Îngerul Gabriel (II)

Îngerul Gabriel, după câte am văzut, deţine cea mai înaltă poziţie după cea pe care o ocupă de drept Hristos. Având în vedere acest fapt şi ştiind de la bun început, aşa cum am şi dovedit în postarea din urmă, că numai oamenii mântuiţi şi răscumpăraţi pot ocupa sau sunt destinaţi de Dumnezeu să ocupe locurile părăsite şi rămase libere în cer, prin dezertarea lui Lucifer şi a îngerilor lui, putem spune cu deplină siguranţă că locul pe care-l ocupă Gabriel este chiar poziţia pe care o ocupa cândva Lucifer!

     "Lucifer a fost un heruvim ocrotitor, cel mai înălţat dintre fiinţele cereşti create; el stătea cel mai aproape de tronul lui Dumnezeu şi era cel mai strâns legat şi identificat cu administrarea guvernării lui Dumnezeu; era cel mai înzestrat cu slava maiestăţii şi puterii Sale... Printre locuitorii cerului, Satana, asemenea lui Hristos, a fost la un moment dat cel mai onorat de Dumnezeu şi cel mai înalt în putere şi slavă... El [Lucifer] a fost cel mai înălţat dintre toate fiinţele create, cel dintâi în a descoperi planurile lui Dumnezeu înaintea universului." Adevărul despre îngeri, cap. Îngerii în ceruri înainte de răzvrătire, subcap. Poziţia înaltă a lui Lucifer, par. 2, 4, 7.

Calificarea obţinută de îngerul Gabriel, încă de aici de pe pământ, pentru poziţia care odinioară aparţinea lui Lucifer este de-a dreptul uimitoare! Însă această calificare a fost continuată în ceruri împreună cu Hristos în persoană. Trebuie să observăm, de asemenea, că Lucifer era întâiul care făcea cunoscute planurile lui Dumnezeu tuturor celorlalte fiinţe angelice. Tot astfel face şi îngerul Gabriel, el având aceeaşi datorie de a descoperi planurile lui Dumnezeu întregului Univers creat, dar mai cu seamă oamenilor, adică acelor fiinţe din lumea din care el însuşi provine!!! "Ce gând minunat - îngerul care este întâiul în slavă după Fiul lui Dumnezeu este cel ales să le descopere oamenilor păcătoşi planurile lui Dumnezeu." Hristos Lumina Lumii, cap. Glasul în pustie, par. 8.

În situaţii critice, de maximă importanţă, care au o încărcătură deosebită, acest înger nemaipomenit, Gabriel, este trimis din cer numaidecât pentru ajutorul şi susţinerea fiinţelor omeneşti. O astfel de situaţie importantă a fost în timpul lui Daniel, când îngerul Gabriel a fost trimis repede la Daniel pentru a-i tâlcui sau explica viziunea primită. "Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede, în zbor iute, omul Gabriel pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară." Daniel 8,16. Gabriel nu se afla în momentul acela lângă Daniel, ci el se coboară din cer cu o viteză fantastică pentru a veni în ajutorul profetului. "Pe când Daniel stăruia în rugăciune, Gabriel s-a coborât repede din curţile cereşti pe pământ ca să-i spună că cererile lui au fost auzite şi ascultate. Acest înger puternic fusese însărcinat să-l facă să priceapă, să înţeleagă şi să descopere înaintea lui tainele veacurilor viitoare." Sfinţirea vieţii, cap. Rugăciunea lui Daniel, subcap. Solul ceresc, par. 1.

Însă mai există o situaţie de importanţă extremă, când îngerul Gabriel se coboară din cer cu o iuţime nemaipomenită, pentru a rosti cuvintele Tatălui în urechile lui Hristos cel mort, pe când trupul Său inert se afla în mormântul lui Iosif, care aştepta învierea.

     "Noaptea zilei dintâi a săptămânii trecuse încetul cu încetul. Ora cea mai întunecată, chiar înainte de revărsatul zorilor, venise. Hristos încă era captiv în strâmtul Său mormânt. Piatra cea mare era la locul ei; sigiliul roman era încă nerupt, străjerii romani făceau mereu de pază. Mai erau şi paznicii nevăzuţi. În jurul acelui loc erau adunate oşti de îngeri răi. Dacă ar fi fost cu putinţă, domnul întunericului, cu oştirea lui decăzută, ar fi ţinut pentru totdeauna sigilat mormântul în care se afla Fiul lui Dumnezeu. Dar o oaste cerească înconjura mormântul. Îngeri care excelau în putere păzeau mormântul şi aşteptau să salute pe Domnul vieţii.
     >Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer.< Îmbrăcat cu armura lui Dumnezeu, îngerul acesta a părăsit curţile cereşti. Razele strălucitoare ale slavei lui Dumnezeu mergeau înaintea lui şi-i luminau cărarea: >Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi<." Hristos Lumina Lumii, cap. Domnul a înviat, par. 1, 2.

