666 (II)

Aşadar, numărul 666 este numărul icoanei fiarei deoarece America protestantă este cea care impune semnul papalităţii asupra tuturor oamenilor, mai puţin asupra adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu din timpul acela. Acţiunea este deci a icoanei fiarei, fosta fiară cu coarne ca de miel, care începuse să vorbească asemenea unui balaur. Observaţi ce transformare are loc, de la fiara cu două coarne ca de miel, subliniind nevinovăţie şi puritate, la o icoană a papalităţii!!! Da, America protestantă, susţinută din plin de puterea legislativă a statului, va călca pe urmele Romei papale şi va reînvia persecuţiile de odinioară în acest început de secol XXI! Indiferent cât ar părea de incredibil, acest lucru se va întâmpla întocmai după cum spune profeţia.

De fapt, pentru a impune duminica drept zi de închinare este nevoie de efortul comun al protestantismului apostaziat american, al spiritismului sau puterii făcătoare de minuni a diavolului, pentru a da credit demersului icoanei fiarei, şi al papalităţii. "Prin cele două rătăciri mari, nemurirea sufletului şi sfinţirea duminicii, Satana îi va aduce pe oameni în robia amăgirilor sale. În timp ce prima pune temelia pentru spiritism, ultima creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanţii din Statele Unite se vor afla în primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis şi a prinde mâna spiritismului; ele vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; şi sub influenţa acestei uniri întreite, această ţară va merge pe urmele Romei, pentru a călca în picioare drepturile conştiinţei." Tragedia veacurilor, cap. Conflictul care se apropie, par. 14.

Icoana fiarei va prinde chip imediat ce guvernul Statelor Unite va decreta legi cu caracter religios, prin care va fi înălţată prima zi a săptămânii, duminica, la rang de zi de închinare cerută de Dumnezeu, în opinia lor, dar pe baza autorităţii bisericii, nu a Scripturilor. Vreau să subliniez că aceste legi nu sunt îndreptate direct împotriva copiilor lui Dumnezeu, la început, în primele faze de dezvoltare a unei astfel de mişcări de mare amploare. Adică, scopul acestor legi nu este de a distruge înadins credinţa altor oameni care acceptă alte zile de închinare. Ci scopul ei este de a aduce anumită "ordine" în închinare. Însă acest lucru se întâmplă doar la început, fiindcă icoana fiarei are grijă să strângă cleştele dacă nu se dă ascultare de edictele ei. În primă fază, pentru cei care nu vor să se supună, vor fi ameninţări mai slabe, apoi mai serioase, după care urmează amenzi şi eventual întemniţări pentru nesupunere. Abia acum icoana fiarei îşi dă seama că are de a face cu disidenţi care nu vor să accepte edictele ei. Din această cauză, se trece la legea ce interzice comerţul, când, o dată cu ea, se formează numărul icoanei fiarei!! În ultimă instanţă, ca un act încoronator al tuturor nelegiuirilor, se dă un decret al morţii împotriva tuturor copiilor lui Dumnezeu, singurii care au ales să se închine în duh şi în adevăr. "I s-a dat putere... să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei." Apocalipsa 13,15.

La vremea când se legiferează edictul duminical, poporul lui Dumnezeu este un popor mic şi aproape necunoscut lumii papale!!! Mare atenţie, între edictul duminical, cel prin care se naşte icoana fiarei, fiindcă prin acel edict este anulată sau făcută fără efect legea morală şi a libertăţii lui Dumnezeu, şi legea prin care se interzice vânzarea şi cumpărarea, când se formează numărul icoanei fiarei, 666, se scurge o anumită perioadă de timp.

