"Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis!"

Este un fapt deja stabilit că cele două table de piatră pe care au fost scrise cele zece porunci vor fi arătate întregii lumi, condamnate la moarte veşnică, în ziua cea mare a judecăţii, adică la sfârşitul mileniului. Cu toate acestea, se poate ajunge repede la confuzie când se are în vedere declaraţia de mai jos, în care se specifică lămurit că cele două table ale legii vor fi arătate celor nelegiuiţi când are loc plaga a şaptea, cu puţin timp înainte de apariţia lui Isus Hristos pe norii cerului:

     "Când aceste cuvinte de o încredere sfântă se înalţă către Dumnezeu, norii se dau la o parte şi se vede cerul înstelat, nespus de glorios, în contrast cu firmamentul întunecat şi ameninţător de partea cealaltă. Slava cetăţii cereşti străbate prin porţile deschise. Apoi apare pe cer o mână care ţine cele două table de piatră închise ca o carte. Profetul spune: >Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă< (Psalm 50,6). Această Lege sfântă, neprihănirea lui Dumnezeu care a fost proclamată pe Sinai în mijlocul tunetelor şi al focului ca o călăuză a vieţii, este acum descoperită oamenilor ca regulă de judecată. Mâna deschide tablele şi se văd preceptele Decalogului, parcă scrise cu o pană de foc. Cuvintele sunt atât de clare, încât toţi le pot citi. Memoria este trezită, întunericul superstiţiei şi al rătăcirii este alungat de orice minte şi Cele Zece Cuvinte ale lui Dumnezeu, scurte, cuprinzătoare şi autoritare, sunt aduse la cunoştinţa tuturor locuitorilor pământului." Tragedia veacurilor, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat, par. 12.

Într-adevăr, această declaraţie poate arunca în confuzie mintea credinciosului nedeprinsă cu o înţelegere lămurită a adevărurilor Evangheliei veşnice, prin Duhul Sfânt, în urma unei cercetări serioase a Cuvântului lui Dumnezeu. În primul rând, avem două momente diferite când tablele de piatră sunt prezentate: unul, priveşte timpul de dinaintea apariţiei literale a lui Isus pe norii cerului, aşa cum este zugrăvit în declaraţia de mai sus; iar celălalt, are în vedere ziua cea mare a judecăţii sau timpul când toată lumea nelegiuită, la sfârşitul mileniului, după ce va fi înviat, stă înaintea tronului alb al lui Hristos pentru a-şi primi răsplata - moartea veşnică!

Apoi, trebuie văzut că în ambele momente de timp sunt prezentate tablele de piatră. Acum, întrebarea firească este aceasta: Sunt unele şi aceleaşi table de piatră sau nu? Pesemne pentru unii această întrebare pare foarte curioasă, de vreme ce ştim că Dumnezeu a scris cele zece porunci doar pe două table de piatră. Este adevărat, pe de altă parte, că El a scris de două ori cele zece porunci pe două rânduri a câte două table de piatră, dar, aşa cum ştim, primul set al celor două table de piatră a fost spart de Moise cu prilejul idolatriei de la muntele Sinai. Aşa că aceste table nu pot fi luate în calcul fiindcă pur şi simplu au fost zdrobite. Cele care au fost puse în chivot până la urmă şi ascunse o dată cu chivotul într-o peşteră pe care nici un om nu le va descoperi vreodată, sunt cel de-al doilea set primit de Moise când a fost chemat pe munte a doua oară.

     "Domnul a zis lui Moise: >Taie două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat...< Moise a tăiat două table de piatră ca şi cele dintâi; s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; şi a luat în mână cele două table de piatră...Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele Zece Porunci.Moise s-a coborât de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul." Exod 34,1.4.28.29.

Înainte de a răspunde concret la întrebarea de mai sus, ar fi bine să luăm seama la alte deosebiri importante. Tablele de piatră care vor fi prezentate la sfârşitul mileniului, au ca scop să fie arătate lumii întregi, pe când tablele de piatră din mâna care apare pe cer sunt înfăţişate doar celor ce mai supravieţuiesc în urma celor şapte plăgi, adică înaintea acelora care vor striga în cele din urmă stâncilor să-i ascundă de faţa Celui ce vine pe norii cerului! "Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: >Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?<" Apocalipsa 6,15-17.

