lui Dumnezeu, iar prorocul mincinos este acela căruia Dumnezeu i-a dat un loc de locuit, pe un pământ sigur, lipsit cu totul de prezenţa fiarei, în dorinţa de a păstra ceea ce biserica apostolică pierduse, adică Evanghelia. A fost o biserică persecutată de fiară, care şi-a găsit refugiul într-o lume nouă. Numai că, aici, a devenit tot o fiară, ca mama lui, despre care Inspiraţia divină ne spune că este o desfrânată. Mai mult, a devenit proroc mincinos, pentru că împrumută vorbele balaurului, aceleaşi vorbe pe care le insuflase acest balaur şi mamei sale, şi astfel prorocul mincinos devine în caracter exact ca ea.
"Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme... I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruie. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat... Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. Daniel 7,24.25; Apocalipsa 13,5-8; 11-14.
Prin urmare, prorocul mincinos este protestantismul apostaziat, adică ceea ce vor deveni fiicele Babilonului (adică fiicele papalității, fiindcă din ea au ieșit protestanții), pe tărâmul american. Şi care va fi rezultatul muncii celor trei duhuri necurate care stăpânesc fiara, prorocul mincinos şi pe împăraţii pământului? O mare confederaţie mondială, înfăţişată în Scripturile adevărului printr-o femeie deșănțată, partea religioasă, care călăreşte o fiară, partea politică, a împăraţilor pământului. Religia creştină apostată are nevoie de puterea şi autoritatea statului ca să emită legi de natură şi cu conţinut religios. Are nevoie de parafa şi semnătura statului! "Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor." Apocalipsa 17,13. Acesta este adevărul.
Dar, ce legătură este între starea de faţă, rezultată în urma acestei pandemii şi profeţia menţionată despre care am făcut vorbire, mai ales că acum nu există nici o ameninţare a conştiinţei? Legătura o face sau este în ceea ce priveşte starea de fapt în care ne aflăm, rezultată în urma unui exerciţiu dat pe faţă de autoritatea statală, prin instrumentele legale politice pe care le are la dispoziţie. Noi ne aflăm într-o criză majoră, iar această criză, şi nu virusul în sine, nu este decât un semn indicator că ceva neaşteptat urmează să se întâmple în viitorul imediat. Este practic semnul după care trebuie să ştim că terenul este pregătit pentru împlinirea profeţiei pe care am luat-o în discuţie. Nu este o problemă că autorităţile din întreaga lume au luat decizia ca oamenii să rămână în casele lor; această soluţie, deşi temporară, nu loveşte în libertăţile fundamentale ale oamenilor, ci în cele ce priveşte circulaţia lor te miri pe unde, în afara serviciului.
Ci problema pe care trebuie să o vedem este cea legată de potenţa şi autoritatea, precum şi mijloacele pe care un stat le are la dispoziţie ca să aducă la îndeplinire ordonanţe, decrete şi legi. Este adevărat că statul este îndreptăţit să deţină autoritate şi putere să conducă asupra cetăţenilor, şi să ia, de asemenea, măsurile cele mai bune pe care le crede de cuviinţă, în vederea protejării propriilor cetăţeni. Dar, în curând, foarte curând, mai curând ca niciodată, această forţă autoritară şi legitimă astăzi a statelor se va transforma într-o autoritate mondială ce decide, sub înrâurirea duhurilor necurate, să violeze conştiinţa, libertatea cuvântului şi cea religioasă. Va fi o forţă într-atât de puternică, încât Dumnezeu o înfăţişează în Apocalipsa 17 sub forma unui tablou terifiant - o femeie destrăbălată şi beţivă călare pe o fiară, ce are exact aceeaşi culoare ca ea. Adică religia apostată şi statul sunt una în ce priveşte obiectivele, mijloacele de coerciţie, spiritul şi caracterul.
Această puterea a guvernelor politice caută Satana să o câştige de partea sa, prin influenţa puternică a demonilor, a protestantismului apostat şi a papalităţii. Criza de faţă este doar poarta de intrare în evenimentele descrise în profeţia biblică, evenimente care vor avea loc într-o succesiune rapidă. Trebuie să avem ochii deschişi, să înţelegem bine profeţia biblică, deoarece aceasta din urmă este chiar Evanghelia veşnică descoperită prin simboluri. Avem datoria solemnă să citim bine evenimentele care se petrec sub ochii noştri.
