Cele patru făpturi vii

Fiindcă am lămurit problema referitoare la cei doi îngeri care l-au însoţit pe Isus pe toată durata vieţii Sale pământeşti, Moise-Gabriel şi Ilie, a sosit timpul să pătrundem mai adânc în lucrarea Evangheliei de răscumpărare şi înălţare, a tuturor celor ce doresc de pe pământ, în poziţii de slujire pe care îngerii creaţi niciodată nu le pot ocupa. Trebuie să reţinem că toate poziţiile rămase goale în cer prin răscoala şi dezertarea lui Lucifer şi a acoliţilor lui, îngerii care au devenit răi, vor fi ocupate numai de oameni răscumpăraţi. Motivul este acela că Dumnezeu doreşte să aducă stabilitate veşnică Universului, astfel încât, prin experienţa acestor oameni răscumpăraţi din păcat şi, de asemenea, prin lucrarea lor pentru celelalte lumi populate universale, să facă imposibilă apariţia păcatului din nou!!! Desigur, ei nu pot face acest lucru singuri, ci cu ajutorul Comandantului, Tatălui şi Fratelui lor, Isus Hristos!!

Aş dori să întăresc iară acest gând referitor la ocuparea acelor locuri numai de oameni răscumpăraţi, pentru a pune baze sănătoase studiului de faţă. "Cerul va triumfa, pentru că locurile rămase goale în ceruri, prin căderea lui Satana şi a îngerilor lui, vor fi ocupate de cei răscumpăraţi de Domnul." The Faith I Live By, pag. 114. Ne aducem aminte, de asemenea, că însuşi Satana recunoaşte acest adevăr. "Satana aduce înaintea lui Dumnezeu acuzaţiile sale împotriva lor, declarând că datorită păcatelor lor au pierdut protecţia divină, pretinzând dreptul de a-i nimici ca pe nişte călcători ai Legii. Cu privire la ei, el declară că este numai drept ca şi ei, asemenea lui, să fie excluşi de la harul lui Dumnezeu. >Sunt aceştia<, spune el, >poporul care urmează să-mi ia locul în ceruri şi locul îngerilor care mi s-au alăturat?<" Mărturii, vol. 5, cap. Iosua şi Îngerul, par. 15.

În baza acestui adevăr descoperit, atunci trebuie că putem afla şi cine sunt cele patru făpturi vii din jurul tronului lui Dumnezeu. "În faţa scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi." Apocalipsa 4,6. Desigur, există păreri şi păreri cu privire la aceste făpturi vii, însă ţelul nostru nu este acela de a vorbi despre anumite păreri, ci acela de a descoperi Evanghelia lui Isus Hristos în legătură cu cele patru făpturi vii. În toată cartea lui Daniel şi în toată cartea lui Ioan ceea ce predomină este Evanghelia lui Hristos şi neprihănirea Sa!! Dincolo de toate simbolurile respective trebuie să descoperim mesajul Evangheliei mântuirii noastre. Aceste două cărţi au fost date pentru toţi aceia care chiar doresc să înţeleagă mesajul lor - neprihănirea cea vie a lui Hristos!!

În primul rând, trebuie să avem în vedere textul biblic pentru a putea înţelege corect identitatea celor patru făpturi vii. Aşadar, să vedem ce ne spune textul biblic despre aceste făpturi vii şi despre cei douăzeci şi patru de bătrâni. "Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: >Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!< Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: >Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!<" Apocalipsa 4,8-11.

Aici ni se spune că aceste făpturi vii aduc slavă, cinste şi mulţumiri lui Dumnezeu, iar cei douăzeci şi patru de bătrâni fac la fel, închinându-se lui Dumnezeu. Desigur, ştim că toţi locuitorii cerului fac acest lucru - se închină lui Dumnezeu, dar, ce-i face mai deosebiţi pe cei menţionaţi mai sus? Amănuntul care ar trebui să fie văzut de cei care au ca îndeletnicire studierea Bibliei este acela că, în timp ce bătrânii se închină Celui veşnic, o dată cu făpturile vii, ei îşi aruncă, înaintea tronului de domnie al lui Dumnezeu, cununile!!! Puteţi citi în toată Scriptura şi nu veţi întâlni nici măcar o singură dată ideea că îngerii creaţi poartă cununi pe cap!!! Eu cel puţin nu-mi amintesc nici un text în acest sens. Cununile sau coroanele le poartă doar mântuiţii, oamenii care au fost răscumpăraţi de pe pământ!!! Acestea sunt semnul biruinţei lor, prin meritele Răscumpărătorului lor, asupra lumii din care vin, asupra păcatului şi asupra lui Satana!! Nu mai amintesc de Isus care poartă coroana de Împărat al Universului, în virtutea faptului că este Dumnezeu deplin, dar şi în virtutea faptului că este Mântuitorul cu chip de om, care ne-a răscumpărat, prin sângele Său, din păcat!!

