144.000 - număr literal sau simbolic?

Un subiect disputat de-a lungul timpului a fost legat de întrebarea dacă numărul 144.000 este unul literal sau simbolic. În aparenţă, Scripturile, la o citire superficială, declară că acest număr ar fi unul literal. "Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel." Apocalipsa 7,4. Acest gând pare să fie întărit şi de următorul: "La scurtă vreme, am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care ne-a spus ziua şi ceasul venirii lui Isus. Sfinţii cei vii, 144.000 la număr, au cunoscut şi au desluşit glasul, dar cei răi au crezut că este un tunet şi un cutremur. Când Dumnezeu a rostit timpul, a turnat asupra noastră Duhul Sfânt, iar feţele noastre s-au luminat şi au început să strălucească de slava lui Dumnezeu, precum faţa lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai." Scrieri timpurii, cap. Prima mea viziune, par. 2.

Dacă ne luăm după modul cum sunt formulate aceste propoziţii în fraze, atunci putem ajunge uşor la înţelegerea faptului că numărul 144.000 este unul strict literal. Însă, Duhul lui Dumnezeu are mult mai mult în vedere când doreşte să ne transmită nişte adevăruri esenţiale. Ceea ce trebuie să înţelegem, în primul rând, este faptul că Apocalipsa este o carte a simbolurilor şi, deci, că adevărul este îmbrăcat în mantia unor simboluri care ne trimit spre nişte realităţi pe care Duhul Sfânt le-a intenţionat a fi înţelese ca atare, adică prin înţelegerea sau descifrarea corectă a simbolurilor! Când studentul serios al Scripturilor înţelege acest fapt, atunci el ştie că Duhul Sfânt este consecvent în tot ce face, şi va fi profund impresionat de coerenţa adevărului ascuns de Duhul lui Dumnezeu în cartea Apocalipsei.

Ceea ce trebuie să ştim de la bun început este că noi nu trebuie să ne lăsăm induşi în eroare de cuvântul "număr", doar pentru că dă impresia de cantitate, întrucât în acest context el este menit să scoată în evidenţă cu totul altceva decât cantitatea!!! Dacă Dumnezeu ar fi avut în vedere cantitatea, atunci s-ar fi putut spune cu uşurinţă că într-adevăr vor fi doar 144.000 de credincioşi din toate seminţiile lui Israel, cu condiţia ca Israel să devină încă o dată poporul adevărat al lui Dumnezeu!! Totuşi, noi ştim că această naţiune nu va mai deveni niciodată biserica lui Dumnezeu prin care El să-şi încheie lucrarea, întrucât cuvintele: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri", Matei 27,25, le stau împotrivă şi definesc cel mai bine soarta pe care singuri şi-au făurit-o prin răstignirea lui Mesia!!!

Dacă Israel, ca naţiune, nu mai poate deveni niciodată adevărata biserică a lui Dumnezeu, atunci ar trebui să fie clar că "Israel" face referire la cu totul altceva. Pentru a înţelege în mod corespunzător adevărul privitor la acest număr, dacă este literal sau simbolic, nu trebuie decât să avem în vedere alt tablou asemănător, care să ne vorbească despre aceeaşi biserică ce va încheia lucrarea în neprihănire. Cu alte cuvinte, trebuie să găsim un model biblic prin care Duhul Sfânt să ne arate cine este cu adevărat poporul lui Dumnezeu de dinaintea venirii lui Hristos şi care de astă dată este simbolizat printr-un alt număr!!! Nu trebuie să uităm niciodată principiul după care putem înţelege un adevăr doar pe baza unul model biblic, care-l repetă într-o formă sau alta, sau care scoate în evidenţă ideea de bază în altă parte a Scripturii. De pildă, ca să putem înţelege corect natura omenească a lui Hristos, cercetătorul serios trebuie să aibă în vedere tabloul cortului întâlnirii care conţine principiul călăuzitor sau ideea de bază referitoare la felul naturii omeneşti pe care a îmbrăcat-o Hristos!!! Astfel, dacă respectivul cort a fost construit din materiale venite de sus din cer, fără să poarte vreo urmă a degradării omeneşti, a păcatului, atunci, potrivit acestui principiu, înseamnă că şi natura omenească a lui Hristos a fost sfântă, ca a îngerilor din cer!! Dar dacă acel cort a fost clădit din materiale provenite din Egiptul politeist şi păcătos, răzvrătit împotriva Cerului, atunci, pe baza acestei realităţi de netăgăduit, putem şti că acel cort este doar un simbol pentru natura omenească pe care Hristos avea să o îmbrace prin întrupare, o natură în care a obţinut biruinţa asupra oricărei ispite şi a păcatului, arătându-ne că se poate trăi virtuos, fără păcat, în orice etapă a vieţii!!!