     "Am văzut că biserica cu numele şi adventiştii cu numele, asemenea lui Iuda, ne vor trăda catolicilor pentru a căpăta influenţă împotriva adevărului. Sfinţii vor fi la vremea aceea un popor obscur, prea puţin cunoscut catolicilor; însă bisericile şi adventiştii cu numele care cunosc credinţa şi obiceiurile noastre, (deoarece ne-au urât din cauza Sabatului, pentru că nu-l puteau combate ca netemeinic), îi vor trăda pe cei sfinţi şi-i vor turna catolicilor ca fiind aceia care nesocotesc instituţiile oamenilor; adică faptul că ei păzesc Sabatul şi nesocotesc duminica.
     Atunci, catolicii ordonă protestanţilor să înainteze în lucrarea lor şi emit un decret ca toţi cei care nu păzesc ziua întâi a săptămânii în locul zilei a şaptea, să fie omorâţi. Şi catolicii, al căror număr este foarte mare, îi vor sprijini pe protestanţi. Catolicii îşi vor oferi puterea icoanei fiarei. Iar protestanţii se vor munci, după cum s-a muncit şi mama lor înainte, să-i distrugă pe cei sfinţi. Dar înainte ca decretul lor să aducă rod, sfinţii vor fi eliberaţi prin vocea lui Dumnezeu." Spalding and Magan Collection, pag. 1.

Din moment ce catolicii au habar prea puţin de existenţa adevăratului popor al lui Dumnezeu în lume, devine clar că legea duminicală nu are cum să fie îndreptată de la început direct împotriva lor! Apoi, totul culminează cu decretul morţii, în care se specifică foarte clar că toţi cei care nu renunţă la Sabatul lui Dumnezeu trebuie anihilaţi. Însă, acest decret al morţii nu este decât o consecinţă firească a celuilalt decret prin care se interzice comerţul pentru toţi cei ce nu acceptă duminica. Acesta este momentul formării numărului fatidic 666. Ce înseamnă el? De ce 666 şi nu altă combinaţie? Scripturile ne spun: "Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase." Apocalipsa 13,18.

Duhul Sfânt ne transmite un adevăr incontestabil, şi anume că acest număr poate fi calculat doar dacă există înţelepciunea Duhului!!! Cu alte cuvinte, numai o minte spirituală, eliberată de păcat şi sfinţită prin harul Duhului Sfânt, poate pricepe acest număr. Numărul acesta este numărul omului, nu al unui om oarecare, pe care cei mai mulţi l-au identificat cu papa. Intenţia Duhului Sfânt a fost aceea de a ne face să pricepem că acest număr este al omului, că el caracterizează acţiunile omului împotriva lui Dumnezeu. De aceea, numărul respectiv, 666, nu poate fi numărul unui om, ci al omului în sens generic, în care intră absolut toţi aceia care vor primi semnul fiarei, al papalităţii.

Acest număr nu trebuie calculat în sensul de a atribui valoare numerică anumitor litere din componenţa unor nume, indiferent care ar fi acestea!!! Numărul 666 descoperă altceva, atât de înspăimântător încât toţi oamenii trebuie să ştie ce înseamnă el. De vreme ce cartea Apocalipsei este cartea descoperirii lui Dumnezeu dăruită oamenilor, pentru ca ei să ştie ce evenimente vor avea loc pe pământ, ca să se ferească de ele, atunci în mod sigur numărul 666 are o rezolvare divină. Un prim aspect scos în evidenţă înadins de Duhul lui Dumnezeu este că numărul respectiv este numărul omului. Pe cine reprezintă omul în cazul de faţă? Pe toţi aceia, dar absolut toţi, care şi-au însuşit numele fiarei, adică al icoanei fiarei, şi au semnul papalităţii pe frunte şi pe mână!!! Prin urmare, 666 este numărul numelui fiarei!!

Deci, 666 este caracteristica principală a tuturor oamenilor care au acceptat ideile şi deciziile Americii protestante sau icoanei fiarei în legătură cu toate edictele religioase. Mai precis, acest număr este simbolul a ceea ce sunt şi au ales să rămână pentru totdeauna cei care au primit semnul fiarei!!! Aşadar, numărul 666 indică spre caracterul şi starea de fapt, starea spirituală a acestei categorii masive de oameni. Pentru a înţelege corect semnificaţia lui deplină, atunci trebuie să privim lucrurile din perspectiva Evangheliei. Cine nu se supune niciodată semnului fiarei şi pretenţiilor demonice ale icoanei fiarei? Doar cei 144.000, simbolul poporului lui Dumnezeu, ei fiind declaraţi de Scripturi biruitorii fiarei şi icoanei fiarei!!! Deci, semnificaţia lui 666 trebuie privită şi înţeleasă din persectiva biruinţei copiilor lui Dumnezeu, fiindcă numărul 666 este reversul biruinţei, adică înfrângerea veşnică!!!

