Ultima avertizare mondială

Aşadar, leviţii vor fi instrumentele lui Dumnezeu pentru lansarea ultimei avertizări mondiale, ultima pe care o va primi omenirea. De asemenea, este bine de ştiut faptul că solia îngerului al treilea se desfăşoară sub aspectul a doua faze importante. Prima fază are în vedere pregătirea unor oameni sfinţi, cu inimi curate, care învaţă să trăiască în neprihănire şi să umble cu Hristos zi de zi, o pregătire despre care am scris în episodul trecut, şi a doua fază care începe cu ultima avertizare cunoscută de altminteri şi sub numele de marea strigare.

A doua fază a lucrării nu poate începe niciodată câtă vreme nu este încheiată prima fază. De altfel, Scripturile chiar vorbesc despre aceste aspecte importante ale fazelor pomenite. În Apocalipsa 3,18-20 se vorbeşte despre pregătirea pe care trebuie să o aibă cei ce doresc să facă parte dintre cei ce vor lansa avertizarea mondială. Fără credinţa lui Isus, care lucrează prin iubire, simbolizată prin aurul curăţit prin foc, fără neprihănirea Sa în inimă, cea care înlocuieşte vrăjmăşia sau păcatul stăpânitor, simbolizată prin haina albă, şi fără discernământ spiritual, care ne face în stare să înţelegem Evanghelia şi manifestarea Duhului Sfânt, simbolizat prin doctoria sau alifia pentru ochi, nimeni nu poate săvârşi lucrarea de încheiere a misiunii Evangheliei pe pământ!

Toţi leviţii, ca şi Ioan Botezătorul, prototipul lor în ce priveşte lucrarea pe care o au de făcut, sunt caracterizaţi de aceste trei mari elemente de viaţă. Pregătirea personală, curăţirea inimii, creşterea în har, învăţarea de a umbla necontenit cu Isus necesită timp, mult timp, mai înainte de a fi în stare de a înfrunta oprobriul întregii lumi cufundate în păcat. Moise a avut nevoie de o perioadă de pregătire asiduă de patruzeci de ani, mai înainte de a fi trimis să elibereze poporul evreu din Egipt. Ioan Botezătorul, de asemenea, a avut nevoie de o perioadă de timp asemănătoare, de aproximativ treizeci de ani, mai înainte de a începe lucrarea pentru care fusese pregătit.

Nimeni nu poate oferi lumii cuvântul adevărului fără ca mai întâi el însuşi să fie plin de acest adevăr transformator, care sfinţeşte inima prin ascultare de adevăr! Bunăoară, nici un adevărat atlet care se respectă nu se gândeşte să participe la jocurile olimpice, fără ca mai întâi să se pregătească pentru aşa ceva. El nu va aştepta pasiv jocurile cu pricina spunându-şi că este destul de capabil să participe şi pe deasupra să mai şi câştige un loc merituos. Nici un atlet din lume nu face aşa ceva. Ci, dimpotrivă, se pregăteşte cu mult timp înainte, cu toate sforţările, pentru a participa cel puţin la patru ediţii ale jocurilor olimpice în viaţa lui. Atleţii cei mai pregătiţi câştigă locul întâi; desigur excepţie fac aceia dintre ei care trişează, dopându-se în acest sens.

Lucrarea pentru încheierea misiunii Evangheliei cere oameni speciali, cu o pregătire specială, care au credinţa lui Isus, adică acea credinţă care l-a făcut capabil pe Mântuitorul să fie permanent biruitor asupra ispitelor şi asupra lui Satana, demonilor şi oamenilor răuvoitori. Mai mult decât atât, ei nu trebuie să dea greş în misiunea lor, fiindcă dacă ar face-o, atunci nu va mai fi cu putinţă eliberarea din mormânt sau învierea tuturor copiilor lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor!!! Învierea depinde strict de reuşita lor, la fel ca şi venirea lui Hristos pe norii cerului a doua oară!!! Ca să încheie această lucrare măreaţă, vieţile lor trebuie să fie pe potriva standardului cerut de legea lui Dumnezeu: neprihănirea şi sfinţenia! Nimic mai mult şi nimic mai puţin!

