Leviţii şi fecioarele înţelepte - adevărata rămăşiţă evlavioasă

Ideea principală pe care trebuie să o reţinem este că metoda de lucru a lui Dumnezeu, "ieşită din comun", va fi contrară oricărei metode omeneşti. Când Dumnezeu va interveni în proclamarea ultimei solii mondiale, o va face exact aşa cum a făcut şi în timpul întrupării lui Isus. Omul şi metodele lui pentru vestirea Evangheliei nu vor avea nimic de spus şi nu au ce căuta în felul în care va lucra Duhul Sfânt, căci ultima lucrare va fi în întregime opera puterii Duhului Sfânt prin instrumentele omeneşti alese! Aşa se face că cei mai mulţi laodiceeni nu vor fi în stare să facă deosebirea între lucrarea lui Dumnezeu şi lucrarea omului. Orbirea spirituală, lipsa discernământului spiritual, este cauza principală pentru care se întâmplă acest fenomen bizar. Iudeii au încercat din răsputeri să oprească proclamarea mesajului privitor la intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, deşi profeţia vorbea foarte clar despre acest aspect al lucrării Lui. Exact acelaşi lucru îl vor face laodiceenii când glasul lui Ilie se face auzit prin vocea şi mai apoi prin vocile a sute de copii ai lui Dumnezeu, care împlinesc profeţia lui Maleahi.

     "Iudeii au încercat să oprească vestirea soliei care fusese profetizată în Cuvântul lui Dumnezeu, dar profeţia trebuie să se împlinească. Domnul spune: >Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată<. Maleahi 4,5. Cineva trebuie să vină în duhul şi puterea lui Ilie, iar când va apărea oamenii vor putea să spună: >Eşti prea zelos. Tu nu interpretezi Scripturile într-un mod corespunzător. Lasă-mă să îşi spun eu cum să îţi prezinţi solia<." Solii alese, vol. 1, cap. Cum să tratezi un punct de doctrină controversat, subcap. Lucrarea specială a lui Ellen G. White, par. 2.

Pentru a înţelege aşa cum trebuie metoda de lucru a lui Dumnezeu în ultima lucrare, atunci este musai să avem în vedere modelul Ioan Botezătorul, fiindcă acesta va fi tiparul după care va lucra Dumnezeu în această ultimă lucrare de pe pământ. La rândul lui acest tipar îşi găseşte originea în lucrarea lui Ilie. Atât Ioan Botezătorul, cât şi Ilie au fost doi mari reformatori, ceea ce înseamnă că adevărul lui Dumnezeu putea fi proclamat cu toată puterea Duhului Sfânt numai prin vase pământeşti pline de lumină şi de ungerea divină. Mai întâi ei înşişi trebuia să fie sfinţi şi curaţi pentru a putea vesti solia neprihănirii lui Hristos!!!

Ultima lucrare cu caracter mondial, prezisă în Apocalipsa 18, va fi o lucrare specială, ceea ce face necesară prezenţa unor oameni speciali!! Ei nu vor fi aleşi atunci, în ultima clipă, şi pregătiţi pentru această lucrare de mare anvergură; ci Dumnezeu pregăteşte bărbaţi şi femei cu mult timp înainte de proclamarea Evangheliei neprihănirii lui Hristos pentru ultima oară pe tot globul. Ioan Botezătorul nu a fost ales şi pregătit de Dumnezeu în ultimul moment, ci a necesitat cel puţin treizeci de ani mai înainte de a fi necesară auzirea glasului din pustie! Aşadar, să ne concentrăm atenţie asupra lui Ioan Botezătorul din această perspectivă.

Că metoda de lucru a lui Dumnezeu, contrară oricăror metode şi căi omeneşti cu care credincioşii sunt obişnuiţi, va fi modelul Ioan Botezătorul, aşa după cum se poate vedea în lucrarea sa, reiese din următoarele cuvinte inspirate: "În veacul acesta, chiar înainte de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, trebuie să fie făcută o lucrare ca a lui Ioan". Mărturii, vol. 8, cap. Marea noastră nevoie, subcap. Experienţa lui Ioan Botezătorul, par. 5. Tot ceea ce trebuie să ştim cu privire la această metodă a lui Dumnezeu, găsim în chemarea, lucrarea şi experienţa lui Ioan Botezătorul! Fiindcă lucrarea lui era una specială, atunci şi el ca persoană trebuie să fi fost special. Caracterul lui trebuia să fie pe măsura lucrării deosebite pentru timpul său, când trebuia să pregătească inimile concetăţenilor în vederea marelui eveniment al prezentării lui Mesia, ca Mesia.