     "Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei." Apocalipsa 15,2.

Acum, se iveşte următoare întrebare: Din ce punct de vedere sunt biruitori copiii lui Dumnezeu? Întrucât impunerea semnului fiarei nu se va face prin arme, adică nu va implica un război fizic cu arme de foc, înseamnă că lupta va fi de natură religioasă, ce are ca obiectiv primordial stăpânirea conştiinţei oamenilor!!! Asta înseamnă că biruinţa copiilor lui Dumnezeu este o biruinţă, în primul rând, de natură spirituală, în sensul că în ei se află Evanghelia lui Hristos, adică puterea creatoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu prin care au biruit păcatul şi toate ispitele diavolului, inclusiv impunerile instrumentelor lui, fiara şi icoana fiarei, care la vremea aceea sunt lipsite cu totul de prezenţa Duhului Sfânt. Pentru că ei sunt liberi în Hristos, primind sigiliul sau semnul lui Dumnezeu în minte, adică Sabatul sau principiile neprihănirii ori ascultării depline, de aceea pot să înfrunte icoana fiarei, prin puterea Duhului Sfânt din ei. Invers, cei care impun semnul fiarei trebuie că duc lipsă de Evanghelia lui Hristos, întrucât în cadrul ei nu se află nici un element de constrângere, nici cel mai mic cu putinţă!! Evanghelia este numai dragoste şi neprihănire, nu silire şi forţă!! Ducând mai departe acest gând, înseamnă că această mare uriaşă de oameni, care impun semnul fiarei, sunt sclavii păcatului stăpânitor şi ai lui Satana!!!

Concluzia firească este că, de vreme ce biruitorii fiarei, icoanei ei şi numărului numei ei sunt biruitorii păcatului şi a oricărei forme de ispite, înseamnă că toţi cei care impun semnul fiarei sunt sclavii păcatului! Ca să fii biruitor al fiarei, icoanei ei şi numărului numelui ei, mai întâi trebuie să fi biruitor deplin al păcatului, căci numai astfel nu te poţi supune niciodată pretenţiilor amăgitoare ale diavolului!!! Or, asta înseamnă că numărul numelui icoanei fiarei scoate în evidenţă robia păcatului pe care aceşti oameni înşelaţi au ales-o cu bună ştiinţă, în pofida avertizărilor date de acest popor mic al lui Dumnezeu!!! Da, numărul 666 este numărul sclaviei veşnice a păcatului, adică alegerea morţii veşnice!!! Toţi aceia care primesc semnul fiarei arată că sunt sclavi ai puterii fiarei şi icoanei ei, iar acceptarea închinării la fiară descoperă cel mai bine ce fac, deci caracterul sau numărul ei, toţi aceşti bieţi oameni înşelaţi cu bună ştiinţă.

Că numărul şase (6) este simbolul sclaviei omului, (de aceea i se spune numărul omului), este descoperit foarte limpede în Scripturi. "Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevasta sa împreună cu el. Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. Dacă robul va zice: >Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod<, atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui." Exod 21,1-6.

Trebuie să fim foarte atenţi la ce spune acest text, singurul cel mai clar care ne edifică în privinţa semnificaţiei corecte a numărului 666. El ne spune că un rob evreu nu putea sluji mai mult de şase ani la stăpânul său. Nimeni nu avea voie să ţină sclav un evreu mai mult de şase ani. Dar, dacă acest sclav, la sfârşitul celor şase ani, când trebuia să fie liber, alegea să rămână mai departe la stăpânul lui, datorită nevestei pe care acesta i-o dădu-se, şi a copiilor rezultaţi în urma căsătoriei, atunci acestui sclav evreu i se găurea urechea ca semn al rămânerii lui ca sclav pentru totdeauna în serviciul stăpânului lui.

