Cei 144.000 - mişcarea îngerului al cincilea

Apocalipsa 14 şi 18 zugrăveşte într-un mod viu toată istoria lucrării lui Dumnezeu, până la încheierea ei, prin intermediul a şapte mişcări formate prin puterea extraordinară a Duhului Sfânt! În Apocalipsa 14 sunt descrise şase mişcări, iar în Apocalipsa 18 este descrisă mişcarea îngerului al patrulea, cea care va încheia lucrarea harului Evangheliei pe pământ. Doresc să accentuez faptul, şi trebuie să se reţină acest lucru, că cei care încheie această lucrare pe pământ, până la încheierea harului sau a milei divine, milă ce implică lucrarea de mijlocire a lui Hristos în sanctuarul ceresc, ceea ce presupune posibilitatea reală a transferului păcatelor mărturisite asupra sanctuarului de sus, sunt mişcarea îngerului al patrulea, din care vor rezulta mai apoi cei 144.000. Lucrurile vor deveni mai uşor de înţeles pe măsură ce înaintăm în acest adevăr sublim.

Apocalipsa 14 ne introduce mai întâi tabloul celor 144.000 care stăteau împreună cu Mielul pe muntele Sionului, versetele 1-5, arătând spre realitatea mântuirii celor credincioşi de dinaintea celei de a doua veniri a Mântuitorului, căci ei o fac posibilă prin lucrarea încredinţată lor, apoi sunt zugrăvite pe rând primele trei mişcări, simbolizate prin primii trei îngeri, după care urmează îngerul al patrulea, a cărui misiune este descrisă în Apocalipsa 18. În componenţa lui vor intra, la început, leviţii şi ambele categorii de fecioare, înţelepte şi nechibzuite. Însă, o dată cu fiecare test, ce devine tot mai sever, până la decretul morţii, din această mişcare vor mai rămâne doar leviţii şi fecioarele înţelepte, care ulterior vor forma cei 144.000. Aceştia sunt mişcarea îngerului al cincilea, potrivit Apocalipsei 14,14-16. Apoi urmează pe rând mişcarea îngerului al şaselea, Apocalipsa 14,17.19.20, şi ultima mişcare, cea a îngerului al şaptelea, conform Apocalipsei 14,18.

În acest timp în care trăim este de cea mai mare importanţă înţelegerea capitolului al paisprezecelea din Apocalipsa. El este de mare actualitate întrucât aici ne sunt înfăţişate toate acele mişcări prin care Dumnezeu va izbuti în cele din urmă să încheie lucrarea Sa pe pământ. "Capitolul al paisprezecelea din Apocalipsa este un capitol de cel mai adânc interes. Acest capitol va fi înţeles curând în toată semnificaţia lui, iar soliile date lui Ioan descoperitorul vor fi repetate într-un limbaj distinct." The SDA Bible Commnetary, vol. 7, pag. 978. Această declaraţie a fost făcută în toamna anului 1904, numai că, deşi se specifica în mod clar că Apocalipsa 14 va fi înţeleasă în curând, totuşi acest "în curând" s-a transformat în zeci şi zeci de ani de neînţelegere a acestei declaraţii şi totodată a profeţiei cuprinse în Apocalipsa 14!! De ce? Pentru că toată atenţia cercetătorilor Bibliei s-a îndreptat doar către primele trei mişcări îngereşti!!