"Agenţiile răului îşi combină şi consolidează forţele. Ele se întăresc pentru ultima criză mare. Mari schimbări vor avea loc în curând în lumea noastră, iar evenimentele finale se vor succeda rapid." Criza, cap. Criza din faţa noastră, subcap. Ultima criză mare, par. 2.
"O mare criză aşteaptă pe poporul lui Dumnezeu. O criză aşteaptă lumea. Cea mai importantă luptă a tuturor veacurilor este chiar în faţa noastră." Criza, cap. Criza din faţa noastră, subcap. Cea mai importantă luptă a veacurilor, par. 1.
S-ar putea ca după ce trece această criză, să mai urmeze un timp de acalmie, dar nu va fi decât indicul cert pentru ceea ce va urma, tot aşa cum înconjurarea Ierusalimului de către oştile lui Cestius, din anul 68 dHr., a constituit semnul după care toţi creştinii veritabili trebuiau să ştie că sosise vremea să părăsească grabnic Ierusalimul. Şi au făcut-o. Este consemnat de Inspiraţia divină că la distrugerea Ierusalimului de către Titus, doi ani mai târziu, nici un creştin nu a pierit, pentru că aceştia, toţi, se adăpostiseră în cetatea Pela. Cred că acum este cel mai prielnic timp ca toţi creştinii adevăraţi şi consacraţi, să ia decizia de a se muta cât mai grabnic la ţară, departe de marile oraşe. Este vorba despre decizia de mutare în zonele rurale şi nu de a părăsi neapărat serviciile din oraşe. Copiii noştri au nevoie de un alt mediu, de o altă societate, mai liniştită, de la ţară. Eu am luat această decizie încă din anul 2007. În nişte împrejurări favorabile, am părăsit Bucureştiul, nu şi serviciul. Acum, în timp de criză, copiii noştri se pot juca pe bătătura noastră de acasă, pot merge liniştiţi la vecinul bolnav sau bătrân să le ducă ceva de mâncare, fără să fie opriţi pe stradă.
Vreau să subliniez faptul că există o libertate la ţară pe care nu o ai deloc în oraşele şi aşa supraaglomerate. Aşadar, eu cred că este timpul hotărât ca toţi cei care pot, să se mute degrabă la ţară. Nu mai este timp de întârziere. Nu trebuie să privim la criza prezentă ca fiind lipsită de importanţă. Ea este un semn dat de Dumnezeu şi pentru părăsirea marilor oraşe. "Toţi cei care vor să înţeleagă semnificaţia acestor lucruri, să citească capitolul al unsprezecelea din Apocalipsa. Citiţi fiecare verset şi descoperiţi lucrurile care vor avea loc în... oraşe. Citiţi, de asemenea, scenele descrise în capitolul al optsprezecelea al aceleiaşi cărţi." Evenimentele ultimelor zile, cap. Viaţa în mediul rural, subcap. Departe de oraşe, par. 3. "Ca popor păzitor al poruncilor lui Dumnezeu, noi trebuie să părăsim oraşele. Asemenea lui Enoh, trebuie să lucrăm în oraşe, dar să nu locuim în ele." Evenimentele ultimelor zile, cap. Viaţa în mediul rural, subcap. Lucrarea în oraşe să se facă din afara lor, par. 1.
Un alt beneficiu al acestei crize este părtăşia în familie şi o apropiere de Dumnezeu care nu a existat înainte. Prea mulţi sunt atât de indolenţi încât nu-şi vor cerceta temelia pe care au clădit încrederea lor în Dumnezeu. Se mulţumesc cu rugăciuni sporadice şi cu teoria adevărului, mai degrabă a bisericii din care fac parte. Astăzi este timpul să-l cunoaştem pe Dumnezeu, aşa cum nu l-am cunoscut înainte. "Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-l câtă vreme este aproape. Isaia 55,6. "Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: >Căutaţi-Mă, şi veţi trăi!<" Amos 5,4.