Ideea este că aceştia, puţini la număr, nu pot constitui lumea întreagă, adică toţi oamenii nelegiuiţi care au trăit pe pământ, de la Cain şi până la ultimii dintre ei care alcătuiesc chiar grupul celor despre care vorbeşte Apocalipsa 6, citată mai sus!!. "El va prezenta acele table de piatră ca să fie mărturie pentru lumea întreagă împotriva nesocotirii poruncilor Lui şi împotriva închinării la un sabat fals". The SDA Bible Commentary, vol. 1, pag. 1109. O altă deosebire vădită este aceea că tablele de piatră descoperite la sfârşitul mileniului sunt prezentate în ziua cea mare a judecăţii ca standard al neprihănirii, acelaşi standard pe care sfinţii răscumpăraţi l-au întrunit la judecata lor, care se desfăşoară de la 1844 încoace, până la sigilarea celor 144.000! Pe când tablele de piatră prezentate celor ce voiesc să se ascundă de faţa Aceluia care este gata să-şi facă apariţia pe norii cerului, adică înaintea acelor nelegiuiţi care trăiesc până la a doua venire a lui Hristos, sunt descoperite ca "regulă de judecată"!

     "Când va avea loc judecata şi se vor deschide cărţile şi când fiecare om va fi judecat după lucrurile scrise în cărţi, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi înfăţişate înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii." Solii alese, vol. 1, cap. Vrăjmăşia lui Satana împotriva legii, ultimul paragraf.

     "Această Lege sfântă, neprihănirea lui Dumnezeu care a fost proclamată pe Sinai în mijlocul tunetelor şi al focului ca o călăuză a vieţii, este acum descoperită oamenilor ca regulă de judecată. Mâna deschide tablele şi se văd preceptele Decalogului, parcă scrise cu o pană de foc." Tragedia veacurilor, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat, par. 12.

Trebuie să ştim că atunci când legea lui Dumnezeu este descoperită ca standard al neprihănirii, acest lucru totdeauna se face numai în contextul desfăşurării judecăţii, niciodată în lipsa ei!!! Iar atunci când legea lui Dumnezeu este prezentată oamenilor, puţini sau mulţi, ca fiind regula de judecată, acest lucru are loc totdeauna în lipsa desfăşurării de facto a judecăţii. Scopul este acela de a indica spre o judecată viitoare care îi are în vedere doar pe aceia cărora le este prezentată ca o astfel de regulă!!! Observaţi, vă rog, că în timp ce tablele legii, la sfârşitul mileniului, sunt înfăţişate lumii întregi pe fondul zilei celei mari a judecăţii, celelalte table ale legii, dinaintea celei de a doua veniri, sunt prezentate puţinilor nelegiuiţi care apucă să vadă venirea literală a lui Isus, doar pe fondul cataclismului plăgii a şaptea, care într-un fel este o judecată, dar nu este cea în care sunt cercetate rapoartele vieţii tuturor nelegiuiţilor, cercetare care are loc doar în cadrul mileniului, în lipsa acestora!!! Adică nu este judecata pentru care va fi necesară prezentarea tablelor de piatră din chivotul ascuns, descoperite la sfârşirul mileniului!!

O altă deosebire foarte importantă este legată de modul în care sunt descoperite tablele de piatră. În vreme ce, la sfârşitul mileniului, cele două table de piatră sunt văzute în mâinile lui Isus cel încoronat chiar de către Moise-Gabriel, celelalte table de piatră, prezentate chiar înainte de venirea lui Isus, sunt văzute ca fiind ţinute doar de o mână, fără să se vadă persoana celui care le ţine, ceea ce înseamnă că aici avem de-a face cu o reprezentare a unei realităţi cereşti!!! Înţelegerea acestei deosebiri este aceasta: tabloul prezentat la sfârşitul mileniului este unul viu, real, văzut şi perceput de către toţi ochii tuturor celor răi înviaţi, pe când tabloul prezentat prin acea mână este menit să descrie doar o realitate tuturor celor ce îşi aşteaptă sfârşitul, legată de importanţa legii lui Dumnezeu pe care au călcat-o în picioare, şi mai ales a Sabatului poruncii a patra, căci chiar acesta este scopul principal al înfăţişării printr-o mână a celor două table de piatră, lege care le-a fost prezentată în timpul de har dar şi după aceea, o realitate care are drept scop să le trezească memoria pentru a risipi întunericul superstiţiei şi al rătăcirii!!! Aşadar, menirea acelei mâini prezentate este aceea de a trezi mintea lipsită de prezenţa Duhului Sfânt a acelora care şi-au bătut joc de legea lui Dumnezeu, anulând-o prin edictul duminical susţinut de icoana fiarei! (Puteţi face legătura cu mâna care a apărut în timpul ospăţului dat de Belşaţar, în Babilon, când a profanat vasele de la templu!) Abia acum îşi dau seama că va fi regula de judecată pentru toate cazurile lor, la judecata din timpul mileniului, şi că trebuie să răspundă pentru toate faptele lor. Trebuie să reţinem, deci, că aceste table ale legii le sunt arătate doar pentru a le trezi mintea în legătură cu importanţa principiilor legii lui Dumnezeu, şi-atât.