Alegerea sclavului de a rămâne sclav trebuia să fie totdeauna o alegere conştientă şi liberă, neimpusă. Numai după ce alegea să rămână sclav, numai atunci sclavia lui era pe vecie. Prin această învăţătură preţioasă, Dumnezeu doreşte să ne înveţe cum stau lucrurile cu omul, cu locuitorul acestui pământ, care se naşte în robia păcatului!!! Ca atare, omul este sclav al păcatului, iar păcatul este stăpânul lui. Dumnezeu a prevăzut ca această robie a omului să nu fie mai lungă de şase mii de ani. La sfârşitul acestei perioade de timp, omul trebuie să aleagă liber dacă doreşte să rămână în sclavia păcatului sau doreşte să fie liber. Pământul nu poate continua să rămână în stăpânirea păcatului mai mult de şase mii de ani. De aceea, omul trebuie să aleagă, fie să ajungă liber, fie să rămână pe vecie în sclavia păcatului, iar prin acest om trebuie înţeles toţi aceia care vor trăi la finele acestor şase mii de ani, nimeni alta decât generaţia noastră!!!

Ceea ce trebuie să reţinem este că alegerea se face în deplină cunoştinţă, într-un mod absolut conştient şi neconstrâns. Dumnezeu va prezenta omenirii, prin copiii Săi, Evanghelia cea veşnică, altfel decât o cunoaşte creştinătatea de astăzi, ca pe o simplă teorie, o Evanghelie prin care va descoperi păcatul în toată urâţenia lui şi acţiunile fiarei şi icoanei ei, pentru ca toţi să ştie ce au de ales, neprihănirea sau păcatul. Când majoritatea omenirii va fi ales să stea de partea fiarei şi icoanei ei, în pofida prezentării Evangheliei şi libertăţii oferite de Dumnezeu, atunci această alegere va fi pentru totdeauna, fără posibilitatea mântuirii. Această alegere voită este simbolizată prin numărul 666. Dar, de ce 666? De ce trei de 6? Din moment ce este simbolul robiei păcatului, atunci numărul 666 mai înseamnă păcatul împotriva Duhului Sfânt!!

În istoria umanităţii există trei momente cheie care au marcat-o. Fiecare astfel de moment este simbolizat prin cifrele 6, 66 şi 666. În felul acesta se subliniază gravitatea păcatului generaţiei de oameni care a călcat pe urmele predecesorilor şi care a adăugat la păcatul acestora alt păcat înfiorător!! Primul eveniment a fost potopul, unde au pierit toţi oamenii, mai puţin Noe şi familia lui, în total opt persoane. Evanghelia le-a fost prezentată prin Enoh, Metusalah şi Noe, însă antediluvienii au refuzat cu bună ştiinţă libertatea oferită de Dumnezeu, acceptând să rămână în sclavia păcatului. Lor le este atribuit numărul 6. De ce? Păcatul lor a fost păcatul împotriva lui Dumnezeu Tatăl, întrucât au refuzat să aducă jertfa de ispăşire, ca şi Cain, care simboliza pe Mântuitorul eliberator, prin care este descoperit caracterul Tatălui! Au refuzat soluţia lui Dumnezeu care nu implica decât credinţă!

