Metoda "ieşită din comun" a lui Dumnezeu în ultima lucrare de pe pământ

Stabilind faptul că una dintre caracteristicile principale ale adevăratului creştin şi cercetător al Scripturilor este aceea că Biblia, astăzi, este înţeleasă corect doar pe baza mărturiei lui Isus sau a mărturiilor Duhului Sfânt, atunci este mult mai uşor să descoperim împreună cine va fi în realitate "rămăşiţa femeii" sau biserica triumfătoare. (Apocalipsa 12,17). Am văzut împreună că Dumnezeu a chemat o biserică pe pământ, pe care a separat-o de lume, în vederea pregătirii ei pentru a deveni sfântă şi curată şi pentru încheierea misiunii Evangheliei pe pământ. Numai că această biserică chemată, vizibilă, întotdeauna a dat greş în misiunea ei, lepădându-l pe Hristos până în zilele noastre. Ea nu a împlinit niciodată planul lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, Dumnezeu nu a fost lipsit de credincioşi care să ducă mai departe stindardul adevărului. Ei au existat întotdeauna în interiorul bisericii chemate şi pe care această biserică i-a persecutat ori de câte ori s-a ivit ocazia. Din categoria acestor credincioşi evlavioşi, din interiorul bisericii chemate, au făcut parte mereu numai oameni născuţi din nou, care se aflau în şcoala reformei sau a sfinţirii; ei fiind de regulă profeţii sau alţi oameni simpli, nebăgaţi în seamă de autoritatea eclesiastică, precum Iosif şi Maria, ori Simeon, Ioan Botezătorul şi ucenicii lui, etc.

În cea mai neagră apostazie a bisericii chemate, Dumnezeu a avut totdeauna oameni evlavioşi, sfinţi şi neprihăniţi prin care a putut duce mai departe stindardul adevărului. Aceştia au fost mereu cei care au împlinit planul lui Dumnezeu şi cărora li se datorează întruparea lui Hristos pe pământ!! Fără prezenţa lor în lume şi în biserică, nu ar fi existat niciodată posibilitatea întrupării Mântuitorului. Datorită lor există lumea şi datorită lor prezenţa Duhului Sfânt pe pământ încă se face simţită, până la lepădarea definitivă a legii lui Dumnezeu de către biserică şi stat! Prin aceşti credincioşi oneşti Dumnezeu a făcut tot posibilul ca biserica Sa chemată, care s-a crezut totdeauna adevărata biserică, să fie adusă înapoi la ascultare pentru a împlini planul lui Dumnezeu. Acest principiu călăuzitor îl putem vedea în istoria bisericii iudaice sau a poporului israel.

     "Cu toate acestea, Domnul nu l-a părăsit pe Israel, fără ca mai înainte să facă tot ce putea fi făcut pentru al aduce înapoi la ascultarea de El. De-a lungul anilor lungi şi întunecaţi, când conducător după conducător s-a ridicat sfidând cu îndrăzneală cerul şi l-a condus pe Israel din ce în ce mai adânc în idolatrie, Dumnezeu a trimis solie după solie către poporul Său abătut. Prin proorocii Săi, le-a dat toate ocaziile să oprească valul de apostazie şi să se întoarcă la El. În anii care au urmat dezbinării împărăţiei, aveau să trăiască şi să lucreze Ilie şi Elisei şi să fie auzite în ţară apelurile mişcătoare ale lui Osea, Amos şi Obadia. Niciodată împărăţia lui Israel n-a fost lăsată fără mărturia nobilă a puterii extraordinare a lui Dumnezeu de a salva din păcat. Chiar şi în ceasurile cele mai sumbre, unii aveau să rămână credincioşi Conducătorului lor divin şi în mijlocul idolatriei aveau să trăiască fără pată înaintea unui Dumnezeu sfânt. Aceşti credincioşi erau socotiţi ca făcând parte din rămăşiţa evlavioasă, prin care planul cel veşnic al lui Iehova avea să fie în cele din urmă adus la îndeplinire." Profeţi şi regi, cap. Ieroboam, ultimul paragraf.

