Trăim vremuri tulburi, vremuri care au o conotaţie aparte pentru cei care sunt urmaşii adevăraţi ai lui Isus. Sunt foarte puţini ucenicii lui Isus în lume astăzi şi, întrucât apostazia predomină, ei nu sunt făcuţi cunoscuţi de către Dascălul lor, întocmai cum cei şapte mii de credincioşi în timpul lui Ilie erau păstraţi de Dumnezeu în rezervă pentru orice eventualitate, pentru o criză de mai mari proporţii decât cea întâmpinată de slujitorul credincios al lui Dumnezeu, Ilie Tişbitul. Apostazia nu şi-a atins apogeul ei deocamdată, dar vine timpul când acest lucru va deveni realitate incontestabilă. Dacă este apostazie, înseamnă în mod logic că adevărul lui Dumnezeu lipseşte, fiind întortocheat prin filozofia deşartă a lumii, ce abundă în biserica creştină. Ea, filozofia, a îmbrăcat chipul teologiei, prin care se încearcă, în zadar, explicarea lui Dumnezeu.
În acest context, va exista o confuzie gravă a credinţei, în pofida tuturor cunoştinţelor căpătate de oameni în ultimele două veacuri, revoluţionare în astă privinţă. În curând se va dovedi, fără echivoc, că ceea ce majoritatea creştinilor numeşte adevăr, este de fapt confuzie sau altfel spus babilonie. În nici o biserică creştină nu vor exista idei clare cu privire la taina lui Dumnezeu, care este Isus Hristos în persoană. Mai grav este faptul că toate adevărurile primilor trei îngeri din Apocalipsa 14 vor fi alterate, pierzându-şi puterea lor mântuitoare. Cum ele au menirea să descopere chiar taina lui Dumnezeu generaţiilor din urmă, atunci devine lesne de înţeles de ce Satana încearcă ultima carte, asul din mânecă, pentru distrugerea credinţei tuturor celor ce vor să fie mântuiţi.
Un lucru trebuie să fie foarte clar, şi anume că adevărurile Bibliei din timpul prezent, trebuie să fie adevărurile cuprinse în Evanghelia celor trei îngeri menţionaţi, numită Evanghelia veşnică, întrucât ea este ultima solie ce este dată ultimelor generaţii, după căderea papalităţii, în anul 1798. Toate adevărurile care au fost descoperite generaţiilor din trecut, din era vechi-testamentară şi până la căderea papalităţii, sunt incluse în Evanghelia veşnică, dar cu menţiunea că sunt învăluite într-o aură care acum străluceşte din sfânta sfintelor a Sanctuarului ceresc. Toate aceste adevăruri au căpătat o nouă valoare, fiindcă Hristos le-a înveşmântat în lumina care străluceşte prin slujirea Lui în cea de-a doua încăpere a Sanctuarului ceresc. Ele au menirea să descopere taina lui Dumnezeu într-un fel cu totul şi cu totul special, specific Evangheliei celor trei îngeri. Pe lângă toate aceste adevăruri fabuloase din trecut, Isus ne pune la dispoziţie adevăruri noi, absolut noi, dar care îşi găsesc izvorul în toate celelalte adevăruri revelate. Din acest motiv, adevărul este un lanţ ale cărui zale formează întregul Evangheliei de la căderea lui Adam şi până la cea de-a doua venire a Mântuitorului pe norii cerului.
Scopul lui Satana este să strice toate adevărurile conţinute în mesajul celor trei îngeri, în special toate acele adevăruri care vorbesc despre taina lui Dumnezeu - Isus Hristos, care se află în sfânta sfintelor în Sanctuarul de sus. Asta înseamnă că Satana vizează acele adevăruri care au legătură cu persoana Mântuitorului, în speţă cu natura Lui divină şi cu natura Lui umană, dar şi cu Sanctuarul ceresc. Aşa că este de aşteptat la modul cel mai sigur ca, pe măsură ce ne apropiem de evenimentele prezise în profeţiile din Apocalipsa 13 şi 14, chiar înainte de a se manifesta ultima lucrare a apostaziei, să existe o confuzie gravă şi deosebit de periculoasă a credinţei prin lipsa ideilor clare cu privire la persoana Mântuitorului şi a lucrării Sale în Sanctuarul ceresc.