     "Prin Hristos avea să fie împlinit scopul pentru care tabernacolul era un simbol - acea clădire glorioasă, cu pereţii săi de aur strălucitor, care aruncau curcubee de culoare, cu perdele brodate cu heruvimi, cu aroma tămâii perpetuu aprinse, care ajungea în fiecare ungher, cu preoţii înveşmântaţi într-un alb fără pată, iar în taina adâncă din locaşul cel mai ascuns, deasupra tronului îndurării, între chipurile îngerilor plecaţi, care se închinau, slava Celui Preasfânt. În toate acestea, Dumnezeu dorea ca poporul Său să citească ţelul pe care-l avea în vedere pentru sufletul omenesc. Mult timp după aceasta, apostolul Pavel aducea înaintea noastră acelaşi scop, vorbind prin Duhul Sfânt:
     >Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi.<" 1Corinteni 3,16.17." Educaţie, cap. Educaţia poporului Israel, par. 12.

Tot la fel, dacă dorim să înţelegem cum şi prin cine va pregăti Dumnezeu un popor pentru lansarea marii avertizări mondiale, atunci trebuie doar să căutăm modelul pe care Dumnezeu ni l-a lăsat în Scripturi, lucrarea lui Ioan Botezătorul, un model întărit şi prin profeţia lui Maleahi din cap. 4 versetele 5 şi 6. Având în vedere acest principiu călăuzitor sigur, atunci să ne îndreptăm privirile spre tabloul acelei biserici care, în Apocalipsa, ajunge să fie simbolizată prin numărul 144.000!!! Cel mai reprezentativ tablou în acest sens este fără doar şi poate cel zugrăvit prin pilda celor zece fecioare!!! "Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: >Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!< Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: >Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele<. Cele înţelepte le-au răspuns: >Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă<. Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: >Doamne, Doamne, deschide-ne!< Dar el, drept răspuns, le-a zis: >Adevărat vă spun că nu vă cunosc!< Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului." Matei 25,1-13.

Pentru că vorbim despre cei 144.000, ştiind că sunt biserica triumfătoare, în dorinţa de a afla dacă numărul lor este literal sau simbolic, atunci este uşor de văzut că tabloul ales, ca model de lucru, prin pilda celor zece fecioare, ce ne explică în fapt cum stau lucrurile, nu este ales la întâmplare! Practic, după cum vom vedea vorbim despre unul şi acelaşi lucru. Termenul "Împărăţia cerurilor" face referire expresă la biserica lui Hristos, care, după cum spune El, este alcătuită din zece fecioare. Biserica aceasta nu este orice biserică, ci este aceea care va exista chiar înainte de întoarcerea Mântuitorului pe norii cerului. Că aşa stau lucrurile este confirmat în declaraţia următoare: "Pe când Domnul Hristos privea la cei care aşteptau venirea mirelui, El le-a spus ucenicilor lui pilda celor zece fecioare, ilustrând prin experienţa lor, experienţa bisericii, a celor care vor trăi chiar în timpul dinaintea celei de-a doua veniri a Sa." Parabolele Domnului Hristos, cap. În întâmpinarea Mirelui, par. 4.

Este interesant cum Hristos surprinde printr-o pildă experienţa bisericii Sale dinaintea venirii Lui. El spune că în interiorul ei se află două categorii de aşteptători, reprezentaţi prin cinci fecioare înţelepte şi cinci nechibzuite. "Cele două clase de aşteptători, reprezintă două clase de credincioşi care mărturisesc a aştepta pe Domnul lor. Ei sunt asemănaţi cu fecioarele, pentru că au o credinţă curată." Parabolele Domnului Hristos, cap. În întâmpinarea Mirelui, par. 5. Mai mult decât atât, pentru a nu lăsa nici un dubiu privitor la evenimentele prin care vor trebui să treacă cele două categorii de fecioare, Duhul Sfânt, în mărturiile Sale, specifică foarte clar faptul că această biserică va fi adusă faţă în faţă cu ameninţarea morţii, deci chiar cu decretul morţii!!