Vreau să înţelegem din start faptul că chemarea şi pregătirea lui Ioan vor fi chemarea şi pregătirea leviţilor în vederea trezirii tuturor fecioarelor, o dată cu proclamarea strigătului de la miezul nopţii, cu care începe practic lansarea marii avertizări mondiale. Nu trebuie să uităm, de asemenea, că Ioan era fiul unui preot, al unui levit. În ce-l priveşte pe Ioan, profeţia vorbea foarte clar despre glasul în pustie, ca despre cineva care va pregăti calea venirii lui Mesia, a primei Sale veniri, chiar dacă Scripturile nu denumesc niciodată venirile lui Isus ca fiind prima sau a doua. Naşterea sa a fost una miraculoasă, amintind parcă de vremurile lui Avraam.

În primul rând, trebuie stabilit faptul că Dumnezeu nu a ales pe Elisabeta după criterii numai de El ştiute, în detrimentul altor mame din Israel, pentru a da naştere celui ce urma să împlinească profeţia din Isaia 40. Dumnezeu nu procedează niciodată în felul acesta. Însă, este adevărat că terenul alegerii Sale este unul restrâns, din cauza faptului că sunt mult mai mulţi oameni care iubesc păcatul şi se complac în el, decât aceia care sunt cu adevărat sfinţi, fără ca vecinii, prietenii sau membrii bisericii să ştie în mod neapărat acest lucru. Dumnezeu întotdeauna priveşte şi caută oamenii care trăiesc în sfinţenie după toată lumina pe care o au. Cu toate acestea, aceşti oameni sfinţi sunt supuşi aceloraşi slăbiciuni şi ispite ca toţi oamenii, având aceleaşi înclinaţii spre păcat, născându-se păcătoşi ca orice om de pe pământ..

O astfel de familie, neprihănită, printre alte familii sau alţi oameni necăsătoriţi, era familia preotului Zaharia. Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar că amândoi, Zaharia şi Elisabeta, "erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului". Luca 1,6. A păzi fără pată înseamnă a fi curat sufleteşte, din punct de vedere moral; a fi lipsit de orice păcat cunoscut, care a fost mărturisit lui Dumnezeu, a cărui vinovăţie se afla în sanctuarul ceresc. Despre aceia care vor alcătui în cele din urmă adevărata rămăşiţă evlavioasă, stă scris: "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus". Apocalipsa 14,12. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu sau respectarea decalogului, are loc numai pe fondul unei mari şi profunde lucrări de curăţire a inimii credinciosului, care ajunge astfel plin cu plinătatea Duhului Sfânt. Păzirea poruncilor se face numai prin credinţa şi puterea Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, păzirea poruncilor a ajuns un mod de viaţă, o expresie a caracterului acelora care vor birui fiara şi icoana ei.

Păzirea poruncilor lui Dumnezeu nu provine dintr-o cunoaştere teoretică a adevărului, ci din primirea, aprofundarea şi transformarea la care îl supune pe cel credincios adevărul lui Dumnezeu, care musteşte de prezenţa creatoare, iluminatoare şi transformatoare a Duhului Sfânt!!! Păzirea poruncilor este practic modul de viaţă al fiinţelor cereşti, fără ca cineva să le impună sau fără să se străduiască din puteri să respecte ceva doar pentru că Dumnezeu ţine neapărat acest lucru. Este, mai precis, viaţa lui Dumnezeu manifestată în interiorul fiinţei create, cu atât mai mult dacă vorbim despre o fiinţă umană păcătoasă, dar sfinţită prin harul lui Dumnezeu!!!

Întorcându-ne la familia lui Zaharia, putem spune cu siguranţă deplină că, neprihăniţi fiind, Dumnezeu a găsit în ei acei oameni dispuşi să asculte de Dumnezeu şi să primească descoperirea Lui, în forma aleasă de El, chiar dacă cu oarecare stângăcie. Ei îşi doreau foarte mult copii, şi nu aveau. Pe fondul stării lor spirituale şi a dorinţei de a avea copii, Dumnezeu le-a prezentat darul pregătit pentru ei. De reţinut că dacă ei nu ar fi avut o stare spirituală impecabilă, o viaţă religioasă curată, în pofida dorinţei lor de a avea copii, Dumnezeu nu le-ar fi oferit darul de a avea un copil profet! Asta pentru că lucrarea la care era chemat viitorul profet era una absolut deosebită, ceea ce înseamnă că şi părinţii trebuie să fi fost deosebiţi din punct de vedere spiritual.

