Duhul Sfânt

Iată-ne ajunşi la unul dintre cele mai sensibile subiecte din întreaga Scriptură. După ce am lăsat Cuvântul să vorbească despre Sine, prin faptul că ne-a ajutat să înţelegem fără echivoc, atât cât am reuşit să pătrundem cu ajutorul Duhului Sfânt, divinitatea Mântuitorului, după ce am văzut frumuseţea plină de farmec a condescendenţei lui Dumnezeu, prin faptul că a îmbrăcat divinitatea Sa veşnică şi fără început cu natura omenească slabă, păcătoasă şi muritoare, a sosit timpul să aprofundăm adevărul cu privire la Duhul Sfânt. Este într-adevăr un subiect cu două tăişuri, deşi nu greu de înţeles, ba aş spune, dimpotrivă, un subiect destul de clar.

Desigur, s-au scris multe lucruri cu privire la Duhul Sfânt, s-au format diverse tabere care şi-au formulat propria doctrină despre Duhul Sfânt. Unii susţin că este o persoană divină, alţii că este doar o emanaţie din Tatăl şi din Fiul, iar alţii că este chiar manifestarea Tatălui şi a Fiului sub ipostaza Duhului Sfânt. Neîndoios, toate taberele se sprijină pe Scripturi. Este adevărat că pe baza Scripturilor se poate formula orice subiect, care numai biblic nu e, fără să se aibă în minte adevărul ca întreg şi nu doar părţi din el. În periplul nostru pentru aflarea adevărului corect, din punct de vedere biblic, despre Duhul Sfânt, ne vom lăsa călăuziţi de acelaşi principiu cu ajutorul căruia am înţeles cum trebuie adevărul despre Hristos, şi anume: "Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; (şi) veţi cunoaşte adevărul". Ioan 8,31.32. Deci, cel mai important lucru, pentru a cunoaşte adevărul, este să rămânem în cuvântul Lui!

Este Duhul Sfânt o persoană sau nu? Am văzut că Tatăl şi Fiul sunt două persoane distincte, fiecare având propria natură divină, proprietatea Lor personală. Din cuvintele lui Hristos adresate ucenicilor, aflăm o realitate extraordinară referitoare la Duhul Sfânt. "Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi." Ioan 14,16.17. Aceste cuvinte descoperă o realitate asupra căreia nu ar trebui să ne îndoim niciodată. Ele ne spun că Duhul Sfânt este "un alt Mângâietor", El fiind "Duhul adevărului". Însă nu-i totul, întrucât Hristos mai descoperă ceva deosebit, şi anume că Duhul Sfânt nu poate fi văzut de nimeni, însă poate fi cunoscut!!! Hristos spune că lumea nu-l vede, dar la fel de mult nici ucenicii nu-l văd, întrucât Hristos nici măcar nu lasă să se înţeleagă că El poate fi văzut de ucenici. Dar ucenicii, toţi ucenicii adevăraţi ai lui Hristos, îl pot cunoaşte, cu toate că este şi rămâne nevăzut! Ei îl pot cunoaşte pentru că dă mărturie despre Hristosul din Scripturi!!! El niciodată nu va contrazice Scripturile, ci le va întări.

Acum, dacă Duhul Sfânt poate fi cunoscut, atunci înseamnă că orice om care devine ucenicul lui Hristos, deci este născut din nou sau din Dumnezeu, îl poate cunoaşte, şi nu are cum să aibă o părere contrară Scripturii cu privire la Duhul adevărului. Prin faptul că Hristos spune că Duhul este un alt Mângâietor, înseamnă în mod indubitabil că Duhul Sfânt este altcineva decât persoana Tatălui şi persoana Fiului! Ceea ce înseamnă că, la vremea rostirii acestui adevăr extraordinar, pe pământ mai exista un Mângâietor. Nu poţi spune niciodată că există un alt Mângâietor, câtă vreme înaintea Lui nu se află Mângâietorul. Un altul este în raport totdeauna cu cel care se află înaintea lui. Este un fapt simplu dovedit în viaţa de zi cu zi. Bunăoară, dacă eu mă aflu într-un loc şi spun cuiva că urmează să vină altul în locul meu, prin aceasta eu spun că în locul în care mă aflu eu va veni un altul care mă va reprezenta, va ţine locul meu. Ceea ce înseamnă că nu pot fi eu însumi acel altul, ci o cu totul altă persoană! Exact aceasta este ideea textului, cele enunţate de Mântuitorul.