Ce-i drept, dacă este să fim oneşti, necredinţa este cea care a oprit înţelegerea mesajului lui Dumnezeu din întregul capitol al paisprezecelea din Apocalipsa. Dacă biserica primeşte adevărul şi trăieşte potrivit întregii lumini primite, atunci vin şi ulterioarele descoperiri ale adevărului, care fundamentează totdeauna pe cele trăite! Orice lumină a adevărului dăruită de Dumnezeu, dacă nu este trăită, atunci ea va deveni întuneric, căci se stinge prin retragerea prezenţei Duhului Sfânt, biserica rămânând doar cu o teorie pe care totdeauna o va numi adevărul Evangheliei!!! Respingerea luminii privitoare la adevărul neprihănirii prin credinţă, oferită mişcării îngerului al treilea în 1888, a condus biserica în imposibilitatea de a cunoaşte mesajul lui Dumnezeu conţinut în această profeţie minunată a Apocalipsei 14, şi nu numai! Aceasta, biserica prin literatura sa, a scos în evidenţă doar primele trei mişcări, în încercarea de a arăta, chiar de a dovedi, că mişcarea îngerului al treilea este o mişcare profetică, fiind singura care va încheia lucrarea, omiţând, din cauza neînţelegerii, restul mesajului lui Dumnezeu privitor la celelalte mişcări care se vor forma, preluând ştafeta predecesoarelor, până la încheierea lucrării lui Dumnezeu.

Aşadar, înainte de a ajunge la cei 144.000, să punctăm pe scurt cele privitoare la formarea primelor patru mişcări îngereşti. De fapt, am şi relatat mai pe larg modul cum aveau să se formeze aceste trei mişcări, în episodul referitor la Marea Mişcare a îngerului al treilea şi cel cu privire la lumina care luminează prin întuneric. Primul înger apare pe scena istoriei prin lucrarea lui William Miller, în jurul căruia se formează mişcarea primului înger. El îşi face auzit glasul în 1831, iar vestirea sa se întinde, ca lucrare, până în primăvara anului 1844. Este adevărat că în profeţia discutată el nu este numit primul înger, ci "un alt înger". Dar, este primul dintre îngerii prezentaţi în Apocalipsa 14, datorită faptului că cel care îi urmează este numit al doilea. El este totuşi numit "un alt înger" deoarece este cu adevărat un alt înger în relaţie cu ceilalţi îngeri care apar până la acest capitol. "Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: >Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!<" Apocalipsa 14,6.7.

Al doilea înger începe să-şi facă simţită prezenţa încă din vara anului 1843, prin glasul lui Charles Fitch, însă devine plin de putere în vara anului următor, 1844, deoarece în acest interval de timp bisericile protestante din Statele Unite resping cu totul solia primului înger. "Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: >A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!<" Apocalipsa 14,8. "A doua solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în vara anului 1844, cu această ocazie a avut loc o aplicaţie mai directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar respinsă în general şi unde decăderea în biserici fusese mai rapidă." Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, paragraful al patrulea de la sfârşit.

Este momentul când se formează o mare mişcare ce cuprinde aproximativ cincizeci de mii de suflete, în urma lucrării primilor doi îngeri. De observat că protagoniştii introducerii mesajului divin, reprezentat prin primii doi îngeri, la timpul potrivit, au fost două persoane diferite, Miller şi Fitch, acest model păstrându-se pentru toate celelalte mişcări care le succed primilor doi îngeri. Apoi urmează să se facă auzit glasul îngerului al treilea, în urma căruia se formează mişcarea îngerului al treilea sau mişcarea adventistă. Acest înger îşi începe lucrarea sa după marea dezamăgire suferită de cei care îl aşteptau pe Isus în toamna anului 1844, mai precis pe data de 22 octombrie 1844. Ceea ce i-a menţinut ca un grup compact pe membrii primelor două mişcări, adică pe cei cincizeci de mii de credincioşi sinceri, a fost glasul strigătului de la miezul nopţii, ce a dat tărie soliei îngerului al doilea. Aşa după cum ştim, acest glas a fost auzit în vara anului 1844 prin Samuel Snow, care susţinea cu dovezi biblice temeinice că Isus urmează să vină, de fapt, în toamna lui 1844.

