Cele patru făpturi vii (IV)

Aşadar, Moise este heruvimul ocrotitor cu înfăţişare de leu, întrucât a fost conducătorul unui popor, stând astfel în locul lui Hristos, pe care l-a scos din ţara robiei. Vitejia, curajul, umilinţa, încrederea şi ascultarea Sa faţă de Hristos întregesc imaginea adevăratului leu în viziunea cerului. El reprezintă pe neprihăniţii morţi în Hristos care vor învia la a doua venire a Mântuitorului! Apoi, Ilie este heruvimul ocrotitor cu înfăţişare de viţel, fiindcă este profetul reformator care, ca să reuşească, trebuia să fie caracterizat de cumpătare, supunere desăvârşită şi credinţă în Dumnezeul al cărui mesager era. Jugul lui - cumpătarea şi supunerea totală faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, care întregesc imaginea adevăratului viţel în viziunea cerului - va fi caracteristica celor ce vor deveni 144.000! (Nu mai trebuie să amintesc faptul că pe muntele Carmel animalul adus drept jertfă era un junc sau un viţel!!! Este adevărat că-l simboliza pe Mântuitorul, însă atitudinea şi caracterul lui Ilie erau o identificare cu viaţa şi caracterul lui Hristos în tot ce făcea). Prin urmare, el reprezintă poporul Ilie care va da marea strigare unei lumi asemenea lumii antediluviene, popor care, în cele din urmă, va deveni cei 144.000! Şi-n ultimă instanţă, Enoh este heruvimul ocrotitor cu înfăţişare de om deoarece era uman, era un om cu o inimă neprihănită şi bună care ardea de dorul de a-i vedea mântuiţi pe toţi din timpul său. El era un om între nişte brute, care nu meritau să mai trăiască, dovadă că au murit prin potop. Este prototipul omului adevărat în viziunea cerului, din punct de vedere moral şi spiritual, aşa cum doreşte Dumnezeu ca omul să fie într-o lume a păcatului. El reprezintă pe copiii lui Dumnezeu din ultima generaţie care vor atinge starea lui de sfinţenie şi care nu vor gusta moartea. Este simbolul trăirii fără păcat în fiecare zi şi, totodată, încurajarea vie că toţi cei care se consacră definitiv, fără rezerve, lui Dumnezeu vor trăi şi vor birui aşa cum Enoh a trăit şi a biruit la fiecare pas de înaintare spre cetatea sfântă!

Dar, cine este cea de-a patra făptură vie sau cel de-al patrulea heruvim ocrotitor? Bineînţeles, trebuie în mod cert să fie tot un om răscumpărat, şi tot profet, întrucât am spus că cei patru răscumpăraţi care ocupă poziţia lui Lucifer trebuie să fie profeţi. De fapt, pentru Dumnezeu şi pentru lume aceşti profeţi au constituit patru puncte de reper prin care este scoasă în evidenţă o lucrare aparte săvârşită de ei în timpuri diferite. Este adevărat că în Sfânta Scriptură nu stă scris nicăieri, aşa cum stă scris în dreptul celor trei despre care deja am vorbit, că omul lui Dumnezeu cutare a fost înviat şi luat la cer! Dar există un bun motiv pentru acest lucru. Cel care ocupă aceeaşi poziţie, de heruvim ocrotitor, este unul dintre înviaţii care fac parte din grupa celor înviaţi de Dumnezeu la învierea lui Hristos. Nu i se dă numele pentru că face parte dintr-o mare grupă de mântuiţi înviaţi din toate veacurile, de la Adam şi până la vremea lui Hristos cel întrupat! "Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora." Matei 27,51-53. "Când Isus, atârnând pe cruce, a strigat: >S-a sfârşit!<, stâncile s-au despicat, pământul s-a zguduit, iar unele morminte s-au deschis. Când a înviat ca biruitor asupra morţii şi mormântului, în timp ce pământul se cutremura, iar slava cerului strălucea în jurul locului sacru, mulţi morţi neprihăniţi I-au ascultat chemarea şi au ieşit din morminte ca martori ai faptului că El înviase. Aceşti sfinţi favorizaţi au înviat proslăviţi. Ei au fost aleşi din fiecare veac, de la creaţiune până în zilele Domnului Hristos." Istoria mântuirii, cap. Învierea Domnului Hristos, subcap. Primele roade ale mântuirii, par. 1.