Prin urmare, Hristos a dorit să le transmită ucenicilor că lipsa Lui, din momentul în care se va duce la Tatăl, va fi suplinită de un alt Mângâietor, ceea ce înseamnă, fără nici o umbră de îndoială, că primul Mângâietor era chiar Isus în mijlocul ucenicilor!! Câtă vreme Isus se afla în carne şi oase în mijlocul ucenicilor, aceştia nu au simţit nevoia după Duhul Sfânt, întrucât ei aflau adevărul direct de pe buzele lui Isus. În schimb, fără Isus în mijlocul lor, ei aveau neapărat nevoie de prezenţa deplină a Duhului Sfânt care să le reamintească tot ceea ce îi învăţase Hristos pe pământ, şi, de asemenea, să le descopere lucruri noi. "Dar câtă vreme Hristos fusese pe pământ, ucenicii nu doriseră alt ajutor. Numai când aveau să fie lipsiţi de prezenţa Lui aveau să simtă nevoia după Duhul, şi atunci El urma să vină." Hristos Lumina Lumii, cap. Să nu vi se tulbure inima, par. 25.

Şi acum am ajuns la un punct important în aflarea adevărului dacă Duhul este o persoană sau nu. Din moment ce Isus spune că în locul Lui va veni un alt Mângâietor, înseamnă că acest alt Mângâietor nu poate fi decât o persoană, căci cum ar putea fi suplinită lipsa lui Isus pe pământ decât numai printr-o persoană de aceeaşi natură cu El!!! O simplă influenţă sau o emanaţie din Tatăl nu ar putea să reamintească ucenicilor, pentru că nu ar avea capacitatea intelectuală, adevărul rostit de o Persoană - Isus Hristos. Prin urmare, Duhul Sfânt este numit în mod corect reprezentantul lui Hristos pe pământ!! "Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără personalitate omenească şi, deci, independent de aceasta." Hristos Lumina Lumii, cap. Să nu vi se tulbure inima, par. 26.

Un reprezentant este totuna cu un ambasador, menirea lui principală fiind aceea de a reprezenta o persoană foarte importantă şi, împreună cu ea, chiar o ţară întreagă. De pildă, ambasadorul României în Germania îl reprezintă pe preşedintele ţării noastre şi, cu aceasta, chiar ţara noastră, la cel mai înalt nivel posibil. Unde este prezent el, se consideră că este prezent preşedintele ţării noastre. El trebuie să reprezinte în mod adecvat interesele ţării noastre în toate privinţele şi să vorbească în numele preşedintelui ca şi cum ar fi chiar preşedintele de faţă. O persoană nu poate fi reprezentată decât tot de o persoană! Tot astfel stau lucrurile şi în plan spiritual. Dumnezeu Tatăl şi Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, sunt reprezentaţi în tot Universul creat, şi mai ales pe pământul nostru blestemat de păcat, prin Duhul Sfânt. Ei fiind două persoane diferite, devine clar, atunci, că sunt reprezentaţi printr-o altă persoană diferită! Realitatea este, după cum vom vedea, că nici nu are cum să fie altfel.