Dar, pentru că Isus nu şi-a făcut apariţia, fiindcă El urma să intre în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, nu să vină pe pământ, a intervenit cea mai mare dezamăgire în rândurile credincioşilor, de la moartea Mântuitorului. Din cei aproximativ cincizeci de mii de oameni, ca urmare a dezamăgirii, au rămas câteva zeci, de fapt sub o sută de credincioşi nobili!!! Aceştia aveau să constituie pentru început nucleul mişcării îngerului al treilea. Vocile celor care au introdus solia despre sanctuar, ce deschidea drumul spre noi revelaţii ale adevărului, mai cu seamă cel referitor la curăţirea inimii de păcat şi umplerea ei cu neprihănirea vie a lui Hristos, aceasta subliniind de altfel prima fază a soliei îngerului al treilea, au fost cele ale lui Hiram Edson şi O.R.L. Crosier.

Solia îngerului al treilea nu s-a făcut auzită până acum niciodată în felul descris în Scripturi deoarece, mai întâi, chipul fiarei trebuie distrus în inima celui ce doreşte neprihănirea lui Hristos mai mult decât orice!!! Păcatul stăpânitor din oameni, pe care Pavel îl numeşte vrăjmăşie, Romani 8,7, este acela care va conduce biserica şi statul să-şi impună punctul de vedere în domeniul conştiinţei, făurindu-se astfel chipul fiarei, adică o imagine a papalităţii de odinioară care forţa pe oameni să se închine lui Dumnezeu doar în modul prevăzut de papalitate! Prin urmare, orice încercare de impunere a propriului punct de vedere, a religiei personale sau a bisericii, pe orice cale, orice străduinţă de a dovedi că adevărul este numai aşa cum îl gândeşte persoana respectivă sau biserica lui, apelând la orice mijloc de constrângere, subtil sau pe faţă, orice înşelăciune practicată, au de a face cu metodele de impunere ale chipului fiarei!!!

Orice om care nu este eliberat şi izbăvit de această vrăjmăşie, va fi un om care deja este pregătit să accepte la timpul potrivit pretenţiile chipului fiarei şi să le impună asupra altora, inclusiv celor dragi. Orice om stăpânit de această vrăjmăşie nu este liber în Hristos şi, deci, nu este liber de metodele, spiritul şi caracterul chipului fiarei!! Este un lucru ce trebuie luat în seamă la modul cel mai serios posibil. Biruitorii fiarei şi ai chipului ei intră în luptă liberi de aşa ceva, căci menirea primei faze a soliei îngerului al treilea tocmai aceasta este, să ne scape de spiritul, metodele şi caracterul celor ce vor impune pretenţiile chipului fiarei şi să ne familiarizeze încă de astăzi, în acest timp liniştit şi prielnic, cu spiritul, metodele şi caracterul lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt.

Încă o dată, prima fază a soliei îngerului al treilea cuprinde în sine lucrarea de curăţire de păcat a inimilor tuturor credincioşilor lui Dumnezeu, care acceptă să săvârşească lucrarea lui Ioan Botezătorul, inimi în care păcatul vrăjmaş nu are ce căuta. Vă rog să studiaţi cu multă rugăciune profeţia lui Maleahi referitoare la curăţirea fiilor lui Levi şi o să vedeţi cât de profundă trebuie să fie această lucrare de curăţire a inimilor adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu. Nimei nu poate intra pe terenul luptei cu fiara şi cu icoana ei dacă mai întâi nu este liber în Hristos, şi un adevărat biruitor asupra păcatului şi asupra spiritului Babilonului cel mare, prin credinţa lui Isus!!!

Păcatul trebuie întrerupt de la izvorul lui, inima omenească, căci numai în felul acesta Dumnezeu ne poate da inimi noi, adică o nouă natură spirituală, chiar natura divină a lui Hristos! Întrucât solia îngerului al treilea are în centrul ei sanctuarul, iar acesta trebuie curăţit, potrivit profeţiei din Daniel 8,14, atunci singura posibilitate ca el să fie curăţit de păcatele mărturisite ale oamenilor este ca, mai întâi, inimile lor să fie curăţite. Numai astfel are sens curăţirea sanctuarului ceresc.

