Duhul Sfânt (III)

Până acum am înţeles că Duhul Sfânt, o Persoană divină, este o necesitate absolută în lucrarea mântuirii. Fără prezenţa Lui în lume, nimeni nu ar putea cunoaşte pe Dumnezeu şi adevărul Lui. Am amintit, de asemenea, că Duhul Sfânt este Tovarăşul de lucru al lui Hristos, El, Duhul Sfânt, fiind cea mai mare putere din Univers prin care Dumnezeu a adus la existenţă totul! De fapt, nu numai despre Duhul Sfânt se vorbeşte ca despre o putere, ci şi despre Tatăl şi Fiul se vorbeşte ca fiind puterile cele mai mari ale Universului. "Noi trebuie să cooperăm cu cele trei cele mai mari puteri ale cerului - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - iar aceste puteri vor lucra prin noi, făcându-ne lucrători împreună cu Dumnezeu." Special Testimonies, Series B, nr. 7, pag. 51.

Sunt numite puteri nu pentru că sunt doar nişte forţe sau energii fără egal în cer, ci pentru a scoate în evidenţă forţa lor creatoare ca persoane dumnezeieşti sau divine. E un lucru simplu de remarcat. Acum aş dori să pătrundem puţin în lucrarea creaţiei lumii noastre pentru a înţelege mai bine rolul şi lucrarea Duhului Sfânt. Pentru aceasta vom pleca tot de la propoziţia cheie care ne ajută să înţelegem corect rolul celei de a treia Persoane a Dumnezeirii în planul creaţiei universale şi, mai ales, în planul creării lumii noastre. "Doar Duhul face să aibă efect (face eficace) cele săvârşite de Mântuitorul lumii." Hristos Lumina Lumii, cap. Să nu vi se tulbure inima, par. 33. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a săvârşit şi săvârşeşte sau realizează Hristos, are efect, este eficace doar prin lucrarea Duhului Sfânt, atât în planul creaţiei, cât şi în planul mântuirii.

Vreau să specific faptul că lucrarea mântuirii este tot o lucrare de creaţie, întrucât Dumnezeu săvârşeşte totul doar prin succesiune de acte creatoare. Dumnezeu niciodată nu lucrează altfel. Apariţia vieţii, vindecările fizice, tămăduirea spirituală a omului, smulgerea din păcat, alungarea demonilor, învierile, toate la un loc sunt acte creatoare săvârşite de Dumnezeu prin Duhul Sfânt!!! Actul creator sau lucrarea creatoare sunt singura metodă de lucru a lui Dumnezeu! Refacerea omului după chipul şi asemănarea divină reprezintă în sine o lucrare creatoare.

În Geneza, după cum ştim toţi, se găseşte raportul aducerii la existenţă a Terrei şi a vieţii de pe acest pământ. Felul cum Moise îşi începe consemnarea despre crearea pământului este foarte, foarte semnificativ. Încă de la început sunt introduse două persoane ale Dumnezeirii - Fiul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt. Ştim că a fost Fiul lui Dumnezeu din alte părţi ale Scripturii, şi am să amintesc doar una - Evanghelia după Ioan, cap. 1, versetele 1-3. În versetul 2 al cărţii Genezei este introdus Duhul Sfânt: "Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor". Trebuie să subliniez faptul că acţiunea Duhului Sfânt, din versetul 2, este una de cea mai mare importanţă. De regulă se trece cu uşurinţă peste acest verset, considerându-se că nu poate spune atât de mult cu privire la Duhul Sfânt. Se face referire la acest verset totdeauna doar pentru a face cumva dovada că Duhul Sfânt este o Persoană divină. Este corect acest punct de vedere, dar nu este îndestulător, nu poate sătura sufletul. Acesta este practic versetul de aur al Genezei cap. 1! Poate că la prima vedere nu spune mare lucru, dar dincolo de această slabă impresie se ascunde Evanghelia creaţiei!!!