Însă, în paragraful citat mai sus se spune un lucru formidabil, şi anume că Duhul, deşi reprezentantul lui Hristos pe pământ, este lipsit de personalitate omenească. Acest lucru este adevărat în totalitate. Asta înseamnă că El nu are un trup omenesc şi, ca atare, este independent de aşa ceva, ceea ce-l face invizibil. De aceea spusese Hristos ucenicilor că ei îl pot cunoaşte, dar nu-l pot vedea, fiindcă nu are formă omenească. Acum urmează întrebarea aceasta: Înseamnă că Duhul Sfânt nu are personalitate? Este exclus cu desăvârşire aşa ceva. O persoană nu are cum să nu aibă personalitate, altfel ce ar defini o persoană! Textul ne spune doar că Duhul Sfânt nu are personalitate omenească, faptul că El nu are cum să aibă înfăţişare omenească, fiindcă acest lucru nu este necesar, atâta vreme cât Hristos s-a întrupat pe pământ şi s-a manifestat printre noi, deşi Dumnezeu, ca om. Nu mai era nevoie ca şi Duhul Sfânt să se întrupeze în formă vizibilă pe pământ, deoarece acest lucru nu făcea parte din planul mântuirii. Unul singur este Mântuitorul - Isus Hristos, după cum unul singur este Tatăl, ceea ce înseamnă că unul singur este Duhul Sfânt.

Chiar dacă Duhul Sfânt nu are personalitate omenească, El are totuşi o personalitate divină, din moment ce este reprezentantul lui Hristos. La un moment dat Enoh-Melhisedec a fost reprezentantul Tatălui pe pământ, ceea ce înseamnă că Tatăl era reprezentat pe pământ de o persoană reală, nu de o stafie sau o influenţă. Dacă Tatăl a găsit cu cale să-l trimită pe Enoh-Melhisedec, o persoană, pe pământ pentru o scurtă perioasă de timp, ca să-l reprezinte, atunci cum am gândi că reprezentantul lui Hristos printre oameni ar fi o simplă emanaţie sau o influenţă divină ruptă din energia Tatălui? Nu găsiţi că este un lucru monstruos şi neavenit pentru sfinţenia desăvârşită a lui Dumnezeu? Cum ar putea Tatăl să fie reprezentat de o persoană - Enoh-Melhisedec, iar Fiul doar de o amărâtă de influenţă? Noi nu putem avea o concepţie deformată despre bunătatea lui Dumnezeu considerând că Isus îşi trimite pe pământ o energie! Nu se poate aşa ceva. Ar fi inacceptabil şi o ofensă pentru inteligenţa divină şi cea umană.

Realitatea neîndoioasă este că reprezentantul lui Hristos este o persoană egală cu El, care gândeşte, simte, se bucură şi găseşte o mare plăcere să înfăţişeze tot adevărul divin pe înţelesul tuturor celor care doresc să devină copiii Lui!

     "Hristos hotărîse ca atunci când se va înălţa la cer de pe acest pământ, să ofere un dar acelora care crezuseră în El şi acelora care urmau să creadă în El. Ce dar destul de bogat putea oferi El pentru a atrage atenţia şi a onora înălţarea Sa la tronul mijlocirii? Trebuia să fie demn de măreţia Sa şi de demnitatea Sa regală. El a hotărât să dea pe reprezentantul Său, a treia Persoană a Dumnezeirii." The SDA Bible Commnetary, vol. 6, pag. 1053.

Aşadar, Duhul Sfânt este a treia persoană a Dumnezeirii, El fiind de aceeaşi demnitate şi măreţie cu a lui Hristos! Fiind o persoană, are o personalitate, iar asta înseamnă că El este o persoană divină cu o personalitate divină, de aceeaşi măreţie şi demnitate ca a lui Hristos. Mai este însă un aspect deosebit de important peste care nu trebuie să trecem. Despre Duhul Sfânt se spune că este independent de trup omenesc. Dar are El oare un trup dumnezeiesc? Răspunsul este negativ. Adevărul Scripturii nu îl prezintă niciodată pe Duhul Sfânt ca având trup, deci formă şi înfăţişare. Din acest motiv, unii îl găsesc a fi doar o energie sau o influenţă, trecând peste acele versete în care se specifică foarte clar natura intelectuală şi emoţională a Duhului Sfânt.