Acum, a sosit timpul să răspundem la întrebarea mai sus pusă: "Sunt unele şi aceleaşi table de piatră sau nu?" Dacă ar fi unele şi aceleaşi table de piatră, ar însemna că Duhul lui Dumnezeu nu este consecvent, fiindcă nu ne poate spune că ele vor fi descoperite abia la sfârşitul mileniului, dar totodată sunt arătate puţin timp şi celor ce vor muri chiar la vremea celei de a doua veniri a lui Isus!! Fie una, fie alta, dar în nici un caz amândouă odată. Adevărul este unul singur, şi anume tablele de piatră descoperite sau prezentate în ziua cea mare a judecăţii sunt aceleaşi table de piatră pe care Moise le-a pus în chivotul care urma să fie ascuns în vremea lui Ieremia de babilonieni, ca să nu fie capturat. Iar tablele de piatră ţinute doar de acea mână, care culminează cu venirea lui Isus a doua oară pe norii cerului, indică spre marele original ceresc!!!

Tablele de piatră înmânate lui Moise pe muntele Sinai nu sunt decât copia marelui original ceresc. Iată cum este atestat acest adevăr indubitabil tocmai în Sfintele Scripturi: "Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare". Apocalipsa 11,19. Aceasta este o profeţie care-şi va găsi împlinirea exact în timpul de dinaintea venirii lui Hristos, a doua oară, în timpul plăgii a şaptea. Profeţia este foarte clară întrucât chiar ea ne spune când are loc acest eveniment al deschiderii templului din cer unde se vede chivotul în care se află tablele originale. Ea se împlineşte atunci când au loc "fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare"! Se ştie că plaga a şaptea are de-a face cu un mare cutremur de pământ şi cu o grindină mare. "Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: >S-a isprăvit!< Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare... O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare." Apocalipsa 16,17.18.21.

În momentul când glasul lui Isus anunţă cuvintele solemne: "S-a isprăvit!", templul din cer se deschide şi se vede chivotul legământului. Apoi, apare mâna care ţine marele original al legii divine, reprezentat prin cele două table de piatră pe care ochii celor răi le văd, trezindu-i la realitate.

     "În mijlocul cerurilor dezlănţuite este un spaţiu luminat de o slavă de nedescris, de unde se aude glasul lui Dumnezeu ca sunetul multor ape, zicând: >S-a isprăvit< (Apocalipsa 16,17).
     Glasul acela zguduie cerul şi pământul. Urmează un cutremur puternic, >un cutremur atât de puternic şi mare cum n-a fost de când sunt oamenii pe pământ< (Apocalipsa 16,17.18)...
     Slava cetăţii cereşti străbate prin porţile deschise. Apoi apare pe cer o mână care ţine cele două table de piatră închise ca o carte." Tragedia veacurilor, cap. Poporul lui Dumnezeu salvat, par. 5, 6, 12.

Este foarte interesant cum reprezintă sau ilustrează Dumnezeu realitatea cerească! Trebuie să pornim de la gândul că este imposibil de descris realitatea cerească, aşa cum este ea, în limbajul omenesc limitat, slab şi păcătos!! Dar, cu toate acestea, pentru a ne ajuta să înţelegem ce se petrece în cer, în favoarea omului păcătos, Dumnezeu a ales să reprezinte, să înfăţişeze realitatea lucrării lui Isus printr-un templu, nişte încăperi, un chivot, un sfeşnic şi chiar două table de piatră, ce trebuie să arate către realitatea indiscutabilă a legii divine! Limbajul Bibliei este unul omenesc, prin urmare ceea ce ne interesează este totdeauna mesajul divin care este îmbrăcat prin nişte cuvinte pur omeneşti, singurul prin care Dumnezeu putea încerca să ne descrie oarecum realitatea cerească. El nu face altceva decât să o transpună cumva în limba noastră, într-un fel în care mintea umană să fie capabilă să priceapă corect mesajul divin! Însă, realitatea cerească este cu mult mai mult decât o descriu cuvintele omeneşti, ea practic nu poate fi cuprinsă pe de-a-ntregul în limbajul nostru.