Nimeni nu trebuie să tremure la gândul acesta, căci Hristos a promis Tatălui că va prezenta înaintea întregului Univers un corp de oameni care vor fi biruitorii păcatului, ai morţii şi ai mormântului, fără să cunoască gustul morţii vreodată, fără să moară. Ba mai mult, vor fi aduşi în situaţia să trăiască chiar fără mijlocirea lui Hristos în timpul strâmtorării lui Iacov, un timp când nu mai există har şi nici posibilitatea mântuirii. Despre aceste aspecte voi vorbi mai mult în episoadele următoare.

Hristos a luat absolut toate măsurile pentru ca cei ce doresc mântuirea, din ultima generaţie, să ajungă la un nivel al desăvârşirii, necunoscut din experienţă de nici unul dintre copiii Săi din toate celelalte veacuri trecute. Acest lucru îi va face speciali pe cei 144.000, fiind singurii care au acces în templul destinat numai lor şi singurii capabili să cânte o cântare nouă, pe care nimeni dintre toţi ceilalţi mântuiţi nu o poate cânta. "Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ." Apocalipsa 14,1-3. "Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se coboare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou." Apocalipsa 3,12. Ei vor avea acel nivel al desăvârşirii fiindcă acesta se cere în lupta cu fiara şi icoana fiarei!!! Altfel nimeni nu poate rezista presiunii enorme la care va fi supus copilul lui Dumnezeu. Toţi copiii lui Dumnezeu din veacurile trecute, excepţie face doar Isus în toate privinţele, nu au avut niciodată de dat piept cu fiara şi icoana ei. Desăvârşirea lor era pe măsura luminii primite şi trăite, o desăvârşire capabilă să-i susţină pe rug, pe eşafod, în circurile romane, în gropile în care erau înmormântaţi de vii, etc. Nu trebuie să uităm că decretul morţii va fi ceva absolut înspăimântător la vremea când va fi dat şi apoi când va începe să fie aplicat. Ceea ce-l face înspăimântător în intensitatea presiunii sale sunt împrejurările în care va fi dat şi apoi modul cum va fi aplicat. Dar despre el voi vorbi mai mult când voi aborda grupul special al celor 144.000 de sfinţi ai lui Dumnezeu, singurii care-l vor înfrunta şi care nu vor muri!!!

Desăvârşirea necesară astăzi tuturor celor ce acceptă chemarea şi pregătirea lui Dumnezeu, trebuie să fie potrivit soliei îngerului al treilea, care încă ascunde lumină, atât de puternică, încât va lumina întregul pământ cu slava ei, ce devine slava îngerului al patrulea! Această solie mai este numită şi solia neprihănirii lui Hristos, fiindcă întocmai aşa este. Toţi cei ce se împărtăşesc cu această neprihănire vor străluci asemenea Mântuitorului lor şi vor reflecta slava caracterului Lui, aşa cum s-a reflectat şi în viaţa Dascălului lor când se afla pe pământ.

     "Solia neprihănirii lui Hristos trebuie să răsune de la o margine la alta a pământului, spre a pregăti calea Domnului. Ea este slava lui Dumnezeu, care încheie lucrarea îngerului al treilea.
     Ultima solie de har, care trebuie vestită lumii, este o descoperire a caracterului Său iubitor. Copiii lui Dumnezeu trebuie să facă cunoscută slava Sa. Ei trebuie să descopere ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru ei, prin viaţa şi caracterul lor." Evenimentele ultimelor zile, cap. Marea strigare, subcap. Esenţa ultimei solii a lui Dumnezeu, par. 4, 5.

Aşadar, pregătirea leviţilor astăzi este imperios necesară pentru viitorul apropiat. Mai întâi, trebuie săvârşită o lucrare profundă în ei, aceasta fiind prima fază a lucrării soliei îngerului al treilea, şi abia apoi va fi făcută o lucrare prin ei la nivel mondial, publică deci, aceasta fiind faza a doua a lucrării soliei îngerului al treilea. Această fază a doua nu a avut loc niciodată de la 1844 încoace, deoarece poporul lui Dumnezeu nu a priceput că, mai întâi, El urmăreşte ca ei să fie pregătiţi în vederea lucrării prevăzute în cadrul acestei a doua faze. Tocmai în acest scop Dumnezeu a descoperit lucrarea lui Hristos în sfânta sfintelor! Dacă mintea copilului lui Dumnezeu nu este pregătită pentru lupta veacurilor, ultima de pe pământ, dacă în el nu se află natura divină a lui Isus, dacă nu se bucură permanent de prezenţa sfinţitoare a Duhului Sfânt şi dacă, astfel, nu creşte în har zi de zi, un astfel de om nu poate face lucrarea pe care Hristos o cere.