În acest paragraf frumos putem constata faptul că adevărata rămăşiţă evlavioasă se afla în interiorul bisericii chemate, care, cu emfază, presupunea că este biserica lui Dumnezeu, aşa apostaziată cum era! Putem vedea aici cât se poate de clar tabloul laodicean. În timp ce biserica chemată era laodiceană, rămăşiţa evlavioasă era alcătuită din fecioarele înţelepte! În felul acesta au decurs lucrurile până în ziua de azi. Biserica chemată este cea care totdeauna, după căderea şi apostazia ei, a ţinut frâiele conducerii în felul cum trebuie îndeplinită lucrarea lui Dumnezeu. Oamenii aflaţi la conducere, crezând că au autoritatea delegată a lui Dumnezeu, au dictat cum trebuie făcută lucrarea lui Dumnezeu, căci se acţionează conform principiului sabiei. Dar, la sfârşitul perioadei laodiceene, Dumnezeu va lucra într-o manieră ieşită din comun pentru această categorie de oameni. Toţi credincioşi au fost învăţaţi să creadă că trebuie să-şi urmeze conducătorii, au fost şi sunt învăţaţi să privească la ei pentru modul cum trebuie făcută lucrarea lui Dumnezeu. Însă, Dumnezeu va interveni şi va face ceva care va fi peste aşteptările bisericii laodiceene.

     "Daţi-mi voie să vă spun că, în această din urmă lucrare, Dumnezeu va interveni într-un mod cu totul ieşit din comun şi într-o manieră contrară oricărei metode omeneşti. Întotdeauna vor fi printre noi unii care vor voi să controleze lucrarea lui Dumnezeu, să dicteze fiecare acţiune ce trebuie îndeplinită, în timp ce lucrarea înaintează sub conducerea îngerului care se alătură îngerului al treilea, în vestirea soliei pentru lume. Dumnezeu va folosi căi şi mijloace, prin care se va vedea că El a preluat conducerea în mâinile Sale. Lucrătorii vor fi surprinşi de mijloacele simple pe care le va folosi Dumnezeu pentru a-şi îndeplini şi desăvârşi lucrarea de îndreptăţire." Evenimentele ultimelor zile, cap. Marea strigare, subcap. Dumnezeu va folosi mijloace care ne vor surprinde, par. 1.

Întrebarea este: Cum va lucra Dumnezeu "într-un mod cu totul ieşit din comun şi într-o manieră contrară oricărei metode omeneşti"? A ascuns Dumnezeu de copiii Săi modul Său de lucru? Studiind cu atenţie istoria bisericii şi privind la modul cum Dumnezeu a lucrat de-a lungul timpului în favoarea bisericii Sale, a trebuit să constat că El nu s-a schimbat niciodată şi, de asemenea, nici metodele Sale!!! Aşadar, primul principiu de bază în aflarea răspunsului la întrebarea de mai sus este faptul că Dumnezeu nu s-a schimbat şi nu se schimbă niciodată, ceea ce înseamnă că nici metodele Sale de lucru nu se schimbă. Al doilea mare principiu este descoperit în faptul că Dumnezeu nu face niciodată nimic fără ştirea adevăraţilor Lui copii, fără ca mai întâi aceştia să fie înştiinţaţi de către Duhul lui Dumnezeu!!! "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci." Amos 3,7.

