Un om absolut nou

Este absolut cert că toţi oamenii sunt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, condamnaţi la moarte veşnică, din cauza păcatului care a intrat în lume prin Adam, întrucât plata păcatului este moartea veşnică. "... printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...", pentru că "eram vrăjmaşi". Romani 5,12.10. Aşadar, toţi oamenii sunt sortiţi pierii încă de la naştere. În situaţia aceasta fără ieşire, Dumnezeu a venit în ajutorul nostru dezvăluind şi mai mult taina ascunsă din veşnicii, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei! Omul ar fi fost absolut neputincios să se salveze, fiindcă n-ar fi putut scăpa niciodată de natura spirituală veche ce-l ţine în stăpânire cruntă.

Pentru a sări în ajutorul omului, Dumnezeu a trebuit să vină cu o noutate absolută, în sensul că trebuia să distrugă şi să înlăture vrăjmăşia din om, adică vechea natură spirituală, eul lui Satana, şi să pună în locul ei natura Lui divină. Distrugerea vrăjmăşiei este posibilă numai prin această taină sau noutate unică divină! Este o noutate absolută deoarece, cu excepţia Fiului lui Dumnezeu, nici o altă fiinţă cerească nu posedă aşa ceva! Cu excepţia lui Hristos şi a celor răscumpăraţi, adică a oamenilor, în nici o altă fiinţă cerească nu se găsesc împletite sau unite două naturi, natura divină şi natura creată, în cazul nostru cea omenească! Tocmai în aceasta consta taina lui Dumnezeu. Este de altfel şi singura modalitate prin care se făcea posibilă întruparea Mântuitorului, fără ca El să renunţe la natura Lui divină.

Această natură divină este aceea pe care Hristos a avut-o în trupul omenesc, când s-a golit de Sine şi a renunţat la puterea Sa creatoare, la atotputernicia, atotştiinţa şi omniprezenţa Sa! Acestea sunt atribute care aparţin doar lui Dumnezeu şi sunt neîmprumutabile. La aceste atribute a renunţat Hristos când a venit pe pământ! De ce? Deoarece El trebuia să trăiască exact aşa cum trăiesc oamenii, care nu deţin atributele respective. Hristos trebuia să arate că poate trăi în natura omenească, întocmai cum trăieşte omul, cu toate limitele lui, dar fără să păcătuiască, arătând în felul acesta că Legea lui Dumnezeu poate fi ascultată de orice om venit în lume, prin credinţa în Dumnezeu.

     "Când a fost trezit pentru a întâmpina furtuna, Isus era perfect liniştit. Nu era nici urmă de teamă în cuvânt sau privire, pentru că în inima Lui nu era teamă. Dar El nu era liniştit pentru că puterea Sa era nemărginită. Nu ca un >Domn al cerului şi al pământului< stătea El aşa liniştit. El renunţase la puterea aceea, pentru că zice: >De la Mine însumi nu pot face nimic< (Ioan 5,30). El se încredea în puterea Tatălui. Isus se sprijinea pe credinţă - credinţă în iubirea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu - şi puterea acelui cuvânt care a liniştit furtuna era puterea lui Dumnezeu." Hristos Lumina Lumii, cap. Taci, fii liniştită, par. 14.

Trebuie să specific că natura divină a lui Isus, pe care şi-a păstrat-o la întrupare, nu este mai slabă sau mai mică decât natura divină caracterizată prin cele trei atribute divine. El a renunţat la ele în sensul că le-a pus la dispoziţia Tatălui, putând oricând să se folosească de ele, dacă dorea. Însă aceasta ar fi dus la stricarea planului mântuirii, aşa cum ar fi dorit Satana. Ne aducem aminte când gurile rele strigau la Mântuitorul răstignit să se coboare de pe cruce şi să se salveze, sau când diavolul i-a cerut să facă o minune, de a preface pietrele în pâini. Ne putem aduce aminte şi de Iuda care, prin faptul că a condus la prinderea lui Isus, se aştepta ca El să facă o minune şi să scape. Însă Hristos trebuia să fie caracterizat de principiul: "Nu pot face nimic de la Mine însumi".

     "Una dintre clauzele legământului dintre Tatăl şi Fiul în privinţa întrupării, a fost >nu pot face nimic de la Mine însumi< Ioan 5,30. Dacă Hristos ar fi fost înşelat prin ispitele diavolului şi şi-ar fi exercitat puterea supranaturală pentru a ieşi din dificultate, El ar fi rupt legământul făcut cu Tatăl, de a fi un reprezentant al omenirii.