Dar cum să aflăm noi cine dintre toţi aceşti oameni înviaţi şi proslăviţi este cea de-a patra făptură vie? Trebuie să ştim că Dumnezeu nu ne lasă în ceaţă niciodată, când este vorba despre un adevăr deja descoperit. Chiar dacă nu este pomenit numele lui, totuşi există întotdeauna în astfel de situaţii un principiu călăuzitor care ajută la identificarea adevărului lui Dumnezeu, a unei persoane biblice sau altor lucruri care ţin de Evanghelia lui Isus Hristos. Repet, vorbim deja despre un adevăr descoperit, adică pur şi simplu ni se spune că la învierea lui Isus au fost înviaţi nişte oameni. Ei bine, printre ei trebuie să se afle şi omul nostru! Ca să micşorăm lista, ca să zic aşa, în care sunt trecuţi toţi cei înviaţi despre care vorbim şi care au fost arătaţi în viziune lui Ioan sub forma celor douăzeci şi patru de bătrâni, noi ştim deja că trebuie să căutăm un profet. Este adevărat că printre toţi aceştia trebuie să fie nu un profet, ci mult mai mulţi. Dar, pe noi ne interesează să descoperim profetul a cărui caracteristică principală este asemănarea cu vulturul! Acesta este un indiciu extrem de important, dar care nu rezolvă întru totul problema identificării lui.

Mai există încă un indiciu, la vedere, în spiritul profeţiei care nu lasă nici un loc de dubiu pentru identificarea lui. Acesta este de fapt şi principiul călăuzitor în înţelegerea cum trebuie şi în aflarea identităţii corecte a celui de al patrulea heruvim ocrotitor. Indiciul-principiu călăuzitor se află în următoarea declaraţie inspirată. "Atunci când Hristos a înviat, El a eliberat din mormânt o mulţime de captivi. Cutremurul de la moartea Lui deschisese mormintele şi, când El a înviat, ei au venit afară cu El. Aceştia fuseseră conlucrători cu Dumnezeu şi, cu preţul vieţii lor, mărturisiseră despre adevăr. De astă dată, urmau să fie martori pentru Acela care îi înviase din morţi." Hristos Lumina Lumii, cap, Domnul a înviat, par. 18.

Mai întâi, trebuie să fi fost profet, apoi, potrivit declaraţiei de mai sus, trebuie să fi fost conlucrător cu Dumnezeu şi, cel mai important, indiciul care descoperă ce fel de profet a fost şi care restrânge căutarea noastră doar la aşa ceva, faptul că trebuie să fi mărturisit despre adevăr cu preţul propriei sale vieţi!!! Înainte de a continua, doresc să întăresc cele spuse cu alt principiu călăuzitor: "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci." Amos 3,7. Având în vedere că vorbim despre o taină, identitatea şi numele celui de al patrulea heruvim ocrotitor, Dumnezeu, potrivit textului de mai sus, face totul să ne descopere tot ce trebuie să ştim cu privire la lucrarea Evangheliei. Mai mult, din moment ce ne-a oferit Apocalipsa, prin Gabriel şi Ioan, ea fiind deja "descoperirea lui Isus Hristos", înseamnă că tot ce este cuprins acolo, trebuie şi poate fi cunoscut, cu ajutorul lui Dumnezeu, fiindcă El a luat absolut toate măsurile să ne explice toate acele adevăruri descoperite deja, dar îmbrăcate în simboluri şi diverse imagini fantastice, proprii culturii antice!!!