     "Bătrânul preot Zaharia şi soţia lui, Elisabeta, >erau amândoi neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu<; şi, prin viaţa lor liniştită şi sfântă, lumina credinţei strălucea ca o stea în mijlocul întunericului acelor vremuri rele. Acestei perechi evlavioase i se făgăduise un fiu, care trebuia să meargă >înaintea Domnului, pentru a pregăti căile Lui<." Hristos Lumina Lumii, cap. Glasul în pustie, par. 1.

Dumnezeu foloseşte materialul cel mai bun, din punct de vedere al pregătirii spirituale prin lucrarea Duhului Sfânt, pe care-l are pe pământ pentru împlinirea planurilor Sale. Fiindcă părinţii erau sfinţi şi evlavioşi, şi fiindcă au acceptat darul făgăduinţei lui Dumnezeu pentru ei, acela de a avea un fiu deosebit, Dumnezeu a pornit din start cu avantajul de a avea un om prin care să împlinească frumoasa profeţie din Isaia 40 şi Maleahi 4. Pregătirea lui Ioan nu s-a făcut în şcolile rabinilor şi nici măcar în vestitele, dacă mai erau vestite, şcoli ale profeţilor. Acesta este un amănunt deosebit de important. Pregătirea lui Ioan Botezătorul trebuia să fie pe măsura lucrării sale, tocmai de aceea singurul Dascăl în măsură să-l pregătească pentru această lucrare era doar Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Nici un om nu trebuia să fie învăţătorul său.

Exact aceasta va fi calea sau metoda pe care Dumnezeu o va folosi în timpul de faţă. El va pregăti bărbaţi şi femei, oameni de rând, neobişnuiţi cu felul de gândire care s-a impus prin teologie şi alte metode şi rânduieli omeneşti, neşcoliţi la marile şcoli teologice ale lumii, dar care au primit învăţătură prin ungerea Duhului Sfânt!!! Li se oferă astăzi cea mai înaltă educaţie, corespunzătoare pentru lucrarea specială din ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Aceşti oameni există şi sunt cunoscuţi de Dumnezeu, iar la vremea potrivită îşi vor face apariţia pe scena istoriei cu ultima solie de har, întocmai după cum Ioan Botezătorul şi-a făcut lucrarea lui.

     "El va ridica, dintre oamenii obişnuiţi, bărbaţi şi femei care să îndeplinească lucrarea Lui, întocmai precum, în vechime, a chemat nişte pescari pentru a-i fi ucenici. În curând, va avea loc o trezire care îi va surprinde pe mulţi. Cei care nu-şi dau seama de ceea ce trebuie făcut vor fi trecuţi cu vederea, iar solii cereşti vor lucra cu aceia care sunt consideraţi oameni de rând, pregătindu-i să ducă adevărul în multe locuri.
     În vremea noastră Dumnezeu va face o lucrare la care puţini se aşteaptă. El îi va chema şi îi va evidenţia în mijlocul nostru pe aceia care au fost învăţaţi mai degrabă prin ungerea Duhului Său, decât prin învăţătura formală, dobândită la instituţiile de învăţământ. Şcolile nu sunt demne de dispreţuit şi de condamnat; ele sunt rânduite de Dumnezeu, dar nu pot oferi decât calificări exterioare. Dumnezeu va dovedi că El nu depinde de învăţaţi, de muritori care îşi dau singuri importanţă." Evenimentele ultimelor zile, cap. Marea strigare, subcap. Dumnezeu va folosi mijloace care ne vor surprinde, par. 4; subcap. Lucrători calificaţi de Duhul Sfânt, par. 1.

Marea avertizare mondială nu poate fi dată decât prin astfel de instrumente pregătite de Dumnezeu, întocmai cum a fost pregătit şi Ioan Botezătorul. Mai mult, experienţa leviţilor spirituali, pentru care Ioan Botezătorul este un simbol, trebuie să fie experienţa lui spirituală. "Spre a da o solie ca cea dată de Ioan, noi trebuie să avem o experienţă spirituală ca a lui. Aceeaşi lucrare trebuie să se săvârşească în noi. Noi trebuie să-L primim pe Dumnezeu şi, primindu-L pe El, să ne pierdem din vedere pe noi." Mărturii, vol. 8, Marea noastră nevoie, subcap. Experienţa lui Ioan Botezătorul, par. 7.