Ni se pare ceva foarte ciudat că cineva poate fi persoană, având personalitate, dar fără să aibă în schimb înfăţişare şi formă, deci trup. O persoană, în cazul nostru o persoană dumnezeiască, se poate manifesta foarte bine fără chip, deci înfăţişare, şi fără trup. "Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot s-o explice, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni, având păreri fanteziste, pot grupa laolaltă anumite pasaje din Scriptură şi din ele să clădească o susţinere omenească; dar primirea acestor vederi nu va întări biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea omenească, tăcerea este de aur." Faptele apostolilor, cap. Darul Duhului, par. 11.

Da, natura Duhului Sfânt, mai precis chipul şi forma Sa, este o taină nedescoperită a lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Cred că este uşor să se vadă în acest paragraf faptul că natura la care se face referire are de a face cu forma şi chipul sau înfăţişarea Duhului Sfânt. Nu poate fi vorba despre natura Lui divină, căci nu poate fi o taină natura divină a Duhului Sfânt, în sensul că nu ştim dacă este de natură divină, de vreme ce El este reprezentantul lui Hristos, de aceeaşi măreţie şi demnitate ca a Lui!!! E simplu de înţeles că nu poate fi vorba de aşa ceva. Aşa că nu voi face nici o încercare să scriu despre ceva care nu a fost descoperit.

Ceea ce vreau să reţinem ca un adevăr este faptul că în planul creaţiei universale şi al mântuirii, Tatăl trebuia să rămână în forma şi cu chipul Său de Dumnezeu, adică exact aşa cum este Dumnezeu, şi cum au fost în realitate în veşnicia trecutului înainte de a fi pus la cale planul creării Universului toate cele trei persoane ale Dumnezeirii. Însă faţa Lui din punct de vedere fizic nu poate fi văzută decât de Hristos şi de cei mântuiţi şi înviaţi, pe care Hristos i-a luat cu Sine la cer, la înălţarea Sa la Tatăl. Apoi, Fiul trebuia să îmbrace natura divină în forma şi chipul primelor făpturi create, îngerii în cazul nostru, pentru a face posibilă existenţa şi pentru a descoperi necontenit caracterul Tatălui pentru ca toate fiinţele inteligente să înveţe să iubească, prin cunoaştere şi prin credinţă, o Fiinţă care este întru totul iubire. Fiul era reprezentarea vie, în forma şi în trupul fiinţelor create, a Tatălui sau a lui Dumnezeu; era manifestarea vizibilă şi pipăibilă a lui Dumnezeu în mijlocul creaţiei. Şi-n ultimă instanţă, Duhul Sfânt care, pentru a face posibilă prezenţa lui Dumnezeu peste tot în acelaşi timp, pentru a-l face omniprezent, trebuia să se manifeste fără chip şi formă, deci fără trup, nu numai printre, ci şi în fiinţele dotate cu inteligenţă!!! De altminteri, trebuie să spun că aceasta este singura posibilitate ca Dumnezeu să poată fi prezent peste tot în acelaşi timp şi să locuiască în inteligenţele cereşti!! Deci, Duhul Sfânt, a treia persoană a Dumnezeirii, trebuia să se manifeste invizibil tuturor ochilor făpturilor inteligente, deşi ca persoană cu propria personalitate divină, ca a Tatălui şi Fiului! Calitatea Lui, aşa cum s-a hotărât în veşnicia trecutului, de a fi şi de a rămâne invizibil, deşi totuşi o persoană fără să-şi piardă individualitatea şi personalitatea proprii Lui, îi facilitează posibilitatea, de altfel unica, de a putea să sălăşluiască în toate fiinţele create!!!