Pot fi găsite şi alte beneficii, desigur, însă nu trebuie să scăpăm din vedere pregătirea personală printr-o comuniune vie cu Dumnezeu. Va fi o certitudine că un timp de pace îndelungat nu va mai exista, şi, ca atare, nimeni nu va mai putea să se pregătească asiduu pentru ceea ce urmează. Să profităm de statul acasă şi să facem ceea ce nu am făcut ani de zile. Pentru cine iubeşte pe Hristos şi mântuirea Lui, va lua în serios toate avertizările date de Dumnezeu. Studiaţi cu maximă atenţie şi rugăciune profundă profeţiile Apocalipsei. Aici sunt lucruri care în curând se vor da pe faţă, aşa cum sunt descrise în simboluri.
Nu trebuie să uităm niciodată că puterea şi autoritatea legală astăzi a statului, precum şi mijloacele de a pune în aplicare toate deciziile şi măsurile luate prin decrete, ordonanţe şi legi, vor fi folosite într-o altă direcţie - împotriva lui Dumnezeu. Statul este factorul decident în ce priveşte emiterea şi aplicarea legilor. Prin urmare, influenţa covârşitoare a puterilor întunericului se va îndrepta împotriva lui pentru a-i obţine tot suportul, astfel încât toată puterea lui să fie folosită în scopuri religioase, în scopul călcării conştiinţei şi a libertăţii religioase. Aşa declară profeţia; aşa zice Dumnezeu, şi exact, întocmai, cu desăvârşire aşa se va întâmpla. Dumnezeu nu minte. Lumea noastră nu este condusă doar de politicieni şi prelaţi religioşi; nu, nici pe de parte. Este adevărat că ei decid, dar numai sub influenţa duhurilor rele, atunci când deciziile sunt rele, egoiste şi pline de interes personal sau de grup, ori de partid. Aici, desigur, după cum se poate înţelege, vorbesc doar despre acei politicieni, conducători de state şi prelaţi ale căror interese sunt pur egoiste, ale căror minţi sunt uşor influenţabile la sugestiile stăpânitorilor întunericului, şi al căror caracter lasă de dorit, având o moralitate josnică.
Dacă pentru aproape întreg mapamondul a fost foarte uşor ca statul să impună nişte restricţii corespunzătoare situaţiei create de plaga acestui virus, atunci cât de uşor va fi în viitorul foarte apropiat ca acelaşi stat, în tandem cu biserica decăzută, să ia măsuri pentru anihilarea celor trei mari libertăţi pentru totdeauna? Şi, în mod ironic, totul va fi făcut în numele şi pentru proslăvirea lui Dumnezeu! Nu uităm, problema nu este virusul ca atare, ci starea creată precum şi modalitatea în care este folosită puterea, ce-i drept legal, cu legitimitate, deci bine astăzi, de către guvernele lumii. Dumnezeu ne arată că, atunci când există o voinţă comună exercitată în acelaşi scop, nimic şi nimeni nu va putea să stea în calea factorului decident. Dacă la acest factor se adaugă şi influenţa religiei decăzute, care-şi mai spune şi creştină, atunci cum trebuie să arate criza ce ne aşteaptă?
"Se stârneşte o furtună care va zgudui şi va proba temelia spirituală a fiecăruia până la maximum... Furtuna vine, o furtună care va încerca credinţa fiecărui om, care o va proba de ce categorie este." Criza, cap. Criza din faţa noastră, subcap. O furtună, par. 1, 3.
"Conflictul care este chiar asupra noastră, va fi cel mai teribil pe care cineva l-a văzut vreodată." Criza, cap. Criza din faţa noastră, subcap. Cel mai mare conflict pe care cineva l-a văzut vreodată, par. 1.
De aceea:
"Noi ar trebui să studiem importantele semne indicatoare, care ne arată vremurile în care trăim. Cei care se predau lui Dumnezeu, pentru a fi îndrumaţi şi călăuziţi de El, vor prinde adevăratul înţeles al evenimentelor plănuite de El." Evenimentele ultimelor zile, cap. Ultima criză de pe pământ, subcap. Profeţiile despre ultimele zile se impun atenţiei noastre, par. 2.