Repet, venirea lui Hristos şi învierea tuturor copiilor lui Dumnezeu nu pot avea loc dacă nu există nişte oameni pregătiţi pentru săvârşirea acestora!!! Dacă Ioan Botezătorul nu ar fi fost pregătit corespunzător în vederea misiunii sale şi dacă el nu ar fi acceptat de bunăvoie să fie pregătit în acest sens, atunci Mesia nu ar fi putut fi prezentat poporului evreu potrivit profeţiei biblice. Hristos nu ar fi fost făcut cunoscut ca Mesia prin lucrarea lui Ioan şi nici nu şi-ar fi putut alege primii ucenici dintre ucenicii lui Ioan!! În acest caz, altul ar fi fost impactul lucrării lui Isus în rândurile poporului iudeu, o lucrare probabil înzecit mai grea, dacă nu imposibilă! Asta înseamnă că minţile oamenilor trebuia să fie pregătite şi, deci, trezite pentru a conştientiza marele eveniment: apariţia lui Mesia printre evrei. Exact acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi înainte de a doua venire a lui Hristos. Leviţii şi fecioarele înţelepte trebuie să trezească şi să avertizeze lumea în vederea pregătirii pentru a doua venire a lui Hristos, prin respingerea pretenţiilor fiarei şi icoanei ei!!

Faza a doua a soliei îngerului al treilea, în ajutorul căruia vine îngerul al patrulea, cel care introduce celelalte mişcări ce-i urmează, potrivit Apocalipsa 14, căci aici sunt prevăzute şase mişcări până la apariţia Mântuitorului pe norii cerului, începe să se facă simţită atunci când se agită în cercuri tot mai largi problema sfinţirii sau respectării prin lege a duminicii. Această fază este descrisă în Apocalipsa 18,1-5: "După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: >A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei<. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: >Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei<."

Când vine acel timp, şi nu e deloc departe, pe scena istoriei, mai întâi din mediul adventist, căci aici se află cel puţin în teorie solia îngerului al treilea, şi mai apoi din toate bisericile, din care vor proveni majoritatea fecioarelor înţelepte, care se adaugă leviţilor, va apărea şi se va forma mişcarea îngerului al patrulea. Nu trebuie să uităm că acest înger, care este simbol pentru o mişcare, este slava îngerului al treilea, în sensul că vine cu o putere şi o lumină care se adaugă şi dau forţă nemaipomenită, prin Duhul Sfânt, tuturor adevărurilor soliei îngerului al treilea, care vor fi puse într-un cadru nou, deşi ele sunt vechi dar care au fost respinse de laodiceeni de-a lungul timpului, şi de părinţi şi de copiii lor, asemenea iudeilor!! Acest lucru va lua prin surprindere pe teologii şi gânditorii bisericilor, căci nu vor fi în stare să recunoască în prezentarea acelei lumini extraordinare chemarea şi apelul lui Dumnezeu la viaţă veşnică!!

     "Despre cetatea Babilon, la vremea când s-a scos în evidenţă în această profeţie, s-a spus: >Păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirea ei< (Apocalipsa 18,5). Ea a umplut măsura nelegiuirii ei şi distrugerea este gata să cadă peste ea. Dar Dumnezeu are încă un popor în Babilon şi, înainte de căderea judecăţilor Sale, aceşti credincioşi trebuie să fie chemaţi afară din ea, ca să nu ia parte la păcatele ei şi să nu >primească urgiile ei<. De aici mişcarea simbolizată printr-un înger coborând din cer, luminând pământul cu slava lui şi strigând cu un glas puternic, făcând cunoscute păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: >Ieşiţi dintrânsa, poporul Meu<. Aceste înştiinţări, unite cu solia îngerului al treilea, constituie avertizarea finală, care va fi dată locuitorilor pământului." Tragedia veacurilor, cap. Ultima avertizare, par. 3.