Trebuie să ne aducem aminte de faptul că scopul lui Dumnezeu din veacurile veşnice este să locuiască în orice fiinţă inteligentă. "Scopul lui Dumnezeu din veacurile veşnice a fost ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la om, să fie un templu în care Creatorul să locuiască." Hristos Lumina Lumii, cap. În templul Său, par. 17. Locuirea lui Dumnezeu în fiinţele create nu este nicicum posibilă fără lucrarea Duhului Sfânt asupra şi în mintea acestora. Locuirea lui Dumnezeu într-o fiinţă inteligentă nu este în persoană, prin posedare, ci prin caracterul Său sau viaţa veşnică!!! Acest caracter, sub forma unei capsule de viaţă veşnică, este sădit de Duhul Sfânt în fiecare fiinţă creată din univers, o dată cu crearea ei. În cazul omului, această capsulă, sub forma naturii divine a lui Hristos, este sădită în momentul când acesta se predă cu totul lui Dumnezeu, aşa încât El să-l poată umple cu prezenţa Sa. Deci, Dumnezeu Tatăl şi Isus Hristos nu pot locui în formă de persoană, aşa cum sunt Ei, într-o făptură creată, căci aşa ceva este imposibil. Locuirea lui Dumnezeu este doar şi numai prin suflarea vieţii, în care este transmisă viaţa Sa spirituală, deci caracterul Său, sau dragostea Sa mai precis, în cazul tuturor făpturilor create necăzute în păcat, iar în cazul oamenilor căzuţi în păcat, prin naşterea lor din nou, adică prin transformarea întregii naturi spirituale dinăuntru, în sensul distrugerii omului cel vechi sau a vrăjmăşiei diavolului şi înlocuirea acestuia sau acesteia cu natura divină a lui Hristos, prin Duhul Sfânt!!! Numai astfel poate locui Dumnezeu în toate fiinţele create.

Fiind lipsit de formă şi chip, Duhul Sfânt, ca persoană divină, poate fi prezent peste tot. Omeneşte este un lucru absolut inexplicabil, însă este un fapt real şi trebuie acceptat ca atare. De fapt, tocmai lipsa formei şi a chipului face posibilă prezenţa peste tot a Duhului Sfânt, ca şi locuirea Lui în fiinţele inteligente!!! Dacă Hristos, în planul creaţiei şi al mântuirii este manifestarea fizică şi vizibilă a lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, în acelaşi plan al creaţiei şi al mântuirii, este manifestarea invizibilă a lui Dumnezeu şi a lui Hristos în Univers şi pe pământul nostru. "Dumnezeirea a fost plină de milă faţă de omenire, iar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt s-au dăruit în împlinirea planului mântuirii." Sfaturi pentru sănătate, cap. Sanatoriile - obiectivele şi ţintele lor, subcap. Slava Evangheliei, par. 2. Este nevoie de această manifestare a Lui invizibilă, tocmai pentru a face cu putinţă prezenţa lui Dumnezeu în orică făptură vie inteligentă şi pentru a susţine viaţa în univers!!! În lumea noastră, Hristos a venit să-l descopere pe Tatăl şi, astfel, să-l proslăvească, în timp ce Duhul Sfânt, la rândul Lui, a fost trimis în lumea noastră în mod special pentru a defini şi susţine adevărul lui Hristos şi, astfel, a-l preamări pe Isus!!

     "Isus a spus despe Duhul: >El mă va proslăvi<. Mântuitorul venise pentru a proslăvi pe Tatăl, descoperind iubirea Lui; tot astfel Duhul trebuia să proslăvească pe Hristos, arătând lumii harul Lui." Hristos Lumina Lumii, cap. Să nu vi se tulbure inima, par. 34. "Mângâietorul este numit >Duhul adevărului<. Lucrarea Lui este să definească şi să susţină adevărul." Hristos Lumina Lumii, cap. Să nu vi se tulbure inima, par. 32.