Uşa care este deschisă în sanctuarul ceresc, face trimitere la lucrarea deosebită a lui Hristos în sfânta sfintelor în vederea curăţirii inimilor poporului Său adevărat. Leviţii, ca şi Ioan Botezătorul, chiar dacă nu beneficiază neapărat de o naştere deosebită ca a sa, unii poate neavând nici măcar părinţi evlavioşi, au intrat şi intră prin credinţă vie prin acea uşă, stabilind în felul acesta o legătură vie cu Dumnezeu şi învăţând să deosebească glasul Duhului Sfânt pentru ei înşişi. Această lucrare se face astăzi, iar aceşti leviţi îşi însuşesc toate principiile adevărului cuprins în mărturiile Duhului Sfânt în scopul unei înţelegeri corecte a Scripturilor Vechiului şi Noului Testament.

Ei sunt serioşi şi primesc fiecare rază de lumină astăzi, orice descoperire a adevărului, din Scripturi şi Spiritul profeţiei. "Lumina le va fi dată numai sufletelor care o caută cu seriozitate şi primesc cu bucurie fiecare rază de iluminare divină din Cuvântul Său sfânt. Doar prin aceste suflete va descoperi Dumnezeu acea lumină şi putere, care vor lumina pământul cu slava Sa." Evenimentele ultimelor zile, cap. Marea strigare, subcap. Lucrători calificaţi de Duhul Sfânt, par. 2.

De ce aşa? Pentru că ceea ce primează la Dumnezeu este curăţia inimii şi un spirit ascultător şi primitor din partea celui ce nu-i slujeşte lui Dumnezeu numai cu buzele, ci cu toată inima, cu toată puterea şi cu tot cugetul său!!! "Sunt necesare disciplina spiritului, curăţia inimii şi a cugetului. Ele sunt de o mai mare valoare decât talentul strălucitor, tactul sau cunoştinţa. O minte obişnuită, învăţată să asculte un >aşa zice Domnul<, este mai bine calificată pentru lucrarea lui Dumnezeu decât sunt cei care au capacităţi, dar nu le folosesc cum trebuie." Evenimentele ultimelor zile, cap. Marea strigare, subcap. Lucrători calificaţi de Duhul Sfânt, par. 3.

Aşadar, chemarea lui Ioan, lucrarea lui şi experienţa lui spirituală constituie modelul după care Dumnezeu va lucra în ultima lucrare de pe pământ, ai cărei protagonişti vor fi leviţii şi apoi fecioarele înţelepte, care li se adaugă, formând în felul acesta adevărata rămăşiţă evlavioasă, prin care Duhul Sfânt va încheia lucrarea pe pământ!

Astăzi, mulţi merg la pastorii lor să întrebe cum ar trebui să înţeleagă cutare lucru sau cutare verset din Biblie. Ori alţii apelează la tratate de teologie sau lucrări ale teologilor de marcă pentru a afla cum ar trebui să înţeleagă nu ştiu ce adevăr biblic. Însă, leviţii spirituali nu vor face acest lucru, căci ei sunt învăţaţi de Dumnezeu. Ei au un singur izvor, Biblia şi Spiritul profeţiei, la care se adaugă o măsură bogată a Duhului Sfânt! Toţi aceia care vor să facă parte din rândurile lor, trebuie să se lase învăţaţi de Dumnezeu, exact aşa cum a fost învăţat Ioan Botezătorul şi, de asemenea, ucenicii aleşi ai lui Hristos. Lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost fără cusur, nu a dat greş, fiindcă şi percepţia lui spirituală, înţelegerea adecvată a profeţiilor din Cuvântul lui Dumnezeu, privitoare la venirea lui Mesia, erau pe măsura pregătirii Sale. El nu a întrebat pe preoţi şi nici pe rabini cum ar trebui să studieze sau cum ar trebui să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, nu i-a întrebat dacă poate proclama solia pe care i-a dat-o Dumnezeu. Nu a făcut nimic din lucrurile acestea.

El a ascultat doar de Dumnezeu şi s-a conformat doar Duhului lui Dumnezeu. A aşteptat timpul potrivit pentru începerea lucrării sale, ca şi Ilie. Adevăraţii reformatori ştiu când vine timpul pentru proclamarea mesajului lui Dumnezeu!!! De ce nu a fost trimis Ioan Botezătorul în şcolile rabinilor? Pentru că nu trebuia să fie influenţat de spiritul şi învăţăturile lor!!! Este bine de ştiut acest lucru. Adevăraţii leviţi sunt puşi deoparte de Dumnezeu, tocmai pentru a nu fi influenţaţi astăzi de spiritul, metodele şi învăţăturile rabinilor teologi, căci altfel nu ar fi în stare să recunoască niciodată glasul Duhului Sfânt, care este un susur blând şi subţire. Cine este în şcoala lui Hristos cu adevărat, nu doreşte niciodată să o părăsească.