"Înainte de ultima manifestare a lucrării apostaziei, va fi o confuzie a credinţei. Nu vor exista idei clare şi definite cu privire la taina lui Dumnezeu. Unul după altul, adevărurile vor fi stricate." Maranata, cap. Stricarea adevărului, 3 iulie, primul paragraf.
Evanghelia veşnică sau taina lui Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru, deoarece Evanghelia şi taina lui Dumnezeu sunt Isus Hristos. "... pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei." Coloseni 2,2.3. "Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă, ci, că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi, prorocilor." Apocalipsa 10,5-7.
Vestea bună sau Evanghelia este chiar taina lui Dumnezeu, care va lumina cu o lumină nemaipomenită când îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui. Îngerul al şaptelea a început să sune din trâmbiţa lui încă din anul 1844, când Dumnezeu oferă cunoştinţa cu privire la Isus Hristos într-un fel aparte. Numai că taina lui Dumnezeu nu s-a sfârşit nici până astăzi din cauza condiţiei spirituale laodiceene a adventismului. Laodiceanismul reprezintă reuşita prinţului întunericului de a răpi aşteptătorilor Evanghelia şi cu aceasta chiar taina lui Dumnezeu. Când nu ai credinţa care lucrează prin iubire, neprihănirea lui Hristos şi prezenţa Duhului Sfânt, înseamnă că nu ai Evanghelia şi nici cunoştinţa clară şi definită cu privire la taina lui Dumnezeu, care este însuşi Isus Hristos.
Când Martorul credincios, nimeni altul decât Isus Hristos, îţi spune că trebuie să cumperi de la El aur curăţit prin foc (credinţa curată care îşi însuşeşte neprihănirea lui Hristos pentru a fi îndreptăţit), haine albe (neprihănirea, sfinţenia sau caracterul lui Isus) şi doctorie pentru ochi (prezenţa Duhului Sfânt care numai El singur oferă discernământ ascuţit spiritual), înseamnă că nu le deţii, nu le ai, tocmai fiindcă spui că eşti bogat, când în realitate Cerul te descoperă ca fiind cel mai sărac! "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: ... Pentru că zici: >Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic<, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi." Apocalipsa 3,14.17.18.
Este de aşteptat, deci, ca toate adevărurile clare ale celor trei îngeri din Apocalipsa 14, să fie stricate de către tatăl minciunii, astfel încât atunci când apostazia cea mare va cuprinde întreaga lume, adventismul să fie complet nepregătit să-i facă faţă. Şi aşa se va întâmpla, întrucât cuvântul cel sigur al profeţiei nu minte, căci Dumnezeu nu se schimbă şi nu minte niciodată. Cum vor fi stricate aceste sublime adevăruri? Prin idei neclare şi nedefinite, care nu îşi găsesc originea în mintea lui Dumnezeu, ci doar în mintea lui Satana! Satana a aruncat negură groasă asupra unor adevăruri care pentru apostolul Pavel şi ceilalţi ucenici ai Domnului erau clare şi distincte, pline de putere ce mişca inimile oamenilor.
Bunăoară, modul cum este definit păcatul astăzi, nu are nici o legătură cu felul cum îl defineau Isus Hristos şi Pavel. Pentru înţelegerea corectă a mântuirii, trebuie priceput limpede ce este păcatul. De modul cum îl definim, depinde tot restul învăţăturii Evangheliei! A înţelege greşit acest adevăr, înseamnă a nu fi capabil să discerni lucrarea lui Isus pentru salvarea sufletului, căci nu ştii ce presupune experienţa naşterii din nou. Aproape toţi o definesc ca pe o schimbare a minţii, când de fapt ea este experienţa reală a morţii şi învierii la o viaţă nouă în Isus Hristos.
De asemenea, Sabatul este înţeles ca fiind doar ziua a şaptea a săptămânii, chiar dacă acest lucru este adevărat numai în teorie. Sabatul adevărat este Isus Hristos şi sfinţenia lui, pecetea pentru naşterea din nou sau pentru intrarea în împărăţia harului şi a luminii fiind chiar Sabatul lui Dumnezeu. Ziua a şaptea ar trebui să fie doar martorul vizibil în favoarea sfinţeniei interioare a aceluia care se închină lui Dumnezeu în Duh şi adevăr în respectiva zi. Marea luptă se va încheia cu disputa privitoare la Sabat, care subliniază desăvârşirea închinătorului, mai ales în timpul strâmtorării.