Aşadar, cine este profetul care ne interesează? El trebuie să fi fost, după cum spune cuvântul sigur al profeţiei, un martir de seamă al lui Hristos, care a fost conlucrător îndeaproape al Său pe pământ. Unii ar putea susţine că este Abel. Dar nu este adevărat, chiar dacă a fost oarecum un martir. În primul rând, a fi martir pentru Hristos presupune o moarte în cunoştinţă de cauză, adică ştii că eşti condamnat la moarte tocmai pentru că nu îl renegi pe Hristos şi învăţătura Sa, aşa cum s-a întâmplat cu Ian Huss, de exemplu. Abel a murit fiind ucis mişeleşte de fratele său, fără nici măcar ca el să bănuiască acest lucru. "Însă Cain a zis fratelui său Abel: >Haidem să ieşim la câmp<. Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât." Geneza 4,8. De aceea, nu acesta este profilul martirului pe care-l căutăm noi. Apoi, el trebuie să fi fost conlucrător cu Hristos, pe când Abel nu putea mărturisi lumii pe Hristos, ca să poată fi ameninţat, prins, întemniţat, torturat şi eventual ars pe rug, întrucât erau doar el, fratele lui şi cei doi părinţi ai lor, Adam şi Eva!! Tipul de moarte mişelească nu implică neapărat ideea de martir pentru Hristos în sensul profilului pe care-l căutăm noi şi despre care vorbeşte Scriptura. Prin urmare, în baza acestui principiu, Abel se odihneşte în continuare în mormântul său, aşteptând învierea la a doua venire a lui Hristos.

Profetul pe care-l căutăm noi şi către care indică Inspiraţia divină ca fiind cel de-al patrulea heruvim ocrotitor este descoperit de Hristos în următoarele cuvinte: "Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: >Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc; căci el este acela despre care s-a scris: 'Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care îţi va pregăti calea înaintea Ta'. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el<." Matei 11,7-11.

Aşadar, cel de-al patrulea heruvim ocrotitor este Ioan Botezătorul, cel mai mare profet al lui Hristos, în sensul că este cel care a fost cel mai onorat profet pe care l-a avut Dumnezeu, datorită faptului că el este acela care l-a prezentat poporului evreu pe Mielul lui Dumnezeu, cel care a pregătit calea Unsului, Mesia, pentru misiunea sa mesianică de salvare a omenirii întregi!!! El este singurul profet care a făcut aşa ceva! Ioan Botezătorul este cel care trebuia să vină în spiritul şi în puterea lui Ilie, după cum declară Scripturile: "Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!" Maleahi 4,5.6.

Nu numai că Ioan Botezătorul este mai mare decât Enoh, Moise şi Ilie, doar în sensul că a fost mult onorat să prezinte poporului evreu pe Mesia întrupat şi să-l boteze, însă el este singurul profet dintre ceilalţi trei amintiţi mai sus care a murit ca un martir adevărat!!! "Nici Enoh, care a fost înălţat la cer, nici Ilie, care a fost ridicat într-un car de foc, n-au fost mai mari sau mai onoraţi decât Ioan Botezătorul, care a pierit singur în închisoare. >Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El.< (Filipeni 1,29). Şi din toate darurile pe care Cerul le poate revărsa asupra oamenilor, împărtăşirea cu suferinţele lui Hristos este încrederea cea mai mare şi onoarea cea mai înaltă." Hristos Lumina Lumii, cap. Închiderea şi moartea lui Ioan Botezătorul, ultimul paragraf.

Acum, afirmaţia "Aceştia fuseseră conlucrători cu Dumnezeu şi, cu preţul vieţii lor, mărturisiseră despre adevăr", capătă altă conotaţie şi deschide înţelegerii noastre un tărâm deosebit de bogat cu privire la identitatea celui care trebuia să completeze numărul celor patru heruvimi. Ioan Botezătorul fusese conlucător cu Hristos, chiar dacă o scurtă perioadă de timp, şi, cu preţul vieţii sale, a mărturisit lumii adevărul despre Mielul lui Dumnezeu care ne scapă din păcat!!! Şi încă şi mai mult, pentru Ioan Botezătorul "împărtăşirea cu suferinţele lui Hristos este încrederea cea mai mare şi onoarea cea mai înaltă" care i se putea acorda, în comparaţie cu ceilalţi trei, Moise, Ilie şi Enoh!! Acesta este profilul profetului, dintre toţi cei înviaţi la învierea lui Isus, care satisface din toate punctele de vedere identitatea celui de al patrulea heruvim ocrotitor sau făptură vie. Cu siguranţă că toţi cei înviaţi atunci au fost martiri, ceea ce înseamnă că criteriul după care a fost făcută învierea respectivă cuprindea doar martirii din toate veacurile, este adevărat cei mai reprezentativi.

