Desăvârşire

Viaţa trăită de Enoh a fost o viaţă desăvârşită, pur şi simplu. Datorită umblării sale cu Dumnezeu, timp de trei sute de ani zi de zi, a putut fi înălţat la cer fără să guste moartea. Din acest motiv, el este tipul sau simbolul celor 144.000 care vor fi înălţaţi la cer, fără să ajungă pradă morţii, pentru că şi ei vor trăi o viaţă desăvârşită, fără păcat, pe acest pământ. De altfel, aceasta este viaţa normală pe care trebuie s-o trăiască orice copil credincios născut din nou al lui Dumnezeu.

Dar, după cum spuneam într-una dintre postările anterioare, cuvântul "desăvârşire" are un anumit impact asupra minţii creştinului de rând. Mai mult, îl poate stârni să te considere un vameş şi un păgân când vorbeşti despre desăvârşire ca fiind idealul lui Dumnezeu pentru cei care vor să ajungă în împărăţia lui Dumnezeu, ideal care trebuie atins aici pe pământ în viaţa de zi cu zi, după experienţa vie a naşterii din nou! De fapt acest ideal al lui Dumnezeu, adică desăvârşirea caracterului exprimat printr-o viaţă de biruinţă permanentă asupra păcatului, a existat încă de la căderea omului. Cel care a introdus noţiunea de imposibilitate a atingerii acestui ideal aici pe pământ este diavolul. Iov 4,17.18.

Dumnezeu a luat toate măsurile necesare, dinainte de căderea omului, în vederea atingerii şi trăirii acestui ideal de către toţi cei ce vor să fie asemenea lui Isus Hristos. Mai întâi a fost jertfa, iar apoi serviciile din sanctuarul vechi-testamentar. Toate vorbeau despre întruparea Fiului lui Dumnezeu şi, de asemenea, despre modul cum trebuie atins şi trăit acest ideal în viaţa de zi cu zi de pe acest pământ. Este adevărat că jertfele care se aduceau la sanctuar nu puteau face desăvârşiţi niciodată pe cei ce le aduceau, fiindcă sângele vărsat acolo era sânge de animale, sânge care doar simboliza sau arăta către sângele Mântuitorului ce avea să vină, să ridice păcatele omenirii şi să moară pentru toţi oamenii. Vezi Evrei 9,9.10; 10,1.

Credincioşii evrei, prin ceea ce făceau, prin slujbele de la sanctuar, erau învăţaţi că în cer există un mare Preot care face ispăşire pentru ei în virtutea sângelui Său ispăşitor, promis prin făgăduinţă şi prin legământ cu Tatăl. Aşadar, desăvârşirea era căpătată prin ceea ce Hristos făcea pentru ei în sanctuarul ceresc. Sanctuarul pământesc împreună cu serviciile lui erau doar o umbră a marelui sanctuar ceresc şi a serviciului pe care Hristos îl aduce acolo. Evrei 9,11.12.

De aceea, marele ideal şi scop al adevăratului templu ceresc este desăvârşirea morală şi spirituală a credinciosului, prin locuirea lăuntrică a lui Hristos în el. Adevărata jertfă a lui Hristos şi serviciul din sanctuarul ceresc îi fac pe credincioşi desăvârşiţi, astfel încât ei "nu mai au cunoştinţă de păcate". Evrei 10,2.

     "Jertfele şi serviciul din sanctuarul pământesc nu puteau să şteargă păcatul omenirii şi astfel nu puteau să îi facă pe oameni desăvârşiţi. Dar jertfa şi preoţia adevăratului Mare Preot din sanctuarul şi adevăratul cort, îi fac desăvârşiţi. Ele şterg în totalitate păcatele. Iar închinătorul este astfel curăţit, încât nu mai are cunoştinţa de păcate. Prin jertfa, darul şi lucrarea Lui însuşi, Hristos a desfiinţat jertfele şi darurile şi slujbele pământeşti care nu ar fi putut niciodată şterge păcatele. Şi, prin această desăvârşită împlinire a voiei lui Dumnezeu, El ne-a arătat, de fapt, care este voia lui Dumnezeu. >Prin această >voie< am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.< Evrei 10,10." Calea consacrată pentru desăvârşirea creştină, cap. Desăvârşire, par. 14.

Idealul lui Dumnezeu, deci, este ca adevăraţii credincioşi, copiii Săi, să nu mai aibă cunoştinţă de păcate, de păcatele lor, să fie curaţi la inimă, neprihăniţi, fără păcate. Aceasta este viaţa pe care Dumnezeu o aşteaptă de la copiii Săi, numai astfel se poate încheia cu păcatul pe acest pământ şi numai astfel se va putea face posibilă venirea lui Hristos pe norii cerului.

Da, este cu putinţă de trăit această viaţă de biruinţă, indiferent de ce ar susţine biserica toată sau întreaga lume. Hristos a făcut posibil aşa ceva încă de la căderea omului. Minciuna sfruntată a lui Satana este că aşa ceva nu se poate, însă Dumnezeu nu numai că spune, ci şi a arătat prin Enoh, Iosif, Iov, Daniel, Ieremia, Ioan Botezătorul, Isus Hristos, Pavel, etc. Ţineţi minte, modelul nostru este Isus Hristos. El are puterea de a ne face sfinţi, dacă vrem acest lucru.

     "Ca unul dintre noi, în natura noastră, slab ca şi noi, împovărat cu păcatul lumii, Isus a trăit o viaţă sfântă, fără păcat şi a fost înălţat mai sus de ceruri, prin aceasta deschizându-ne o cale prin care, prin El, orice credincios poate trăi în această lume o viaţă sfântă, fără păcat şi, drept urmare, poate fi înălţat mai sus de ceruri.

     Desăvârşirea, desăvârşirea caracterului este ţinta creştină - o desăvârşire atinsă în trup omenesc în această lume. Hristos a reuşit aceasta, deschizând un drum prin care, în El, orice suflet poate, de asemenea, să fie desăvârşit. Atingând ţinta, Isus a devenit Marele nostru Preot care, prin această lucrare a Lui în adevăratul sanctuar, ne face şi nouă posibilă atingerea ei." Calea consacrată pentru desăvârşirea creştină, cap. Desăvârşire, ultimele două paragrafe.