Că aşa stau lucrurile, că sunt oameni răscumpăraţi, singurii în măsură să poarte coroanele biruinţei, prin meritele lui Isus Hristos, ne-o spune chiar aceşti bătrâni împreună cu cele patru făpturi vii. "Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: >Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Şi ai făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi noi vom împărăţi pe pământ!<" Apocalipsa 5,8-10. K.J.V. Bible.

Această traducere, King James Version, redă mult mai fidel, fiind chiar în spiritul celor descrise, textul grecesc al versetului 10 din Apocalipsa. Prin urmare, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni sunt oameni răscumpăraţi, ceea ce înseamnă în mod precis că ei sunt cei care ocupă unele din locurile rămase goale prin plecarea lui Lucifer şi a acoliţilor săi!!! Spun unele locuri întrucât toate locurile din cer lăsate goale vor fi ocupate de toţi oamenii mântuiţi la cea de a doua venire a lui Hristos! O dată stabilit acest punct important, nu trebuie decât să facem pasul următor. Trebuie să identificăm cele patru făpturi vii. Dar înainte de a face aceasta vreau să spun că identitatea celor douăzeci şi patru de bătrâni nu este încă descoperită în Scripturi, în sensul numelor lor ca persoane care au trăit pe pământ, care au murit şi apoi au fost înviate de Hristos, la învierea Lui, şi care, în cele din urmă, au fost luate la cer. În mod cert, ei fac parte din grupa celor care au înviat la învierea Mântuitorului, din fiecare generaţie, de dinainte şi de după potop, până în timpul lui Hristos!!!

     "Când Isus, atârnând pe cruce, a strigat: >S-a sfârşit!<, stâncile s-au despicat, pământul s-a zguduit, iar unele morminte s-au deschis. Când a înviat ca biruitor asupra morţii şi mormântului, în timp ce pământul se cutremura, iar slava cerului strălucea în jurul locului sacru, mulţi morţi neprihăniţi I-au ascultat chemarea şi au ieşit din morminte ca martori ai faptului că El înviase. Aceşti sfinţi favorizaţi au înviat proslăviţi. Ei au fost aleşi din fiecare veac, de la creaţiune până în zilele Domnului Hristos. Astfel că, în timp ce conducătorii evrei căutau să ascundă învierea lui Hristos, Dumnezeu a ales să scoată o grupă din mormintele lor pentru a mărturisi despre faptul că Isus înviase şi a proclama slava Lui.
     Cei înviaţi erau diferiţi unii de alţii ca statură şi înfăţişare, unii arătând mai nobili decât alţii. Am fost informată că locuitorii pământului au degenerat, pierzându-şi tăria şi frumuseţea. Cu trecerea timpului, puterea pe care o are Satana asupra bolii şi morţii s-a văzut tot mai clar, iar efectele blestemului au fost tot mai vizibile. Aceia care au trăit pe vremea lui Noe şi a lui Avraam se asemănau la statură, frumuseţe şi tărie cu îngerii. Dar fiecare generaţie care a urmat a fost mai slabă, mai supusă bolii, iar viaţa i-a fost de mai scurtă durată. Satana a învăţat cum să chinuiască şi slăbească neamul omenesc." Istoria mântuirii, cap. Învierea Domnului Hristos, subcap. Primele roade ale mântuirii, par. 1, 2.

