Cele patru făpturi vii (II)

Scopul pentru care dorim să aflăm cine sunt cele patru făpturi vii nu este acela de a stârni curiozitatea, ci acela de a înţelege profunzimile Evangheliei lui Hristos care poate răscumpăra din păcat oameni ce, ulterior, prin ascultarea lor permanentă şi desăvârşită aici pe pământ, vor fi calificaţi pentru a ocupa cele mai înalte poziţii din Univers. Acolo va fi şi grupa specială a celor 144.000, singurii care au un templu al lor şi în care doar ei singuri vor intra.

Până acum am stabilit deja că cele patru făpturi vii, la fel ca şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, sunt în mod precis oameni răscumpăraţi. Cele patru făpturi vii ocupă poziţia pe care odinioară o deţinea Lucifer. Să aprofundăm mai mult acest subiect în cele ce vor urma. Pentru a înţelege că aşa stau lucrurile, Dumnezeu ne oferă un alt tablou frumos în cartea lui Zaharia. În capitolul al patrulea, lui Zaharia i se arată realitatea cerească îmbrăcată în imagini cu care el era familiarizat, imagini care îşi aveau un corespondent în sanctuarul sau templul evreilor de pe pământ. "Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit ca pe un om pe care-l trezeşti din somnul lui. El m-a întrebat: >Ce vezi?< Eu am răspuns: >M-am uitat, şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur, şi deasupra lui, un vas cu untdelemn, şi pe el, şapte candele cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, şi altul, la stânga lui<." Zaharia 4,1-3. Aici sfeşnicul este alimentat încontinuu cu uleiul aflat în vasul de deasupra lui, ce curgea permanent prin cele şapte ţevi. Profetul este uimit de acest tablou şi totodată profund interesat să ştie cine sunt cei doi măslini postaţi la dreapta şi la stânga vasului plin cu ulei.

Pentru că Zaharia este profund interesat să ştie cine sunt cei doi măslini, îngerul îi oferă răspunsul: "Eu am luat cuvântul şi i-am zis: >Ce înseamnă aceşti doi măslini la dreapta sfeşnicului şi la stânga lui?< Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: >Ce înseamnă cele două ramuri de măslin care sunt lângă cele două ţevi de aur prin care curge uleiul auriu din el?< El mi-a răspuns: >Nu ştii ce înseamnă?< Eu am zis: >Nu, domnul meu<. Şi el a zis: >Aceştia sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ<." Zaharia 4,11-14.

În acest moment doresc să subliniez un aspect foarte important al acestui tip de viziune. Realitatea cerească, aşa cum este ea prezentată sau îmbrăcată în imagini şi simboluri, nu este niciodată identică cu lucrul descris prin acele simboluri sau imagini! Realitatea cerească este întotdeauna altfel decât o poate cuprinde mintea omenească. Însă, pentru ca Dumnezeu să vină în ajutorul nostru cât mai bine posibil, înfăţişează această realitate sub forma acelor imagini şi simboluri bine cunoscute de omul căruia i se prezintă în formă de viziune, ca să aibă cu ce să o asocieze!!! Realitatea cerească nu este niciodată lucrul prin care este descrisă!!! Acesta este punctul principal. Ea este atât de înaltă şi atât de atotcuprinzătoare, încât este peste putinţa de a putea fi imaginată şi, cu atât mai mult, descrisă de omul păcătos şi muritor, oricine ar fi el. Dacă ne aducem aminte, Hristos nu a avut cu ce să compare pe pământ, cât mai fidel cu putinţă, împărăţia lui Dumnezeu!!

