Semnul fiarei (III)

Despre semnul fiarei s-a scris probabil foarte mult, în încercarea oamenilor să se edifice cu privire la acest aspect al profeţiei. Nu voi face nici cea mai mică referire la diferitele interpretări care există. Scopul meu principal a fost şi este acela de a prezenta Evanghelia descoperită a lui Hristos în lumina ei cerească, divină. Fiindcă până la urmă orice adevăr biblic este o reflectare a acestei Evanghelii divine, care a devenit o raritate în zilele noastre. Am arătat că Roma papală, prin autoritatea ei, a schimbat porunca a patra din decalog, care face referire expresă la ziua a şaptea a creaţiei divine, Sabatul, cu prima zi a săptămânii, duminica. Urmare a acestui fapt, ea, în aroganţa ei satanică, se dă drept Dumnezeu pe pământ, după cum şi susţine în doctrina ei!

Cea mai serioasă şi grozavă avertizare dată vreodată oamenilor o găsim în Apocalipsa 14, şi este legată strict de acest semn al fiarei. Ea sună astfel: "Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: >Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!<" Apocalipsa 14,9-11.

Acest mesaj înfiorător nu s-a făcut niciodată auzit pe pământ, întrucât nu a existat, nu s-a format niciodată icoana fiarei! Avertizarea aceasta este strict legată de închinare. Este un amănunt ce dezleagă misterul primirii semnului fiarei pe mână sau pe frunte. Însă este foarte interesant că avertizarea respectivă priveşte fiara şi icoana ei. Atunci, pentru a afla tot ce trebuie să ştim cu privire la aceste două fiare şi semnul lor, căci după cum vom vedea acest semn le este comun, trebuie să avem în vedere Apocalipsa 13. Acesta este un capitol de mare, mare actualitate, chiar dacă unele evenimente din partea a doua a acestuia urmează să se întâmple foarte curând, mai curând decât se aşteaptă oricine, şi mai ales creştinătatea, căci o priveşte în mod personal!!!

Apocalipsa 13 trebuie considerată a fi cheia care dezleagă misterul celor ce urmează să se întâmple pe pământ, privind din perspectiva celor ce deja s-au întâmplat! Astfel, prima parte a capitolului priveşte fiara ca un leopard, versetele 1-10, iar a doua parte are în vedere fiara cu două coarne ca ale unui miel, versetele 11-18. Prin intermediul acestei profeţii, Dumnezeu doreşte să familiarizeze cercetătorul Bibliei cu modelul de lucru al primei fiare, pentru a înţelege modelul de lucru al celei de a doua fiare, din partea a doua a capitolului 13. Prin urmare, Dumnezeu are grijă să-i prezinte profetului întâi prima fiară, cu scopul de a urmări după aceea ce face a doua fiară, şi anume faptul că aceasta calcă întocmai pe urmele primei fiare!!!

Prima fiară se ridică din mare. Marea, potrivit Bibliei, în contextul profeţiei, este un simbol pentru mari mulţimi de oameni. "Apoi mi-a zis: >Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi<." Apocalipsa 17,15. Înseamnă, deci, că prima fiară iese din mijlocul unei zone dens populate. Autoritatea şi forţa ei se bazează pe puterea omului. Această primă fiară, având în vedere că are zece coarne şi şapte capete, în prima fază a apariţiei sale este simbolul Romei păgâne, deşi prin cele şapte capete Duhul Sfânt face trimitere la acele forme de manifestare ale diavolului din trecut, prezent şi viitor. Ea avea să fie atacată de zece triburi barbare şi fărămiţată în ceea ce cunoaştem a fi aproximativ Europa de astăzi. De aceea se spune că are zece coarne. Iar capetele, în număr de şapte, reprezintă cele mai puternice forme de exprimare prin care diavolul şi-a expus principiile împărăţiei sale. Ele sunt acele stăpâniri sau acele forţe prin care Satana a urmărit să distrugă poporul lui Dumnezeu de-a lungul timpului, începând cu Egiptul antic şi sfârşind cu icoana fiarei. Cel mai bine se vede acest lucru în Apocalipsa 12,3 şi Apocalipsa 17.