Avem, aşadar, pe Enoh, primul profet dintre oameni şi cel mai de seamă din era antediluviană; pe Moise, cel mai mare profet şi conducător din toate timpurile, singurul care a intrat în slava Tatălui şi a Fiului pe muntele Sinai; pe Ilie, primul mare profet reformator care a produs o mare reformă în Israel; şi pe Ioan Botezătorul, singurul mare profet, onorat să-l prezinte lumii în carne şi oase pe Mesia şi care avea să moară ca martir pentru El!! Acesta este adevărul, aceasta este Evanghelia lui Hristos!!! De aceea, se mai spune despre Ioan că a fost unul dintre cei mai mari profeţi ai lumii. "Isus ştia că ei nu vor cruţa nici un mijloc pentru a crea neînţelegeri între ucenicii Săi şi ai lui Ioan. El ştia că furtuna care se apropia urma să smulgă pe unul dintre cei mai mari profeţi din câţi au fost daţi lumii." Hristos Lumina Lumii, cap. El trebuie să crească, par. 12. În paragraful următor ni se spune de ce este considerat unul dintre cei mai mari profeţi din toate timpurile. "Ca înainte-mergător al lui Mesia, Ioan era >mai mult decât un proroc<. Căci, în timp ce profeţii văzuseră de departe venirea lui Hristos, lui Ioan i se dăduse să-L vadă, să audă mărturisirea cerului în favoarea Lui ca Mesia şi să-L prezinte lui Israel ca trimis al lui Dumnezeu." Hristos Lumina Lumii, cap. Închiderea şi moartea lui Ioan Botezătorul, par. 24. Cei care văzuseră de departe venirea lui Hristos sunt profeţii, printre alţii, Enoh, Moise şi Ilie!!!

Acum, am stabilit la modul cel mai clar că Ioan Botezătorul este cea de-a patra făptură vie. Însă sunt dator să scriu şi despre înfăţişarea sub care este reprezentat, aceea de vultur. De ce vultur? În general vorbind, vulturul este emblema regalităţii. El se găseşte de asemenea şi pe unele steaguri ale unor ţări din lume. Asta înseamnă că viaţa lui Ioan Botezătorul poartă însemnul regalităţii cereşti într-un fel care îl deosebeşte cu totul de ceilalţi trei mari profeţi. Este acelaşi însemn al regalităţii care a făcut posibilă naşterea lui Hristos pe pământ. Acest semn este prezenţa Duhului Sfânt!!! Dar nu au beneficiat şi ceilalţi trei mari profeţi, ca de altminteri toţi oamenii lui Dumnezeu, de prezenţa şi ajutorul Duhului Sfânt? Ba da, însă ceea ce-l face unic pe Ioan este naşterea sa din nou încă din pântecele maicii sale!!! El este singurul profet dintre toate făpturile vii, cele patru, care a fost născut din nou, care a avut experienţa naşterii din nou încă de la naştere!!! Prin urmare, emblema lui regală era prezenţa Duhului Sfânt încă de la naşterea Sa, pentru a-l ajuta să pregătească în mod cu totul special calea lui Hristos, Mesia, pentru mântuirea omului!!

     "Dar îngerul i-a zis: >Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El<." Luca 1,13-17. "Ioan Botezătorul a fost plin de Duhul Sfânt chiar de la naştere." Hristos Lumina Lumii, cap. Binecuvântarea copiilor, par. 6.

