Înainte de a părăsi acest subiect este bine să abordăm o problemă care s-a iscat de mult timp, referitoare la textul din Romani 2,13. Nedumeririle şi problemele reale sunt accentuate şi mai mult când acest text este pus faţă în faţă cu un altul, parcă tocmai pentru a spori confuzia, text pe care-l găsim în Romani 3,28. Cele două texte declară următoarele: "Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi... Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii." Romani 2,13; 3,28.
Trebuie să fim de acord că, pentru cei care nu înţeleg cum se cuvine adevărul despre îndreptăţirea prin credinţă, aproape că nu există cale de împăcare între cele două texte. În orice caz, Pavel nu se contrazice deloc. Acesta este un prim aspect ce trebuie reţinut. Apoi, pentru a înţelege corect textul din Romani 2,13 este musai să înţelegem corect mai întâi textul în aparenţă opus lui, adică cel din Romani 3,28. Un alt aspect foarte, foarte important este acela că Pavel vorbeşte despre două îndreptăţiri şi nu despre una singură!!! O îndreptăţire are loc fără faptele legii, iar cealaltă îndreptăţire este cu faptele legii. Ambele se petrec în momente de timp diferite. Ştim precis lucrul acesta pentru că avem în vedere şi contextul celor scrise de Pavel.
Astfel, îndreptăţirea căpătată prin credinţă, fără faptele legii, este îndreptăţirea care aduce cu sine naşterea din nou. Vorbim acum despre Romani 3,28. Aceasta este îndreptăţirea despre care am scris în postarea de dinaintea acesteia. Potrivit contextului din acest verset, Pavel spune că toţi oamenii au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu, motiv pentru care toată lumea este vinovată înaintea lui Dumnezeu. Astfel de oameni, aflaţi într-o astfel de stare, nu pot să se facă singuri neprihăniţi, asemenea lui Dumnezeu, fiindcă legea îi condamnă la moarte veşnică. Pentru a scăpa de condamnarea legii, oamenii ar trebui să devină neprihăniţi. Numai că ei nu pot produce singuri neprihănirea cerută de lege - neprihănirea lui Dumnezeu. Dacă ar putea face acest lucru, atunci în mod sigur ar putea produce faptele legii, ceea ce înseamnă că ar putea fi îndreptăţiţi prin faptele legii. Însă deja vorbesc despre o imposibilitate.
Apoi Pavel ne spune că Dumnezeu a rezolvat această situaţie ingrată în care se găsesc oamenii, prin faptul că neprihănirea Lui le este oferită lor, prin credinţă, în virtutea jertfei şi a meritelor Mântuitorului nostru. Adică El a făcut posibilă îndreptăţirea oamenilor, numai a acelora care cred, fără să li se ceară o neprihănire pe care oricum nu aveau cum s-o ofere, pentru a satisface pretenţiile legii lui Dumnezeu încălcate. Singura posibilitate ca oamenii să fie îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu, fără faptele legii, este ca ei să fie transformaţi de harul Duhului Sfânt şi să li se ofere astfel neprihănirea lui Hristos în dar. Lor nu li se poate cere să aducă neprihănire pentru a satisface cerinţele legii, câtă vreme sunt condamnaţi şi, deci, sunt nişte pomi răi, cum spunea Isus. De aceea, singura alternativă pentru a deveni neprihăniţi, este să nu ni se ceară să facem fapte, ca să satisfacem cerinţele legii condamnatoare, ci să le primim în dar, "prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus". Romani 3,24.
Fiind din fire pomi răi, e logic că nici nu avem cum să satisfacem cerinţele legii prin faptele noastre proprii. Cum poate un pom rău să producă roade bune? Cum poate un om rău, păcătos şi condamnat să producă fapte neprihănite? Este deja evident că este o imposibilitate. Din acest motiv, Dumnezeu a găsit cu cale să vină El în ajutorul nostru şi să ne ofere faptele neprihănirii lui Hristos, săvârşite în baza ascultării Sale pe pământ pentru noi şi în folosul nostru, prin credinţă! "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii - şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El." Romani 3,20-22.