     "Caracterul se dă pe faţă în timp de criză. Când vocea plină de seriozitate proclamă în miez de noapte: >Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare< şi fecioarele adormite s-au trezit din somnolenţa lor, atunci s-a văzut cine s-a pregătit pentru acest eveniment. Ambele părţi au fost luate prin surprindere, numai că o parte era pregătită pentru această împrejurare critică, iar cealaltă parte a fost surprinsă nepregătită. Tot astfel şi astăzi, o nenorocire neobişnuită şi neaşteptată, care duce sufletul faţă în faţă cu moartea, va arăta dacă există o reală credinţă în făgăduinţele lui Dumnezeu. Astfel, se va dovedi dacă sufletul este sau nu susţinut de harul lui Dumnezeu. Încercarea finală vine la încheierea timpului de har, când va fi prea târziu ca să se mai satisfacă nevoile sufleteşti." Parabolele Domnului Hristos, cap. În întâmpinarea Mirelui, par. 12.

Aici Duhul Sfânt ne învaţă ceva extraordinar, şi trasează totodată un punct de reper pentru orice învăţăcel al Evangheliei, şi anume că încercarea bisericii lui Hristos, a tuturor fecioarelor, survenită în urma unei nenorociri neobişnuite şi neaşteptate, care o pune faţă în faţă cu moartea, este practic decretul morţii, decret care va fi dat sau promulgat, fără a fi pus în practică, chiar înainte de încheierea timpului de har, când trebuie să introducă "încercarea finală". Deci, această încercare finală vine ca urmare a promulgării decretului morţii, şi va fi încercarea care va despărţi grâul de neghină sau altfel spus fecioarele înţelepte de cele neînţelepte!!! Totul se petrece exact la sfârșitul timpului de har sau de probă, deci încă în cadrul timpului de har, care mai întârzie puţin până când toate fecioarele iau decizia finală! Pe fondul acestei ultime încercări are loc şi începe şi judecata de cercetare a fecioarelor înţelepte, care devin cei 144.000!!!

Toate cele zece fecioare trebuie să se confrunte cu această încercare înspăimântătoare, însă numai cinci dintre ele trec de ea cu brio. Iar acestea cinci sunt tocmai cei 144.000! Pentru a întări şi mai mult toate cele spuse până acum, doresc să mai aduc încă o dovadă că pilda celor zece fecioare se aplică poporului lui Dumnezeu la încheierea timpului de probă. Ea este aceasta: "Când lucrarea de cercetare se va încheia, când cazurile acelora care în toate veacurile au mărturisit că sunt urmaşii lui Hristos au fost examinate şi hotărâte, atunci, şi nu mai înainte, se va încheia harul, iar uşa milei se va închide. Astfel, printr-o singură declaraţie scurtă: >Cele care erau gata au intrat cu El la nuntă; şi s-a încuiat uşa<, suntem aduşi la slujirea finală a Mântuitorului, la data când lucrarea cea mare pentru mântuirea omului va fi terminată". Tragedia veacurilor, cap. În sfânta sfintelor, par. 14.

Aici se vorbeşte foarte limpede de "lucrarea de cercetare" care-i totuna cu judecata de cercetare sau de investigare!!! Când ea se încheie, exact la sfârşitul timpului de har, după ce a fost luată decizia finală, pentru neprihănire sau împotriva neprihănirii, ia sfârşit totodată şi timpul de har, simbolizat prin expresia "s-a încuiat uşa", potrivit spuselor Domnului Hristos din pilda celor zece fecioare! Cine a intrat împreună cu Isus la nuntă? Numai fecioarele înţelepte!!! Acestea devin poporul lui Dumnezeu sau biserica celor 144.000 în timpul strâmtorării lui Iacov!!! Asta înseamnă, mai precis, că cele cinci fecioare înţelepte sunt un simbol pentru adevărata biserică şi singura care va încheiea lucrarea în neprihănire şi desăvârşire!!!

Acum, poate crede cineva că Hristos a sugerat că vor fi mântuite doar cinci fecioare înţelepte? Dacă Hristos ar fi intenţionat să ne spună că în ultima biserică triumfătoare vor intra doar cinci fecioare înţelepte, atunci cât de disperaţi ar trebui să fie credincioşii pentru a face parte din numărul acesta!! E clar, deci, că numărul cinci este unul simbolic, la fel după cum şi numărul zece este tot simbolic!!! Prin această pildă Hristos doreşte să ne transmită ceva în legătură cu biserica de dinaintea venirii Sale. El nu a ales la-ntâmplare numărul zece, pe care apoi la împărţit în două categorii a câte cinci fecioare!!