Această mişcare este mişcarea îngerului al patrulea, care trăieşte deja adevărurile cuprinse în solia îngerului al treilea şi pentru care este şi pregătită să devină o mişcare. Acesta este de altfel şi scopul primei faze a soliei îngerului al treilea. Pentru componenţii ei, aceste adevăruri au devenit realităţi vii, un mod de viaţă pentru că le creează posibilitatea de a trăi o viaţă de biruinţă asupra păcatelor mărturisite! Ei deja încep această lucrare în calitate de biruitori, altfel eşecul ar fi previzibil încă de la început. Numai biruitorii asupra păcatului pot săvârşi o astfel de lucrare de o mare anvergură şi care vor fi în stare să suporte toate încercările ce-i aşteaptă, chiar dacă mulţi care li se vor adăuga vor cădea pentru totdeauna. Prin urmare, mişcarea îngerului al patrulea, care nu este trecută în tabloul mişcărilor din Apocalipsa 14, tocmai datorită eşecului celor care cândva au constituit mişcarea îngerului al treilea, adică mişcarea adventistă, va fi o mişcare a acelora care au primit cele trei elemente de viaţă, credinţa lui Isus, neprihănirea Sa şi Duhul Sfânt fără măsură, adică mişcarea adevăraţilor aşteptători ai lui Isus, potrivit adevărurilor care-i fac în stare să fie aşteptători şi care se regăsesc în solia îngerului al treilea!!

Care va fi starea din biserică la vremea începerii marii avertizări mondiale?

     "După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: >A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;... Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!< Apocalipsa 18,1.2.4.
     Acest pasaj din Scriptură arată înainte, către o vreme când vestirea căderii Babilonului, adusă de cel de al doilea înger din Apocalipsa capitolul 14 (vers. 8), trebuie repetată cu adăugarea menţiunii referitoare la stricăciunile care au intrat în diferite organizaţii care constituie Babilonul, de când a fost dată pentru prima oară solia, în vara anului 1844. Este descrisă aici o stare grozavă în lumea religioasă. Cu fiecare respingere a adevărului, minţile oamenilor se vor întuneca mai mult, inimile lor se vor împietri şi mai tare, până când vor fi zăvorâte într-o împietrire necredincioasă. Sfidând avertismentele pe care Dumnezeu le-a dat, ei vor continua să calce în picioare unul dintre preceptele Decalogului, până când vor ajunge să-i prigonească pe aceia care-l socotesc sfânt. Hristos este batjocorit prin dispreţul pus asupra Cuvântului şi poporului Său. Când învăţăturile spiritismului sunt primite de biserici, opreliştea impusă inimii fireşti este îndepărtată, iar mărturisirea religiei va deveni o mantie care ascunde cele mai josnice nelegiuiri. Credinţa în manifestările spiritiste deschide uşa pentru duhurile amăgitoare şi pentru învăţăturile demonilor şi în felul acesta influenţa îngerilor răi va fi simţită în biserici." Tragedia veacurilor, cap. Ultima avertizare, par. 1, 2.

Babilonul a devenit Babilonul cel mare, fiind alcătuit acum din absolut toate organizaţiile sau bisericile pretinse creştine, care s-au stricat până la a fi devenit o închisoare a oricărui duh necurat. Stricăciunile care au produs decăderea Babilonului, care devine astfel Babilonul cel mare, au pătruns din 1844 încoace, o dată cu respingerea soliei îngerului al treilea. Acest mesaj al îngerului al treilea ar fi avut menirea să ţină departe de biserici manifestările spiritiste, căci primirea neprihănirii lui Hristos şi a Duhului Sfânt pune la adăpost sufletul şi mintea prin capacitatea pe care o oferă minţii de a discerne adevărul şi de a respinge întunericul şi înşelăciunile satanice!! Toate bisericile care s-au format ulterior anului 1844 vor întregii Babilonul făcându-l să devină cel mare, nu neapărat ca număr, ci din punct de vedere al apostaziei de orice fel, dospind de spiritism şi de orice formă de stricăciune!