     "Serviciul în sanctuarul pământesc arată, de asemenea, că, pentru ca sanctuarul să fie curăţit şi sensul Evangheliei realizat în el, trebuia ca, mai întâi, aceasta să se realizeze în oamenii care luau parte la el. Adică, în sanctuar chiar, fărădelegea nu putea înceta şi nu putea să aibă loc ispăşirea păcatelor, nici aducerea neprihănirii veşnice, înainte ca toate acestea să se întâmple cu fiecare individ care lua parte la serviciul din sanctuar. Sanctuarul în sine nu putea fi curăţit până când fiecare închinător nu fusese curăţit. Însuşi sanctuarul nu putea fi curăţit atâta vreme cât, prin mărturisirea poporului şi mijlocirea preoţilor, se revărsa asupra lui un râu de fărădelegi, nelegiuiri şi păcate. Curăţirea propriu-zisă a sanctuarului însemna îndepărtarea din el a tuturor nelegiuirilor care, prin serviciul preoţilor, le aduseseră acolo în timpul anului. Iar acest râu de fărădelegi trebuia oprit de la izvoarele lui - inimile şi vieţile închinătorilor - înainte ca sanctuarul propriu-zis să poată fi curăţit.
     Prin urmare, prima operaţie în curăţirea sanctuarului era chiar curăţirea oamenilor - operaţie preliminară şi esenţială acestei lucrări de încetare a fărădelegilor, de ispăşire a păcatelor, de aducere a neprihănirii veşnice în inima şi viaţa fiecărui iudeu, în persoană. Când râul fărădelegii abătut asupra sanctuarului era oprit astfel de la izvoare, atunci şi numai atunci putea şi sanctuarul propriu-zis să fie curăţit de păcatele şi fărădelegile care, prin mijlocirea preoţilor, trecuseră de la popor asupra lui.
     ... Prin aceasta, deci, ni se arată clar că lucrarea Marelui nostru Preot, de curăţire a adevăratului sanctuar, trebuie să fie precedată de curăţirea fiecăruia dintre credincioşi, operaţie care face parte din slujba adevăratului Mare Preot, în adevăratul sanctuar. Este clar că fărădelegea trebuie să înceteze şi să aibă loc ispăşirea păcatelor şi să fie adusă neprihănirea veşnică în experienţa vieţii fiecărui credincios mai întâi, pentru ca apoi să se realizeze curăţirea adevăratului sanctuar.
     Şi chiar acesta este obiectivul adevăratei preoţii din adevăratul sanctuar." Calea consacrată pentru desăvârşirea creştină, cap. Curăţirea sanctuarului, par. 12-15.

După ce are loc acest proces al curăţirii în inimile tuturor credincioşilor lui Dumnezeu, fiind astfel gata pentru lansarea soliei îngerului al treilea, începe astfel faza a doua a soliei acestui înger, solie ce trebuie adresată lumii. "Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: >Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!<" Apocalipsa 14,9-11.

     "Când slujirea lui Isus din sfânta a luat sfârşit, şi El a trecut în sfânta sfintelor şi a stat înaintea chivotului care conţine legea lui Dumnezeu, El a trimis un alt înger puternic cu o a treia solie pentru lume." Scrieri timpurii, cap. Solia celui de al treilea înger, par. 1.

Demn de observat este că această solie a acestui înger puternic trebuie adresată lumii. Numai că, din pricina împietririi inimii celor ce compuneau mişcarea îngerului al treilea, prin faptul că se încredeau mai mult în ei înşişi decât în lucrarea Duhului Sfânt, au intrat în faza laodiceană prin pierderea Duhului Sfânt în 1855. Astfel că, această solie ajunge să fie adresată bisericii aflate în starea laodiceană, o stare lipsită de credinţa lui Isus, de neprihănirea veşnică şi de prezenţa Duhului Sânt. În loc să meargă din slavă în slavă şi să încheie lucrarea puţin după anul 1844, biserica a pierdut tot elanul, dragostea dintâi şi, o dată cu acestea, chiar Evanghelia!!