În versetul cu pricina se spune că Duhul Sfânt se mişca pe deasupra apelor. Termenul ebraic folosit este "rachaph" sau mai precis "marahaefeth", şi se traduce în mod corect cu "a se mişca", "a plana" sau chiar "a pluti". Însă mai există un sens care ne descoperă şi mai corect acţiunea Duhului Sfânt asupra creaţiei lui Dumnezeu. Este un sens întâlnit în siriaca veche şi personal cred că acesta scoate în evidenţă exact ceea ce făcea Duhul Sfânt la momentul creării pământului, înainte de a apărea viaţa sub diferitele ei forme. Sensul la care mă refer este "a cloci", el fiind cuprins şi în ideea pe care Isus o exprimă în cuvintele de adresare către oamenii din Ierusalim, atunci când le spune: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasa casa pustie". Matei 23,37.

În planul creaţiei, înainte de a exista orice formă de viaţă pe pământ, Duhul Sfânt clocea deasupra apelor, aceasta însemnând că, înainte ca El să se aşeze să clocească, pământul era fără formă şi gol!!! Or, asta înseamnă că prin acţiunea Duhului lui Dumnezeu, aşezat deasupra noianului de ape în care era îngropat uscatul, adică prin procesul clocirii, începe procesul de organizare a materiei existente, în forme de viaţă!! La lucrarea de creare a pământului nostru, în şase zile literale, au participat fizic două Persoane ale Dumnezeirii - Hristos, Cuvântul creator, şi Duhul Sfânt, Duhul vieţii care face eficace cele săvârşite de Hristos!

"A cloci" înseamnă a da viaţă. În cazul fiinţelor inteligente numai Cineva care este Inteligenţa supremă, cineva care este o Persoană poate da viaţă. În procesul creaţiei lumii noastre, în fiecare zi s-a petrecut câte ceva divin, şi anume Hristos rostea cuvântul Său, în care se găsea viaţă, iar Duhul, care clocea, dădea formă şi chip acelui cuvânt rostit, şi care conţinea viaţă divină!! Astfel, atunci când Hristos a zis să fie lumină, aceasta s-a ivit instantaneu prin acţiunea vie a Duhului Sfânt. Lumina este viaţă, însă ea, ca formă luminoasă, nu are cum să fie inteligentă. Duhul Sfânt este Cel care i-a dat formă, în chip de lumină, care face posibilă viaţa pe pământ şi vederea tuturor făpturilor create!!! Cuvântul rostit de Hristos nu conţine în El însuşi o inteligenţă aparte care, prin sine însăşi, se preface sau se transformă în ceea ce este. Asta ar însemna ca din Isus să iasă o inteligenţă, sub forma cuvântului, care mai apoi devine ceea ce este, pentru că gândeşte şi voieşte ca ea să fie ceea ce este. Un asemenea lucru este exclus cu desăvârşire.

Tot aşa s-a întâmplat când Hristos a zis să fie un firmament sau cei doi luminători, ori iarbă şi copaci, inclusiv animale. Hristos rostea cuvântul Său plin de viaţă, care descria chiar lucrul ce urma să apară, iar Duhul Sfânt, fiind Cel care cloceşte viaţa, modela sau dădea formă şi chip întocmai acelui cuvânt plin de viaţă rostit de Hristos. Aşa că acel cuvânt rostit apărea dintr-o dată în formă vizibilă, şi nu numai atât, ci mai era şi viu, pulsa de viaţă, se mişca, aşa cum era cazul animalelor sau altor vietăţi. Observaţi, vă rog, că în procesul acesta al creaţiei, mijlocul folosit de Dumnezeu este doar cuvântul rostit. Asta înseamnă lucrare creatoare în etape succesive, ceea ce înseamnă că ideea de evoluţie, care stă la baza evoluţionismului, practic nu există. Evoluţionismul darwinian nu are ce să caute în lucrarea creaţiei lui Dumnezeu!!!