Când se va fi ajuns la acest punct, atunci "va fi vestită şi solia îngerului al treilea. Când vine timpul ca ea să fie proclamată cu cea mai mare putere, Dumnezeu va lucra prin unelte umile, conducând minţile acelora care se consacră slujirii Sale. Lucrătorii vor fi calificaţi mai mult prin ungerea Duhului Său decât prin educaţia dată de instituţiile de învăţământ. Bărbaţi ai credinţei şi ai rugăciunii vor fi constrânşi să meargă cu zel sfânt, făcând cunoscute cuvintele pe care Dumnezeu li le dă. Păcatele Babilonului vor fi descoperite. Urmările dezastruoase ale impunerii rânduielilor bisericii de către autoritatea civilă, amăgirile spiritismului, înaintarea neobservată, dar rapidă a puterii papale, toate vor fi demascate. Prin aceste avertizări solemne, oamenii vor fi treziţi. Mii şi mii vor auzi cuvinte pe care nu le-au mai auzit niciodată. Cu uimire vor asculta mărturia că Babilonul este biserica decăzută din cauza rătăcirilor şi păcatelor ei, din cauza lepădării adevărului trimis pentru ea din cer. Când oamenii merg la învăţătorii lor de mai înainte, cu întrebarea răscolitoare: >Sunt aceste lucruri aşa?<, slujitorii le prezintă fabule, proorocesc lucruri plăcute pentru a le potoli temerile şi pentru a linişti conştiinţa trezită. Dar în timp ce mulţi refuză să se mulţumească doar cu autoritatea oamenilor şi cer un >Aşa zice Domnul<, slujitorii populari, asemenea fariseilor din vechime, plini de mânie că autoritatea lor este pusă la îndoială, vor denunţa solia ca fiind de la Satana şi vor provoca mulţimile iubitoare de păcat să-i insulte şi să-i prigonească pe aceia care o vestesc." Tragedia veacurilor, cap. Ultima avertizare, par. 11.

Abia acum, după începerea acestei vestiri cu caracter mondial, iese la iveală acel popor obscur şi mic prea puţin cunoscut catolicilor. Nimeni nu s-a gândit că Dumnezeu va acţiona în felul acesta. Acum este timpul împlinirii profeţiei lui Ezechiel: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: >Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!< Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: >Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele şi le voi cerceta! Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură. Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării. Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel. Eu însumi îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu. Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade<." Ezechiel 34,10-16.

Vocea leviţilor se aude din ce în ce mai tare. Lor li se adaugă fecioarele înţelepte şi neînţelepte, chiar dacă pare curioasă atitudinea celor din urmă. Când Ioan Botezătorul şi-a început lucrarea, vocea sa nu a putut fi recunoscută ca fiind glasul din pustie de către rabini şi preoţi, ba chiar au venit să-l întrebe cine este el!!! Nimeni dintre autorităţile ecleziastice nu se aştepta la o lucrare săvârşită de Dumnezeu prin Ioan Botezătorul. Cu toate acestea, în jurul lui s-au strâns şi fecioare înţelepte şi nechibzuite. Reîntorcându-ne la cuvintele de la începutul paragrafului, trebuie să spun că, o dată cu începerea încercărilor, la început puţine iar apoi toate, fecioarele nechibzuite vor părăsi turma lui Hristos şi vor deveni cei mai aprigi oponenţi ai micului popor al lui Dumnezeu. Asta deoarece vor constata cu stupoare că nu au ulei în candele, adică nu s-au bucurat niciodată de neprihănirea lui Hristos şi prezenţa Duhului Sfânt, prin solia îngerului al treilea, care schimbă din temelii omul. Din păcate, va fi o mare grupă formată din aceia care, deşi au mărturisit credinţa în solia îngerului al treilea, totuşi nu au fost sfinţiţi prin adevăr. Aceştia sunt credincioşii adventişti care s-au rezemat toată viaţa lor pe o nădejde falsă, zicând despre ei că sunt iudei, adică faptul că au drept la pomul vieţii şi la mântuire!!! Apocalipsa 3,9. Acum a venit timpul să descopere cine sunt cu adevărat.