Prin viziunea redată mai sus, Hristos voia să înfăţişeze lui Zaharia şi nouă o realitate cerească, în sensul legăturii permanente pe care cerul o are cu locuitorii pământului! Pământul nostru nu este uitat de cer şi nici nu a fost uitat vreodată de Dumnezeu. Dar mai cu seamă, aici, în această viziune, Dumnezeu scoate în evidenţă legătura indestructibilă pe care o are cu adevăratul Său popor, în speţă cu aceia care sunt născuţi din nou!!! Dar cine sunt cei doi măslini? Îngerul spune că sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ! Aceşti doi unşi sunt doar o reprezentare a realităţii cereşti. În această viziune, Dumnezeu nu a căutat să prezinte profetului toată realitatea cerească, ci doar o latură, un aspect care priveşte fiinţele ce înconjoară tronul lui Dumnezeu. Adică, El nu doreşte să ne transmită în realitate că înaintea Domnului întregului pământ stau doi unşi. Cu toate acestea, El doreşte să ne spună că ei sunt reprezentativi pentru realitatea cerească privitoare la făpturile care înconjoară tronul lui Dumnezeu!!! Dacă sunt reprezentativi înseamnă că trebuie să fie mai mult decât doi!!! Şi aşa şi este.

     "Cei unşi care stau lângă Domnul întregului pământ, au poziţia pe care cândva o deţinea Satana, ca heruvim ocrotitor. Prin fiinţele sfinte ce înconjoară tronul Lui, Domnul menţine o legătură permanentă cu locuitorii pământului." Review and Herald, 20 iulie 1897.

Avem aici încă o mărturie puternică în favoarea faptului că aceşti unşi, care sunt "fiinţele sfinte ce înconjoară tronul Lui", ocupă poziţia care odinioară îi aparţinea lui Lucifer! Ceea ce înseamnă că aceşti doi unşi reprezintă cele patru făpturi vii care sunt subiectul nostru în discuţie. Tabloul acestor doi unşi reprezentativi pentru fiinţele ce înconjoară tronul lui Dumnezeu, mai precis pentru cele patru făpturi vii, îl întâlnim şi în legătură cu cortul întâlnirii. Mă refer la cei doi îngeri care erau aşezaţi la cele două capete ale capacului milei sau capacului chivotului, înăuntrul căruia se afla legea lui Dumnezeu. Este evident că aceşti doi îngeri cu aripile întinse erau reprezentativi pentru heruvimii ocrotitori care înconjoară scaunul de domnie al lui Dumnezeu. E clar, deci, că în cer nu se pot afla doar doi îngeri. Prin simbolul lor, Dumnezeu dorea să înfăţişeze o anumită realitate cerească.

Înainte de a descoperi identitatea lor, să vedem care este lucrarea acestor patru făpturi vii sau acestor unşi care stau înaintea întregului pământ. Iat-o: "Astfel, de la unşii care stau în prezenţa lui Dumnezeu, se dă poporului Său plinătatea luminii, a dragostei şi a puterii divine, pentru ca la rândul lor ei să poată să dea altora lumină, bucurie şi înviorare." Profeţi şi regi, cap. Nici prin putere, nici prin tărie, par. 3. "Aceste ramuri de măslin sunt cei unşi care stau lângă Domnul întregului pământ. Prin ei, Duhul Sfânt este transmis comunităţilor. În felul acesta, cerul şi pământul sunt unite. Puterea care este în cer se uneşte cu inteligenţele omeneşti." Review and Herald, 16 mai 1899.

Deci, pe de o parte, prin ei Cerul menţine o legătură neîntreruptă cu locuitorii pământului, aşa cum am văzut într-un citat mai sus, apoi prin ei Dumnezeu dă poporului Său "plinătatea luminii, a dragostei şi a puterii divine", şi tot prin ei Dumnezeu transmite Duhul Sfânt bisericii, pentru ca cerul să fie permanent unit cu pământul!!! Aceasta este o lucrare colosală pe care o pot face doar oamenii răscumpăraţi, în calitate de unşi ai Domnului întregului pământ, adică cele patru făpturi vii!! Desigur, şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au un rol major în această manifestare a harului divin arătat de Dumnezeu locuitorilor pământului dar mai ales bisericii Sale. Însă pe noi ne interesează strict cele patru făpturi vii. Trebuie să observăm că profetul Ioan vede că aceste făpturi vii sunt pline cu ochi. "În faţa scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi." Apocalipsa 4,6. Semnificaţia ochilor care-i acoperă scoate în evidenţă o realitate nemaipomenită. Ochii, în Biblie, simbolizează prezenţa Duhului Sfânt. El este întruchipat ca fiind cei şapte ochi ai Domnului. "Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul." Apocalipsa 5,6. Expresia "şapte Duhuri" înseamnă omniprezenţa şi plinătatea desăvârşită a Duhului lui Dumnezeu.

