Preoţia lui Melhisedec (II)

Spuneam în postarea anterioară că Hristos ştie cum să aibă milă de slăbiciunile noastre, tocmai pentru că a devenit Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Aceasta era singura posibilitate ca Hristos să se poată identifica pe deplin cu omul, aici pe pământ. De asemenea, unica posibilitate ca Hristos să devină Emanuel în sens real, nu numai să poarte acest nume, era prin intermediul preoţiei lui Melhisedec. El nu putea fi Dumnezeu cu noi decât dacă se întrupa şi devenea, prin viaţa, jertfa şi învierea Sa, Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec. Devenind astfel Mare Preot al acestui ordin preoţesc, Hristos poate să ne înţeleagă mai profund, inima Sa vibrând la fiecare tresărire a inimii noastre, şi asta pentru că este Dumnezeu Mântuitorul în trup omenesc slăvit pentru veşnicie.

Mai întâi, este musai să stabilim faptul că Hristos nu este Melhisedec, cel care l-a întâmpinat pe Avram, când acesta venea de la măcelul regilor anumitor triburi. Cuvintele următoare vorbesc de la sine: "Dumnezeu nu s-a lăsat niciodată fără martor pe pământ. Odinioară Melhisedec l-a reprezentat pe Domnul Isus Hristos în persoană, pentru a descoperi adevărul ceresc şi pentru a perpetua legea lui Dumnezeu". The SDA Bible Commentary, vol. 1, pag. 1092, 1093. Dacă el îl reprezenta sau îl simboliza pe Hristos înseamnă că nu putea fi Hristos.

     "Hristos este cel care a vorbit prin Melhisedec, preotul Dumnezeului Cel Preaînalt. Melhisedec nu a fost Hristos, ci era vocea lui Dumnezeu în lume, reprezentantul Tatălui." The SDA Bible Commentary, vol. 1, pag. 1093.

În paragraful de mai sus se specifică în mod foarte clar că Melhisedec, din timpul lui Avram, nu era Isus Hristos, ba mai mult, el este reprezentantul Tatălui. De altfel, Hristos nici nu putea fi Melhisedec în timpul lui Avram, întrucât nu întrunea cerinţele şi calificările de a fi Melhisedec. De aceea, a fi Melhisedec presupune nişte calificări deosebite. În primul rând el trebuie să fie om, însă nu orice om, ci un om al neprihănirii într-atât încât să fie chiar împărat al neprihănirii, după traducerea numelui. Şi încă nu-i destul, el este de asemenea şi împărat al păcii, ceea ce înseamnă că cei care intră în acest ordin preoţesc trebuie să fie şi oameni ai păcii, după cum Hristos este numit Domnul păcii! "În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, - care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, - care, după însemnarea numelui său, este întâi, >Împărat al neprihănirii<, apoi şi >Împărat al Salemului<, adică >Împărat al păcii<. Evrei 7,1.2.

Cred că este necesar să amintesc, măcar în treacăt, că Melhisedec nu putea fi nici Dumnezeu Tatăl şi nici Duhul Sfânt, întrucât nu întrunesc şi nu vor întruni niciodată cerinţele de a deveni Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, fiindcă asta presupunea în primul rând să se identifice în natură cu neamul omenesc. Prin urmare, este exclusă o astfel de direcţie.

Pentru a putea să-l identificăm pe Melhisedec, poziţia şi lucrarea sa, trebuie să ştim care erau cerinţele pe care acesta trebuia să le întrunească. În primul rând el trebuia să fie un om luat din mijlocul oamenilor. Este prima cerinţă şi cea mai importantă. "În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate." Evrei 5,1. Despre Melhisedec, cel care l-a întâmpinat pe Avram, se spune că era preot al Dumnezeului Cel Preaînalt. "Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului Cel Preaînalt." Geneza 14,18. Lui Avram nu i-a apărut un înger în persoana lui Melhisedec, ci un om care era preot al lui Dumnezeu. Îngerii nu pot fi preoţi în ruptul capului! Comentatorii biblici susţin că era împărat al Salemului, locul unde el a domnit, ulterior locul devenind Ierusalim. Biblia însă nu ne oferă mai multe informaţii, decât faptul că era împărat al Salemului şi preot al Dumnezeului Cel Preaînalt.

Dacă a fost un om, el trebuie să fi fost un om al Dumnezeu, ca şi Avram, care urma să devină Avraam, părintele tuturor credincioşilor. Fiind un om al lui Dumnezeu, Melhisedec nu putea fi nicicum un păgân dintre triburile sălbatice şi crude din vremea aceea. Salemul la care se face referire nu este numele locului cunoscut sub denumirea aceasta, ce ulterior avea să devină Ierusalim, ci este numele prin care se scoate în evidenţă calitatea caracterului persoanei respective, care defineşte personalitatea lui, arătând ce poate face neprihănirea lui Hristos dintr-un om, şi anume împărat şi preot! Aşadar numele Salem face trimitere nu la un loc, ci la persoana şi numele lui Melhisedec, arătând cum este el înaintea lui Dumnezeu. Pavel este foarte precis în această privinţă. "În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, - care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, - care, după însemnarea numelui său, este întâi, >Împărat al neprihănirii<, apoi şi >Împărat al Salemului<, adică >Împărat al păcii<." Evrei 7,1.2.

Pavel încă merge şi mai departe, arătând clar că nu putea fi un oarecare dintre triburile barbare ale timpului respectiv care, prin nu se ştie ce conjunctură, a ajuns preot al Dumnezeului veşnic. El spune că Melhisedec, care a ieşit în întâmpinarea lui Avram, era "fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii". Evrei 7,3. Ţin înadins să precizez faptul că, aici, Pavel nu foloseşte o figură de stil, o metaforă, ci vorbeşte despre o realitate care are de a face strict cu Melhisedec din timpul lui Avram!!! Indiferent ce ar crede cineva, Pavel, sub inspiraţie divină, rosteşte adevărul despre Melhisedec!

Este foarte important de menţionat şi faptul că apariţia lui Melhisedec este una meteorică. El nu mai apare ca persoană niciodată în Biblie, ci doar se menţionează numele lui care este pus în legătură chiar cu Hristos. Este asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, fără ca să fie Fiul lui Dumnezeu. Este asemănat cu Hristos în ce priveşte caracterul şi lucrarea pe care o efectuează. Vom vedea mai târziu aspectul acesta.

Întrebarea care a apărut deja în mintea cititorului este următoarea: Cum e posibil ca Melhisedec să fie om "fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii"? Practic aşa ceva este o imposibilitate. Numai Adam şi Eva nu au avut părinţi pământeşti şi genealogie, dar nu şi sfârşit al vieţii, căci după câte cunoaştem ei au murit demult. Ori se încurcă Pavel, ori ne descoperă nişte lucruri formidabile legate de Melhisedec! Va îndemn să fiţi liniştiţi deoarece Pavel declară acele lucruri sub inspiraţie divină. Aşa că Dumnezeul care l-a inspirat nu are cum să mintă.