Trebuie să observăm că pasajul citat mai sus face referire la trei categorii de îngeri. În primul rând, îngerii care excelau în putere şi păzeau mormântul Comandantului lor încă mort, apoi demonii sau îngerii răi care ar fi dorit să-l ţină în mormânt pe vecie pe Mântuitorul nostru, şi, în ultimă instanţă, îngerul care se coboară din cer. Trebuie să ştim că îngerii care excelează în tărie şi care păzeau mormântul lui Isus sunt îngerii creaţi, cei care au vegheat permanent paşii Mântuitorului cât timp s-a aflat în viaţă. Această categorie de îngeri sunt aceia despre care am scris în postarea trecută şi am arătat că ei nu au putut, în Ghetsimani, să aducă alinare lui Hristos întrucât nu au cunoscut niciodată puterea păcatului, durerea şi suferinţa. Este deci clar că îngerul Gabriel nu poate face parte din această categorie.

Îngerul care se coboară din cer este într-adevăr Gabriel, căci el vine direct de la tronul Tatălui. Aşa cum a fost trimis la Daniel, tot aşa a fost trimis şi la mormântul lui Hristos pentru a rosti cuvintele ce urmau să-l aducă la viaţă pe Isus, şi tot aşa avea să fie trimis şi la Ioan cel iubit. Mai mult, în paragraful următor se specifică foarte clar că Gabriel este cel care ocupă poziţia lui Lucifer. "Acum dar, preoţi şi conducători, unde este puterea străjii voastre? Ostaşi încercaţi, care nu s-au temut niciodată de puterea omenească, sunt acum ca nişte prinşi de război luaţi fără să se fi folosit spada sau suliţa. Faţa pe care o privesc ei acum nu este faţa unui luptător pieritor, ci este faţa celui mai tare înger din oştirea Domnului. Solul acesta este cel care ocupă poziţia de pe care a căzut Satana." Hristos Lumina Lumii, cap. Domnul a înviat, par. 3.

Aşadar, până acum am stabilit în mod limpede că Gabriel este un om răscumpărat, că deţine cea mai înaltă poziţie din universul creat, iar această poziţie este cea pe care o deţinea odinioară Lucifer. Fiindcă această poziţie este imediat următoarea de lângă cea a lui Hristos şi implicit a Tatălui, înseamnă că ea presupune că Gabriel are o legătură foarte strânsă cu Hristos şi Tatăl. De fapt, nici nu are cum să fie altfel. Aşa se face că, datorită acestui lucru, Gabriel este cel însărcinat de Tatăl să aibă grijă de Hristos de la naşterea Sa în lumea noastră şi până la învierea Sa!! "Este acela care, pe dealurile Betleemului, a vestit naşterea lui Hristos." Hristos Lumina Lumii, cap. Domnul a înviat, par. 3.

Mai există de asemenea o situaţie specială în care rolul lui Gabriel este decisiv în încurajarea lui Hristos de a sorbi cupa amărăciunii păcatului omenesc până la drojdii, pentru că numai astfel puteam fi mântuiţi. Este cel mai impresionant tablou din toată istoria veşniciei, în care se arată rolul decisiv pe care îl pot avea oamenii răscumpăraţi de Dumnezeu, care pot face lucrarea de mijlocire a harului divin chiar şi pentru a doua persoană a Dumnezeirii, dar ca Om întrupat pe pământ!!! Nu degeaba sunt calificaţi să fie preoţi şi împăraţi. Nu degeaba sunt numiţi dumnezei chiar de către Tatăl din cer!!!

     "Când criza a atins punctul culminant, când inima şi sufletul erau zdrobite sub povara păcatului, Gabriel este trimis să-l întărească pe Suferindul divin şi să-l învioreze pentru a merge mai departe pe cărarea pătată de sânge." Adevărul despre îngeri, cap. Lucrarea îngerilor de la patimile lui Hristos până la moartea Sa, subcap. Îngerii în Ghetsimani, par. 6. "Lumile necăzute în păcat şi oştile îngereşti au urmărit cu un deosebit interes cum conflictul se apropia de sfârşit. Satana şi cei care i s-au alăturat în ale răului, legiunile de îngeri apostaziaţi, priveau cu multă atenţie la momentul hotărâtor al lucrării de mântuire. Puterile binelui şi cele ale răului aşteptau să vadă ce răspuns va primi Domnul Hristos la rugăciunea pe care a adresat-o de trei ori Tatălui. Îngerii doreau foarte mult să aducă uşurare divinului Suferind, dar lucrul acesta nu se putea înfăptui. Nici o cale de scăpare nu s-a găsit pentru Fiul lui Dumnezeu. În acest îngrozitor moment de criză, când totul era în cumpănă, când paharul cel tainic tremura în mâna Suferindului, cerul s-a deschis, o lumină a strălucit în mijlocul întunericului prevestitor de furtună, al ceasului de criză, şi îngerul cel puternic, care stă în prezenţa lui Dumnezeu, ocupând poziţia de la care a căzut Satana, a venit lângă Domnul Hristos. Îngerul a venit nu pentru a lua paharul din mâna Lui, ci ca să-L întărească, spre a putea să-l bea, asigurându-L de iubirea Tatălui. El a venit ca să dea putere Rugătorului divino-uman. El I-a îndreptat privirea spre cerurile deschise, vorbindu-I despre fiinţele care aveau să fie mântuite ca rezultat al suferinţelor Lui. Îngerul L-a asigurat pe Isus că Tatăl Său este mai mare şi mai puternic decât Satana şi că moartea Sa va avea ca rezultat o totală înfrângere a lui, iar împărăţia acestei lumi avea să fie dată sfinţilor Celui Preaînalt. Îngerul i-a spus că El va vedea rezultatul muncii sufletului Său şi va fi mulţumit, căci o mulţime din neamul omenesc va fi mântuită, salvată pentru veşnicie." Hristos Lumina Lumii, cap. Ghetsimani, par. 23.