Aşadar, emblema regalităţii sale şi totodată a misiunii sau lucrării vieţii sale a fost prezenţa Duhului Sfânt în el încă din naştere!! Aşa că faţa sau asemănarea lui cu un vultur este cât se poate de potrivită. Dar de ce Dumnezeu a permis ca Ioan să moară, şi încă decapitat? Există un bun motiv pentru aceasta! Desigur, Dumnezeu ar fi putut să-l salveze, dar ar fi ratat un obiectiv major al lucrării mântuirii. Mulţi aveau să moară în decursul veacurilor, după înălţarea lui Hristos, ca martiri. Ca să aibă tăria de a rămâne statornici până la capăt, în ciuda torturilor de orice fel, aveau nevoie de un model viu de încurajare. De aceea, pentru ca sufletele acestora să fie câştigate pentru împărăţia lui Dumnezeu, El a permis moartea lui Ioan Botezătorul, ca martir, ca să fie o permanentă încurajare pentru toţi cei care aveau să îmbrăţişeze Evanghelia, mai ales în timpul Evului Mediu!!!

     "Pentru mulţi oameni, o taină profundă învăluie soarta lui Ioan Botezătorul. Ei se întreabă de ce a trebuit ca el să zacă şi să moară în închisoare. Viziunea noastră omenească nu poate pătrunde taina acestei întunecate providenţe; dar încrederea noastră în Dumnezeu nu se poate clătina, dacă ne amintim că Ioan a fost părtaş la suferinţele lui Hristos. Toţi aceia care îl urmează pe Hristos vor purta coroana sacrificiului. Cu siguranţă, ei vor fi greşit înţeleşi de oamenii egoişti şi vor deveni o ţintă pentru sălbaticele atacuri ale lui Satana. El şi-a întemeiat împărăţia pentru a distruge principiul jertfirii de sine şi va lupta împotriva lui oriunde acesta se va da pe faţă...
     Dar, pentru binele miilor de oameni care în anii următori urmau să treacă de la închisoare la moarte, Ioan trebuia să bea paharul martirajului. Când urmaşii lui Isus aveau să zacă în celule singuratice sau să piară de sabie, pe scaunul de tortură sau pe rug, în aparenţă părăsiţi de Dumnezeu şi de oameni, ce încurajare avea să fie pentru inima lor gândul că Ioan Botezătorul, despre a cărui credincioşie mărturisise însuşi Domnul Hristos, trecuse printr-o experienţă asemănătoare!" Hristos Lumina Lumii, cap. Închiderea şi moartea lui Ioan Botezătorul, paragrafele 4, 6 de la sfârşit.

Nu aş dori să uităm că toate acele feţe sau înfăţişări ale celor patru heruvimi ocrotitori scot în evidenţă caracterul specific, aşa cum a fost dezvoltat pe pământ, prin Hristos şi Duhul Sfânt, al fiecăruia dintre ei. Anumite trăsături predominante au reliefat ceva caracteristic fiecăruia dintre aceşti patru oameni răscumpăraţi. Astfel, Moise a fost cel mai umil om din lume, ceea ce l-a calificat să fie conducătorul unei naţiuni întregi de oameni, Ilie a fost primul mare reformator recunoscut pentru cumpătarea şi supunerea sa faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, Enoh, primul profet al lumii, s-a distins prin eleganţa purtării sale în comparaţie cu oamenii din timpul Său, iar Ioan Botezătorul se distinge prin naşterea lui din nou încă din pântecele mamei sale, prin faptul că este singurul profet care-l prezintă pe Mesia lumii în carne şi oase şi singurul profet dintre ceilalţi trei care moare ca martir pentru Dumnezeu! Însă toate aceste trăsături de caracter întregesc practic caracterul Aceluia care i-a pregătit să fie ceea ce sunt astăzi. Isus este Leul din seminţia lui Iuda, este Acela care s-a supus cu totul Tatălui pentru a face lucrarea de mântuire, purtând deci acest jug încă din primii ani ai Săi pământeşti, El este cel care a luat chip de om, deci s-a întrupat printre oameni, devenind realmente unul dintre noi; a avut o inimă aleasă, plină de milă şi de îndurare şi s-a manifestat ca un om între nişte făţarnici cu chipul deformat de atâta bigotism. Şi, în cele din urmă, Hristos a purtat însemnul regalităţii divine, fiind născut prin actul creator al Duhului Sfânt şi totodată umplut fără măsură cu Duhul Sfânt. Ştim, de asemenea, că despre El se spune că poartă pe aripi de vultur pe poporul Său!! ">Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.<" Exod 19,4.

