"Poporul Ilie"

     "Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb rânduieli şi porunci pentru tot Israelul! Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată." Maleahi 4,4.5.

Aceste versete sunt o profeţie prin care se are în vedere viitorul, un timp în care trebuie să fie înălţată legea lui Dumnezeu înaintea oamenilor prin prorocul Ilie. Este adevărat că profetul Ilie pomenit în text nu poate fi Ilie, cel înălţat la cer cu mult timp înainte de naşterea Mântuitorului. Potrivit textului, profetul Ilie este un simbol pentru o mişcare de oameni, un mic popor, în viaţa căruia este ilustrată cel mai bine legea lui Dumnezeu, iar acest popor este poporul Ilie din ultima generaţie. Prin această profeţie Dumnezeu doreşte să ne transmită faptul că, la nivel mondial, se va face auzită Evanghelia veşnică printr-un număr mic de oameni plini de Duhul care a fost turnat şi peste prorocul Ilie. Asta înseamnă că misiunea lor trebuie să fie asemănătoare cu cea a lui Ilie.

Profeţia de mai sus are o dublă aplicaţie: prima aplicaţie are de a face cu misiunea lui Ioan Botezătorul, iar a doua aplicaţie vizează chiar poporul cel mic care, în viitor, va prezenta lumii Evanghelia în care sunt cuprinse toate principiile neprihănirii legii lui Dumnezeu. Nu degeaba este scrisă o astfel de profeţie în Sfintele Scripturi. Prin ea, Dumnezeu doreşte să ne îndrepte privirile şi mintea spre un model de lucru reliefat cel mai bine în viaţa acestor doi mari profeţi ai lui Dumnezeu, care acum îndeplinesc, prin meritele lui Hristos, lucrarea de preoţi şi împăraţi în sanctuarul din cer!

Cu alte cuvinte, felul cum Dumnezeu a abordat apostazia din biserica Sa cu numele, poporul evreu, trimiţând pe Ilie, la timpul său, apoi pe Ioan Botezătorul, în timpul întrupării lui Hristos, va fi felul Lui de lucru în abordarea apostaziei bisericii creştine din generaţia noastră, biserică alcătuită din toate bisericile protestante şi neoprotestante. Întrucât protestantismul a fost răspunsul lui Dumnezeu la apostazia bisericii catolice, tot astfel Evanghelia cuprinsă în mesajul celor trei îngeri din Apocalipsa 14, a fost răspunsul lui Dumnezeu la apostazia protestantismului de la mijlocul sec. al XIX-lea. Cum acest mesaj a fost pierdut de către cei cărora li s-a oferit atunci, Dumnezeu mai are alternativa, ultima de altfel, de a prezenta din nou Evanghelia Sa veşnică, prin mişcarea simbolizată de îngerul al patrulea din Apocalipsa 18, întregii biserici protestante care a refuzat chemarea la ospăţul nunţii în 1844.

Pentru a ne familiariza cu modul de lucru al lui Dumezeu în timpul de apostazie al bisericii Sale, o biserică doar cu numele, în cazul nostru naţiunea iudaică, să ne întoarcem în zilele profetului Ilie. La vremea aceea naţiunea iudaică era condusă de regele Ahab şi de soţia acestuia, adevărata eminenţă cenuşie din spatele închinării idolatre în care târâse întregul popor. Poporul evreu practica toate ritualurile idolatre închipuite, în dorinţa lor sinceră de a se închina zeului Baal. Au mers până acolo că atribuiau toată bunăstarea lor, inclusiv viaţa, acestui zeu păgân. Nu trebuie să uităm că la vremea aceea poporul evreu pretindea că era adevărata biserică a lui Dumnezeu. Asta pretindeau ei, fiindcă realitatea era cu totul alta.

Ceea ce nu înţeleg atât de mulţi creştini astăzi este că nu numele unei biserici, chiar dacă s-a născut în mod profetic cândva, o face să fie în continuare biserica adevărată a lui Dumnezeu. O biserică este a lui Dumnezeu doar dacă aceasta este în permanenţă întruchiparea principiilor Evangheliei, dacă oamenii care o compun sunt sfinţi. Altfel nu are nici un rost să susţină că este biserica lui Hristos, câtă vreme Evanghelia este doar o teorie lipsită de viaţă.