Având în vedere aceste două mari principii, atunci să purcedem în aflarea răspunsului. Mai întâi, pentru cine este surprinzătoare maniera de lucru a lui Dumnezeu în ultima lucrare, chiar la sfârşitul perioadei laodiceene, adică înainte, cu puţin înainte de marea avertizare mondială, dar şi în timpul marii strigări mondiale? Pentru aceia care vor să controleze şi care controlează lucrarea lui Dumnezeu şi care, pe deasupra, mai şi dictează fiecare acţiune ce trebuie îndeplinită!!! Fiindcă aceştia nu au fost familiarizaţi niciodată cu modul de manifestare al Duhului Sfânt şi fiindcă în realitate nu s-au bucurat niciodată de experienţa naşterii din nou, atunci când va avea loc revărsarea Duhului Sfânt, ei nu vor putea recunoaşte pe Mângâietorul în aceia care vor lansa ultima mare avertizare lumii, şi care vor fi rămăşiţa evlavioasă!!

     "Mângâietorul nu se va descoperi într-un mod specific, pe care omul să-l poată delimita, ci aşa cum vrea Dumnezeu, în vremuri şi pe căi neprevăzute, care să onoreze Numele Său." Evenimentele ultimelor zile, cap. Marea strigare, subcap. Dumnezeu va folosi mijloace care ne vor surprinde, par. 2.

Cel care este familiarizat astăzi cu prezenţa Duhului Sfânt în el şi cu modul Lui de gândire, va recunoaşte revărsarea Duhului Sfânt tocmai pentru că deja se bucură de prezenţa Duhului Sfânt în experienţa vieţii sale! Revărsarea Duhului Sfânt nu este altceva decât o mai mare umplere a vasului pământesc cu prezenţa Sa, în vederea susţinerii în timpul de persecuţie care urmează! El dă tărie minţii, o fortifică şi sigilează credinciosul în neprihănire şi sfinţenie, o dată cu trecerea cu bine de fiecare test, din punct de vedere intelectual şi spiritual.

Ca să răspundem corect la întrebarea mai sus menţionată, trebuie să găsim un reper biblic pe care Dumnezeu să-l fi lăsat pentru cercetătorul serios şi sârguincios al Scripturilor. Trebuie să găsim o situaţie similară vremurilor în care trăim. Vă rog să nu uitaţi că istoria se repetă, că ce a fost în trecut, va mai fi, se va întâmpla cu siguranţă în viitor!!! Prin urmare, cel mai important lucru este că trebuie să cunoaştem foarte bine istoria bisericii lui Dumnezeu. Dacă nu cunoaştem istoria modului de lucru al lui Dumnezeu cu biserica Sa, prin Duhul Sfânt, riscăm să fim descoperiţi fără pregătirea necesară în viitorul apropiat şi să pierdem astfel viaţa veşnică! Eu deja am înfăţişat această istorie scoţând în evidenţă principiile de lucru ale lui Dumnezeu.

Fiindcă biserica laodiceană repetă istoria poporului evreu şi fiindcă această perioadă laodiceană este asemănătoare cu vremurile de dinainte şi din timpul întrupării lui Isus, ca să nu mai punem la socoteală faptul că este o asemănare perfectă cu zilele lui Noe şi ale lui Lot, iată un cumul al mai multor vremuri, atunci înseamnă că în istoria poporului evreu din timpul Mântuitorului trebuie să găsim punctul de reper lăsat de Dumnezeu pentru a înţelege viitorul şi cele ce se vor întâmpla. Aşadar, perioada din timpul întrupării lui Isus sau a primei veniri a lui Hristos este corespondentul perfect pentru perioada laodiceană de astăzi şi, deci, pentru aflarea răspunsului la întrebarea noastră.

Cum a procedat Dumnezeu atunci, întocmai va proceda şi astăzi. Cum i-a surprins pe farisei şi saduchei cu metoda Sa de lucru, ieşită din comun, deşi aveau la-ndemână Vechiul Testament şi profeţiile referitoare la lucrarea lui Ioan Botezătorul şi la naşterea lui Hristos, ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să cunoască felul de lucru al lui Dumnezeu, tot astfel se va întâmpla şi astăzi!!!