Trebuie să ne aducem aminte că fecioarele nechibzuite nu sunt ipocrite, ci au consideraţie faţă de adevăr, l-au apărat şi l-au susţinut, numai că nu au căzut pe Stânca mântuirii pentru ca vrăjmăşia dinăuntrul lor să fie distrusă! Fecioarele nechibzuite sunt toate prezente în biserica laodiceană şi, deci, au auzit, cunosc şi vorbesc despre solia îngerului al treilea, în speţă despre Sabat, putând dovedi cu Biblia că este ziua a şaptea!!! Sunt fecioare datorită sincerităţii şi curăţiei credinţei, pe când babilonienii, din punct de vedere spiritual vorbesc, chiar dacă sunt sinceri, nu au deloc o credinţă curată, întrucât Babilonul este un amestec între păgânism, tradiţie şi filozofie omenească şi creştinism. Credinţa curată, însă, trebuie legată de solia îngerului al treilea, ori această solie se găseşte doar în mediul adventist!!! Ştiu că par grele aceste cuvinte, dar pur şi simplu aşa stau lucrurile. Nu uităm că biserica laodiceană este asemănată cu nişte fecioare, şi nu Babilonul spiritual. Trebuie să fie limpede acest fapt. Din nefericire, spiritul fecioarelor nechibzuite este spiritul lumii. Matei 24,48-51.

     "Când furtuna se apropie, o mare grupă de credincioşi care au mărturisit credinţa în solia îngerului al treilea, dar care n-au fost sfinţiţi prin ascultare de adevăr îşi vor părăsi poziţia şi vor trece în rândurile împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea şi împărtăşindu-se de spiritul ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în aceeaşi lumină; şi când ajung la încercare, ei sunt pregătiţi să aleagă partea uşoară, populară. Bărbaţi de talent şi cu aspect plăcut, care odinioară se bucuraseră în adevăr, îşi folosesc puterile pentru a amăgi şi a rătăci suflete. Ei devin vrăjmaşii cei mai aprigi ai fraţilor lor de mai înainte. Când păzitorii Sabatului sunt aduşi înaintea tribunalelor pentru a da socoteală de credinţa lor, aceşti apostaziaţi sunt agenţii cei mai eficienţi ai lui Satana de a-i prezenta într-o lumină falsă şi a-i acuza şi, prin declaraţii mincinoase şi bănuieli, de a-i incita pe conducători împotriva lor." Tragedia veacurilor, cap. Ultima avertizare, par. 14.

Acest fenomen al părăsirii micului popor credincios al lui Dumnezeu din partea tuturor fecioarelor nechibzuite, ceea ce dă prilejul formării celor 144.000, alcătuiţi numai din leviţi şi fecioare înţelepte, cea de a doua categorie din toate bisericile lumii, adică fecioarele înţelepte, se petrece în preajma discutării despre emiterea decretului morţii. Expresia "furtuna care se apropie", face referire expresă la acest eveniment. Însă până la acest decret, care constituie cel mai temut test pentru adevăraţii copii ai lui Dumnezeu şi care, o dată trecut, le asigura sigilarea şi veşnicia, mai sunt o serie de încercări. Pe rând, sunt următoarele: edictul duminical, ameninţările, amenzile şi închisoarea, inclusiv mituirea cu poziţii înalte, târârea în faţa instanţelor judecătoreşti şi chiar exilarea, apoi urmează decretul prin care se interzice vânzarea şi cumpărarea pentru toţi cei ce nu au semnul icoanei fiarei şi, în ultimă instanţă, decretul morţii, care prevede omorârea poporului lui Dumnezeu de către oricine, dar începând cu o anumită dată stabilită prin acest decret. De altmiteri, acest decret face trecerea între hotarul harului şi cel în care nu mai există har. Emiterea lui are loc în timpul de har, pentru că cei 144.000 trebuie să ia ultima lor decizie, de partea neprihănirii sau de partea păcatului, iar punerea lui în aplicare se face în timpul încheierii harului, timp care introduce aşa-numitul timp al strâmtorării lui Iacov. Voi face lămuriri mai ample în episoadele următoare. În timpul extrem de scurt când fiecare dintre ei, risipiţi pe toată faţa pământului, trebuie să ia ultima decizie, începe judecata lor de cercetare, a celor vii, are loc sigilarea în neprihănire şi adevăr, din punct de vedere intelectual şi spiritual, punându-se astfel capăt harului. Ploaia târzie sau manifestarea Duhului Sfânt prin aceşti credincioşi iluştrii încetează cu desăvârşire. Durata manifestării Duhului Sfânt prin leviţi şi fecioare înţelepte poate fi cuprinsă între timpul când se ia în discuţie emiterea edictului duminical şi emiterea decretului morţii.