Viaţa spirituală a poporului israel intrase într-un declin înfricoşător, apostazia fiind singura evanghelie pe care o cunoşteau. "De la moartea lui Ieroboam şi până la arătarea lui Ilie înaintea lui Ahab, poporul lui Israel a suferit un declin spiritual continuu. Conduşi de bărbaţi care nu se temeau de Iehova şi care încurajau forme străine de închinare, un număr tot mai mare de oameni au pierdut repede din vedere datoria de a sluji viului Dumnezeu şi au adoptat multe dintre practicile idolatre... În nebunia lor oarbă, au ales să-l lepede pe Dumnezeu şi închinarea Lui. Lumina atât de îndurător dată lor devenise întuneric. Aurul cel curat se întunecase. Vai, cât de mult se îndepărtase slava lui Israel! Niciodată mai înainte nu căzuse poporul ales atât de adânc în apostazie." Profeţi şi regi, cap. Apostazia naţională, primul, penultimul şi ultimul paragraf.

Starea de fapt a poporului: apostazia naţională. Rezolvarea: un mesaj de avertizare fără precedent dat prin cineva consacrat, plin de Duhul lui Dumnezeu, într-atât încât Dumnezeu să poată contracara apostazia. În persoana lui Ilie, Dumnezeu a găsit omul potrivit la timpul potrivit. Despre Ilie nu avem nici o informaţie privitoare la viaţa sa dinaintea intrării sale pe scena vieţii publice iudaice. Însă Duhul inspiraţiei nu ne lasă în neştiinţă cu totul privitor la acest aspect al problemei.

Mai târziu, Ioan Botezătorul avea să calce pe urmele lui Ilie, fiind plin de acelaşi Duh Sfânt şi făcând aceeaşi lucrare ca a predecesorului său. Despe viaţa lui Ioan, înainte de a deveni o persoană publică, avem câteva informaţii preţioase. Biblia ne spune că era îmbrăcat asemănător lui Ilie, că avea o dietă corespunzătoare omului căruia i s-a încredinţat cea mai mare misiune posibilă, aceea de a prezenta aceleaşi naţiuni apostaziate pe Mielul lui Dumnezeu. De fapt, prin cele descoperite de inspiraţie cu privire la Ioan, Dumnezeu doreşte să ne transmită că acelaşi principii au stat la baza formării caracterului şi vieţii lui Ilie, întrucât, Ilie a fost modelul pe care l-a urmat Ioan Botezătorul!!!

Aşa stând lucrurile, înseamnă că Ilie trebuie să fi fost un om cu un caracter foarte puternic, principial, ducând o viaţă aşa cum cerea Duhul lui Dumnezeu în nişte împrejurări nefaste, unde apostazia era sistemul de închinare al bisericii lui Dumnezeu din vremea aceea. El a studiat din sulurile profetice, a fost pătruns de Duhul lui Dumnezeu pentru a ajunge să înţeleagă perfect starea naţiunii din care făcea parte şi totodată a fost omul care s-a lăsat cu totul în mâinile lui Dumnezeu, având încredere deplină că prin el Tatăl lui va face o mare lucrare de reformă. Era totodată un om al rugăciunii.

Pe măsură ce studia Scripturile îşi dădea tot mai bine seama că biserica apostată trebuie să fie trezită. A conştientizat faptul că el însuşi trebuie să fie un om al reformei, un om în viaţa căruia să fie reflectată pe deplin Evanghelia lui Hristos şi principiile legii Lui morale. A înţeles că este chiar glasul celui ce trebuie să strige în pustie. Aşa că s-a înarmat cu multă rugăciune şi credinţă şi, la vremea potrivită, a trecut la fapte, dar numai sub călăuzirea Duhului Sfânt. "În munţii Galaadului, la răsărit de Iordan, trăia în zilele lui Ahab un om al credinţei şi rugăciunii a cărui lucrare neînfricată era destinată să oprească răspândirea rapidă a apostaziei în Israel. Departe de orice oraş renumit şi neavând o poziţie înaltă în societate, Ilie Tişbitul a intrat totuşi în misiunea lui încrezător în planul lui Dumnezeu de a pregăti calea înaintea lui şi de a-i da succes deplin. Cuvântul credinţei şi al puterii era pe buzele lui şi întreaga lui viaţă era consacrată lucrării de reformă. Glasul lui era al unuia care striga în pustie pentru a mustra păcatul şi pentru a respinge valul răului. Dar, deşi a venit la oameni ca mustrător al păcatului, solia lui oferea balsamul de Galaad sufletelor bolnave de păcat ale acelora care doreau să fie vindecaţi." Profeţi şi regi, cap. Ilie Tişbitul, par. 1