     A fost o misiune dificilă pentru Prinţul vieţii să aducă la îndeplinire planul făcut pentru salvarea omului, prin îmbrăcarca divinităţii Sale în omenesc. El primise slavă în curţile cereşti şi era familiarizat cu puterea absolută. Era tot atât de dificil pentru El să păstreze nivelul naturii omeneşti cum este dificil pentru oameni să se ridice deasupra nivelului scăzut al naturii lor decăzute şi să fie părtaşi ai naturii divine. Hristos a fost supus la încercările cele mai grele, având nevoie de tăria tuturor facultăţilor Sale, pentru a rezista înclinaţiei de a-şi folosi puterea în timpul primejdiei, pentru a se salva singur şi a triumfa asupra puterilor prinţului întunericului. Satana a demonstrat că el cunoaşte punctele slabe ale inimii omeneşti şi şi-a folosit toată puterea pentru a profita de slăbiciunea naturii omeneşti pe care Hristos a luat-o asupra Sa, cu scopul de a birui ispitele în locul omului." The Review and Herald, 1 aprilie 1875.

Hristos ne oferă această natură divină, chiar viaţa Sa, fiindcă este singura posibilitate de mântuire a omului. Hristos, prin întruparea Sa, a fost un om nou, o făptură absolut nouă şi unică, în care se întâlneau două naturi, cea divină şi cea omenească. Numai prin această îmbinare tainică se putea alunga păcatul din trupul omenesc. De altfel Scriptura este cât se poate de clară în această privinţă: "Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia." Efeseni 2,14-16.

Din doi a făcut unul prin întruparea Sa. Cei doi sunt Dumnezeu şi omul. Zidul de la mijloc care-i despărţea este vrăjmăşia sau păcatul stăpânitor, sau altfel spus, natura veche spirituală. În trupul Lui a înlăturat vrăjmăşia, prin cruce. La întrupare a primit, prin moştenire, un corp uman pe care-l primesc toţi oamenii, cu toate înclinaţiile naturale spre păcat, cu slăbiciunile şi dorinţele lui naturale, degenerat din cauza celor patru mii de ani de păcat, care trecuseră până la naşterea Mântuitorului, dar mai puţin vrăjmăşia. Despre natura omenească a lui Isus voi vorbi într-o altă postare.

Aşa că în El, în Isus Hristos, s-au întâlnit Dumnezeu şi omul, reprezentaţi prin natura divină şi natura omenească, rezultatul incredibil fiind un om nou, absolut nou, ceva ce Adam şi Eva nu au fost la momentul creării lor!!! Această noutate absolută era singura rezolvare şi posibilitate pentru nimicirea vrăjmăşiei, întrucât în trupul Său, pe cruce, spune textul, El a nimicit vrăjmăşia!! Aş dori să se reţină acest aspect cât se poate de important.

În baza acestei realităţi extraordinare, Dumnezeu poate salva omul făcându-l părtaş de această natură divină. Posibilitatea biruinţei depline asupra păcatului rezidă numai în această unire tainică între natura divină, pe care omul o primeşte în dar de la Dumnezeu, şi natura lui omenească. Fără această taină, nici măcar Hristos n-ar fi putut face ceva pentru mântuirea neamului omenesc. "Hristos n-ar fi putut face nimic în timpul slujirii Sale pământeşti pentru salvarea omului căzut dacă natura divină n-ar fi fost unită cu natura omenească. Capacitatea limitată a omului nu poate defini această taină extraordinară - contopirea celor două naturi, cea divină şi cea omenească. Nu poate fi explicată niciodată. Omul trebuie să rămână mut de uimire. Şi totuşi, omul este privilegiat să fie părtaş de natură divină, şi-n acest fel poate pătrunde, într-o anumită măsură, în această taină". Letter 5, 1889.

De aceea, religia adevărată, singura religie adevărată, este religia lui Hristos pentru că ea cuprinde această taină prin care scăpăm de păcatul stăpânitor. Religia lui Hristos este un mod de viaţă, viaţa pe care Mântuitorul a trăit-o pe pământ ca un biruitor deplin asupra păcatului. Prin intermediul ei scăpăm de păcat, fiind făcuţi părtaşi de natură divină. "În religia lui Hristos există o influenţă regeneratoare, care transformă întreaga fiinţă, ridicându-l pe om deasupra oricărui viciu înjositor şi înălţându-i gândurile şi dorinţele spre Dumnezeu şi spre cer. În legătură cu Cel Infinit, omul este făcut părtaş la natura divină. Asupra lui, săgeţile celui rău nu au efect, pentru că este îmbrăcat cu platoşa neprihănirii lui Hristos." Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, cap. Obiectivul primordial al educaţiei, subcap. Şcoala lui Hristos, par. 5.

Religia lui Hristos, cuprinde taina despre care am vorbit, şi este menită să transforme întreaga fiinţă, întreaga natură omenească. De aceea, orice altceva în afara religiei lui Hristos, nu poate salva pe nimeni, fiindcă vrăjmăşia care-l stăpâneşte pe om nu poate fi nimicită pe nici o altă cale decât prin unirea naturii divine cu natura omenească. Aici este biruinţa, aici este taina lui Dumnezeu şi totodată cheia care rezolvă problema păcatului! În tot ceea ce am scris este religia lui Hristos, darul descoperit al lui Dumnezeu pentru toţi cei ce voiesc să creadă şi să cerceteze.