Care este biserica lui Dumnezeu?

Aceasta este o întrebare care a stat pe buzele a mii şi milioane de credincioşi de-a lungul timpului. Sufletul căutător după mântuire şi viaţă veşnică doreşte să ştie care este biserica lui Dumnezeu în această lume. Cei mai mulţi oameni sinceri, în dorinţa lor fierbinte de a-l cunoaşte pe Hristos, pornesc mai întâi în căutarea bisericii Sale. Lucrul curios este acela că, într-un fel sau altul, toţi spun că au găsit biserica lui Hristos, deşi aproape fiecare aparţine nu aceleiaşi biserici, ci mai multor biserici, cu nume diferite şi forme de organizare diferite!!! Atunci, întrebarea este: Are Hristos mai multe biserici pe pământ sau doar una singură? Pentru că este nefiresc ca toţi căutătorii oneşti ai mântuirii să pretindă că au găsit biserica lui Hristos, deşi aceasta nu este una şi aceeaşi în cazul fiecărui astfel de credincios!?

În ceea ce va urma, nu voi face altceva decât să las să lumineze lumina nemaipomenit de frumoasă a Evangheliei lui Hristos cu privire la acest subiect deosebit de sensibil. În primul rând, orice căutător sincer care doreşte să-l descopere pe Hristos şi numai pe El şi mântuirea Lui, nu trebuie niciodată să pornească, mai întâi, în căutarea bisericii Sale de pe pământ!!! Din moment ce sufletul lui îl caută şi tânjeşte după Hristos, atunci trebuie să purceadă mai întâi în descoperirea lui Isus Hristos în Cartea sfântă - Scripturile Noului şi Vechiului Testament! După ce este descoperit Hristos, credinciosul respectiv va afla care este biserica lui Hristos, iar El îl va conduce în staulul Său. Vreau să se reţină faptul că numai Hristos singur este în stare să conducă sufletele credincioase în staulul Său, şi nimeni altcineva!! "Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor." Ioan 10,16.

Textul spune clar că numai Hristos trebuie să-şi aducă oile în staul. De ce? Fiindcă singurele oi adevărate care pot intra în acest staul sunt doar cele care ascultă de glasul Păstorului şi intră pe poarta oilor!!! Orice altă încercare a cuiva de a intra în acest staul, dacă-l cunoaşte, pe altă cale, este din start sortită eşecului!? Mai mult, aceştia sunt numiţi de Hristos hoţi şi tâlhari! Prin urmare, este inutil ca cineva să caute biserica lui Hristos, mai înainte de a-l fi descoperit pe Hristos, prin Duhul Sfânt, ca Mântuitor personal!!! "Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul." Ioan 10,1-4.

Caracteristica principală a adevăratelor oi este aceea că ele ascultă de glasul Mântuitorului fiindcă îl cunosc! De aceea, oriunde merge Isus, merg şi ele. Încă ceva, având în vedere această caracteristică, oile Lui nu merg niciodată după un străin, oricine ar fi şi oricum ar fi deghizat acesta. De ce? Pentru că pur şi simplu ele "nu cunosc glasul străinilor", adică nu recunosc glasul Păstorului lor divin în glasul străinilor!!! Ioan 10,5. Atunci, singura concluzie firească este aceea că biserica lui Hristos, asociată în textul biblic cu un staul, este aceea care are un singur Păstor salvator, Păstor care este Capul fiecărui membru în parte, iar aceşti membri sunt un templu al Duhului Sfânt!!! Vom vedea mai târziu cum s-a ajuns la un nume şi la o formă de organizare omenească, pe care toţi au asociat-o cu adevărata biserică a lui Hristos!!

Deci, nu trebuie să uităm că, mai întâi, trebuie găsit Isus, iar după ce El va fi găsit, ne va conduce în staulul Său sau în adevărata Sa biserică!! Înseamnă că adevărata lui biserică, numită în Scripturi şi împărăţia lui Dumnezeu trebuie că este alcătuită numai din credincioşi născuţi din nou, care umblă permanent cu Isus oriunde îi conduce El!! De fapt, aceasta a fost adevărata lui biserică în toate veacurile, de la căderea lui Adam. Şi tot ea va fi biserica prin care Hristos îşi va încheia lucrarea pe pământ. De aceea spuneam într-un studiu trecut că Hristos va lucra cu totul altfel în această lucrare de încheiere a mântuirii, fiindcă El nu va folosi nici o biserică de pe pământ care are un nume şi o formă de organizare în care omul este elementul cheie!!!