Ştim din profeţia lui Daniel că trei din cele zece coarne au fost "smulse" de un corn "mic" ce a ieşit din "mijlocul lor", adică din mijlocul celor zece coarne. A se citi Daniel 7. Cornul, în acest caz, este simbolul unei puteri omeneşti care nu acţionează niciodată pe baza principiilor Evangheliei!!! Acest corn mic este cel care "a făcut război sfinţilor şi i-a biruit". Daniel 7,21. Fiindcă a făcut război sfinţilor, înseamnă că războiul respectiv trebuie să fi fost pe tărâm religios, în domeniul numit conştiinţă şi credinţă!!! Cu alte cuvinte, războiul dus de acest corn feroce, deşi mic, privea închinarea sfinţilor, adică a copiilor lui Dumnezeu din timpul acela. Ceea ce înseamnă că acest corn, această putere trebuie să fi fost neapărat o putere religioasă care trebuie să fi fost susţinută de o mare putere, puterea statului sau puterea pământească. Aşa a luat naştere papalitatea, căci cornul mic este simbolul papalităţii. Ea este singura putere politico-religioasă care a asuprit poporul lui Dumnezeu peste o mie de ani, aproape nimicindu-l.

Faptul că a fost susţinută de puterea statului reiese din aceste cuvinte. "... pe capete avea nume de hulă". Apocalipsa 13,1. Capetele acestea exprimă principiul care stă la baza sistemului de conducere al papalităţii, şi anume autoritatea sabiei îndreptată împotriva poporului lui Dumnezeu şi, deci, chiar împotriva lui Dumnezeu însuşi. Este acelaşi principiu care s-a văzut l-a lucru în toate imperiile care au fost înaintea papalităţii! De asemenea, putem înţelege şi toate acele forme ale puterilor pământeşti ale Europei care i-au conferit putere şi autoritate Romei papale, începând cu anul 538 d.Hr., pe care le-a înghiţit de altfel, transformându-se astfel într-o hidră monstruoasă, în executarea edictelor ei ecleziastice, care erau hulă sau blasfemie la adresa lui Dumnezeu!! (Orice unire între biserică şi stat dă naştere celui mai odios monstru posibil!!) Mai precis, papalitatea avea să fie o expresie, cea mai fidelă a diavolului, a principiului sabiei care este reunit şi găsit în sânul acestor şapte capete. Spuneam că în primă fază această fiară reprezintă Roma păgână, însă ca nimeni să nu aibă nici un dubiu cu privire la succesoarea ei, Dumnezeu oferă nişte amănunte specifice puterii Romei papale în cadrul aceleiaşi simbolistici. Aseamănă această fiară cu un leopard care avea labe de urs şi gură de leu, potrivit versetului 2. Aceasta este practic suma tuturor simbolurilor cu care Dumnezeu înfăţişează cele patru mari imperii mondiale, ce aveau să o aibă ca succesoare pe Roma paplă!!! Cu alte cuvinte, în cadrul papalităţii se găsesc toate metodele de lucru, puterea, spiritul şi caracterul acestor mari imperii, doar că sunt transferate pe tărâmul religios!!! Adică papalitatea a îmbrăcat toate aceste trăsături şi caracteristici în haină creştină, dându-se astfel creştină.

Forţa ei nu rezidă în Evanghelia lui Hristos, căci ea n-a avut niciodată aşa ceva, de la apariţia ei, ci în puterea şi autoritatea statului şi în spiritism, altă formă de exprimare a diavolului!! Ca atare, papalitatea este cel mai perfid mijloc de manipulare a conştiinţei şi credinţei umane, manipulare care şi-a instaurat scaunul de domnie în toate bisericile protestante de astăzi, fără excepţie!!! Ca această capodoperă a amăgirii să fie desăvârşită, "balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare". Apocalipsa 13,2. Balaurul este însuşi Satana, iar papalitatea este mâna lui dreaptă. Prin urmare, sub simbolul fiarei, aici, în Apocalipsa 13, Duhul inspiraţiei ne înfăţişează două mari imperii: Roma păgână, pentru a înţelege de unde a apărut papalitatea, şi Roma papală, cel mai mare imperiu ecleziastic din toată istoria omenirii. De fapt, inspiraţia divină caută să ne arate că Roma păgână avea să trăiască mai departe în persoana Romei papale, doar că urma să aibă o faţă religioasă creştină!! "În capitolul 13 (vers. 1-10) este descrisă o altă fiară >ca un leopard<, căruia balaurul i-a dat >puterea lui, tronul lui şi o stăpânire mare<. Acest simbol, aşa cum au crezut majoritatea protestanţilor, reprezintă papalitatea care a urmat puterii, tronului şi autorităţii deţinute odinioară de Imperiul Roman." Tragedia veacurilor, cap. Legea lui Dumnezeu de neschimbat, par. 15.