     "Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru.
     Nici un adevăr nu este mai clar arătat în Biblie ca acela că Dumnezeu, prin Duhul Său cel Sfânt, îi conduce în mod deosebit pe slujitorii Săi de pe pământ în marile mişcări, pentru a face să înainteze lucrarea de mântuire. Oamenii sunt instrumente în mâna lui Dumnezeu, folosiţi de El pentru împlinirea planurilor Sale de har şi de milă. Fiecare are o parte de îndeplinit; fiecăruia îi este acordată o măsură de lumină, adaptată la nevoile timpului său şi îndestulătoare spre a-l face în stare să împlinească lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat s-o facă." Tragedia veacurilor, cap. Lumină prin întuneric, par. 1, 2.

Este ieşită din comun metoda de lucru a lui Dumnezeu doar pentru cei ce nu-l cunosc!!! Să vedem cum a procedat Dumnezeu în timpul întrupării Mântuitorului. Situaţia bisericii iudaice era aceea de apostazie, iar conducătorii naţiunii dictau religia poporului, fiecare acţiune ce trebuia întreprinsă, pentru ca orice iudeu să fie în ton cu felul de gândire al conducătorilor! Nimeni nu trebuia să iasă din tiparul Sinedriului!! Religia lor trebuie să fie religia poporului, învăţătura lor trebuia să fie învăţătura poporului. În felul acesta, au făcut tot posibilul ca religia lor să-i definească faţă de celelalte popoare, dar, ca să ajungă aici, au trebuit să contrafacă Evanghelia, refuzând să devină copiii lui Dumnezeu potrivit religiei lui Isus Hristos!!! Din cauza acestui fapt, întreaga naţiune iudaică zăcea într-un mare întuneric spiritual, mulţi oameni ajungând, prin modul lor de viaţă, posedaţi de demoni la propriu.

     "Dar iudeii căutaseră să monopolizeze adevărul, care este viaţa veşnică. Ei îngrămădiseră mana vie, şi aceasta se stricase. Religia pe care au încercat să o păstreze numai pentru ei le-a devenit un blestem. Ei L-au jefuit pe Dumnezeu de slava Sa şi au înşelat lumea prin contrafacerea Evangheliei. Ei au refuzat să se predea lui Dumnezeu pentru salvarea lumii şi au devenit agenţi ai lui Satana pentru distrugerea ei.
     Oamenii pe care Dumnezeu îi chemase să fie stâlpul şi temelia adevărului deveniseră reprezentanţii lui Satana. Ei făceau lucrarea pe care el dorea ca ei să o facă, ajungând să reprezinte greşit caracterul lui Dumnezeu şi să determine lumea să-L considere ca fiind un tiran. Chiar şi preoţii care slujeau în templu pierduseră din vedere însemnătatea serviciului pe care îl îndeplineau. Ei încetaseră să privească dincolo de simbol, la lucrul pe care acesta îl reprezenta. Când aduceau darurile de jertfă, se comportau ca nişte actori într-o piesă de teatru. Actele ceremoniale, pe care însuşi Dumnezeu le instituise, erau transformate în mijloace de a orbi mintea şi de a împietri inima. Dumnezeu nu mai putea face nimic pentru om prin mijloacele acestea. Întregul sistem trebuia să fie desfiinţat.

     Înşelăciunea păcatului ajunsese la culme. Toate mijloacele de a strica sufletele oamenilor fuseseră puse la lucru. Fiul lui Dumnezeu, cercetând lumea, a văzut suferinţă şi mizerie. Cu milă, El a văzut cum oamenii ajunseseră victime ale cruzimii lui Satana. El privea cu compătimire la aceia care erau corupţi, ucişi şi pierduţi. Ei îşi aleseseră un conducător care i-a pus în lanţuri la carul lui. Deznădăjduiţi şi înşelaţi, ei îşi continuau drumul într-o jalnică procesiune spre ruină veşnică - spre o moarte în care nu mai este speranţă de viaţă, spre o noapte în care nu mai apare dimineaţa. Agenţii satanici intraseră în oameni. Trupul fiinţelor omeneşti, făcut pentru a fi un locaş al lui Dumnezeu, devenise un locaş al demonilor. Simţurile, nervii, pasiunile, mădularele oamenilor erau influenţate de agenţi supranaturali, prin satisfacerea celor mai josnice plăceri. Pe chipurile oamenilor se imprima chiar pecetea demonilor. Feţele oamenilor reflectau expresia legiunilor celui rău, de care erau posedaţi. Aceasta era perspectiva pe care o vedea Mântuitorul lumii. Ce privelişte pentru Infinita Puritate!" Hristos Lumina Lumii, cap. Împlinirea vremii, par. 15-17.