În ultimul pasaj întâlnim din nou cele două categorii de îngeri, aceia care "doreau foarte mult să aducă uşurare divinului Suferind, dar lucrul acesta nu se putea înfăptui", pentru că nu erau în măsură să aducă alinare lui Isus, întrucât ei nu fuseseră oameni care să fi suferit sub povara păcatului, şi îngerul Gabriel care el singur a fost în stare să aline, să încurajeze şi să învioreze pe Domnul vieţii, întrupat ca om, să meargă pe cărarea pătată de sânge în vederea scăpării pământului de sub blestemul păcatului!!! Iată o realitate descoperită de cuvântul inspiraţiei pentru toţi cei doritori să înţeleagă cum vine Dumnezeu în ajutor, astăzi, oamenilor de pe pământ apăsaţi de păcat. El trimite în ajutorul celui obidit şi deznădjduit un înger-om răscumpărat, alături de ceilalţi îngeri creaţi care nu au păcătuit niciodată, fiindcă el este singurul în stare să ajute, să înţeleagă suferinţa şi puterea păcatului asupra celui obidit!!! Acesta este Dumnezeu nostru! El nu a pregătit o armată de oameni răscumpăraţi pentru Sine, din momentul când au fost înviaţi şi luaţi la cer de Hristos, când s-a reîntors la Tatăl după învierea Sa, ci pentru interesul şi ajutorul nostru, al copiilor Săi de pe pământ.

Mai există, de asemenea, situaţia când Isus a fost ispitit în pustie, o ispitire teribilă, din care Hristos a ieşit biruitor pentru noi. Însă, după biruinţa ultimei ispite, Isus cade epuizat la pământ având nevoie de îngrijire din partea îngerilor, căci în locul pustiu în care se petrecuse ispitirea lui Satana asupra Lui, nelocuind oameni, avea nevoie să fie hrănit chiar de îngeri. Cel care îi aduce mângâiere este bineînţeles tot Gabriel, pentru că el cunoştea cel mai bine puterea ispitei şi luptele înverşunate cu atacatorul, Satana. "În aparenţă, Hristos a fost singur cu el [Satana] în pustia ispitei. Totuşi, El nu a fost singur, căci îngerii l-au înconjurat tot aşa cum îngerii lui Dumnezeu, însărcinaţi de El, sunt trimişi să slujească acelora care se află sub asalturile înfricoşătoare ale vrăjmaşului." Manuscript Releases, vol. 16, pag. 180. "Încordarea prin care trecuse l-a lăsat pe Hristos ca un om mort. >Şi iată că au venit nişte îngeri, ca să-i slujească<." L-au înconjurat cu braţele lor. Capul Lui se odihnea pe pieptul celui mai înălţat înger din ceruri... Vrăjmaşul fusese înfrânt." Adevărul despre îngeri, cap. Lucrarea îngerilor la botezul lui Isus şi în pustie, subcap. Îngerii din ceruri au vegheat când Hristos a fost ispitit, par. 4. Cel mai înălţat înger din cer nu poate fi, desigur, decât Gabriel.

Din cele scrise până acum reiese faptul că acest înger, Gabriel, a fost ajutorul lui Hristos în toată viaţa Sa pe pământ, de la naştere până la înviere, deoarece Tatăl a ştiut că numai un înger ca el putea să-i vină cel mai bine în ajutor, să-l întărească şi să-l învioreze în momentele cheie ale vieţii Sale pământeşti. El avea să înţeleagă cel mai bine ispitele, luptele interioare şi durerile lui Isus în natura lui omenească, întrucât şi el trecuse prin această lume ca unul care a cunoscut toate aceste lucruri!!

Vom continua să ne apropiem şi mai mult de identitatea acestui înger puternic, iar în postarea următoare voi arăta că, pe pământ, când l-a însoţit pe Isus pretutindeni, a mai fost ajutat de un alt înger-om răscumpărat, cei mai în stare să fie la dreapta lui Isus în viaţa Sa pământească, şi în care Tatăl a avut şi are încredere deplină!!!