Al doilea moment din istoria planetei noastre este cel al răstignirii Mântuitorului nostru. După cum în generaţia antediluviană sunt cuprinşi toţi oamenii păcătoşi care au trăit înainte de potop, tot astfel în generaţia care l-a răstignit pe Mesia trebuie să vedem pe toţi oamenii păcătoşi care au trăit de la potop până la cruce!! Dacă toţi păcătoşii care au murit în păcatul lor, până la naşterea Mântuitorului, ar fi trăit în timpul lui Hristos, atunci aceştia nu ar fi ales niciodată libertatea! Ceea ce înseamnă că l-ar fi răstignit pe Isus întocmai cum au făcut evreii şi romanii. De aceea, în evrei şi romani trebuie să vedem pe toţi păcătoşii de după potop, dar până la Hristos, care au refuzat mântuirea!! Când l-au răstignit pe Isus Hristos, acea generaţia a arătat că nu vrea să devină liberă de păcat, că doreşte mai departe să rămână în sclavia acestuia. Păcatul lor a fost îndreptat împotriva lui Isus Hristos, aşa că grozăvia lor stă sub semnul sau numărul 66. De ce 66? Pentru că la păcatul antediluvian omul păcătos a mai adăugat şi răstignirea Fiului lui Dumnezeu! De aceea, trebuie să le atribuim numărul 66.

Al treilea şi ultimul moment este încă în viitor, viitorul foarte apropiat. Generaţia din urmă, a noastră, va fi cea mai păcătoasă generaţie, întrucât la numărul 66 aceasta va mai adăuga încă un 6, adică 666. Acest număr reprezintă caracterul acelei generaţii şi totodată păcatul împotriva Duhului Sfânt!!! Vă puteţi da seama şi singuri ce grozăvie este ca la păcatul împotriva Tatălui şi Fiului să se adauge păcatul împotriva Duhului Sfânt!!! "Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni." 2Timotei 3,1-9.

De ce păcatul împotriva Duhului Sfânt? Pentru că păcatul acestei generaţii are loc pe fondul celei mai mari manifestări a Duhului Sfânt din toată istoria umanităţii!!! Păcatul este atât de înfiorător, încât prin decizia ultimei generaţii de a rămâne în sclavia păcatului, prin desfiinţarea legii lui Dumnezeu, în prezenţa personală a Duhului Sfânt, se dă pe faţă dorinţa dintotdeauna a omului păcătos de a se conduce singur şi de a rămâne fără Dumnezeu pe vecie!!! (Pentru cine nu a înţeles încă, Sabatul este simbolul căii de mântuire a lui Dumnezeu, iar duminica este simbolul căii omului de a-şi rezolva singur problemele şi mântuirea personală!! Dragostea se manifestă prin Sabat, iar autoritatea sabiei se dă pe faţă prin duminică!) Este dorinţa exprimată de Lucifer, de Cain, de Nimrod, de poporul evreu, de papalitate şi, în ultimă instanţă, de America protestantă! Prin respingerea Duhului Sfânt se dă pe faţă ultima decizie a umanităţii de a rămâne în sclavia păcatului, trăind fără Dumnezeu. Iar Dumnezeu exact lucrul acesta li-l va da, fiindcă este cererea lor expresă. Vor rămâne cu stăpânul pe care l-au ales, păcatul şi Lucifer, care, în definitiv, şi el va muri, o dată cu el pierind din Univers şi păcatul, cu rădăcină şi ramuri, cum spune Scriptura!

Este 666 pentru că la păcatul antediluvienilor şi evreilor se adaugă cel mai teribil dintre toate păcatele, şi anume păcatul de neiertat, cu care va lua sfârşit istoria păcatului. Este adevărat că toţi cei care au murit păcătoşi nesalvaţi, au păcătuit împotriva Duhului Sfânt, însă nimeni nu a păcătuit împotriva Duhului Sfânt pe fondul celei mai mari revărsări din câte s-a văzut vreodată. Cazul lui Anania şi Safira ar trebui să fie un tablou asupra celor ce se vor întâmpla când miliarde de oameni vor păcătui în bloc împotriva Duhului Sfânt, prin decizia de a omorî pe sfinţii lui Dumnezeu!!!

Aşadar, numărul 666 este simbolul sclaviei păcatului şi al păcatului împotriva Duhului Sfânt; este cu adevărat numărul omului, al omului lipsit de Evanghelia salvatoare, care refuză cu bună ştiinţă, pentru totdeauna, libertatea faţă de păcat şi trăirea unei vieţi veşnice alături de Dumnezeu Tatăl şi Isus Hristos!!!