Acest fapt a condus la introducerea unui nou înger în tabloul evenimentelor finale. Numai că el nu se găseşte în Apocalipsa 14, ci în Apocalipsa 18,1-5. El are ca menire principală, dacă poate, să readucă mişcarea îngerului al treilea la starea şi spiritul filadelfian, cu condiţia primirii neprihănirii lui Hristos prin mesagerii trimişi de El. Acesta este adevăratul motiv al amânării venirii lui Isus până în vremea de acum. Acest înger a apărut prima oară în 1888 şi şi-a făcut auzit glasul prin promotorii celei mai frumoase solii cu privire la neprihănirea lui Hristos şi a faptului că se poate trăi biruitor în Hristos asupra oricărui păcat mărturisit! Cele două voci care au subliniat aceste adevăruri sublime au fost Ellet Waggoner şi Alonzo Jones.

Acest înger este al patrulea în ordinea evenimentelor care se derulează. Este adevărat că, în Biblie, despre el nu se spune că este al patrulea, însă este un simplu fapt să înţelegem că este al patrulea, în baza mărturiei lui Isus. El este "îngerul a cărui slavă va umple întregul pământ" (The SDA Bible Commentary, vol. 7, pag. 984); este "un alt înger puternic însărcinat să coboare pe pământ, să-şi unească glasul cu cel de al treilea înger şi să dea forţă soliei sale" (Scrieri timpurii, cap. Marea strigare, par. 1); este "marea strigare a celui de-al treilea înger" (Mărturii, vol. 1, cap. Tinerii păzitori ai Sabatului, subcap. Cernerea, par. 9).

Din moment ce se uneşte cu îngerul al treilea, acest înger din Apocalipsa 18 nu poate fi decât al patrulea în ordinea derulării evenimentelor finale. Mai mult, el este chiar marea strigare a celui de al treilea înger. Înseamnă că acest înger este o altă mişcare ce iese la iveală în timpul lansării avertizării mondiale. Prin faptul că solia neprihănirii veşnice a lui Hristos a fost respinsă de două ori de biserica laodiceană, atunci mediul în care aceasta va rămâne este cel al apostaziei, subliniat de orbire şi goliciune. Asta înseamnă că solia îngerului al patrulea nu se va ocupa, nu mai are în vedere nici o organizaţie religioasă din mediul adventist, ci mai cu seamă îşi concentrează tot interesul în jurul acelor suflete sincere care vor să trăiască biruitori asupra păcatului şi care ştiu cum să preţuiască această solie pentru ei înşişi şi viaţa lor, asemenea lui Ioan Botezătorul!

Dumnezeu pur şi simplu a adoptat metoda Ioan Botezătorul, care nu a dat greş. Starea bisericii iudaice de atunci era apostazia, cea a lumii era imperiul tuturor fărădelegilor, iar în acel timp se născuse şi fusese pregătit Ioan Botezătorul. Tot astfel şi astăzi, starea bisericii este apostazia, căci laodiceanismul înseamnă de fapt apostazie camuflată doar de adevărul soliei îngerului al treilea lipsit în totalitate de Duhul Sfânt şi puterea lui transformatoare. Este exact acelaşi lucru cu fariseismul iudaic, când cărturarilor şi preoţilor li se părea că au adevărul, deoarece erau beneficiarii sanctuarului şi ai sulurilor profetice, când de fapt, nu aveau nimic, erau asemenea smochinului neroditor, dar fălos!!! De asemenea, starea lumii este cea descrisă de apostolul Pavel în 2Timotei 3,1-5, o stare în care practica tuturor fărădelegilor a devenit o virtute! (În curând icoana fiarei împreună cu papalitatea vor deveni un imperiu, asemenea Romei antice!) În acest cadrul al bisericii apostaziate poporul Ilie trebuie deja să existe, aşa cum exista şi Ioan Botezătorul.