Interesul nostru în cele ce urmează este să identificăm în mod corect cele patru făpturi vii. Pe ele chiar le putem cunoaşte. Nu trebuie să uităm un alt amănunt, acela că viziunile date lui Daniel şi lui Ioan au de a face cu simboluri, în cazul imperiilor cotropitoare, dar şi cu imagini despre fiinţele cereşti, în speţă anumiţi oameni mântuiţi, cum este cazul celor patru făpturi vii, care îşi găseau corespondentul în folclorul sau cultura timpului în care au trăit Daniel şi Ioan. Cu alte cuvinte, realitate cerească este îmbrăcată în simboluri şi imagini care puteau fi descrise cel mai bine de oamenii timpului în care trăiau şi care le erau destul de familiare. Bunăoară, dacă Dumnezeu ar da o viziune cuiva în zilele noastre, în încercarea de a descrie o realitate cerească ce depăşeşte tot ceea ce ne-am închipui noi că este, în mod sigur s-ar folosi de imagini şi simboluri caracteristice culturii, folclorului şi educaţiei din societatea noastră, aşa încât profetul respectiv să poată descrie cel mai bine cu putinţă ce i s-a arătat!

Trebuie să observăm că aceste patru făpturi vii stau în mijlocul scaunului de domnie al lui Dumnezeu, dar şi împrejurul lui, ceea ce arată că au poziţia cea mai înaltă din cer, după Isus Hristos. "În faţa scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi." Apocalipsa 4,6. Dacă aceste făpturi vii au cea mai înaltă poziţie din cer, atunci cu certitudine că ele deţin poziţia pe care odinioară o ocupa Lucifer!!! Să citim cu atenţie ce spune Scriptura: "Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine... Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!" Ezechiel 28,14.15; Isaia 14,12.

Din acest text biblic aflăm că Lucifer era un heruvim ocrotitor cu aripile întinse. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că el stătea în prezenţa lui Dumnezeu, fără să poată intra în sfatul ceresc al Tatălui sau în sânul Tatălui, chiar lângă Dumnezeu, având menirea să descopere planurile lui Dumnezeu, prin Hristos, tuturor îngerilor, iar razele nesfârşite ale Tatălui se odihneau asupra lui. "Păcatul a început în acela care, după Hristos, fusese foarte mult onorat de către Dumnezeu şi care era, printre locuitorii cerurilor, în poziţia cea mai înaltă în ceea ce priveşte puterea şi slava. Lucifer, >fiul zorilor<, a fost întâiul între heruvimii ocrotitori, sfânt şi fără prihană. El stătea în prezenţa marelui Creator şi razele nesfârşite ale slavei ce înconjurau pe veşnicul Dumnezeu se odihneau asupra lui." Patriarhi şi profeţi, cap. De ce a fost îngăduit păcatul?, par. 7.

Acum mai descoperim un amănunt deosebit de important cu privire la Lucifer. Se spune în paragraful de mai sus că el era "întâiul între heruvimii ocrotitori". Asta înseamnă că împreună cu el mai existau alţi heruvimi ocrotitori, dintre care el era cu certitudine întâiul, depăşindu-i în toate privinţele pe ceilalţi! Câţi erau? Biblia ne descoperă că numărul lor era patru heruvimi!!! Din moment ce "în mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii" (Apocalipsa 4,6) şi din moment ce aceştia sunt oameni răscumpăraţi, fiindcă locul îngerilor căzuţi este ocupat numai de oameni răscumpăraţi de pe pământ, după cum rezultă din Apocalipsa 5,8-10, înseamnă că locul celor patru făpturi vii este locul celor patru heruvimi ocrotitori, în frunte cu Lucifer, care au părăsit posturile respective!!! Faptul deosebit de grav, după câte putem singuri constata, este că Lucifer a reuşit, prin vicleniile sale, să corupă şi pe ceilalţi trei heruvimi ocrotitori, care acum îi sunt subordonaţi şi comandanţi ai demonilor, organizaţi şi ei în grupe de asalt şi de distrugere a oamenilor!!

Noi nici nu realizăm ce arme perfide a folosit diavolul în înşelarea îngerilor. El era foarte mult iubit şi stimat în cer, iar noile lui teorii cu privire la poziţia lui Hristos şi legea lui Dumnezeu au amăgit şi fermecat în aşa fel pe ceilalţi trei heruvimi ocrotitori, încât nu au mai avut nici o scăpare. De fapt, a reuşit să tragă după el, pe cărarea neîntoarcerii şi nimicirii veşnice, aproape jumătate din îngerii cerului, mai precis o treime din aceştia. "În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ." Apocalipsa 12,3.4. Stelele cerului sunt un simbol pentru îngerii creaţi. Cât înseamnă o treime nu ştiu, însă ar trebui să fie de ordinul milioanelor, multor milioane, poate zeci sau sute de milioane.