     "Pe măsură ce lupta se extinde în domenii noi şi mintea oamenilor este atrasă către Legea lui Dumnezeu, cea călcată în picioare, Satana se agită. Puterea care însoţeşte solia nu face decât să-i mânie şi mai mult pe aceia care se împotrivesc. Conducătorii spirituali vor face eforturi aproape supraomeneşti pentru a îndepărta lumina ca să nu lumineze peste turma lor. Prin toate mijloacele pe care le au la dispoziţie, vor încerca să interzică discutarea acestor probleme vitale. Biserica va face apel la braţul cel mai puternic al puterii civile şi papistaşii şi protestanţii se vor uni în această lucrare. Pe măsură ce mişcarea pentru impunerea duminicii devine mai îndrăzneaţă şi mai hotărâtă, va fi chemată în ajutor legea împotriva celor ce păzesc porunca a patra. Ei vor fi ameninţaţi cu amenzi şi închisoare, iar unora le vor fi oferite poziţii cu influenţă şi alte beneficii şi avantaje, cu condiţia să renunţe la credinţa lor. Dar răspunsul lor statornic va fi: >Arătaţi-ne din Cuvântul lui Dumnezeu rătăcirea noastră<, acelaşi răspuns pe care l-a dat şi Luther în împrejurări asemănătoare. Aceia care sunt târâţi înaintea tribunalelor aduc o puternică susţinere a adevărului, iar unii care aud sunt conduşi să ia poziţie pentru păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. În felul acesta, lumina va fi adusă multor mii de suflete care altfel n-ar putea cunoaşte nimic despre aceste adevăruri.
     Ascultarea cu sinceritate de Cuvântul lui Dumnezeu va fi considerată ca răzvrătire. Orbiţi de Satana, părinţii vor exercita asprime şi lipsă de înţelegere faţă de copiii lor credincioşi, stăpânul şi stăpâna vor prigoni pe servul care păzeşte poruncile. Dragostea va fi denaturată; copiii vor fi dezmoşteniţi şi alungaţi de acasă. Se vor împlini literal cuvintele lui Pavel: >Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi< (2Timotei 3,12). Când apărătorii adevărului refuză să cinstească sabatul duminical, unii dintre ei vor fi aruncaţi în închisori, unii vor fi exilaţi, alţii vor fi trataţi ca robi. Pentru înţelepciunea omenească, toate acestea par acum imposibile; dar, pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu, care îi ţine în frâu, va fi retras de la oameni, iar ei vor fi sub stăpânirea lui Satana, care urăşte principiile divine, vor avea loc manifestări stranii. Inima poate deveni foarte crudă atunci când temerea de Dumnezeu şi dragostea sunt înlăturate." Tragedia veacurilor, Ultima avertizare, par. 12, 13.

Aş dori să mai menţionez că ultima avertizare mondială se va face prin cea mai bogată revărsare a Duhului Sfânt care a avut loc vreodată pe pământ. Ziua Cincizecimii, când ucenicii au primit Duhul Sfânt, va păli în comparaţie cu revărsarea Duhului Sfânt peste adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, ce vor încheia lucrarea Evangheliei! Acum are loc împlinirea frumoasei profeţii a lui Ioel a doua şi ultima oară, prima ei împlinire fiind în timpul apostolilor: "După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea... Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi pe care-i va chema Domnul." Ioel 2,28.29.32.

Duhul Sfânt va fi dat pentru definitivarea lucrării harului în inimile credincioşilor Lui, lucrare urmată apoi de sigilarea în adevăr pe vecie!! Aşa că lucrarea lui Dumnezeu pe acest pământ, ultima, desfăşurată sub auspiciile Duhului Sfânt şi ale unor oameni sfinţiţi prin harul Său, se va încheia în neprihănire, ceea ce conduce la înfrângerea definitivă a lui Satana, făcând posibilă astfel învierea morţilor credincioşi ai Domnului, din toate timpurile, şi venirea lui Hristos pe norii cerului. Dacă lucrarea lui Ioan Botezătorul a izbândit, atunci cu atât mai mult lucrarea poporului Ilie va izbândi. Dar, voi vorbi mai mult în ceea ce va urma.