Până la versetul 9 ni se oferă amănunte clare şi precise care vorbesc despre aroganţa ei şi despre războiul purtat împotriva poporului lui Dumnezeu vreme de 1260 de ani. Această perioadă este reprezentată prin cele patruzeci şi două de luni profetice, prin "o mie două sute şaizeci de zile" din Apocalipsa 12,6, sau prin "o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme" din Daniel 7,25. De fapt, Apocalipsa 13,1-9, reia cumva limbajul folosit de profet în Daniel 7 tocmai pentru a ne fi clar că fiara respectivă întruchipează şi este papalitatea sau cornul cel mic, aşa cum este înfăţişată în cartea profetului Daniel. Despre această fiară - papalitatea - ni se spune că urma să primească o rană de moarte. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1798 când papa însuşi a fost făcut prizonier de armata franceză. ">I s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.< Iar profetul spune: >Am văzut unul din capetele ei rănit de moarte<. Şi iarăşi: >Cel care duce pe alţii în robie trebuie să meargă şi el în robie<; >cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis de sabie<. Cele patruzeci şi două de luni sunt acelaşi lucru ca o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme, trei ani şi jumătate sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 - timpul în care puterea papală urma să persecute pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă, aşa cum se spune în capitolul precedent, a început cu supremaţia papală, anul 538 d.Hr., şi s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta, papa a fost făcut prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana de moarte şi astfel s-a împlinit profeţia: >Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie<." Tragedia veacurilor, cap. Legea lui Dumnezeu de neschimbat, par. 16.

Sub această formă se prezintă pe scurt prima fiară, scopul fiind acela, după cum spuneam, să înţelegem caracterul şi metodele de lucru ale celei de a doua fiare. Această primă fiară a ieşit din sânul unui mare imperiu, ducând mai departe toate formele lui de idolatrie, pe care avea să le îmbrace cu haina creştină!!! Însă a doua fiară iese dintr-un pământ uscat, simbolul unei zone nelocuite de oameni. Această fiară avea să apară în mod paşnic şi să se dezvolte treptat, fără să ajungă la putere, la cârma omenirii prin lupte şi războaie înverşunate, pline de sânge, aşa cum a fost cazul celor patru mari imperii mondiale şi a papalităţii!!! "Atât apariţia acestei fiare, cât şi modul în care s-a ridicat arată că poporul pe care îl reprezintă nu se aseamănă cu acela reprezentat în simbolurile precedente." Tragedia veacurilor, cap. Legea lui Dumnezeu de neschimbat, par. 17.

Ca atare, nu se putea ridica la putere din Lumea Veche, o lume asemenea unei mări tulburate de "noroade, gloate, neamuri şi limbi" (Apocalipsa 17,15), ci din Lumea Nouă, cuibul tuturor protestanţilor prigoniţi de papalitate şi mai cu seamă de Biserica Anglicană. Acest fapt în sine atrage atenţia asupra Statelor Unite ale Americii, întrucât ea e singura putere care întruneşte toate criteriile prezentate sub formă de simboluri în partea a doua a Apocalipsei 13. Aici, protestanţii prigoniţi aveau să făurească singurul stat din istoria omenirii în care dreptul libertăţii conştiinţei şi al credinţei religioase este inviolabil în toate privinţele!! "Care naţiune din Lumea Nouă, în anul 1798, se dezvolta, având perspectiva puterii şi măreţiei şi atrăgând atenţia lumii? Aplicaţia simbolului nu admite nici o îndoială. O singură naţiune şi numai una împlineşte toate amănuntele acestei profeţii, indicând fără greş spre Statele Unite ale Americii." Tragedia veacurilor, cap. Legea lui Dumnezeu de neschimbat, par. 19.