Apoi, dacă în baza acestui principiu de călăuzire foarte clar şi foarte simplu, Hristos ne arată că biserica Sa din ultima generaţie este simbolizată la început prin zece fecioare, iar mai apoi doar prin cinci, care trec de testul sau de încercarea finală - decretul morţii, atunci devine limpede ca lumina zilei că numărul 144.000 este tot un număr simbolic, întrucât pentru biserica triumfătoare, cea de după încheierea timpului de har, se foloseşte un alt număr simbolic pentru a ne transmite ceea ce numărul cinci nu o putea face!!! Cu alte cuvinte, într-un caz, pilda celor zece fecioare, Hristos simbolizează sub numărul zece biserica încă netriumfătoare, slabă şi cu defecte, chiar cu păcate, în cadrul căreia intră şi peşti buni şi peşti răi pe perioada cuprinsă între marea avertizare mondială şi încheierea timpului de har, iar în celălalt caz, cei 144.000, Hristos înfăţişează biserica triumfătoare, pe toată durata timpului strâmtorării lui Iacov, timp fără har, o biserică fără pată, fără păcat şi plină cu desăvârşirea lui Hristos!!

Este limpede, deci, că atât numărul 10 cât şi numărul 144.000 sunt simboluri prin care Hristos a căutat să ne transmită un adevăr extraordinar. Personal nu am auzit niciodată pe nimeni să creadă că pilda celor zece fecioare ne prezintă numărul literal de credincioşi care compun biserica Sa. De altminteri, nimeni nu crede că cele zece fecioare sunt zece credincioşi dintre care, în cele din urmă, vor fi salvaţi numai cinci! Aşadar, concluzia firească şi singura corectă este că numerele respective, 10 şi 144.000, sunt doar simboluri care îmbracă o realitate pe care Hristos intenţionează să o cunoaştem, o realitate ce priveşte nu atât de mult numărul membrilor bisericii care va încheia lucrarea, ci calitatea caracterului acestora!! În concluzie, poporul lui Dumnezeu este reprezentat prin zece fecioare şi prin cei 144.000, ceea ce înseamnă că numerele în sine, din moment ce sunt diferite cantitativ, sunt simbolice.

Acum, în mod firesc se ridică următoarea întrebare: Ce reprezintă numărul 10? De ce Hristos a simbolizat biserica Sa, în pilda celor zece fecioare, cu numărul 10? Potrivit înţelesului acestei pilde, prin faptul că în biserica Sa din ultima generaţie de dinaintea venirii lui Hristos sunt amestecate fecioare înţelepte, deci credincioşi născuţi din nou plini de Duhul Sfânt, şi fecioare nechibzuite, care nu au experienţa naşterii din nou şi, deci, nu-l cunosc pe Isus, prin numărul 10 Hristos încearcă să ne atragă atenţia asupra caracterului acelei biserici până la punctul încheierii timpului de har, când din zece fecioare mai rămân doar cinci!!!

Prin urmare, prin numărul 10 este reprezentată o biserică nedesăvârşită şi păcătoasă, întrucât în ea se află laolaltă păcatul şi neprihănirea, fariseismul sau laodiceanismul şi dragostea lui Dumnezeu susţinută prin Duhul Sfânt în fecioarele înţelepte. Apoi, pentru că Hristos s-a inspirat dintr-o întâmplare reală care chiar se petrecea sub ochii Lui şi ai ucenicilor, este nevoit să împartă în mod egal numărul fecioarelor în două clase a câte cinci de fiecare. În felul acesta, doreşte să ne înveţe că toate fecioarele, întreaga biserică, are şanse egale la mântuire şi şanse egale de a ajunge la acelaşi nivel al neprihănirii!! Mai mult decât atât, Hristos chiar arată că aceste şanse sunt valorificate la maximum doar de către cinci fecioare din cele zece. El ştie că doar foarte puţini vor dori neprihănirea în comparaţie cu majoritatea din biserică, încât din multă milă împarte în două părţi egale numărul fecioarelor tocmai pentru a ne arăta că toţi au avut aceleaşi ocazii, acelaşi adevăr prezentat, având la dispoziţie tot ce era necesar pentru atingerea perfecţiunii cerute în timpul strâmtorării lui Iacov. Dar, numai cinci profită de aceste avantaje, deşi, în realitate, în comparaţie cu restul celorlalte fecioare, chiar dacă sunt tot cinci, sunt o minoritate absolută.