Nu doresc să intru mai mult în detalii, căci unele lucruri le-am tratat când am abordat episodul apostaziei iudeilor în lumina focului de pe Carmel. În schimb, doresc să arăt spre acest model de lucru al lui Hristos. Naţiunea iudaică ajunsese în apostazie naţională, iar din acest punct de vedere nu mai era biserica lui Dumnezeu, fiindcă orice biserică lipsită de Evanghelia Lui, nu este şi nu poate fi niciodată adevărata Lui biserică prin care să se exprime! Pentru a o salva, Dumnezeu l-a trimis pe Ilie pentru a înfăptui o mare lucrare de reformă, reuşită de altfel, deşi această reformă nu a durat prea multă vreme. Ilie era o minoritate, în comparaţie cu poporul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Ilie era levitul spiritual prin care Dumnezeu a lucrat în favoarea bisericii Sale apostaziate. Adică Ilie era, împreună cu alţi şapte mii neştiuţi de el, adevărata biserică a lui Hristos care reflecta Evanghelia Lui plină de lumină!!

Cine erau cei aceşti şapte mii, despre care Ilie nu avea habar? Aceştia erau "... toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat." 1Împăraţi 19,18. Ei se aflau în Israel, dar nu erau idolatri nici în spirit, nici în învăţătură, fiindcă ei fuseseră transformaţi prin Evanghelia harului lui Hristos şi, deci, aparţineau lui Hristos!!! Aceştia împreună cu Ilie formau la vremea aceea adevărata biserică a lui Dumnezeu. "Ilie crezuse că era singurul închinător al Dumnezeului adevărat, în Israel. Dar Acela care cunoaşte inimile tuturor i-a dezvăluit proorocului că erau mulţi alţii care în timpul anilor de apostazie îi rămăseseră credincioşi." Profeţi şi regi, cap. Ce faci tu aici, Ilie?, par. 11.

Aşadar, Dumnezeu ne transmite lecţia ce nu trebuie uitată că, Ilie este simbolul tuturor leviţilor spirituali prin care Dumnezeu va oferi bisericii Laodicea, spre trezire, bisericii creștine apostaziate şi lumii ultimul mesaj al harului divin la vremea sfârşitului, iar cei şapte mii de credincioşi sunt simbolul fecioarelor înţelepte, aceştia găsindu-se în mijlocul bisericii apostaziate, numită de Scripturi Babilonul cel mare, care au fost transformaţi de Evanghelia pe care o vor auzi de pe buzele leviţilor spirituali! Timpul de apostazie din vremea lui Ilie este similar celui de astăzi, doar că apostazia de astăzi urmează să fie globală. Leviţii, astăzi, sunt păstraţi de Dumnezeu ca şi Ilie în locuri sigure, iar atunci când vine timpul ca apostazia generală să fie pecetluită prin edictul duminical, Dumnezeu va scoate la iveală instrumentele Sale de lucru.