Nimeni să nu creadă că biserica Sa adevărată nu a fost sau nu este organizată! Cum să nu fie organizată dacă îl are drept Cap pe Cel ce s-a jertfit pentru salvarea mea şi a ta? Mai mult, cum să nu fie organizată dacă fiecare credincios adevărat, născut din nou, este un templu al Duhului Sfânt? Oriunde este prezent Hristos, este prezentă şi organizarea şi disciplina!! Biserica Lui este cetatea de scăpare pentru toţi cei ce voiesc să fie mântuiţi, într-o lume răzvrătită. "Biserica este cetăţuia lui Dumnezeu, cetatea Sa de scăpare, pe care o are într-o lume răzvrătită. Orice trădare a bisericii Sale înseamnă trădare faţă de El, care a răscumpărat omenirea cu sângele singurului Său Fiu. De la început, sufletele credincioase au alcătuit biserica de pe pământ. În fiecare veac, Domnul şi-a avut veghetori, care au dat o mărturie credincioasă generaţiei în care au trăit. Aceste santinele au dat solia de avertizare; şi, atunci când au fost chemaţi să-şi depună armura, alţii le-au continuat lucrul. Dumnezeu i-a adus pe aceşti martori într-o legătură de legământ cu Sine, unind astfel biserica de pe pământ cu biserica din ceruri. El i-a trimis pe îngerii Săi să slujească bisericii Sale, şi porţile iadului nu au fost în stare să biruie pe poporul Său." Faptele apostolilor, cap. Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa, par. 6.

Ce trebuie observat în această declaraţie e faptul că adevărata biserică a lui Hristos este permanent unită cu biserica din ceruri!!! De ce aşa? Fiindcă spiritul care răzbate în mijlocul bisericii Sale de pe pământ este acelaşi spirit care caracterizează biserica din cer!!! Aceeaşi curăţie care caracterizează biserica din cer, se găseşte şi în inimile copiilor Săi din biserica Sa adevărată de pe pământ, desigur în sfera lor pământească. Altfel cum ar fi posibilă o unire între biserica din cer şi cea de pe pământ, câtă vreme cea de pe pământ este necurată?!

Cuvintele următoare scot în evidenţă starea spirituală a bisericii lui Hristos prin care va oferi lumii Evanghelia cea veşnică şi prin care va încheia lucrarea: "Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?" Cântarea cântărilor 6,10. Aceste cuvinte trebuie însuşite şi făcute să devină viaţă pentru cel ce doreşte să fie adus în staulul lui Hristos. Cercetătorul serios al Bibliei nu trebuie să uite că adevărata biserică a lui Hristos este simbolizată în Scripturi printr-o femeie curată, neîntinată de păcat şi de învăţăturile Babilonului. "În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap." Apocalipsa 12,1. Aici descoperim acelaşi limbaj ca şi în Cântarea cântărilor.

Singura biserică adevărată, încă de la început, a fost aceea prin care Dumnezeu a putut să-şi descopere frumuseţea caracterului Lui şi plinătatea desăvârşirii Sale, desigur totdeauna potrivit cu lumina pe care membrii acestei biserici o aveau la timpul lor. "Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa, să descopere lumii plinătatea şi desăvârşirea Lui. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, au datoria să facă cunoscut mărirea Sa. Biserica este depozitara bogăţiilor harului lui Hristos; şi, prin biserică, se va descoperi, în cele din urmă, chiar domniile şi >stăpânirile din locurile cereşti<, ultima şi deplina desfăşurare a iubirii lui Dumnezeu (Efeseni 3,10)." Faptele apostolilor, cap. Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa, par. 1.

Nenorocirea este că cei ce citesc aceste cuvinte nu reuşesc să pătrundă înţelesul lor adevărat, asociindu-le cu biserica din care fac parte. Dar dacă este aşa, atunci biserica din care faci parte trebuie să fie de la început şi până la sfârşit, până când va încheia lucrarea, plinătatea şi desăvârşirea Lui!!! Dacă este mai puţin de atât, indiferent cât de puţin înseamnă acel puţin, înseamnă că biserica ta nu îndeplineşte acest criteriu!!! Gândeşte-te că dacă biserica ta este cu adevărat biserica lui Hristos, prin care va încheia lucrarea, atunci ea trebuie să fie unită cu biserica din cer, deci trebuie să aibă în ea desăvârşirea şi sfinţenia lui Dumnezeu!!!