Prin numărul 5 Hristos reprezintă exercitarea credinţei şi eforturile personale ale credincioşilor indiferent că sunt înţelepţi sau nechibzuiţi, zece fiind suma tuturor acestor eforturi şi a exercitării credinţei indiferent de direcţia ei!! Faptul că doar cinci fecioare înţelepte trec de toate încercările şi ajung să alcătuiască pe cei 144.000, arată indubitabil că doar o categorie din biserica luptătoare a profitat de absolut toate oportunităţile oferite de Duhul Sfânt, de toată lumina care va lumina pământul cu toată slava ei, de prezenţa fără echivoc a Duhului Sfânt, pentru a atinge nivelul perfecţiunii necesar în vederea deschiderii posibilităţii către învierea tuturor celor drepţi morţi de-a lungul veacurilor şi către realitatea celei de a doua veniri a lui Hristos!

Trebuie să înţelegem, deci, că absolut toţi credincioşii au la dispoziţie totul pentru salvarea personală, însă numai "cinci" profită de toate oportunităţile şi de bogăţia de lumină revărsată prin Duhul Sfânt, în pofida tuturor luptelor şi ispitelor cumplite prin care sunt nevoiţi să treacă. Astfel, zece devine cinci, adică imperfecţiunea devine perfecţiune; asta însemnând că numărul zece este simbol pentru calitatea caracterului bisericii lui Hristos în timpul de har până la încheierea lui.

Acum, Inspiraţia divină, Duhul Sfânt, duce mai departe ideea de perfecţiune dorind să ilustreze cât de înaltă trebuie să fie această desăvârşire pe care trebuie să o aibă în mod obligatoriu biserica triumfătoare în timpul fără har. În pilda celor zece fecioare ni se spune clar că: "Cele care erau gata au intrat cu El la nuntă; şi s-a încuiat uşa". Aici se opreşte numărul 5, când uşa milei sau a harului s-a închis. De-acum urmează altă etapă, un timp înspăimântător, lipsit cu totul de harul divin al lui Hristos. Cum prin numărul 5 Hristos nu mai poate reprezenta nivelul experienţei şi al perfecţiunii celor ce intră cu Isus la nuntă, adică a celor cinci fecioare înţelepte, Duhul Sfânt ni-i reprezintă ca fiind 144.000!!! Pentru aceasta este nevoie să introducă un alt tablou, complementar pildei celor zece fecioare, dar în Apocalipsa 7 şi 14!! Aş dori să mai reţinem că prin numărul 5 mai este simbolizată şi încheierea lucrării de mântuire în inima celor cinci fecioare, potrivit Inspiraţiei: "Astfel, printr-o singură declaraţie scurtă: >Cele care erau gata au intrat cu El la nuntă; şi s-a încuiat uşa<, suntem aduşi la slujirea finală a Mântuitorului, la data când lucrarea cea mare pentru mântuirea omului va fi terminată". Tragedia veacurilor, cap. În sfânta sfintelor, par. 14.

Aşadar, numărul 5 înseamnă pur şi simplu încheierea lucrării de mântuire pentru cel salvat. Dar, cum să reprezinţi, totuşi, desăvârşirea acestor mântuiţi care sunt nevoiţi să treacă prin timpul strâmtorării, în răstimpul căruia trebuie să suporte lucrarea de curăţire a pământescului sau a simpatiei pentru Satana, pentru ca să poată atinge astfel desăvârşirea cerută de Dumnezeu? Acest nivel al perfecţiunii nu putea fi reprezentat decât prin numărul 144.000!! Acum, întrebarea firească este: De ce numărul 144.000 şi nu alt număr, de pildă 7000 sau oricare altul?