Timpul când are loc această îndreptăţire prin credinţă este la începutul vieţii noastre creştine, timp marcat prin naşterea din nou. Suntem primiţi în împărăţia lui Dumnezeu, a harului, printr-o îndreptăţire prin credinţă fără faptele legii. Aceasta este îndreptăţirea care constă în două lucruri capitale: iertarea şi smulgerea din păcat. A se reciti postarea precedentă.
În schimb, în Romani 2,13, Pavel merge mai departe cu ideea despre îndreptăţire, a doua îndreptăţire, pe care o pune în contextul judecăţii! Această îndreptăţire se cere numai celor care au beneficiat de prima îndreptăţire sau de naşterea din nou. Ea se capătă doar la judecată, judecata celor drepţi sau neprihăniţi în Hristos. Ni se spune că la judecată Dumnezeu "va răsplăti fiecăruia după faptele lui". Romani 2,6. Dacă faptele mele vor fi în armonie cu legea, atunci voi primi această îndreptăţire, căci la judecata aceasta îndreptăţirea cerută de Dumnezeu este prin ascultarea de legea Lui care aduce cu sine faptele legii. Cei care primesc prima îndreptăţire, fără faptele legii, trebuie să dea dovadă pe tot parcursul sfinţirii de o ascultare continuă de legea lui Dumnezeu, care este întipărită în mintea lor. Dacă menţin o strânsă legătură zi de zi cu Dumnezeu, indiferent cât de ademenitor va fi păcatul sau ispitele care conduc la păcat, şi aleg să stea de partea neprihănirii, atunci vor fi socotiţi de Dumnezeu neprihăniţi împlinitori ai legii. În felul acesta vor putea trece de judecată, vor arăta că harul lui Dumnezeu nu a fost în zadar în perioada sfinţirii, după naşterea din nou, şi că sunt pregătiţi să fie luaţi la cer.
Persoana care trece în felul acesta de judecată a dovedit că a putut să-şi biruie obiceiurile şi practicile greşite, că nu a mai nutrit păcatul şi că a preferat să-l slujească pe Dumnezeu în toate privinţele. El a putut demonstra universului ce a reuşit să facă Hristos în viaţa lui şi cum, prin Hristos, a reuşit să-şi ţină în frâu natura omenească, printr-o minte şi voinţă sfinţite de Duhul Sfânt, fiind biruitor. Este omul care nu a mai practicat păcate cunoscute, care nu a mai ales păcatul, chiar dacă a mai fost păcălit de Satana şi a căzut, ca Moise sau David, este omul care a dorit cu toată ardoarea să fie un împlinitor al legii lui Dumnezeu.
Aş mai aminti faptul că vor fi unii, chiar dacă puţini la număr, care, deşi au primit prima îndreptăţire, totuşi nu vor beneficia de a doua. De ce? Pentru că au ales să nu-şi reformeze viaţa, prin lucrarea lui Hristos, fiind astfel biruiţi de păcate ce ajung să fie cunoscute. Este cazul lui Saul, primul rege al lui Israel care, deşi a beneficiat de lucrarea naşterii din nou, totuşi s-a lăsat stăpânit de invidie. Aceasta avea să inunde întreaga lui fiinţă, până când a ajuns să întrebe spiritele rele cu privire la rezultatul ultimei lui bătălii, ce avea să fie dată a doua zi. Din nefericire, Saul este omul care a pierdut darul naşterii din nou. El nu a ales să crească în harul lui Hristos, ci a dat cursul obiceiurilor şi practicilor sale greşite, până când mândria şi invidia a ajuns să-l acapareze cu totul. Cine păcătuieşte împotriva Duhului Sfânt, pierde darul naşterii din nou, prima îndreptăţire, iar la judecată va fi găsit cu lipsă. Nu mai există nici o şansă de salvare pentru aceşti oameni. "Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi." Romani 2,13.
În concluzie, prima îndreptăţire îi îndreptăţeşte pe cei păcătoşi fără faptele legii; are loc la începutul experienţei noastre creştine; ne scapă de păcatul acestei lumi; şi ne admite în familia lui Dumnezeu, a celor născuţi din nou, de pe pământ. A doua îndreptăţire îi îndreptăţeşte pe cei sfinţi care s-au dovedit păzitorii legii lui Dumnezeu; are loc la sfârşitul timpului de har când începe să se deruleze judecata celor vii; ne scapă de această lume; şi ne primeşte în familia lui Dumnezeu de sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu