Leviţii spirituali şi Evanghelia veşnică

     "Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: >Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!< Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: >A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!< Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: >Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus<." Apocalipsa 14,6-12.

Cuvintele de mai sus cuprind în ele bunătatea, mila şi dragostea divină oferite sub forma unei avertizări nemaipomenite pentru toţi locuitorii pământului. Ele vor deveni o mare avertizare abia din momentul când este promulgat edictul duminical de către America protestantă. Această mare avertizare este de folos pentru absolut toţi oamenii de pe pământ, căci aceştia trebuie puşi în faţa unei alegeri ce implică viaţa veşnică sau moartea veşnică. Oamenii care promulgă acel edict nu au habar de toate implicaţiile lui, cu atât mai mult toţi aceia care vor lua de bun ceea ce li se impune, cel puţin în primele stadii de dezvoltare ale unei astfel de mişcări.

Aşa că Dumnezeu, prin copiii Săi credincioşi, va prezenta întregii lumi Evanghelia Sa potrivit contextului evenimentelor ce urmează să aibă loc. Aceşti copii ai lui Dumnezeu sunt simbolizaţi în Scripturi printr-un înger care se pogoară din cer şi care are o mare putere, luminând pământul cu slava lui. "După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui." Apocalipsa 18,1. Puterea acestui înger se găseşte în slava lui, iar slava lui este Evanghelia veşnică, cea care va lumina întregul pământ, în sensul că toţi oamenii de pe pământ, bărbaţi, femei şi copii, vor auzi totul cu privire la mântuire şi la planul periculos pus la cale de icoana fiarei!

Acest înger se pogoară din cer, prin asta înţelegând că mesajul său este ceresc, nu pământesc, că în Evanghelia pe care o va prezenta nu există nici un element uman, nici o tradiţie, nici o idee greşită cu privire la Dumnezeu. Cum îngerul este simbolul unei mişcări de oameni, adică al unor oameni sfinţiţi de această Evanghelie, atunci devine evident că Dumnezeu are un mic popor pe pământ prin care îşi va descoperi caracterul, aşa cum a făcut-o prin Isus Hristos. Va fi practic reeditarea întrupării lui Hristos, dar la scară planetară, în aceşti copii ai Săi, prin care îşi va oglindi caracterul Său maiestuos plin de dragoste veşnică!

Acest adevăr este reliefat prin aceste cuvinte adevărate: "Dar Dumnezeu are încă un popor în Babilon şi, înainte de căderea judecăţilor Sale, aceşti credincioşi trebuie să fie chemaţi afară din el, ca să nu ia parte la păcatele lui şi să nu >primească urgiile ei<. De aici mişcarea simbolizată printr-un înger coborând din cer, luminând pământul cu slava lui şi strigând cu un glas puternic, făcând cunoscute păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: >Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu<. Aceste înştiinţări, unite cu solia îngerului al treilea, constituie avertizarea finală, care va fi dată locuitorilor pământului". Tragedia veacurilor, cap. Ultima avertizare, par. 3.

Mesajul îngerului al treilea este descris mai sus şi cuprinde avertizarea legată de închinarea la fiară şi la icoana ei. Asta înseamnă că aceşti copii ai lui Dumnezeu prezintă un mesaj foarte puternic, în care este cuprins întregul mesaj al celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Ceea ce doresc să se vadă este că, potrivit profeţiei, aceşti copii ai lui Dumnezeu, aproape necunoscuţi lumii papale, sunt simbolizaţi printr-un alt înger, descris în Apocalipsa 18. El nu este nici primul, nici al doilea şi nici al treilea înger prezentaţi în Apocalipsa 14, ci este un alt înger, adică al patrulea, dacă avem în vedere mesajul pe care îl prezintă. Despre acesta se spune în mod limpede că înştiinţarea lui este unită cu mesajul îngerului al treilea. Mai precis, mesajul său cuprinde întregul mesaj al celor trei îngeri plus lumină adiacentă, suplimentară, potrivit nevoii lumii la ora aceea.

Lumina aceasta suplimentară este aceea care conferă o mare putere, colosală, mesajului primilor trei îngeri. Cu alte cuvinte, aceşti oameni ai lui Dumnezeu au credinţa întemeiată pe tot adevărul descoperit de Dumnezeu până astăzi, cuprins în Biblie şi în Spiritul profeţiei, cum spune Scriptura. Ei, ca şi Hristos, vor fi plini de Duhul lui Dumnezeu, de puterea creatoare a lui Dumnezeu, şi vor fi aceia prin care Hristos trezeşte fecioarele înţelepte din biserica Sa, iar cu ajutorul acestora din urmă pe toţi aceia care alcătuiesc poporul Său adevărat din toată lumea, mai ales creştină, și în bună parte și necreştină! Majoritatea poporului lui Dumnezeu, simbolizat doar într-un anumit fel prin fecioarele înţelepte, se găseşte în bisericile protestante. (Sunt fecioare înţelepte doar în sensul experienţei naşterii din nou, dar nu şi a credinţei curate, cea din urmă fiind specifică doar mediului adventist. Despre acest aspect deosebit de important vom discuta când o să analizăm parabola celor zece fecioare). Profeţia este clară în acest sens: "Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: >Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!<" Apocalipsa 18,4.

     "Solia din Apocalipsa capitolul 14, care anunţă căderea Babilonului, trebuie să se aplice grupărilor religioase care odinioară au fost curate, dar care s-au stricat. Şi întrucât această solie urmează după avertizarea cu privire la judecată, ea trebuie să fie vestită în zilele din urmă, de aceea ea nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece această biserică a fost într-o stare decăzută timp de multe veacuri. Mai mult decât atât, în capitolul optsprezece din Apocalipsa poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulţi oameni din poporul lui Dumnezeu, se găsesc încă în Babilon. Dar în care grupări religioase se găseşte acum cea mai mare parte dintre urmaşii lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care mărturisesc credinţa protestantă. La data apariţiei lor, aceste biserici au luat o poziţie nobilă pentru Dumnezeu şi pentru adevăr, iar binecuvântarea Lui a fost cu ele. Chiar şi lumea necredincioasă a fost constrânsă să recunoască rezultatele binefăcătoare care au urmat după primirea principiilor Evangheliei." Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, par. 21.

Aşadar, "Apocalipsa capitolul 18 arată spre vremea când, ca urmare a respingerii întreitei avertizări din Apocalipsa 14,6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, dar poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de legătura cu el. Această solie este ultima care va mai fi dată lumii şi ea îşi va îndeplini lucrarea. Când aceia care >n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire< (2Tesaloniceni 2,12), vor fi lăsaţi să primească o lucrare de rătăcire şi să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra acelora ale căror inimi sunt deschise să-l primească şi toţi copiii lui Dumnezeu care există în Babilon vor răspunde chemării: >Ieşiţi din el, poporul Meu>. (Apocalipsa 18,4)." Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, ultimul paragraf.

Ca să lămuresc lucrurile: biserica creştină, care va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, cuprinde papalitatea, alte biserici tradiţionale şi bisericile protestante, numite de Scripturi "fiicele ei". În cadrul acestei biserici se află majoritatea sau aproape tot poporul lui Dumnezeu, cealaltă parte a întregului găsindu-se în lumea necreştină, cum ar fi evreii, musulmanii, hinduşii, taoiştii, budiştii, triburile păgâne şi idolatre, etc. Acest întreg al poporului adevărat lui Dumnezeu, adică biserica Lui de pe tot pământul, este simbolizat în Scripturi, dar numai într-un fel deosebit de restrâns, sub numărul a cinci fecioare înţelepte care au ulei în candele şi în vasele de rezervă. (Cel mai potrivit simbol pentru ei se află totuși în aceste cuvinte inspirate: "Dar Edomul, Moabul și fruntașii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui".  Daniel 11,41. Adică vor scăpa din mâna împăratului de la miazănoapte, un simbol folosit de Inspirația divină pentru a scoate în evidență puterea prin care Satana va aduce sfârșitul lumii, puterea aceasta fiind icoana fiarei sau protestantismul apostaziat american unit cu puterea statală, care vor fi susținute din greu și de puterea papală). Însă această majoritate trebuie adusă în situația de a cunoaște adevărul Evangheliei veșnice, fapt pentru care este necesară mai întâi trezirea fecioarelor înțelepte din mediul adventist sau laodicean, întrucât de la data când s-a făcut auzită întâiaşi oară mesajul primilor doi îngeri din Apocalipsa 14, fecioarele înţelepte au aţipit alături de cele neînţelepte, care nu au ulei de rezervă. (Desigur, mulţi credincioşi adevăraţi au murit în decursul timpului, chiar dacă au fost într-o stare de aţipire. Însă acest lucru nu împiedică mântuirea lor, întrucât au avut tot timpul ulei de rezervă în vase, adică ei au avut totdeauna atitudinea de primitori ai oricărei fărâme de adevăr dăruit de Dumnezeu în timpul lor). "Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit." Matei 25,1-5.

Deci, aceste fecioare înţelepte - poporul adevărat al lui Dumnezeu de pe tărâmul laodicean sau creștin adventist - trebuie trezite. Întrebarea este: Cine trezeşte fecioarele înţelepte? Căci e clar că dintre ele nu se ridică nimeni ca să le trezească, din moment ce profeţia ne spune că "au adormit". Profeţia ne spune că trezirea lor vine "la miezul nopţii" când se face auzită o strigare: "Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!". Matei 25.6. Expresia "miezul nopţii" trebuie înţeleasă în sens spiritual, şi face referire la cel mai adânc întuneric spiritual care va cuprinde în totalitate lumea, întuneric pe fondul căruia se face auzită marea strigare sau marea avertizare care le trezeşte. Acest întuneric spiritual este întunericul necunoaşterii caracterului lui Dumnezeu!

     "În noaptea istoriei acestui pământ, cele zece fecioare aşteaptă. Toate mărturisesc a fi creştine. Toate au o chemare, un nume, o candelă şi toate susţin că sunt în slujba lui Dumnezeu. În speranţă toate aşteaptă apariţia Domnului Hristos. Dar cinci din ele nu sunt pregătite. Aceste cinci fecioare vor fi luate prin surprindere, şi îngrozite vor rămâne în afara sălii de ospăţ... Întunericul necunoaşterii lui Dumnezeu a cuprins lumea. Oamenii pierd cunoştinţa despre caracterul Său. El a fost înţeles greşit şi interpretat în mod greşit. În acest timp trebuie vestită o solie de la Dumnezeu, o solie iluminatoare în influenţa ei şi mântuitoare prin puterea ei. Caracterul Său trebuie să fie făcut cunoscut. În întunericul acestei lumi trebuie să strălucească lumina slavei Sale, lumina bunătăţii, a milei şi a adevărului Său." Parabolele Domnului Hristos, cap. În întâmpinarea Mirelui, par. 13, 21.

Înainte de a răspunde la întrebarea de mai sus, aş dori să accentuez încă un fapt important. Fecioarele înţelepte sunt ele singure, doar ele, poporul adevărat al lui Dumnezeu, care vor lua seama la mesajul de avertizare adresat întregii lumi prin îngerul din Apocalipsa 18. Totuşi, Hristos ne înfăţişează experienţa bisericii din ultimele zile ale istoriei acestui pământ prin parabola fecioarelor înţelepte şi neînţelepte. Prin această parabolă, El doreşte să ne transmită că în biserica Sa, aflată în a șaptea fază a istoriei ei multiseculare, se află foarte mulţi credincioşi, o majoritate de fapt, sinceri, neipocriţi, dar care nu au fost transformaţi prin harul lui Dumnezeu, aceştia fiind simbolizaţi prin cinci fecioare neînţelepte. Aceştia, chiar dacă sunt creştini declaraţi şi botezaţi şi chiar dacă fac parte din biserica creştină a timpului din urmă, nu au experienţa cunoaşterii lui Dumnezeu, nu au naşterea din nou şi, deci, nu sunt poporul adevărat al lui Hristos. Ei fac parte din biserica Laodicea, dar nu sunt şi nu au fost niciodată socotiți de Cer drept credincioși adevărați, transformați prin harul minunat al lui Hristos.

     "Pe când Domnul Hristos privea la cei care aşteptau venirea mirelui, El le-a spus ucenicilor lui pilda celor zece fecioare, ilustrând prin experienţa lor, experienţa bisericii, a celor care vor trăi chiar în timpul dinaintea celei de-a doua veniri a Sa." Parabolele Domnului Hristos, cap. În întâmpinarea Mirelui, par. 4.

Aşadar, cine sunt cei care dau ultima avertizare prin care vor fi trezite fecioarele înţelepte, pentru a primi toată lumina cuprinsă în Evanghelia cea veşnică? Aceştia sunt leviţii spirituali. Care este caracteristica lor principală? Caracteristica lor principală este că şi-au însuşit, prin Duhul Sfânt, întreitul mesaj îngeresc din Apocalipsa 14 plus adevărul cuprinzător cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Sabatul adevărat şi la neprihănirea cea vie a lui Hristos prin care se intră în viaţa de biruinţă a păcatului stăpânitor mărturisit şi părăsit. La vremea aceea, ei vor avea toată lumina necesară pentru trezirea fecioarelor înţelepte care li se alătură, recunoscând Evanghelia ca fiind a lui Hristos. O recunosc în baza faptului că au ulei de rezervă, adică prezenţa Duhului Sfânt care îi conştientizează ca niciodată înainte că ceea ce aud este ultimul mesaj de milă, de iubire şi de pace al Tatălui luminilor!

Leviţii spirituali vor fi trimişii Cerului pentru a trezi biserica laodiceană și mai apoi pentru a avertiza lumea întreagă cu privire la lucrările înfricoşătoare ale icoanei fiarei. Piesa lor de rezistenţă în prezentarea acestei ultime avertizări este caracterul lui Dumnezeu centrat în Sabatul lui Hristos, care este propria Lui neprihănire sau sfințenie. Sabatul va fi ilustrat în vieţile lor şi prezentat cu atâta putere, în plinătatea Duhului Sfânt, încât lumea va realiza, va pricepe adevărul cuprins în mesajul acesta, pe când fecioarele neînţelepte, chiar dacă nu de la început, vor întoarce armele împotriva fecioarelor înţelepte şi a leviţilor spirituali. Chiar dacă şi lumea şi fecioarele neînţelepte vor înţelege adevărul ultimei solii de avertizare mondială, tot se vor întoarce împotriva adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu, în încercarea ultimă de a aduce la tăcere glasul care vorbeşte cu toată plinătatea Duhului Sfânt.

Iată dovada: "Am văzut că Dumnezeu are copii care nu cunosc şi nu păzesc Sabatul. Ei nu au respins lumina privitoare la Sabat. Iar la începutul timpului de strâmtorare, am fost umpluţi cu Duhul Sfânt pe măsură ce mergeam şi vesteam cu mai multă putere Sabatul. Acest lucru a umplut de mânie celelalte biserici şi pe adventiştii cu numele, întrucât nu puteau combate cu succes adevărul despre Sabat. În acest timp toţi cei aleşi ai lui Dumnezeu au văzut clar că noi aveam adevărul şi au ieşit şi au suferit prigoana împreună cu noi." Scrieri timpurii, cap. Viziuni care au urmat, par. 5. Timpul amintit aici ca fiind timpul de strâmtorare nu este timpul strâmtorării lui Iacov, căci acela va fi un timp fără har, când nu se mai vesteşte nimic. Unul este timpul strâmtorării, iar altul este timpul strâmtorării lui Iacov. Aşadar, a nu se face această gravă confuzie. Acest timp de strâmtorare începe imediat după ce se face auzită marea strigare a îngerului al patrulea, şi este un timp da har, când Duhul Sfânt apelează cu putere la inimile tuturor oamenilor.

Astăzi, aceşti leviţi există deja, aşa cum au existat dintotdeauna în fiecare generaţie, altfel dacă nu ar fi existat, nu ar fi avut loc niciodată adevăratele treziri religioase, precum Reforma din sec. al XVI-lea, trezirile din sec. al XVIII, sau marea trezire spirituală de la jumătatea sec. al XIX-lea. Spre deosebire de acei leviţi, cei de astăzi sunt pregătiţi de Dumnezeu într-un mod cu totul special, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă mult mai multă lumină. Ei sunt cu adevărat Ioan Botezătorul, fiind învăţaţi direct de Dumnezeu printr-o legătură strânsă de nedestrămat, prin rugăciune, studiul Scripturilor şi al Spiritului profeţiei şi prin aplicarea principiilor Evangheliei veşnice în viaţa lor de zi cu zi. Chiar dacă mai au multe idei greşite sau mai greşesc, ei sunt cei care au încredinţată comoara inestimabilă a lui Hristos, Evanghelia veşnică, în care este concentrat tot adevărul descoperit în toate veacurile, susţinut de adevărul minunat al mesajului celor trei îngeri din Apocalipsa 14, aşa cum s-a făcut auzit la jumătatea sec. al XIX-lea, şi, de asemenea, de binecuvântarea unei mari lumini necesare şi potrivite pentru aceste vremuri în care trăim. Aceasta din urmă este lumina suplimentară care va da o aură strălucitoare şi specifică întregului adevăr descoperit şi a celui ce încă urmează să mai fie descoperit.

Această lumină întreagă este cuprinsă în Evanghelia ce se va face auzită cât de curând. Leviţii sunt pregătiţi astăzi de Dumnezeu, tot aşa cum au fost pregătiţi Ilie, Ioan Botezătorul şi Isus Hristos. Învăţătorul lor direct este Duhul Sfânt. Ei şi-au însuşit gândul Duhului Sfânt cu privire la mântuire şi nu ideile oamenilor înglobate într-un sistem de crezuri. Aceşti leviţi nu fac parte din sistemul în care omul este stăpân în biserică; ei sunt liberi în Hristos ca şi Ioan Botezătorul. Dar, prin ei, Dumnezeu are în vedere biserica Sa preţioasă pe care o iubeşte şi despre care am scris mai sus. Sunt pregătiţi în mod cu totul aparte tocmai pentru a putea trezi fecioarele înţelepte şi neînţelepte, adică biserica Sa, în care este cuprinsă adevărata Lui biserică ce se va uni cu leviţii.

Că leviţii spirituali sunt cei care lansează efectiv ultima avertizare mondială, este învăţat în Evanghelia Vechiului Testament cuprinsă în serviciul religios al sanctuarului sau cortului întâlnirii. Despre aceasta vom studia data viitoare.