Acum putem înţelege mai clar ce a dorit să ne transmită Inspiraţia divină prin cuvintele de mai sus, cheia înţelegerii corecte a lucrării Duhului Sfânt, când spunea că Duhul Sfânt face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii. Este adevărat, aşa este. În lucrarea creaţiei universale, cele săvârşite de Hristos au de a face cu rostirea cuvântului creator, care conţine viaţă, fără formă şi chip, iar Duhul Sfânt face eficace sau face să aibă efect acest cuvânt rostit prin faptul că-l modelează, îi dă chip şi formă, pentru ca acesta să devină o formă vie, plină de viaţă, cu înfăţişare, ca în cazul animalelor, păsărilor şi păsărilor cerului. Puteţi observa acest adevăr extraordinar de frumos?

Dar cum s-au întâmplat lucrurile în cazul creării omului? Ce ne spune Scriptura? "Apoi Dumnezeu a zis: >Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ<. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut." Geneza 1,26.27. În primul rând, cele două persoane ale Dumnezeirii sunt surprinse adresându-se una celeilalte, ceea ce înseamnă că au ajuns la apogeul sau punctul culminant al lucrării lor creatoare în decursul a şase zile de lucru. Cuvântul lăsat de Moise în Geneza ne spune simplu că Ei - Fiul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt - au făcut pe om după chipul lui Dumnezeu. Ceea ce necesită o lucrare, un act creator aparte. Observăm că nu se spune nimic referitor la faptul că Dumnezeu a zis, şi s-a făcut, ci se spune că Dumnezeu a făcut. Ce implică acest fapt?

În Geneza 2, ni se spune că Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, căci acum forma de organizare a vieţii pe pământ ajunsese în ultimul stadiu, apariţia omului. Nu ştim precis cum s-a întâmplat. Însă putem avea o oarecare idee despre modul de lucru al Duhului Sfânt în crearea omului, dacă citim Ezechiel 37. "Mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii, şi erau uscate de tot. El mi-a zis: >Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?< Eu am răspuns: >Doamne, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!< El mi-a zis: >Proroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia! Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul<. Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele. El mi-a zis: >Proroceşte, şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învie!< Am prorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr." Ezechiel 37,1-10.

Aici avem descoperit un tablou nemaipomenit cu privire la modul de lucru al Duhului Sfânt asupra unor oase. Aceasta, trebuie să spun, este o viziune dată lui Ezechiel cu privire la starea reală spirituală a poporului Israel, care este comparat cu o mare grămadă de oase uscate, lipsite de viaţă; ceea ce înseamnă că ei, ca popor, erau lipsiţi de viaţă spirituală şi, din acest motiv, trebuiau înviaţi la o nouă viaţă în Isus Hristos. Această viziune era un tablou al adevăratei stări spirituale a poporului evreu. Însă, prin această viziunea, Dumnezeu doreşte să ne înveţe şi să ne acomodeze cu felul în care lucrează Duhul Sfânt, care aici este asemănat cu o suflare sau cu vântul, aşa cum rezultă din alte traduceri, atât în ce priveşte învierea, cât şi în ce priveşte crearea fiinţelor vii. Lucrarea învierii în sine este o lucrare creatoare, întocmai ca lucrarea creaţiei originale, când Dumnezeu a făcut să apară viaţa prin cuvântul rostit, prin Duhul Sfânt!!!