Este bine să luăm aminte la declaraţia următoare şi să ne însuşim principiile ei călăuzitoare: "Ioan a fost chemat la o lucrare specială, şi anume aceea de a pregăti calea Domnului şi de a-i netezi cărările. Domnul nu l-a trimis în şcolile profeţilor şi a rabinilor. El l-a luat în pustie, departe de adunările oamenilor, ca să poată învăţa din cartea naturii create de El. Dumnezeu nu a dorit ca Ioan să fie format după modelul preoţilor şi al conducătorilor. El a fost chemat să facă o lucrare deosebită. Domnul i-a dat o solie. A mers el la preoţi şi la conducători să-i întrebe dacă poate să proclame solia aceasta? Nu. Dumnezeu l-a dus departe de ei, ca să nu fie influenţat de spiritul şi învăţăturile lor. El era glasul celui ce strigă în pustie: >Pregătiţi în pustiu calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru! Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile, în vâlcele! Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.< Isaia 40,3-5. Tocmai aceasta este solia care trebuie să-i fie adresată poporului nostru! Suntem aproape de sfârşitul timpului, iar solia este: Eliberaţi calea Împăratului, îndepărtaţi pietrele, ridicaţi un stindard pentru popor! Oamenii trebuie să fie treziţi. Nu este timpul să strigăm: Pace şi siguranţă! Suntem îndemnaţi : >Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!< Isaia 58,1." Solii alese, vol. 1, cap. Cum să tratezi un punct de doctrină controversat, subcap. Ioan, chemat la o lucrare specială, par. 1.

Ioan Botezătorul, deci, reprezintă pe leviţi, căci ei vor trebuie să facă lucrarea lui Ioan Botezătorul, iar ucenicii care s-au adunat în jurul lui şi au rămas cu el, simbolizează fecioarele înţelepte. Este adevărat, pe de altă parte, că mulţi se strânseseră în jurul său, ceea ce arată că atunci când strigătul de la miezul nopţii se va face auzit, toate fecioarele, înţelepte şi nechibzuite, vor fi trezite din aţipirea sau aşteptarea lor îndelungată, survenită în urma condiţiei laodiceene!

Aşadar, modelul Ioan Botezătorul, care nu a dat greş în lucrarea sa, va fi modelul pe care Dumnezeu îl va folosi la sfârşitul timpului, înainte şi în timpul marii strigări. El va trece pe lângă cei care au stabilit demult cum să se facă lucrarea lui Dumnezeu şi ce să se proclame, şi va folosi oameni umili, unşi cu Duhul Sfânt, prin care va proclama ultima solie de har bisericii şi lumii. Ei sunt leviţii spirituali, care ştiu ce lucrare au de făcut, şi care astăzi se află în şcoala lui Hristos, învăţând să se acomodeze mai mult cu prezenţa Duhului Sfânt şi cu învăţătura sănătoasă a Evangheliei.

     "Cei care sunt credincioşi chemării lor, ca soli pentru Dumnezeu, nu vor căuta onoarea pentru ei. Iubirea de sine va fi absorbită de iubirea pentru Hristos. Ei vor recunoaşte că lucrarea lor constă în a vesti ca şi Ioan Botezătorul: >Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii<. (Ioan 1,29). Ei îl vor înălţa pe Isus şi cu El va fi înălţată şi omenirea. >Aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică, şi al Cărui Nume este sfânt: 'Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite'.< (Isaia 57,15). Sufletul profetului, golit de eu, era plin cu lumina Celui divin. În cuvintele care erau aproape o copie a cuvintelor lui Hristos, el dădea mărturie despre slava Mântuitorului. >Cel ce vine din cer<, spunea el, >este mai pe sus de toţi; cel ce este de pe pământ, este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer, este mai pe sus de toţi,  căci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.< (Ioan 3,31-34) De această slavă a lui Hristos urmează a se împărtăşi toţi urmaşii Săi. Mântuitorul putea spune: >Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis<. (Ioan 5,30). Iar Ioan declara: >Tatăl nu-I dă Duhul cu măsură<. La fel e şi cu urmaşii lui Hristos. Noi putem primi lumina cerească numai dacă suntem dispuşi să fim goliţi de eu. Putem să înţelegem caracterul lui Dumnezeu, şi să-l primim pe Hristos prin credinţă, numai când consimţim să facem fiecare gând rob ascultării de Hristos. Tuturor celor care fac aceasta, Duhul Sfânt le este dat fără măsură. În Hristos >locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El.< (Coloseni 2,9.10)." Mărturii, vol. 8, cap. Marea noastră nevoie, subcap. Experienţa lui Ioan Botezătorul, ultimul paragraf.