Acest număr nu este ales aleator, ci în mod înadins!! Numărul 144.000 este suma tuturor seminţiilor lui Israel, câte douăsprezece mii din fiecare dintre cele douăsprezece seminţii ale lui Israel! Acest număr reprezintă pur şi simplu calitatea caracterului celor salvaţi, după încheierea timpului de har, adică, mai precis, este întruchiparea perfecţiunii neatinse de nici un alt muritor, cu excepţia lui Isus, pe acest pământ!!! Este numărul care mai simbolizează puterea colosală a Evangheliei sau puterea creatoare a lui Dumnezeu ce aduce sufletul omenesc pe culmile cele mai înalte ale desăvârşirii! Şi nu este numai atât. Numărul 144.000 este singurul număr reprezentativ pentru puterea de egalizare, de aducere la acelaşi nivel, la aceeaşi treaptă a desăvârşirii din partea Evangheliei veşnice a lui Dumnezeu, a unui grup de oameni credincioşi, a bisericii simbolizate prin numărul 144.000, deci a unor oameni care devin sfinţi şi desăvârşiţi ce s-au născut pe pământ cu trăsături de caracter diferite!! În acest fel este ilustrată puterea cea mare a lui Dumnezeu, sau lucrarea Duhului Sfânt, în domeniul biruinţei păcatului şi a atingerii perfecţiunii asemănătoare în toate privinţele cu perfecţiunea Mântuitorului când se afla pe pământ!!!

Noi ştim că toţi oamenii se nasc pe acest pământ cu trăsături de caracter diferite, fiecare având în felul său ocazii asemănătoare sau de cele mai multe ori diferite pentru aflarea adevărului şi pentru înaintarea în neprihănire spre desăvârşire morală. De asemenea, ştim că nu toţi profită de aceste ocazii în timpul vieţii lor, unii rămânând mai în urmă cu dezvoltarea caracterului, dacă ne referim la aceia care, în final, vor fi mântuiţi. Însă, când biserica lui Dumnezeu este nevoită să treacă la început prin toate încercările, în timpul de har, care începe cu edictul duminical şi se termină cu decretul morţii, toţi cei ce o compun, fecioare înţelepte şi nechibzuite, vor avea la dispoziţie aceleaşi oportunităţi, aceeaşi lumină şi aceeaşi făgăduinţă a primirii şi umplerii cu prezenţa Duhului Sfânt. Nimeni nu va duce lipsă de nimic; toţi beneficiază în mod egal de tot ceea ce au nevoie pentru mântuire. Nu se poate spune că unul va avea mai puţin iar altul mai mult, cum s-a întâmplat cu credincioşii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor, care unii au avut mai puţin, iar alţii mai mult, în funcţie de câtă lumină era descoperită la vremea aceea.

De vreme ce slava îngerului al patrulea va umple tot pământul, înseamnă că absolut toate fecioarele şi, cu aceasta, întregul pământ, vor beneficia în mod egal de aceeaşi cantitate a luminii, de aceleaşi privilegii şi de aceeaşi măsură a prezenţei Duhului Sfânt. Asta înseamnă că absolut toţi, indiferent de trăsăturile lor diferite de caracter, trăsături bune sau rele, pot să ajungă la acelaşi nivel sau la aceeaşi treaptă a desăvârşirii!!! Însă, când timpul harului se va fi încheiat, abia atunci se va vedea cine a profitat de tot ceea ce Dumnezeu a pus la dispoziţie pentru atingerea acestui nivel de desăvârşire al caracterului! Când cele cinci fecioare înţelepte ajung cei 144.000 în tabloul din Apocalipsa 7 şi 14, este pentru că Duhul Sfânt doreşte să ne arate că toţi cei care compun de-acum biserica biruitoare, în pofida inegalităţilor privitoare la talentele şi trăsăturile lor de caracter, toţi, dar absolut toţi, ating acelaşi nivel al perfecţiunii cerute, având din punct de vedere moral şi din punct de vedere al calităţii acelaşi caracter, întocmai cum l-a avut şi Hristos când trăise pe pământul nostru.

De ce sunt amintite cele douăsprezece seminţii ale lui Israel în Apocalipsa 7? Pe cine reprezintă Israel? Dacă textul biblic ar face trimitere la Israelul fizic, atunci înseamnă că şi numărul 144.000 trebuie să fie tot literal. Dar, pentru că numărul respectiv este doar un simbol, atunci înseamnă că şi Israel, împreună cu seminţiile lui, trebuie să fie tot simbolic. Şi chiar aşa este. Israel, în acest caz, este simbolul bisericii adevărate a lui Dumnezeu care va încheia lucrarea în triumf total, o biserică fără pată, curată ca luna şi strălucitoare ca soarele! Este, dacă vreţi, Israelul spiritual, adevărata biserică de pe pământ, la clădirea căreia au contribuit toţi marii credincioşi de la Adam şi până la cei 144.000!!!