Da, toţi cei patru heruvimi ocrotitori poartă chipul lui Hristos, chipul Lui moral, caracterul Lui ilustru şi desăvârşit, fiecare dezvoltând acele laturi ale caracterului Lui potrivit cu personalitatea, educaţia, darurile şi individualitatea fiecăruia, la timpul când au trăit pe pământ. Pe de altă parte, putem spune cu siguranţă că fiecare dintre aceste caracteristici se regăsesc în caracterul tuturor într-o măsura mai mare sau mai mică. Se înţelege, de exemplu, că toţi s-au bucurat de prezenţa Duhului Sfânt, fără de care nu ar fi reuşit nimic şi nici nu ar fi fost ceea ce sunt astăzi, toţi au fost născuţi din nou, toţi au fost umili, ascultători, cumpătaţi şi, deci, într-un anumit sens reformatori, toţi au fost reprezentanţii lui Hristos pe pământ, toţi au fost oameni cu inimă aleasă şi o mare dragoste pentru oameni, toţi au fost profeţi care au făcut, fiecare la timpul său, o lucrare absolut deosebită şi grandioasă. Această realitate extraordinară reiese din alt tablou sau reprezentare, de altfel foarte asemănătoare, a lor, aşa cum se arată în Ezechiel cap. 1 şi 10.

În Ezechiel 1 se arată că fiecare făptură vie avea căte patru feţe, ceea ce înseamnă că fiecare se bucură de acele aspecte ale caracterului, într-o măsură mai mare sau mai mică, ce sunt predominante la unul sau la altul, aşa cum am arătat mai sus. Bunăoară, aspectul uman, inima plină de milă şi îndurătoare ce a fost caracteristica pe care trebuia să o exprime în mod evident Enoh, în vremea sa, se regăseşte la toţi ceilalţi, ş.a.m.d. "Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi." Ezechiel 1,6. Dar, va întreba cititorul atent şi profund, cine este cea de-a patra făptură vie din Ezechiel, din moment ce Ioan Botezătorul, la vremea când lui Ezechiel i s-a dat viziunea, nici măcar nu exista? Este o întrebare justă şi binevenită. Răspunsul este unul singur: Isus Hristos!!! Este evident acest lucru din faptul că, înainte ca Enoh să fie calificat pentru poziţia respectivă, Isus trebuia să poarte toate responsabilităţile ce decurg din poziţia aceasta! Până la completarea numărului corespunzător, acela de patru, Isus a trebuit să ocupe locul şi să facă ceea ce revenea de drept heruvimilor sau heruvimului ocrotitor care lipsea!!!

Aici, în Ezechiel 1 şi 10, se poate observa armonia şi ordinea desăvârşită ce caracterizează toate cele patru făpturi vii. De fapt, ele sunt dirijate de mâna lui Dumnezeu care se vede sub roţi! Ele sunt pline de Duhul lui Dumnezeu într-o măsură extraordinară şi sunt ceea ce sunt datorită Duhului Sfânt! "La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor." Ezechiel 10,8. "Complicatele roţi pe care le-a văzut profetul ca fiind cuprinse într-o aşa confuzie erau, de fapt, sub conducerea unei mâini infinite. Duhul lui Dumnezeu, descoperit lui ca mişcând şi călăuzind aceste roţi, aducea armonie din confuzie; tot astfel, lumea întreagă era sub controlul Său. Miriade de fiinţe glorificare erau gata la Cuvântul Său să înfrunte şi să aducă ce este bun pentru cei credincioşi ai Săi." Mărturii, vol. 5, cap. Grija lui Dumnezeu pentru lucrarea Sa, par. 7.

     "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat." 1Ioan 3,1-3.