     "Din experienţa lui Ilie în acele zile de descurajare şi aparentă înfrângere, se pot învăţa multe lecţii - lecţii deosebit de valoroase pentru slujitorii lui Dumnezeu din acest veac, caracterizat printr-o depărtare generală de dreptate. Apostazia care predomină astăzi se aseamănă cu aceea care în zilele proorocului cuprinsese întregul Israel. Prin înălţarea celor omeneşti mai presus de cele dumnezeieşti, prin preamărirea conducătorilor omeneşti, prin închinarea la Mamona şi prin aşezarea învăţăturilor ştiinţei mai presus de adevărurile revelaţiei, mulţimi de oameni din zilele noastre urmează lui Baal. Îndoiala şi necredinţa îşi răspândesc influenţele dăunătoare asupra minţii şi inimii, şi mulţi înlocuiesc Cuvântul lui Dumnezeu cu teoriile oamenilor. Se susţine public că am ajuns vremea când raţiunea omenească trebuie ridicată mai presus de învăţăturile Cuvântului. Legea lui Dumnezeu, standardul divin al neprihănirii, este declarată a nu mai fi în vigoare. Vrăjmaşul oricărui adevăr lucrează cu putere amăgitoare ca să-i determine pe bărbaţi şi pe femei să aşeze datinile omeneşti acolo unde ar trebui să fie Dumnezeu şi să uite cele rânduite pentru fericirea şi mântuirea omenirii.
     Totuşi, apostazia aceasta, ajunsă atât de răspândită, nu este generală. Nu toţi din lume sunt nelegiuiţi şi corupţi; nu toţi au trecut de partea vrăjmaşului. Dumnezeu are multe mii care nu şi-au plecat genunchiul în faţa lui Baal, mulţi care doresc din toată inima să aibă o înţelegere mai deplină cu privire la Hristos şi la lege, mulţi care nădăjduiesc împotriva oricărei nădejdi că Isus va veni curând pentru a pune capăt domniei păcatului şi a morţii. Şi sunt mulţi care se închină lui Baal din neştiinţă, dar cu care Duhul lui Dumnezeu se luptă încă." Profeţi şi regi, cap. Ce faci tu aici, Ilie?, par. 12, 13.

Cum sunt ajutaţi aceşti credincioşi sinceri şi transformaţi prin harul lui Hristos, simbolizaţi prin cele cinci fecioare înţelepte? "Aceştia au nevoie de ajutorul personal al acelora care au învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu şi puterea Cuvântului Său. Într-o vreme ca aceasta, fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să se angajeze activ în ajutorarea altora. Când aceia care au ajuns la înţelegerea adevărului Bibliei caută bărbaţi şi femei care tânjesc după lumină, îngerii lui Dumnezeu îi însoţesc. Şi acolo unde merg îngerii, nimeni nu trebuie să se teamă să înainteze. Ca urmare a eforturilor credincioase ale lucrătorilor consacraţi, mulţi vor fi întorşi de la idolatrie la închinarea la Dumnezeu. Mulţi vor înceta să mai cinstească întocmirile făcute de om şi vor lua atitudine fără teamă de partea lui Dumnezeu şi a Legii Sale." Profeţi şi regi, cap. Ce faci tu aici, Ilie?, par. 14.

În această ultimă declaraţie este scos în evidenţă un adevăr minunat. Leviţii spirituali nu stau cu mâinile în sân astăzi, ci sunt angajaţi activ în ajutorarea altora în toate nevoile lor spirituale!!! Nici Ilie şi nici Ioan nu au stat nepăsători la vederea apostaziei bisericii lor, ci prin rugăciune şi faptă, dădeau exemplu cu viaţa lor în favoarea unui mod de viaţă divin. În viaţa lor se ilustrau principiile Evangheliei, iar cei cu care intrau în contact puteau vedea acest lucru.

Faptul că aceşti leviţi iluştri sunt o prezenţă reală astăzi în lume, ca de altminteri întotdeauna, în toate generaţiile, şi că prin ei Dumnezeu va lansa marea avertizare finală, este arătat în declaraţia următoare: "Printre locuitorii pământului, răspândiţi pe tot pământul, sunt cei care nu şi-au plecat genunchiul lui Baal. Asemenea stelelor cerului, care se văd numai noaptea, aceşti credincioşi vor străluci atunci când întunericul acoperă pământul şi negură mare popoarele. În Africa cea păgână, în ţările catolice ale Europei şi Americii de Sud, în China, în Italia, în India, în insulele mării, în cele mai întunecate colţuri ale pământului, Dumnezeu are în rezervă o constelaţie a celor aleşi, care vor străluci în mijlocul întunericului, făcând cunoscut lămurit unei lumi decăzute puterea transformatoare a ascultării de Legea Sa. Chiar şi acum ei se arată în fiecare popor, în fiecare limbă şi în fiecare naţiune, şi în ceasul celei mai cumplite apostazii, când Satana depune efortul suprem de a face ca >toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi< (Apocalipsa 13,16), să primească, sub pedeapsa cu moartea, semnul de supunere pentru o zi falsă de odihnă, aceşti credincioşi >fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu fără vină< ... vor >străluci ca nişte lumini în lume< (Filipeni 2,15)." Profeţi şi regi, cap. În duhul şi puterea lui Ilie, al treilea paragraf de la sfârşit.