"Am văzut că Sabatul sfânt este şi va fi zidul de despărţire dintre adevăratul Israel al lui Dumnezeu şi cei necredincioşi şi că Sabatul reprezintă marele subiect care va uni inimile sfinţilor dragi lui Dumnezeu, aşteptători ai Săi.
Am văzut că Dumnezeu are copii care nu cunosc şi nu păzesc Sabatul. Ei nu au respins lumina privitoare la Sabat. Iar la începutul timpului de strâmtorare, am fost umpluţi de Duhul Sfânt pe măsură ce mergeam şi vesteam cu mai multă putere Sabatul. Acest lucru a umplut de mânie celelalte biserici şi pe adventiştii nominali, întrucât nu puteau combate cu succes adevărul despre Sabat. În acest timp toţi cei aleşi ai lui Dumnezeu au văzut clar că noi aveam adevărul şi au ieşit şi au suferit prigoana împreună cu noi. Am văzut sabia, foametea, epidemii şi mare tulburare în ţară. Cei răi s-au gândit că noi aduseserăm judecăţile asupra lor, s-au ridicat şi s-au sfătuit să scape pământul de noi, crezând că atunci răul ar fi oprit." Experienţe şi viziuni, cap. Viziuni care au urmat, par. 4, 5.
Dacă am lua fiecare dintre adevărurile cele mai importante ale soliei îngerului al treilea, am descoperi cu stupoare idei eronate conţinute în ele. De pildă, se susţine în cercuri adventiste foarte largi că natura umană a lui Hristos a fost natura lui Adam înainte de a cădea în păcat. Aceasta nu este Evanghelia lui Hristos privitoare la omenescul Său decăzut, slab şi păcătos. Acest lucru grav a adus cu sine erezii greu de stăvilit în adventism, de unde şi fragmentarea acestuia, începând cu precădere din anii 1950 ai veacului trecut. De asemenea, se subminează grav şi pe faţă Evanghelia privitoare la dumnezeirea lui Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu. Curentul antidumnezeirea veşnică şi neîmprumutată a lui Hristos fiind în vogă astăzi mai mult ca oricând.
Evanghelia privitoare la biruinţa deplină asupra oricărui păcat nu este acceptată ca fiind învăţătura soliei îngerului al treilea, ori tocmai aceasta este chiar esenţa tainei lui Dumnezeu, care este şi Hristos în noi nădejdea slavei. Sfârşitul tainei lui Dumnezeu înseamnă desăvârşirea închinătorilor şi curăţirea Sanctuarului ceresc de orice păcat! Totul este menit de către Satana să lucreze împotriva lui Isus Hristos şi a Evangheliei veşnice, descoperite începând cu anul 1844.
O singură idee greşită în ce priveşte învăţătură lămurită a Evangheliei, conţinută în mesajul primilor trei îngeri apocaliptici, va conduce la stricarea, la alterarea întregii Evanghelii, o dată cu scurgerea timpului. Acest principiu este descoperit în învăţătura limpede a lui Hristos cu privire la încălcarea unui singur precept al decalogului. "Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate." Iacov 2,10. A deţine o Evanghelie stricată, dar care poartă numele de solia celor trei îngeri, înseamnă a fi înfăşurat în legăturile laodiceanismului. Un crez scris şi tipărit într-o carte, ce este contrazis prin învăţătura scrisă în alte cărţi de către teologi renumiţi, demonstrează o dată şi pentru totdeauna lipsa de armonie cu Isus Hristos şi Tatăl. A fi adventist, potrivit Cerului, înseamnă a fi lumina lumii, sarea pământului, înseamnă a fi copia exactă a caracterului lui Hristos pe acest pământ. A fi adventist, dar laodicean, înseamnă a fi sărac, ticălos, nenorocit, orb şi gol, neavând nimic care să îl recomande Cerului.