Procesul care are loc aici, este asemănător felului cum a fost făcut Adam din ţărâna pământului. Este adevărat că Hristos avea la îndemână doar ţărâna, nu nişte oase uscate. Dar, ar trebui să fie clar faptul că Adam, în forma sa inertă, lipsită de viaţă, trebuia să aibă toate organele interne, inclusiv oasele, carnea şi pielea. Observaţi cum procedează Duhul: se face un vuiet, se produce o mişcare şi apoi oasele se aşază fiecare la locul lor, formând scheletul, după care acesta este acoperit cu vene, muşchi, carne şi piele, însă fără să fie duh de viaţă în trupurile formate. Exact aceasta era starea lui Adam înainte de a primi suflarea de viaţă! Ceea ce ne oferă Dumnezeu prin viziunea lui Ezechiel este doar un model, un tablou care să vină în ajutorul nostru pentru a înţelege cumva lucrarea Duhului Sfânt. El ne descoperă o realitate pusă în formă de viziune, pe înţelesul omului Ezechiel. Desigur, Dumnezeu nu destăinuie în toată profunzimea Sa acţiunea Duhului Sfânt, fiindcă ar fi greu să înţelegem aşa ceva. Aşadar, vă rog sa reţineţi că acesta este doar un tablou, un model cât mai adecvat, cât mai apropiat de realitatea de lucru divină, pentru ca noi, muritorii, să putem înţelege că Dumnezeul nostru este mare şi plin de milă şi că poate da viaţă acolo unde aceasta lipseşte, inclusiv morţilor.

Deoarece Duhul clocea deasupra apelor şi deoarece a participat activ, în felul acesta, în actul creaţiei sau în lucrarea creării lumii noastre, atunci, în mod cert, El este cel care, împreună cu Hristos, a dat formă şi chip ţărânei, până la stadiul de dinainte de a-i fi suflată suflare de viaţă în nările lui Adam ca să devină viu. Printr-o acţiune cunoscută numai de Dumnezeu, Hristos şi Duhul Sfânt au creat din ţărână tot ce trebuia să conţină organismul omenesc. Apoi i-a fost suflată suflare de viaţă şi el s-a făcut astfel un suflet viu sau un om inteligent plin de viaţă. Din acea viziune dată lui Ezechiel observăm că Acela care suflă suflarea de viaţă asupra trupurilor inerte este Duhul!!! După care El, Duhul, i se adresează lui Ezechiel, spunându-i: "El mi-a zis: >Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel<." Ezechiel 37,11. În viziune se descoperă clar că învierea este opera Duhului Sfânt. Ea, fiind opera Duhului Sfânt, putem spune cu certitudine că este opera lui Dumnezeu sau a Dumnezeirii. Noi ştim că morţii, supuşi putrezirii, care vor învia la venirea lui Hristos, vor învia prin puterea creatoare a Duhului Sfânt, în timp ce Isus rosteşte viaţă pentru aceştia. Isus nu se duce la fiecare mormânt în parte şi îi înviază, ci, suspendat în aer, rosteşte cuvinte de viaţă, iar Duhul nevăzut al lui Dumnezeu, creează trupuri de natură spirituală, de slavă strălucitoare, dând totodată viaţă acestora, iar memoria de odinioară îşi reia activitatea spre viaţă veşnică!! Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt va da formă şi chip, aceleaşi pe care respectivii morţi le-au avut înainte, cuvintelor rostite de Isus în care este cuprinsă viaţa!!! 

     "Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos." 1Tesaloniceni 4,16. "În mijlocul zguduirii pământului, a strălucirii fulgerelor şi a bubuitului tunetelor, glasul Fiului lui Dumnezeu îi strigă pe sfinţii adormiţi. El priveşte mormintele celor neprihăniţi; apoi, ridicând mâinile către cer, strigă: >Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă, voi, care dormiţi în ţărână, şi sculaţi-vă!< În lungul şi în latul pământului, morţii vor auzi aud glasul acela şi aceia care îl aud învie. Şi pământul întreg va răsuna de vuietul acelei armate nespus de mari din fiecare naţiune, neam, limbă şi popor. Ei vin din închisoarea morţii, îmbrăcaţi cu slavă nemuritoare, strigând: >Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?< (1Corinteni 15,55)." Tragedia veacurilor, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat, par. 27.

