Preoţia lui Melhisedec

Aşadar, desăvârşirea este un dar ceresc, nu este ceva ce poate fi făurit de om, de unul singur. Totodată desăvârşirea nu este ceva static, ci ceva dinamic. În ea trebuie să creştem zi de zi, în pofida tuturor ispitelor şi piedicilor puse pe acest drum spre cer de oameni şi demoni. Desigur, vorbim aici despre desăvârşirea pe care Hristos a făcut-o posibilă pentru noi prin întruparea Sa pe acest pământ. Din moment ce a făcut-o posibilă pentru absolut fiecare om, înseamnă că trebuie să fie şi accesibilă, de trăit, în sensul cel mai înalt al cuvântului.

     "Desăvârşirea, desăvârşirea caracterului este ţinta creştină - o desăvârşire atinsă în trup omenesc în această lume. Hristos a reuşit aceasta, deschizând un drum prin care, în El, orice suflet poate, de asemenea, să fie desăvârşit. Atingând ţinta, Isus a devenit Marele nostru Preot care, prin această lucrare a Lui în adevăratul sanctuar, ne face şi nouă posibilă atingerea ei." Calea consacrată pentru desăvârşirea creştină, cap. Desăvârşire, ultimul paragraf.

Trebuie menţionat faptul că Hristos nu a venit aici, pe pământ, cu o desăvârşire gata lucrată, ca să ne arate că se poate trăi virtuos, curat. El nu a trăit în desăvârşirea Lui de Dumnezeu creator. Prin rugăciune, credinţă şi ascultare şi-a făurit un caracter, în trup omenesc, în fiecare etapă a vieţii Sale, din pruncie şi până la maturitate. El a crescut în desăvârşire pe toată durata vieţii Sale, arătând în felul acesta că poată fi trăită pe acest pământ, astăzi şi în fiecare zi, o viaţă de ascultare desăvârşită de Dumnezeu.

Din păcate, creştinul de rând nu este obişnuit să gândească în aceşti termeni. Pentru el, care zilnic se luptă cu păcatul şi este biruit încontinuu de acesta, o astfel de viaţă este aproape o imposibilitate. Crede cu tărie că Hristos este Modelul, dar nu şi că se poate trăi o viaţă asemenea Modelului. Sună destul de bizar, însă asta-i realitatea. Trebuie să subliniez că tot ceea ce scriu aici, pe acest blog, pentru el o fac în mod deosebit. Trebuie să se creadă în această realitate, subliniată de următoarele cuvinte: "Desăvârşirea, desăvârşirea caracterului este ţinta creştină - o desăvârşire atinsă în trup omenesc în această lume. Hristos a reuşit aceasta, deschizând un drum prin care, în El, orice suflet poate, de asemenea, să fie desăvârşit".

Da, Hristos a reuşit aceasta, în ciuda tuturor ispitelor, devenind astfel un Mare Preot care are milă de slăbiciunile noastre şi care ne poate face în stare, capabili, numai dacă vrem, să atingem şi să trăim desăvârşirea în fiecare etapă de dezvoltare a omului dinăuntru, adică a naturii divine pe care o primim în dar la naşterea din nou. Un aspect foarte important pe care doresc să-l amintesc aici este faptul că această desăvârşire este atinsă şi devine un mod de viaţă numai prin preoţia lui Melhisedec! Prin urmare, este absolut obligatoriu să înţelegem această preoţie formidabilă. Până şi Hristos însuşi trebuia să devină Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, şi numai după ce a fost făcut desăvârşit! Evrei 5,9.10.

Nu înseamnă că Hristos n-ar fi fost Mare Preot înainte de a deveni Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. El a fost Mare Preot din veşnicie, fiindcă această menire presupune slujire şi mediere între Dumnezeu Tatăl şi absolut toate fiinţele create din univers. Nimeni, nici o fiinţă vie nu se poate apropia de Dumnezeu Tatăl fără prezenţa persoanei Mântuitorului. Toţi îngerii care se află înaintea lui Dumnezeu, stau numai datorită prezenţei Fiului lui Dumnezeu, altfel este imposibil. Nu vreau să insist acum asupra acestui punct întrucât o voi face altădată.

Însă a deveni şi a fi pentru toată veşnicia Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec este cu totul altceva pentru Hristos şi planul mântuirii omului, şi presupunea nişte calificări şi calităţi pe care Mântuitorul nu le-ar fi putut obţine şi cunoaşte niciodată fără întruparea Sa pe pământ. Cu alte cuvinte, pentru ca Hristos să devină Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, trebuia să se întrupeze aici, pe Terra, şi să arate că în trupul omenesc păcătos se poate trăi o viaţă desăvârşită prin ascultarea de Dumnezeu. Numai după ce a fost făcut desăvârşit, nu în trup, ci în viaţa interioară morală şi spirituală, a putut să devină urzitorul unei mântuiri veşnice pentru toţi cei ce-l ascultă, băgaţi de seamă, doar pentru toţi cei ce-l ascultă şi ajung să trăiască precum El, fapt pentru care Dumnezeu Tatăl l-a numit Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec!!! Evrei 5,9.10.

Ca Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, Hristos trebuia să înveţe să asculte prin suferinţă, prin lucrurile pe care le-a suferit pe pământ, din partea oamenilor şi a demonilor. Evrei 5,7. Nici una dintre persoanele Dumnezeirii, cele trei persoane triunice, nu au ştiut ce înseamnă să asculţi în condiţii de suferinţă, până la întruparea lui Isus Hristos!! Ca să ne înţeleagă pe noi şi durerile noastre şi toate dispoziţiile corpului nostru spre păcat, ca să înţeleagă ce implică o ascultare în condiţii de suferinţă, uneori extreme, Hristos trebuia să devină unul dintre noi. Numai astfel putea deveni Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Asta înseamnă, după cum am subliniat mai sus, că Hristos trebuia să obţină calificarea, aici pe pământ, pentru a deveni un astfel de Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Ca să înţelegem bine această preoţie, va trebui să ştim cine a fost Melhisedec, din moment ce preoţia respectivă este după rânduiala lui Melhisedec.

Mijlocirea şi mai ales slujirea lui Hristos în sanctuarul ceresc, după ce a devenit Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, au menirea să facă din noi creştini care pot trăi o viaţă fără cusur, fără păcat pe pământ. Mai mult, dacă pe această cărare a desăvârşirii, spre căminul ceresc, mai păcătuim, ca Moise sau Ilie, deşi şi unul şi celălalt sunt în ceruri, să nu uităm că avem un Mare Preot, după rânduiala lui Melhisedec, care are milă de slăbiciunile noastre, ca Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Evrei 4,15. Fiind ispitit ca şi noi şi, deci, cunoscând puterea ispitelor în condiţii cu mult mai extreme decât le cunoaştem noi în această viaţă, Isus a învăţat să aibă milă de noi din perspectiva omului ispitit! Aşadar, curaj, creştinule de rând, Hristos ştie cum să-ţi înţeleagă toate eşecurile şi luptele sufleteşti, fiindcă a devenit pentru tine şi pentru mine Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Biruinţa ta este posibilă în virtutea acestei preoţii extraordinare, fiindcă Hristos a făcut-o nu numai posibilă pentru tine, ci şi accesibilă, prin credinţă.