Despre acest Israel vorbesc Scripturile când spun: ">Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: 'Cunoaşte pe Domnul!', ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor<. Aşa vorbeşte Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui nume este Domnul oştirilor: >Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!< Aşa vorbeşte Domnul: >Dacă cerurile sus pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul. Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăşi în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel până la poarta unghiului. Frânghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei până la dealul Gareb, şi de acolo va face un ocol înspre Goat. Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa şi toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porţii cailor la răsărit vor fi închinate Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite<." Ezechiel 31,33-40.

     "Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel." Evrei 12,22-24.

     "Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului." 1Timotei 3,15. "Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu." Romani 2.28,29. "Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel; şi, cu toate că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: >În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele<. Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă." Romani 9,6-8.

"Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui." Matei 16,18.

Cele douăsprezece seminţii ale acestui Israel spiritual, stâlpul şi temelia adevărului, casa lui Dumnezeu, fac referire la cele douăsprezece seminiţii sau triburi ale Israelului fizic. Cum Israelul este simbolul adevăratei bisericii, a celor 144.000 de la vremea aceea, este uşor de văzut că cele douăsprezece seminţii fac referire şi simbolizează de fapt trăsăturile de caracter sau caracterul în ansamblul lui al celor doisprezece fii ai lui Iacov sau Israel!!! Numărul 12.000 mii din fiecare seminţie înseamnă, ca şi numărul 5, din pilda celor zece fecioare, calitatea caracterului, dar de astă dată a celor ce au trăsăturile de caracter asemănătoare fiecăruia dintre cei doisprezece fii ai lui Israel. De fapt, aceste trăsături de caracter sunt însumate în numărul 12 fiindcă nu pot exista alte trăsături diferite de caracter pe acest pământ cu care vreun om să se fi născut vreodată!! Cu alte cuvinte, în cei doisprezece fii ai lui Iacov sunt însumate sau găsim suma tuturor trăsăturilor de caracter, bune sau rele, specifice oricărui om născut în lumea noastră!! Nu poate exista ceva diferit de aceste trăsături de caracter. Ele pur şi simplu caracterizează toţi oamenii de pe pământ într-o formă sau alta!

Privind din acest punct de vedere, atunci înseamnă că numărul 12.000 simbolizează calitatea desăvârşită a caracterului, potrivit acelor trăsături de caracter ce caracterizează seminţia respectivă. Suma lor este 144.000, ceea ce înseamnă întregul desăvârşit al caracterului perfect, aşa cum va fi ilustrat în viaţa tuturor celor 144.000 de sfinţi. Faptul că sunt luaţi câte douăsprezece mii din fiecare seminţie este pentru că se doreşte să pricepem că puterea Evangheliei aduce biserica lui Dumnezeu în timpul strâmtorării lui Iacov la un singur numitor comun - desăvârşirea rezultată în urma săvârşirii lucrării de curăţire a pământescului!

Aici ar mai trebui să menţionez ceva important. După cum numărul zece se destramă şi devine cinci, arătându-se prin aceasta că nedesăvărşirea devine desăvârşire, tot astfel numărul 144.000 este un compus a douăsprezece mii adunat de doisprezece ori, arătând spre creşterea şi omogenitatea unui caracter care încheie era timpului de har, pe care poporul lui Dumnezeu din timpul fără har trebuie să-l dezvolte fără Mijlocitor, din cauza circumstanţelor şi a ispitelor nemiloase ale lui Satana, până la eliminarea pământescului lor.

Aşadar, numărul 144.000 simbolizează perfecţiunea unui caracter de mult timp aşteptat de Dumnezeu a fi dezvoltat de către şi în biserica Sa de pe pământ, lucru care face posibilă venirea Sa pe norii cerului. "Domnul Hristos aşteaptă cu mult dor să se manifeste în Biserica Sa. Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârşit reprodus în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi." Parabolele Domnului Hristos, cap. Mai întâi un fir verde, apoi spic, penultimul paragraf.

De reţinut, deci, că numărul 144.000 reprezintă caracterul lui Hristos reprodus în mod desăvârşit în poporul Său, simbolizat tocmai prin acest număr extraordinar.