Adventismul laodicean este contrafacerea cea din urmă a tainei lui Dumnezeu, după cum fariseismul era contrafacerea Evangheliei descoperite în Vechiul Testament. Ceea ce numeau fariseii Sabat, nu era Sabat, ceea ce defineau ei a fi neprihănirea, nu era neprihănire, aşteptările lor cu privire la venirea şi lucrarea lui Mesia, nu erau învăţătura lămurită a Evangheliei despre venirea şi lucrarea lui Mesia, felul cum defineau ei păcatul, nu era deloc felul cum Cerul defineşte şi descoperă ce este păcatul, etc.
Este timpul să ne trezim şi să reevaluăm la modul cel mai serios ce credem. O criză de proporţii se profilează la orizont, ea este gata să se facă simţită; va veni ca un tăvălug ce nu poate fi oprit sub nici o formă, fiindcă aduce cu sine chiar sfârşitul lumii. Adventismul din prezent se sprijină pe nădejdi false, alarmant de false. Am studiat adventismul în profunzime, cu cea mai mare seriozitate, captându-mi tot interesul şi toate energiile de aproape treizeci de ani. Am toată certitudinea că ştiu ce scriu, fiindcă am dat totul ca să-l cunosc pe Isus. Fără întreita solie îngerească, ce conţine Evanghelia veşnică, nu este cu putinţă ca Isus să fie cunoscut.
Ceea ce numeşte şi declară răspicat, astăzi, adventismul că este Evanghelia lui Hristos, nu este decât contrafacerea ei, pentru că laodiceanismul nu deţine şi nu are cum să fie Evanghelia lui Isus Hristos, câtă vreme Cerul îl declară a fi o contrafacere! Iar această contrafacere se învaţă în mod uluitor chiar în instituţiile de învăţământ adventiste din întreaga lume. Din acest motiv, "Nu vor exista idei clare şi definite cu privire la taina lui Dumnezeu. Unul după altul, adevărurile vor fi stricate". Multe suflete vor fi pierdute pentru că pur şi simplu au crezut o minciună, întrucât au dat crezare oamenilor cu pregătire scolastică, în speţă teologică şi filozofică.
Trebuie să înţelegem limpede şi pentru totdeauna că starea spirituală numită de Inspiraţia divină Laodicea, nu este taina lui Dumnezeu, ci taina fărădelegii, care a ajuns la performanţa extraordinară de a numi falsul cu acelaşi nume al Evangheliei veşnice. Ceea ce este numit astăzi, în adventism, solia celor trei îngeri este un fals meşteşugit alcătuit, în sensul că a lăsat numele tuturor adevărurilor soliei celor trei îngeri, dar le-a jefuit puterea şi claritatea intenţionată de Cel Preaînalt. Astfel, adevărul descoperit a devenit o simplă teorie, scrisă şi tipărită, care poartă numele de Evanghelia lui Hristos, dar fără ca Hristos să fie în ea.
Nu încerc să transmit mesajul că trebuie părăsită biserica adventistă, ea fiind cea mai reprezentativă din întregul adventism cu privire la starea laodiceană, nu am o astfel de solie, ci mă străduiesc să trezesc pe toţi cei ce doresc şi găsesc de bun ce am scris, la realitatea unei cercetări serioase şi profunde, cu multă rugăciune şi credinţă, a tuturor adevărurilor conţinute în întreita solie îngerească, aşa cum se găsesc ele în Spiritul profeţiei, evitând cu desăvârşire scrierile teologilor adventişti care s-au remarcat în decursul timpului ca fiind nu numai necunoscători ai Evangheliei, ci şi împotrivitori pe faţă ai Mântuitorului. Nu mai daţi crezare omului, ci lui Isus Hristos revelat în Scripturile adevărului şi în Spiritul profetic, singura lucrare care aruncă lumină şi claritate desăvârşită asupra Evangheliei conţinută în Sfintele Scripturi!