Astăzi, Duhul Sfânt pregăteşte inimile credincioşilor Lui în vederea ultimei lucrări mondiale. Cei ce iubesc şi trăiesc solia neprihănirii prin credinţă trăiesc şi, în speţă, provin din mediul adventist, aşa cum Ioan Botezătorul provenea din mediul iudaic, căci acolo se afla comoara adevărului îngropată de tăvălugul fariseismului, datinilor şi, deci, a apostaziei iudaice! Apoi, la timpul când se formează icoana fiarei, se va face auzită solia îngerului al doilea şi al treilea prin puterea îngerului al patrulea. Pecetea îngerului al patrulea este Duhul Sfânt sau manifestarea lui prin copiii Săi adevăraţi, formaţi deja prin solia îngerului al treilea - neprihănirea vie şi Sabatul lui Dumnezeu.

     "Apocalipsa capitolul 18 arată spre vremea când, ca urmare a respingerii întreitei avertizări din Apocalipsa 14,6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, dar poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de legătura cu el. Această solie este ultima care va mai fi dată lumii şi ea îşi va îndeplini lucrarea. Când aceia care >n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire< (2Tesaloniceni 2,12), vor fi lăsaţi să primească o lucrare de rătăcire şi să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra acelora ale căror inimi sunt deschise să-l primească şi toţi copiii lui Dumnezeu care există în Babilon vor răspunde chemării: >Ieşiţi din el, poporul Meu<." (Apocalipsa 18,4). Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, ultimul paragraf.

Aşadar, mişcarea îngerului al patrulea prinde chip în cele din urmă prin curăţirea inimilor credincioşilor aşteptători, prin primirea neprihănirii lui Hristos şi a unei bogate măsuri a Duhului Sfânt, care va tot creşte, până ce devine cea mai mare revărsare din istoria omenirii a Duhului lui Dumnezeu! Când îşi începe lucrarea, această mişcare va creşte la început prin adăugarea tuturor fecioarelor înţelepte şi nechibzuite. Este un fapt normal să se petreacă astfel, întrucât vedem acest tablou şi printre ucenicii lui Ioan Botezătorul şi printre cei ai lui Isus. Întotdeauna există câte unul sau mulţi Iuda care vor trăda cauza lui Dumnezeu! Şi fecioarele nechibzuite vor participa cu tot entuziasmul la vestirea neprihănirii lui Hristos, cu toate că nu o au, asemenea lui Iuda care a fost trimis în lucrare de Isus sub puterea Duhului Sfânt!!!

Nu vestirea în sine sau minunile atestă că cineva este copilul adevărat al lui Isus, ci doar neprihănirea trăită prin puterea Duhului Sfânt şi a credinţei lui Isus!!! Când vin încercările, toate fecioarele nechibzuite pleacă şi devin cei mai mari împotrivitori ai micii grupe de oameni, adevărata biserică a lui Hristos, împrăştiaţi pe faţa întregului pământ, dar uniţi într-un singur Duh! Astfel rezultă, după ce decretul morţii este emis, biserica celor 144.000, sau mişcarea îngerului al cincilea, a cărei lucrare specială, fără să aibă ecou în timpul de har, în sensul că încă nu a fost discernută de cei răi, începe după încheierea acestui timp!!! Dar, mai există şi o altă lucrare de făcut după încheierea timpului de har, din moment ce nu mai este har? Cuvântul lui Dumnezeu aşa spune, iar el nu poate să mintă. "Şi un alt înger a ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: >Pune secera Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt<."  Apocalipsa 14,15. Iar Cel ce şedea pe nor face întocmai ce este rugat să facă: "Atunci Cel ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat." Apocalipsa 14,16.

Dar despre lucrarea specială a celor 144.000 când nu mai este har, şi despre caracterul lor, vom discuta în ceea ce va urma mai departe.