Aceasta era starea de fapt a bisericii iudaice cu puţin timp înainte de naşterea lui Isus. Starea lumii de astăzi este aidoma aceleia din timpul iudeilor, despre care vorbim, iar fariseismul era religia de drept a poporului evreu, o religie pe care şi-au făurit-o singuri pe baza propriei interpretări pe care rabinii o dădeau Scripturilor Vechiului Testament în combinaţie cu tradiţia iudaică şi cu filozofia păgână. Laodiceanismul este starea de fapt a ultimei biserici istorice, a mediului adventist, în interiorul căruia trebuie să se facă auzit strigătul de la miezul nopţii, întocmai cum în interiorul bisericii iudaice apostaziate a trebuit să se facă auzit glasul celui ce strigă în pustie!!! După cum în acea stare a societăţii şi spirituală urma să-şi facă apariţia Hristos, prin prima Lui venire, prin întrupare, tot astfel în această stare de lucruri urmează să-şi facă apariţia Hristos a doua oară pe norii cerului!!

Metoda de lucru a lui Dumnezeu a fost extrem de surprinzătoare, chiar ieşită din comun, pentru rabinii învăţaţi şi pentru preoţi, ca şi pentru poporul care fusese învăţat să depindă de minţile "iluminate" ale acestora în cele religioase, pentru că ei n-au înţeles cum trebuie profeţiile care vorbeau despre glasul celui ce strigă în pustie şi despre întruparea lui Hristos!!! Prin urmare, felul de lucru al lui Dumnezeu, ieşit din comun, prin care a preluat conducerea lucrării în mâinile Sale în acel timp despre care vorbim, este ieşit din comun şi totodată contrar oricărei metode omenşti tocmai din cauza necunoaşterii metodei Sale, neschimbate de altminteri, din partea acelora care ar fi trebuit să-l cunoască pe Dumnezeu şi metodele Lui specificate în profeţiile Bibliei!!! Este ieşit din comun din cauza orbirii celor care se considerau păzitorii turmei lui Hristos!!! Era chiar straniu pentru că nu era în conformitate cu părerile lor, cu aşteptările şi nădejdile lor, pe care singuri şi le fabricaseră de-a lungul sutelor de ani!!!

Acei oameni învăţaţi considerau şi chiar credeau cu toată inima, în pofida tuturor păcatelor lor făţişe sau ascunse, că Dumnezeu le va face cunoscut pe Mesia, astfel încât ei să-l recunoască din prima. Numai că ei n-au fost în stare să-l recunoască pe Ioan Botezătorul mai întâi, cel care trebuia să-l facă cunoscut pe Mesia lui Israel!!! Modul de lucru al lui Dumnezeu i-a surprins chiar la capitolul cunoştinţă sau cunoaşterea profeţiilor biblice despre Mesia!! Dacă ar fi căutat să trăiască în neprihănire, atunci fiecare evreu ar fi fost evlavios şi ar fi cunoscut din start felul cum lucrează Dumnezeu. Însă fariseismul îi orbise cu totul, predându-i în mâna tiranică a lui Satana!!!

