Divinitatea lui Hristos (II)

Divinitatea sau dumnezeirea nu se poate supune legii întrucât legea nu este decât oglindirea, descrierea sau întipărirea caracterului lui Dumnezeu. Iar dacă Hristos a apărut cândva în timp, ca Dumnezeu sau doar ca Fiul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă deja un început, înseamnă în mod sigur că El trebuia să se supună obligaţiei legii şi, deci, a ascultării de acea lege. Ideea este că tot ceea ce a creat mâna divină, lucru viu sau neînsufleţit, se supune legii Sale, altfel existenţa în sine şi chiar libertatea nu sunt posibile. Dar, Hristos, după cum spune apostolul Ioan, era şi este Dumnezeu. Un amănunt care, deşi este ştiut, scapă mai totdeauna când vorbim despre Dumnezeul Vechiului Testament, este că Dumnezeul Vechiului Testament nu este altul decât Isus Hristos, potrivit mărturiei Scripturilor. Cel care a creat cerul şi pământul a fost Hristos. "Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El." Ioan 1,3. "Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El." Coloseni 1,16.17. "El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui..." Evrei 1,3.

Dovezi că Hristos este Dumnezeu deplin, persoană distinctă de Dumnezeu Tatăl

Cel care i s-a descoperit lui Moise, şi înaintea lui tuturor patriarhilor, de la Adam, sub forma rugului aprins, a fost Hristos. Numele sub care s-a prezentat lui Moise este "Eu Sunt", el însemnând prezenţă veşnică, permanentă, continuă, fără început şi sfârşit, dintotdeauna. Acest nume îi aparţine, indicând dumnezeirea de sine stătătoare a Sa. Această divinitate este proprietatea Sa, fără să o aibă în vreo formă oarecare de la Tatăl. Este exclusiv şi în mod deplin proprietatea Sa. Legea rostită pe Sinai şi apoi scrisă cu degetul pe două table de piatră este opera lui Hristos, nu a Tatălui, chiar dacă Dumnezeu Tatăl a coborât şi El pe muntele respectiv. "Când a fost rostită legea, Domnul, Creatorul cerului şi al pământului, se afla alături de Fiul Său, înveşmântat în focul şi fumul de pe munte." Signs of the Times, 15 octombrie 1896. Tatăl este Creatorul doar prin Fiul Său, Isus Hristos.

Apoi, Cel care le-a asigurat hrana şi apa în pustie poporului evreu, arătându-se în formă de nor ziua şi în flacără de foc noaptea, a fost tot Mântuitorul. "Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească, şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. 1Corinteni 10,1-4.

O altă dovadă că Hristos există din veşnicie, fără să aibă început, o găsim în Psalmul 90: "Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!" Versetul 2. Avem, de asemenea, un verset extraordinar în Isaia 9,6, în care se subliniază clar că Hristos este Părintele veşniciilor, adică faptul că există dintotdeauna: "Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: >Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii<." În Mica 5,2: Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei".

Cred, însă, că cea mai frumoasă declaraţie despre faptul că Hristos este Dumnezeu, este cea făcută chiar de Tatăl, atunci când îl numeşte Dumnezeu. "Şi despre îngeri zice: >Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui<; pe când Fiului I-a zis: >Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi<. Şi iarăşi: >La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi<." Evrei 1,7-12. În aceste versete, Tatăl face o deosebire clară între Isus şi îngeri, arătând cine sunt făpturile create şi cine este Dumnezeu, care primeşte închinarea acestora.

De reţinut şi faptul că tot ce este creat sau născut se închină lui Dumnezeu - Tatălui şi Fiului. Iată şi un ultim verset prin care se subliniază că Hristos are viaţa veşnică în Sine, o viaţă neîmprumutată care este de drept proprietatea Sa în mod exclusiv. "În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor." Ioan 1,3. "Nu viaţa fizică este aceea la care se face referire aici, ci viaţa veşnică, viaţa care este în mod exclusiv proprietatea lui Dumnezeu. Cuvântul care era cu Dumnezeu, şi care era Dumnezeu, avea această viaţă... viaţa lui Hristos era neîmprumutată." Signs of the Times, 13 februarie 1912.

Alte dovezi sunt aduse prin următoarele declaraţii:

     "După aceea, despre Fiul lui Dumnezeu însuşi citim: >El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte...<
     Asta ne spune că, în cer, natura lui Hristos era natura lui Dumnezeu; că în imagine, în natură, în caracter, în persoană, El era chiar Dumnezeu. Adică, aşa cum era în cer înainte de a veni pe pământ, Isus era întru totul Dumnezeu." Profet, Preot, Împărat, cap. Hristos ca Dumnezeu, par. 4, 5.

     "Vorbind despre preexistenţa Sa, Hristos conduce mintea noastră înapoi prin veacurile nemărginite. El ne asigură că nu a existat niciodată un timp când să nu fi fost în comuniune strânsă cu Dumnezeul cel veşnic. Cel a cărui voce o ascultau evreii, a fost cu Dumnezeu ca Unul care l-a însoţit întotdeauna." Signs of the Times, 29 august 1900.

     "În Hristos este viaţa originară, neîmprumutată, pe care o are prin Sine însuşi." Hristos Lumina Lumii, cap. 58, par. 24.

     "Hristos era Dumnezeu în esenţă şi în sensul cel mai înalt. El a fost cu Dumnezeu dintotdeauna, Dumnezeu peste toate, pururi binecuvântat.
     Domnul Isus Hristos, divinul Fiu al lui Dumnezeu, a existat din veşnicie, o persoană distinctă şi totuşi una cu Tatăl." Review and Herald, 5 aprilie 1906.

     "În Hristos este adunată toată slava Tatălui. În El este toată plinătatea trupească a Dumnezeirii." MS 44, 1898.

     "Toate făpturile create trăiesc prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. Ele primesc viaţă din viaţa Fiului lui Dumnezeu. Oricât de abile şi talentate ar fi şi oricât de mari ar fi capacităţile lor, ele sunt realimentate cu viaţa care vine din Sursa vieţii. El este Izvorul, Fântâna vieţii. Numai Cel ce este Singurul care are nemurirea, care locuieşte în lumină şi viaţă, poată să spună: >Am putere s-o dau [viaţa] şi am putere s-o iau iarăşi<. Ioan 10,18." Selected Messages, cap. Mântuitorul cel înviat, par. 2.

Cred că sunt suficiente dovezile arătate mai sus pentru a demonstra că Isus Hristos este Dumnezeu în toată plinătatea cuvântului, una cu Tatăl şi totodată egal cu El în toate privinţele şi singurul în stare să mântuiască omul din păcat. Tot ce ştirbeşte câtuşi de puţin adevărul acesta, arată că Hristos nu poate fi Dumnezeul cel veşnic şi nici Mântuitorul.