Deci, tronul regal al lui Dumnezeu era înconjurat de patru heruvimi ocrotitori, dintre care cel mai de frunte era Lucifer. Prin părăsirea acestor locuri, s-a creat în mod evident un gol, vorbesc acum doar despre aceste locuri, întrucât deja ştim acum că mai sunt aproape o treime rămase neocupate, ele fiind ocupate în cele din urmă de toţi mântuiţii din toate veacurile care vor fi înviaţi la a doua venire a lui Hristos şi de cei vii sau cei 144.000 care nu vor muri niciodată, iar acest gol trebuia repede umplut cu oameni răscumpăraţi. Gândiţi-vă la o mare întreprindere care are un director de o bunătate fără margini pentru oamenii din întreprinderea lui. Pentru ca activitatea să meargă ca pe roate, el are nevoie de câţiva oameni foarte bine pregătiţi, fiecare pe specialitatea lui, pentru a putea conduce toată întreprinderea. Prin aceşti oameni el trasează mai departe sarcinile întreprinderii pentru buna funcţionare a acesteia, pentru fericirea şi bucuria angajaţilor şi pentru cei care fac afaceri cu întreprinderea lui. Ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi, în pofida bunătăţii sale proverbiale, ajutoarele directorului cele mai de nădejde vor pleca să întemeieze o altă întreprindere rivală cu a lui, dat fiind faptul că ei cunosc cel mai bine toate planurile şi modul de lucru al directorului? Locurile acelea goale în mod obligatoriu trebuie ocupate de alţii mai destoinici decât fugarii respectivi.

Acesta este un tablou slab şi palid pentru cele petrecute în cer. Când Lucifer, ceilalţi trei heruvimi şi oastea celorlalţi îngeri care au ascultat de el orbeşte, au părăsit cerul, acolo s-a produs un mare gol. Ei au plecat să întemeieze o împărăţie rivală împărăţiei lui Dumnezeu, avându-l în centrul închinării pe Lucifer sau Satana!!! Lor le erau cunoscute toate metodele de lucru ale lui Dumnezeu, de aceea ele trebuiau contracarate în încercarea de a arăta că împărăţia lor, a demonilor, este cea care e întemeiată pe principii "corecte", fără Hristos, fără legea lui Dumnezeu şi fără ascultare şi credinţă!!! Într-o astfel de situaţie, Dumnezeu avea nevoie urgentă de fiinţe care să ocupe posturile rămase vacante, dar mai ales cele deţinute de cei patru heruvimi ocrotitori.

Când Dumnezeu a creat omul, una din intenţiile Sale a fost aceea de a repopula cerul cu fiinţe omeneşti, adică de a completa numărul îngerilor rămaşi loiali lui Dumnezeu cu un număr egal cu cel al dezertorilor, adică exact cu acea treime care compune actualmente numărul dezertorilor satanici. "A fost planul lui Dumnezeu să repopuleze cerul cu familia omenească, dacă ea s-ar fi dovedit ascultătoare faţă de fiecare cuvânt al Lui." Letter 91, 1900. Chiar dacă omul s-a dovedit neascultător, repopularea cerului tot va avea loc, şi tot cu oameni, dar oameni mântuiţi, născuţi din Dumnezeu sau cu dumnezei!!! A se reciti postarea intitulată "Sunteţi dumnezei!".

Aşadar, ca să stabilim deja lucrurile, cele patru făpturi vii din Apocalipsa sunt patru oameni răscumpăraţi, care sunt actualmente îngeri sau heruvimi ocrotitori. Ei ocupă poziţia lui Lucifer şi a celorlalţi trei heruvimi. De fapt poziţia aceasta este una singură, ocupată de patru fiinţe nobile, dar fiecare cu responsabilitatea ei. Dintre toţi cei patru heruvimi, Lucifer era întâiul, având o responsabilitate mai mare, ceea ce implică o mare capacitate intelectuală şi o putere inimaginabilă în asimilarea tuturor cunoştinţelor, a iubirii şi adevărului lui Dumnezeu, capacitate ce depăşea cu mult pe a celorlalţi trei.

Nu ne rămâne atunci decât să le descoperim identitatea în ceea ce va urma.