Aşadar, felul de lucru al lui Dumnezeu este straniu şi ieşit din comun din cauza orbirii fariseice sau laodiceene!! Cu toate acestea, adevărata rămăşiţă evlavioasă din interiorul bisericii iudaice, a cunoscut timpul cercetării ei, şi a cunoscut metoda de lucru a lui Dumnezeu, tocmai datorită trăirii cu evlavie a întregului adevăr descoperit şi cercetat continuu!! "Printre iudei, se aflau totuşi suflete statornice, urmaşi ai aceluiaşi neam sfânt prin care fusese păstrată cunoaşterea de Dumnezeu. Aceştia aşteptau încă nădejdea făgăduinţei făcute strămoşilor. Ei îşi întăreau credinţa, cercetând asigurarea dată prin Moise: >Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune< (Fapte 3,22). De asemenea, ei citeau cum Dumnezeu îl va unge pe Acela care avea >să aducă veşti bune celor nenorociţi<, >să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia< şi să vestească >un an de îndurare al Domnului< (Isaia 61,1.2). Ei citeau cum El >va aşeza dreptatea pe pământ<, cum >ostroavele vor nădăjdui în legea Lui<, cum >neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale< (Isaia 42,4; 60,3)." Hristos Lumina Lumii, cap. Împlinirea vremii, par. 10.

Deci, devine clar că, pentru credinciosul evlavios, metoda lui Dumnezeu de lucru nu este ceva surprinzător, deoarece el menţine legătura permanentă cu Sursa inspiraţiei şi cunoaşte timpul în care trăieşte, aşteptându-se la împlinirea profeţiilor, pe când pentru fariseul orb, la fel ca şi pentru laodiceanul încropit şi orb, felul cum lucrează Dumnezeu va fi ceva absolut ieşit din comun, pentru că nu s-a acomodat cu felul lui Dumnezeu de a fi, nu cunoaşte adevărul transformator din profeţiile biblice şi nici Evanghelia lui Hristos!!!

Atunci, cum va lucra Dumnezeu "într-un mod cu totul ieşit din comun şi într-o manieră contrară oricărei metode omeneşti" în această generaţie, surprinzând laodiceenii? Care a fost metoda folosită de El pentru poporul iudeu din timpul întrupării lui Isus? A fost glasul celui ce strigă în pustie, al aceluia care trebuia să trezească din somnolenţa lor toate fecioarele timpului respectiv, pregătind calea pentru lucrarea lui Mesia!!! La aceasta se adaugă şi lucrarea lui Mesia însuşi printre iudei!!! Nu numai că a fost glasul celui ce strigă în pustie, ci a fost şi glasul prin care s-a făcut auzit strigătul de la miezul nopţii!!! Cu alte cuvinte, trebuia să se împlinească frumoasa profeţie din Isaia 40,1-11, care vorbea despre Înainte-mergătorul lui Mesia, Ioan Botezătorul, o profeţie uşoară pe care toţi evreii, mai ales învăţaţii şi preoţii trebuiau să o cunoască!!! Profeţia vorbeşte într-o manieră clară despre acel glas, şi, mai mult, despre faptul că El, Mesia, "îşi va paşte turma ca un păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează". Isaia 40,11. Asta arăta clar că Dumnezeu va prelua conducerea lucrării în mâinile Sale, exact prin metoda prevăzută în această profeţie, prin lucrarea lui Ioan Botezătorul, a lui Isus Hristos şi mai apoi a ucenicilor!!!

După cum profeţia referitoare la acest glas în pustie trebuia să constituie metoda de lucru a lui Dumnezeu în timpul acela, tot astfel profeţia lui Maleahi va constitui metoda de lucru a lui Dumnezeu în lucrarea din urmă în mijlocul laodiceenilor!! "Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!" Maleahi 4,5.6.

Practic, ambele profeţii fac referire la una şi aceeaşi lucrare, aceea a lui Ioan Botezătorul, care a venit în duhul şi în puterea lui Ilie, numai că cel de-al doilea Ioan Botezătorul va fi un popor, poporul Ilie sau mişcarea îngerului al patrulea!!! Dar despre acest aspect voi vorbi mai detaliat în episodul următor.