Mulţi nu înţeleg că desăvârşirea lui Dumnezeu este un proces, şi că la fiecare etapă de înaintare şi de dezvoltare a caracterului, în neprihănire, prin ascultare de Dumnezeu, aici pe pământ, potrivit standardului legii lui Dumnezeu, acest credincios este desăvârşit din punct de vedere moral şi spiritual. Nu va exista niciodată o desăvârşire finală, fiindcă dacă ar fi una, atunci ar însemna că am ajunge şi am fi Dumnezeu! Tocmai de aceea, desăvârşirea va rămâne totdeauna un proces al creşterii în cele spirituale şi morale, pe baza ascultării şi cunoaşterii descoperite şi aplicării ei în viaţa de zi cu zi.

Poate cea mai mare surpriză pentru unii este aceea de a afla că învăţăturile curate ale cerului, care s-au păstrat de-a lungul veacurilor, până la noi, au fost descoperite şi încredinţate numai acestei biserici, fără vreun nume omenesc şi vreo formă de organizare umană. "Din veac în veac, în cursul generaţiilor care au urmat unele după altele, învăţăturile curate ale cerului au fost descoperite înăuntrul ei." Faptele apostolilor, cap. Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa, par. 8. Dar, de ce a procedat Dumnezeu în felul acesta? Pentru că "ea este locul descoperirii harului Său, în care găseşte plăcere să dea pe faţă puterea Sa de a transforma inimi". Faptele apostolilor, cap. Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa, par. 8.

Da, puterea creatoare a lui Dumnezeu de a transforma inimile, deci Evanghelia mântuirii pentru toţi cei ce cred în ea, s-a găsit şi se găseşte doar în această biserică!! Această biserică este aceea despre care a vorbit Mântuitorul, spunând că porţile iadului nu o vor înfrânge niciodată. Şi aşa este. Această biserică este singura care nu a fost înfrântă niciodată de Satana, fiindcă temelia ei tare este Hristos, Fiul Dumnezeului cel viu! "Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: >Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!< Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: >Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.<" Matei 16,16-18.

Dar, să mergem mai în adâncul subiectului. Biserica Sa adevărată sau împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ, a se înţelege împărăţia harului, este totuna, aşa cum este descoperit în Scripturi. Dumnezeu nu s-ar fi putut manifesta niciodată pe pământ, dacă nu ar fi existat această biserică nemaipomenită. Hristos a încercat să asemene împărăţia harului Său sau biserica Sa adevărată cu ceva din societatea omenească, pentru ca oamenii să-şi poată face măcar o idee despre ce înseamnă. Nefericirea este că nu a găsit nimic potrivit cu ce să o asemene, aşa încât să o ilustreze în toată frumuseţea ei. Nu a putut găsi un model corespunzător ca să o înfăţişeze aşa cum este ea. El a încercat, deci, să caute ceva, o asemănare în felul cum este organizată societatea omenească.

Întrebarea logică este: De ce? De ce nu a găsit nici un model potrivit? Dintr-un motiv extrem de simplu. Toate formele de organizare ale societăţii omeneşti au în centrul lor omul şi metodele lui de acţiune şi de rezolvare a problemelor!! Dacă Hristos ar fi asemănat biserica Sa cu un model de organizare omenesc, atunci am fi ştiut că acel model ar fi cel mai adecvat pentru biserica Sa. Dar El nu a făcut aşa ceva, pentru că biserica Sa nu a fost organizată niciodată, şi nici nu va fi vreodată, în felul cum este organizată societatea umană. Faptul că modelul societăţii umane are în centrul preocupărilor ei omul, scoate la iveală un adevăr terifiant, şi anume că acolo unde este prezent omul, în forma respectivă de organizare, trebuie să fie prezentă şi sabia, sau metoda omului de a rezolva problemele!!!

Modul de organizare al societăţii omeneşti este benefic dacă privim strict din punct de vedere civil, nu religios. Dacă o ţară nu ar fi organizată şi nu ar avea o constituţie şi legi adiacente care să o explice, dacă nu ar avea organe competente care să pună în aplicare aceste legi, pentru a ţine în frâu tendinţele spre anarhie şi infracţiunile de tot soiul, atunci acea ţară nu ar putea fi numită o ţară, ci o zonă unde predomină anarhia! Dar, modul de organizare al societăţii omeneşti nu trebuie să fie modul de organizare al bisericii adevărate a lui Dumnezeu, şi nici nu a fost vreodată. Acolo unde este prezent Hristos, lipseşte totdeauna sabia, iar omul nu poate fi centrul, nu poate stăpâni peste turma lui Hristos!!! În biserica Sa, singura putere predominantă este adevărul şi iubirea, prin care se descoperă şi se manifestă Hristos lumii!!! Prin urmare, ea nu poate folosi niciodată constrângerea sau forţa pentru a impune învăţătura Evangheliei, fiindcă principiul sau calea sabiei nu există în ea şi nici nu va exista vreodată!! Aşadar, singurul mod de manifestare a Evangheliei prin membrii acestei minuni dumnezeieşti, numită staul sau împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, este ca lumina ei să fie lăsată să lumineze prin Duhul Sfânt!!! Nu trebuie depuse sforţări în acest sens, ci trebuie doar ca lumina Evangheliei din inima credinciosului să fie lăsată să lumineze. Şi exact acest lucru ne spune şi Mântuitorul: "Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri." Matei 5,14-16.