Este timpul să ne trezim la neprihănire, înainte de a fi prea târziu să o mai facem. Vor fi şi fanatici care vor lua lucrarea în propriile lor mâini; Satana pregăteşte de mult timpul terenul pentru aşa ceva, însă cei luminaţi de Duhul lui Dumnezeu vor lucra în armonie cu marele Eu Sunt, lăsând ca lumina lor să strălucească într-un fel nou şi distinct. Este imperios necesar să ne reevaluăm credinţa şi cunoştinţa cu privire la adevărul Evangheliei veşnice descoperit în mesajul extraordinar al celor trei îngeri. Nu vă daţi satisfăcuţi până când nu veţi descoperi adevărata voastră stare spirituală, în lumina Evangheliei. Este adevărat că cei mai mulţi vor fi prea indolenţi să facă acest pas, dar Dumnezeu are copii credincioşi ce nu se vor da bătuţi până când nu vor afla adevărul aşa cum este el în Isus Hristos, ca taina lui Dumnezeu în întreita solie îngerească.
"Vrăjmaşul a făcut eforturile cele mai abile cu putinţă pentru a zdruncina credinţa poporului nostru în mărturii... Aceasta se întâmplă exact aşa cum a plănuit Satana, iar cei care au pregătit calea ca poporul să nu mai acorde atenţie avertizărilor şi mustrărilor din mărturiile Duhului lui Dumnezeu, vor asista la apariţia unui val de erori şi erezii de tot felul.
Planul lui Satana este acela de a slăbi încrederea poporului lui Dumnezeu în mărturii. Apoi, urmează neîncrederea cu privire la punctele vitale ale credinţei noastre, stâlpii poziţiei noastre, după aceea, îndoiala şi în privinţa Sfintelor Scripturi şi, în cele din urmă, marşul în jos spre pierzare. Când mărturiile care au fost crezute cândva sunt privite cu neîncredere şi lepădate, Satana ştie că cei amăgiţi nu se vor opri aici şi îşi dublează eforturile până când îi lansează într-o răzvrătire făţişă, care va deveni incurabilă şi va sfârşi în distrugere." Evenimentele ultimelor zile, cap. Zguduirea, subcap. Lepădarea mărturiilor duce la apostazie, par. 3, 4.
Neîncrederea în mărturiile Duhului Sfânt a condus adventismul în starea laodiceană, care s-a accentuat mult cu trecerea timpului, astăzi studierea Scripturilor făcându-se fără ajutorul minunat al acestora. Aşa au apărut fel şi fel de lucrări teologice care sunt exact împotriva mărturiilor Duhului lui Dumnezeu. Adevărurile revelate sunt doar nişte impresii puse în seama scribului, adică a lui Ellen White. În felul acesta a fost pregătit demult terenul pentru tot felul de erori şi chiar erezii care bântuie adventismul de mai bine de cincizeci de ani, cele mai distrugătoare fiind cele referitoare la natura umană a lui Hristos şi la ce este păcatul.
Aşadar, marea amăgire pusă la cale de Satana constă în stricarea adevărurilor întreitei solii îngereşti, prin faptul că lasă numele sau denumirea lor exact aşa cum sunt descoperite în Scripturi şi Spiritul profetic, dar le lipseşte de puterea şi lumina lui Dumnezeu, ele devenind astfel o simplă teorie nimicitoare. Formularea lor pare să fie adevărul întreg, numai că aceasta este doar o aparenţă, întocmai după cum o bancnotă falsă nu este nicidecum una adevărată deşi seamănă în toate privinţele. Ambiguitatea şi lipsa de claritate face ca un adevăr sacru al Evangheliei să fie o simplă teorie care nu transformă caracterul nimănui, ci doar îi gâdilă urechile! Să nu ne lăsăm înşelaţi.
"Fără Duhul lui Dumnezeu, numai cunoaşterea Cuvântului Său nu este de nici un folos. Teoria adevărului, neînsoţită însă de Duhul Sfânt, nu poate reînviora sufletul şi nici sfinţi inima. Cineva poate cunoaşte foarte bine poruncile şi făgăduinţele Bibliei, dar dacă Duhul lui Dumnezeu nu întipăreşte adevărul în inimă, caracterul nu va fi transformat. Fără iluminarea Duhului Sfânt, oamenii nu vor fi în stare să distingă adevărul de rătăcire, şi vor cădea sub ispitele iscusite ale lui Satana." Parabolele Domnului Hristos, cap. În întâmpinarea Mirelui, par. 9.
"Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri." Coloseni 2,8-10.