Asta înseamnă că cele patru făpturi vii sunt pline de lumina, dragostea şi puterea Duhului Sfânt. Din acest motiv, Duhul Sfânt se revarsă prin ei către biserica lui Dumnezeu!!! Duhul Sfânt îşi are ca templu făpturile lor într-un fel în care îngerii creaţi nu-l pot avea, fiindcă ei nu au cunoscut păcatul şi nici răscumpărarea din păcat, pe de o parte, dar şi datorită faptului că nu sunt născuţi din Dumnezeu!!! A nu se înţelege sub nici o formă că îngerii creaţi nu sunt temple ale Duhului Sfânt. Sunt, dar nu în felul în care sunt cele patru făpturi vii, cei douăzeci şi patru de bătrâni şi, bineînţeles, toţi mântuiţii care vor ajunge acolo la a doua venire a Mântuitorului. Unitatea celor patru făpturi vii, ca să le luăm doar pe ele ca exemplu, cu Dumnezeu este unitatea care există între Tatăl şi Fiul!!! Nu trebuie să ne amintim, şi chiar vă rog să recitiţi, decât rugăciunea Mântuitorului din Ioan 17.

Faptul că aceste făpturi vii sunt pline cu ochi înseamnă că plinătatea Duhului Sfânt îi caracterizează în absolut tot ceea ce fac, cu atât mai mult cu cât deţin natura divină a lui Hristos în ei! Prin urmare, şapte ochi şi şapte Duhuri ale lui Dumnezeu înseamnă plinătatea absolută şi omniprezenţa Duhului Sfânt. "Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul." Zaharia 4,10. Cei şapte din textul de mai sus sunt cele şapte candele, potrivit contextului şi altor traduceri ale Bibliei, care sunt asociate cu cei şapte ochi ai lui Dumnezeu. Aceşti şapte ochi sunt totuna ca înţeles şi semnificaţie cu uleiul din vas care se scurge prin ţevi. Aşadar, uleiul şi cei şapte ochi ai lui Dumnezeu sunt simbol pentru Persoana şi pentru omniprezenţa Duhului Sfânt în Univers şi mai ales în lumea noastră. De aceea i se spune lui Zaharia: "Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu - zice Domnul oştirilor!" Zaharia 4,6.

Deci, am aflat că cele patru făpturi vii sunt patru oameni răscumpăraţi care ocupă poziţia lui Satana, că sunt temple ale Duhului Sfânt prin care Acesta se revarsă asupra bisericii lui Dumnezeu de pe pământ, ceea ce arată către lucrarea lor unică şi deosebit de importantă pentru susţinerea şi biruinţa bisericii, în cele din urmă! Trebuie să subliniez încă de la început, înainte de identificarea celor patru oameni răscumpăraţi, că trei dintre ei au ajuns în cer sau au fost înălţaţi la cer cu mult timp înainte de cei douăzeci şi patru de bătrâni. Numărul acestora din urmă, al bătrânilor, este doar simbolic, întrucât la învierea lui Isus au fost înviaţi o mulţime de captivi ai morţii din toate veacurile, de la Adam până la Isus. Trebuie reţinut acest aspect foarte important. Când aceştia au fost înviaţi, trei dintre cele patru făpturi vii deja trăiau în cer de mult timp. Unul din cei trei a fost înălţat la cer înainte de potop, ceilalţi doi au ajuns în cer după potop, în generaţii diferite, iar ultimul a fost înviat chiar la învierea lui Isus!!! De asemenea, doresc să vă aduceţi aminte că era primordial ca Dumnezeu să califice repede oameni care să ocupe poziţia celor patru foşti heruvimi ocrotitori, în frunte cu Satana!! Motivul este acela că El dorea ca planurile Sale să fie făcute cunoscute, prin Fiul, care la rândul Lui trebuia să le descopere celui mai înalţat dintre heruvimi, care acum nu mai exista, pentru binele Universului inteligent. Această ordine este descoperită în Apocalipsa 1,1. "Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan". Este adevărat că mai înainte ca aceste patru locuri să fie ocupate, Isus a fost cel care descoperea planurile Tatălui direct îngerilor, ceea ce înseamnă că pentru o scurtă perioadă de timp El a trebuit să suplinească lipsa celor patru heruvimi, lucrarea lor şi toate răspunderile caracteristice acelei poziţii. Vreau să reţineţi acum şi un alt aspect important, şi anume faptul că cele patru făpturi vii trebuie să fie oameni răscumpăraţi care în viaţa lor pământeană au fost profeţi!!! Fără excepţie, toţi au fost profeţi.