Numai iubirea divină este cea care naşte din nou un om păcătos, care îl leagă de Hristos şi de fraţii adevăraţi ai lui Hristos, şi care este ordine şi disciplină în sine însăşi!!! Numai iubirea divină poate arăta respect adevărat faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni!!! Numai această iubire este în stare să ofere totdeauna întâietate semenului şi se poate jertfi pe sine pentru binele celuilalt!!! Ea este singura care slujeşte semenului fără să aştepte vreodată vreo răsplată. Iubirea aceasta a lui Hristos este singura formă de organizare, ce impune disciplină divină, acceptată şi manifestată în biserica Sa. Pur şi simplu acesta este adevărul Evangheliei veşnice.

Din acest motiv, fiindcă este vorba de iubirea lui Hristos manifestată în interiorul bisericii Sale, nu iubirea trecătoare şi schimbătoare a omului, adevărata biserică a lui Hristos pe pământ trebuie să fie locul unei trăiri sfinte, a unei vieţi de biruinţă asupra păcatului stăpânitor, mărturisit şi părăsit, locul unde Duhul Sfânt este la El acasă, fiindcă a adus Cerul în inima credincioşilor Lui de pe pământ!!! Această biserică totdeauna a fost înzestrată cu prezenţa inestimabilă a Duhului Sfânt, altfel cum ar fi fost cu putinţă ca ea să fie permanent depozitara adevărului divin!?

     "Domnul Hristos întreabă: >Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom înfăţişa?< (Marcu 4,30). El nu poate folosi împărăţiile lumii ca model. În societatea omenească, El nu a găsit nimic cu care să o asemene. Împărăţiile pământeşti stăpânesc datorită puterii fizice; dar din Împărăţia lui Hristos este dată la o parte orice armă omenească, orice mijloc de constrângere. Împărăţia aceasta urmăreşte să înalţe şi să înnobileze omenirea. Biserica lui Dumnezeu este locul trăirii unei vieţi sfinte, pline de diferite daruri şi înzestrată cu Spiritul Sfânt. Membrii ei trebuie să-şi găsească fericirea în fericirea acelora pe care îi ajută şi îi binecuvântează." Faptele apostolilor, cap. Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa, par. 8.

În această biserică sfântă nu a intrat nimeni niciodată decât prin uşa oilor! A fost totdeauna, este şi va fi locul trăirii unei vieţi sfinte. Fiind caracterizată de această viaţă sfântă care este consecinţa firească a manifestării iubirii divine, atunci se înţelege că forma ei de organizare nu poate fi una omenească. În ea nu au loc niciodată alegeri omeneşti, fiindcă singurul care alege şi aduce în staul oi adevărate este doar Hristos!!! El dă fiecăruia locul care i se potriveşte şi îl caracterizează, potrivit cu capacităţile şi înzestrările sale.

     "Minunată este lucrarea pe care Domnul doreşte să o aducă la îndeplinire prin biserica Sa, pentru ca Numele Său să fie proslăvit. Un tablou al acestei lucrări este dat în viziunea lui Ezechiel despre râul cu ape tămăduitoare: >Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se pogoară în câmpie, şi se varsă în mare şi vărsându-se în mare, apele mării se vor vindeca. Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul şi vor fi o mulţime de peşti; căci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta va fi viaţă dar lângă râul acesta, pe malurile lui de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veşteji, şi roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din Sfântul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană şi frunzele ca leac< (Ezechiel 47,8-12)...
     Oricine, în a cărui inimă locuieşte Hristos, oricine va reflecta iubirea Sa faţă de lume, este un conlucrător cu Dumnezeu pentru binecuvântarea omenirii. În timp ce primeşte de la Mântuitorul harul spre a fi dat şi altora, din întreaga sa fiinţă va curge un torent de viaţă spirituală." Faptele apostolilor, cap. Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa, par. 9, 10.

În cadrul acestei biserici, Dumnezeu doreşte să intre toţi cei ce doresc mântuirea mai mult decât orice în viaţă. Îi aşteaptă cu braţele deschise, nerăbdător. Leviţii spirituali şi fecioarele înţelepte sunt parte integrantă a acestei biserici curate ca soarele. Această biserică este singura biserică biruitoare asupra păcatului!!!