Duhul Sfânt este numit Duhul adevărului tocmai datorită faptului că El este Cel care defineşte şi susţine sau întăreşte adevărul. Dar, mare atenţie, El nu defineşte adevărul Său, ci adevărul rostit de Hristos, adevăr în care este descoperit Tatăl, caracterul şi iubirea Lui nemărginită!!! Observăm că Duhul Sfânt pe pământ nu face propria Lui lucrare, independentă de planul mântuirii, ci menirea Lui este să facă lucrarea de a-l descoperi pe Hristos pentru ca noi, astfel, să-l putem înţelege pe Dumnezeu!!! Fiecare Persoană divină, în cadrul planului mântuirii, are un rol bine determinat. Slujirea Lor este doar pentru alţii, în favoarea tuturor inteligenţelor cereşti, iar strădania Lor este aceea de a descoperi dragostea ce compune propria Lor fiinţă!!! Ceea ce fac, Ei fac pentru noi, nu pentru Ei!! Asta înseamnă slujire plină de o abnegaţie incomensurabilă. Aşa este Dumnezeul nostru!

Aici mai avem un adevăr ce ar trebui bine întipărit în minţile noastre. Textul ne spune clar că Duhul Sfânt defineşte adevărul, ceea ce înseamnă că nici o biserică şi nici un individ nu pot defini adevărul. Cu atât mai mult dacă biserica respectivă şi individul respectiv sunt lipsiţi de Duhul Sfânt!!! Biserica nu trebuie să facă nici o încercare de a defini adevărul, ci de a primi adevărul prin Duhul Sfânt!! Prin urmare, singurii oameni din această lume care luminează sunt aceia care au Duhul Sfânt, care le-a definit adevărul, făcându-le cunoscut astfel caracterul Tatălui din cer şi frumuseţea inestimabilă a întrupării Mântuitorului pe pământ şi a jertfei Sale fără pereche. Numai ei sunt în măsură să rostească adevărul, nu să-l definească, pentru că nu este al lor, şi să lase lumina lor, care-şi găseşte izvorul în adevărul ce le-a transformat vieţile, să lumineze în lume. Deci, în mod cert, numai oamenii născuţi din nou, parte a familiei regale cereşti, şi adevărata biserică a lui Dumnezeu pe pământ, pot rosti adevărul care va mişca în aşa fel inimile ascultătorilor, încât aceştia vor recunoaşte în mod corect adevărul auzit şi puterea lui, căci poartă întreaga autoritate a Duhului Sfânt. Din acest motiv evident, Duhul Sfânt este "puterea... convertitoare, iluminatoare şi sfinţitoare..." Southern Watchman, 28 noiembrie 1905, care face viu şi lucrător adevărul Scripturilor. De aceea, El este Cel care "dă autoritate divină cuvintelor adevărului". Review and Herald, 4 aprilie 1893.

Trebuie să reţinem că autoritatea nu o poate conferi niciodată decât o persoană, nu o influenţă sau o simplă energie cerească. Numai o persoană cu personalitate divină, chiar dacă nu are formă şi înfăţişare, poate conferi autoritate fiecărui cuvânt al adevărului rostit de Hristos şi întipărit pe paginile Sfintei Scripturi! "Mângâietorul este numit >Duhul adevărului<. Lucrarea Lui este să definească şi să susţină adevărul. La început, El locuieşte în inimă ca Duh al adevărului şi, după aceea, ajunge Mângâietor. Adevărul aduce mângâiere şi pace, în timp ce minciuna nu poate să dea adevărata pace şi mângâiere. Satana ajunge să stăpânească prin teorii şi prin tradiţii mincinoase mintea oamenilor. Îndrumându-i către idealuri neadevărate, el le denaturează caracterul. Duhul Sfânt vorbeşte minţii prin Scripturi şi le întipăreşte adevărul în inimă. În felul acesta, demască rătăcirea şi o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos îşi supune poporul Său ales." Hristos Lumina Lumii, cap. Să nu vi se tulbure inima, par. 32.