Aşadar, să-i luăm în ordinea timpului înălţării la cer. Prima făptură vie este omul răscumpărat Enoh-Melhisedec!! El este cel pe care Hristos l-a calificat cel dintâi să ocupe poziţia respectivă. Calificarea se face doar pe bază de ascultare din plăcere de Cuvânt şi legea lui Dumnezeu, şi prin credinţă vie. Ea poate fi obţinută numai de către cei născuţi din nou care continuă după aceea, prin ascultare şi credinţă, în şcoala reformei. Cu cât omul doreşte mai mult din Hristos, căci El este Adevărul, cu atât devine mai asemănător Lui în caracter şi apt pentru o poziţie corespunzătoare în cer. Datorită ascultării sale şi a umilinţei de care a dat dovadă, Enoh a fost luat la cer fără să vadă moartea. Rolul lui în cadrul acestei poziţii este acela de preot, de mijlocitor între Dumnezeu Tatăl şi îngeri, căci prin el a fost introdusă preoţia după rânduiala lui Melhisedec, el însuşi fiind Melhisedec, ca şi Hristos!! A se reciti postările referitoare la preoţia lui Melhisedec. "La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu." Geneza 5,21-24.

      "Enoh a fost un om al unei minţi puternice şi foarte cultivate, cum şi al unor vaste cunoştinţe; el a fost onorat cu descoperiri speciale din partea lui Dumnezeu; şi totuşi, aflându-se într-o continuă comuniune cu cerul, având totdeauna înaintea sa simţământul măreţiei şi desăvârşirii divine, el a fost unul dintre cei mai umili oameni." Patriarhi şi profeţi, cap. Set şi Enoh, par. 16.

Enoh este primul profet dintre oamenii lui Dumnezeu care a fost calificat să ajungă în cer pentru a prelua o parte dintre atribuţiile ce derivă din poziţia celor patru heruvimi ocrotitori. "Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: >Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi<." Iuda 1,14.15. Este, deci, un simplu fapt dovedit prin Scripturi că prima făptură vie, repet, în ordinea înălţării la cer şi nu în ordinea rolului şi responsabilităţilor importante ce derivă din această poziţie, este Enoh-Melhisedec, profetul lui Dumnezeu în lumea antediluviană. El este primul profet al lui Dumnezeu şi totodată primul calificat pentru un rol foarte important, după câte vom vedea în altă postare, în cadrul poziţiei pe care o deţineau cei patru foşti heruvimi ocrotitori. Nu trebuie să uităm, de asemenea, că modul lui de viaţă, caracterul lui reprezintă starea de sfinţenie ce va fi atinsă de cei din ultima generaţie, cei 144.000, înainte de revărsarea plăgilor pe pământ. "Caracterul sfânt al acestui profet reprezintă starea de sfinţenie ce trebuie să fie atinsă de cei care vor fi >răscumpăraţi de pe pământ< (Apocalipsa 14,3) la revenirea lui Isus Hristos." Patriarhi şi profeţi, cap. Set şi Enoh, ultimul paragraf.

Mai rămâne să asociem înfăţişarea uneia dintre cele patru făpturi vii, aşa cum este descris în Apocalipsa 4,7, cu Enoh-Melhisedec. "Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară." Dorim să ştim ce înseamnă înfăţişarea curioasă a celor patru făpturi vii şi care înfăţişare se potriveşte lui Enoh. Dar asta o voi face în postarea următoare.