Aşa stând lucrurile în lucrarea învierii, când oamenii morţi de veacuri sau mai recent, în raport cu apariţia lui Hristos, sunt înviaţi în trupuri nemuritoate de slavă, cât şi în lucrarea mântuirii, când un om mort în păcatele sale este înviat spiritual la o nouă viaţă în Isus Hristos, atunci cu siguranţă putem spune că în actul suflării vieţii în nările lui Adam este cuprinsă acţiunea vie a Duhului Sfânt, care trezeşte la viaţă în termeni practici un mort, pe Adam!!! De aici putem trage concluzia că cea mai mare putere din Univers - Persoana Duhului Sfânt - este puterea reală şi nevăzută a lui Dumnezeu Tatăl şi a Fiului Său, Isus Hristos, prin care a adus la existenţă, prin care a creat totul!!!

Acum ne întoarcem la declaraţia care constituie cheia descifrării tainei puterii lucrătoare a lui Dumnezeu, cea care se află la începutul postării acesteia. Raportându-ne la lucrarea creării lumii noastre, atunci putem spune plini de certitudine că, toate cele săvârşite de Hristos, prin cuvântul rostit, au fost făcute să aibă efect prin acţiunea directă a Duhului Sfânt!! Adică, viaţa conţinută în cuvântul rostit de Hristos, El săvârşind rostirea vieţii, a prins formă şi chip, adică a fost făcută să aibă efect, potrivit lucrului descris de cuvântul rostit, prin acţiunea directă a Autorului nevăzut al vieţii, care dă formă şi chip vieţii - Duhul Sfânt!!! Atunci, pe drept se poate spune, fără să greşim: "Duhul lui Dumnezeu trebuie să fie în fiecare instrument omenesc cu puterea lui vindecătoare, pentru ca fiecare muşchi şi fiecare nerv spiritual să poată fi în funcţiune. Fără Duhul Sfânt, fără suflarea de la Dumnezeu, se dă pe faţă o amorţeală a conştiinţei, o lipsă de viaţă spirituală." Review and Herald, 17 ianuarie 1893. Adică, fără Duhul Sfânt, fără suflarea de la Dumnezeu, Adam nu putea exista ca un suflet sau om viu!!!

Având în vedere aceste adevăruri măreţe ale Evangheliei lui Isus Hristos, despre Duhul Sfânt, atunci se cuvine să spunem, împreună cu autorul inspirat, aceste sublime cuvinte veşnice:

     "Duhul Sfânt este Mângâietorul în numele lui Hristos. El este reprezentantul personal al lui Hristos, totuşi El este o individualitate distinctă." MS 93, 1893.
     "Duhul Sfânt are o personalitate... De asemenea, El trebuie să fie o persoană divină, altminteri n-ar putea cerceta tainele ascunse ale gândului lui Dumnezeu." MS 20, 1906.
     "Sunt trei persoane vii ale treimii cereşti; în numele acestor trei mari puteri - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - aceia care primesc pe Hristos, prin credinţă vie, sunt botezaţi, iar aceste puteri vor coopera cu supuşii ascultători ai cerului în eforturile lor de a trăi viaţa nouă în Hristos." Special Testimonies, Series B, nr. 7, pag. 62, 63.
     "Duhul Sfânt este o persoană pentru că El dă mărturie împreună cu duhurile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu... Duhul Sfânt are o personalitate, altfel n-ar putea da mărturie pentru şi împreună cu duhurile noastre că noi suntem copii ai lui Dumnezeu!" MS 20, 1906.
     "Tatăl este plinătatea trupească a Dumnezeirii, şi este nevăzut pentru ochii muritori. Fiul este toată plinătatea manifestată a Dumnezeirii... Mângâietorul, pe care Hristos a promis că-l trimite după înălţarea Sa la cer, este Duhul în toată plinătatea Dumnezeirii, El descoperind puterea harului divin tuturor celor care primesc şi cred în Hristos ca Mântuitor personal." Special Testimonies, Series B, nr. 7, pag. 62, 63.