Trebuie să băgăm de seamă că simbolul este tot cel al unei fiare, chiar dacă s-a ivit în mod paşnic. Această ivire liniştită urmată de o dezvoltare treptată dar viguroasă, se datorează celor două coarne, simbolul principiilor republicane şi a celor protestante care sunt fundamentul constituţiei Statelor Unite ale Americii. Aici este secretul puterii ei, aproape invincibile!!! Însă acest tablou fumos este stricat de cuvintele "... şi vorbea ca un balaur". Apocalipsa 13,11. Acest amănunt este unul extrem de semnificativ. În lumea reală nu o să vedem niciodată cum un miel va rage ca un leu sau cum se va manifesta altfel decât cum este el. În profeţie, însă, Dumnezeu ne arată cum o ţară paşnică la început, începe să promoveze exact aceleaşi tactici, acelaşi caracter şi acelaşi spirit ca papalitatea, întrucât balaurul, alias Satana, este cel care a stat în spatele Romei papale.

Dacă Statele Unite încep să vorbească asemenea unui balaur înseamnă că trebuie să-şi piardă cele două coarne!!! Adică trebuie să încalce întru totul principiile republicanismului şi protestantismului, întorcându-se împotriva tuturor celor care nu se supun legilor ei cu caracter religios, căci nimeni nu poate vorbi ca un balaur câtă vreme domeniul vorbirii ei nu este cel religios!!! Să nu uităm niciodată că ţinta primordială a lui Satana este subjugarea conştiinţei şi voinţei umane, iar acest lucru nu-l poate face decât distrugând credinţa omului în Dumnezeu şi în semnul puterii Sale creatoare, Sabatul zilei a şaptea!!! Mergând mai departe cu acest gând, atunci putem şti că Satana este cel care va sta în spatele acestei fiare, tot aşa cum a stat odinioară şi în spatele papalităţii. Această fiară va începe să vorbească prin puterile ei legislative şi juridice. În acest demers va avea nevoie de putere suplimentară, puterea fiarei dintâi, adică a papalităţii, fiindcă "lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată". Apocalipsa 13,12.

Trebuie să observăm din nou că domeniul vizat este tot închinarea!!! Din acest motiv, vom descoperi că semnul fiarei are de a face şi vizează numai închinarea. Deci, tabloul din Apocalipsa 13 este un tablou prin care este înfăţişată o realitate, ce se va repeta în viitorul foarte, foarte apropiat, având ca punct principal în dispută închinarea!! Nu mi-am propus să vorbesc în detaliu despre acest capitol, fiindcă mă interesează aspectul legat de semnul fiarei, pentru a putea ajunge la numărul ei: 666. Ideea este că această fiară, a doua, va da dovadă de acelaşi spirit al intoleranţei şi persecuţiei pe care l-a dat pe faţă papalitatea în timpul supremaţiei ei.

     "Coarnele ca de miel şi glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indică o contradicţie flagrantă între mărturisirile şi practicile naţiunii reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei naţiuni reprezintă acţiunile puterilor ei legislative şi juridice. Prin astfel de acţiuni vor fi contrazise principiile liberale şi paşnice pe care le pusese odinioară la temelia politicii ei. Profetizarea că va vorbi >ca un balaur< şi va folosi >toată puterea fiarei dintâi< prevesteşte în mod clar dezvoltarea unui spirit de intoleranţă şi persecuţie, pe care l-au dat pe faţă naţiunile reprezentate prin balaur şi prin fiara care semăna cu un leopard. Iar declaraţia că fiara cu două coarne >făcea pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi< arată că autoritatea acestui popor urmează să fie folosită pentru impunerea unei respectări care va constitui un act de închinare, de respect faţă de papalitate." Tragedia veacurilor, cap. Legea lui Dumnezeu de neschimbat, par. 23.

Dar, prin ce fapt, prin ce mare realizare vor ajunge Statele Unite să impună această închinare la nivel mondial? Această închinare impusă nu este posibilă fără ridicarea icoanei fiarei!!! Numai prin făurirea acestei icoane a fiarei poate fi impus semnul pe frunte şi pe mână, semn în care este cuprins numele fiarei sau numărul numelui ei!!! De aceea, subiectul următor va fi despre icoana fiarei.