Leviţii şi fecioarele înţelepte sunt astăzi, aşa cum au fost mereu, adevărata biserică a lui Hristos, prin care El îşi manifestă harul Său în biserica apostaziată şi în lume. Acum, astăzi, ei sunt cuminţi, umili, nu fac vâlvă, trec drept nişte credincioşi obişnuiţi, însă ei sunt constelaţia de stele pe care Dumnezeu o are în rezervă, păstrată pentru ultima mare avertizare ce trebuie adresată unei lumi împietrite în păcat. Aceşti leviţi se cunosc după faptul că sunt transformaţi prin puterea Evangheliei şi a ascultării de legea lui Dumnezeu. Acesta este indiciul care-i descoperă a fi leviţii spirituali de astăzi. Sabatul joacă un rol esenţial în viaţa lor, căci puterea neprihănirii lui Hristos caracterizează viaţa lor. Duhul lui Dumnezeu îi umple, se roagă mult şi studiază pe măsură. Ei cunosc principiile mesajului celor trei îngeri din Apocalipsa 14 şi puterea mesajului celui de al patrulea înger din Apocalipsa 18; de aceea şi pot să averizeze lumea cu privire la semnul fiarei!!!

Aşadar, poporul Ilie şi Ioan Botezătorul este alcătuit din leviţii spirituali şi toate fecioarele înţelepte care vor accepta ultimul mesaj al lui Dumnezeu. Ei vor fi plini de plinătatea Duhului Sfânt. Atunci, la vremea marii strigări, ceea ce s-a crezut a fi biserica lui Dumnezeu, o organizaţie cu un nume, se va descoperi a fi doar o minciună. Dumnezeu va lucra cu totul altfel decât se aşteaptă lumea creştină, cu totul altfel decât vor gândi şi se vor aştepta cărturarii din biserica apostaziată. Uluirea va fi pe măsură, la fel ca şi prigoana la care vor supune adevărata biserică a lui Hristos. Abia atunci se va vedea deosebirea clară dintre nestematele lui Dumnezeu, nebăgate în seamă de biserica apostaziată, şi zgura ce pretindea a fi aur curat. "Nu este departe vremea când încercarea va veni pentru orice fiinţă. Păzirea sabatului fals ne va fi impusă. Lupta va fi între poruncile lui Dumnezeu şi poruncile oamenilor. Aceia care se supun pas cu pas cerinţelor lumii şi se conformează obiceiurilor ei se vor supune puterilor existente decât să se expună batjocurii, insultei, ameninţărilor cu închisoarea şi moartea. În vremea aceea aurul va fi despărţit de zgură. Evlavia cea adevărată va fi deosebită clar de cea aparentă şi superficială. Multe stele pe care le-am admirat pentru strălucirea lor se vor prăbuşi în întuneric. Aceia care şi-au asumat podoabele sanctuarului, dar care nu sunt îmbrăcaţi cu neprihănirea Domnului Hristos, se vor arăta atunci în ruşinea propriei lor goliciuni." Profeţi şi regi, cap. În duhul şi puterea lui Ilie, par. 4 de la sfârşit.

Creştinule, oricine ai fi, trebuie să te asiguri că eşti îmbrăcat cu neprihănirea lui Hristos, indiferent ce pretinde biserica din care faci parte. Nu te da bătut până nu vei fi sigur că ai experienţa reală a naşterii din nou şi trăieşti principiile Sabatului lui Dumnezeu, pentru că altfel vei descoperi cu groază că nu ai ulei în candelă şi nici în vasul de rezervă, şi vei pierde în mod sigur veşnicia!