Ce vrea să însemne că tablele de piatră văzute în mâna cerească sunt marele original ceresc? Există cu adevărat un chivot, adică o ladă de lemn în cer peste care se află scaunul de domnie al lui Dumnezeu, iar în acel chivot se află două table de piatră? E posibil aşa ceva? Sau Inspiraţia divină foloseşte doar un limbaj cu care omul trebuie să fie familiarizat, potrivit Vechiului Testament, pentru a-i transmite ceva legat de realitatea cerească?

Iată ce ne spune Duhul Sfânt cu privire la marele original ceresc al legii lui Dumnezeu: "Vă atrag atenţia să nu puneţi influenţa voastră împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Legea aceasta este exact aşa cum a scris-o Iahweh în templul din cer. Poate că omul o calcă aici jos, însă originalul este păstrat în chivotul din ceruri, iar pe capacul acestui chivot, exact deasupra legii, este scaunul harului. Isus stă tocmai acolo înaintea acestui chivot pentru a mijloci pentru om". Manuscript 6a, 1886.

Cuvintele din declaraţia de mai sus au menirea să ne transmită ceva despre realitatea cerească legată de legea lui Dumnezeu şi de lucrarea lui Isus. Mulţi, însă, înţeleg acest cuvinte strict literal, înţelegere care aduce cu sine foarte multă confuzie. De fapt, limbajul păstrează forma de exprimare biblică a profeţilor inspiraţi. Bunăoară, Ioan vizionarul este luat în viziune şi i se arată realitatea cerească dar prin prisma tabloului caracteristic templului din Vechiul Testament. El nu face nimic altceva apoi decât să descrie exact ceea ce a văzut şi nimic mai mult. Mulţi credincioşi, însă, iau cuvintele următoare în mod literal, ajungându-se astfel la mari neajunsuri şi chiar la lepădarea adevărului: "Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său în Templul Său". Apocalipsa 11,19.

Nu vreau să discutăm acum despre templul din cer, căci am rezervate alte episoade legate de acest subiect. Mulţi se întreabă dacă există sau nu în realitate o structură fizică, un templu în cer, asemănător celui de pe vremea lui Solomon. Răspunsul la această întrebare legitimă va veni la timpul potrivit. Ceea ce trebuie să observăm este că între limbajul folosit de Ioan şi cel folosit de Ellen White, în ce priveşte mesajul, nu există nici un fel de deosebire. Aşa că amândoi se referă la una şi aceeaşi realitate divină legată de legea lui Dumnezeu. Amândurora li s-a arătat în viziune un templu ceresc înăuntrul căruia se află două încăperi, iar în ultima, numită şi sfânta sfintelor sau locul preasfânt, un chivot în interiorul căruia se află două table de piatră.

Ceea ce doreşte de fapt să ne transmită Dumnezeu prin cei doi profeţi este că realitatea cerească legată de existenţa unei legi este reprezentată prin două table de piatră, în cazul pe care-l discutăm noi acum, asta pentru motivul de a întări şi mai mult mesajul transmis de Dumnezeu prin cele ce au caracterizat templul şi conţinutul lui în timpul Vechiului Testament!!! Prin templul vechi-testamentar trebuie să vedem şi să înţelegem încercarea reuşită a lui Dumnezeu de a reprezenta realitatea cerească într-un fel care să o facă de înţeles sau care să o aducă pe înţelesul oricărei minţi omeneşti degradate de păcat!!!

Ar trebui să fie clar pentru orice minte pătrunzătoare că dacă în cer s-ar afla un chivot real, din lemn de salcâm sau din orice alt lemn, chiar şi necunoscut nouă, în care se află două table de piatră, atunci în ce mod s-ar justifica sub scaunul de domnie al lui Dumnezeu două table de piatră pe care sunt inscripţionate zece porunci, care, după cum am văzut în alte episoade când am vorbit despre legea libertăţii, privesc, după modul lor de exprimare, doar pe locuitorii acestui pământ? La ce i-ar trebui lui Dumnezeu două table de piatră, câtă vreme ne spune că intenţia Sa cu orică făptură este ca principiile legii Sale să se găsească în inima lor!!!

Mai mult decât atât, de ce ar ascunde Dumnezeu două table de piatră într-un chivot, fără să aibă intenţia de a le face cunoscute îngerilor, căci despre ei se spune într-un mod foarte clar că nici măcar nu se gândiseră cu privire la realitatea existenţei unei legi scrise, atunci când Lucifer s-a răzvrătit!? "Atunci când Satana s-a răzvrătit împotriva Legii lui Iehova, ideea că există o Lege a apărut înaintea îngerilor ca ceva la care aproape nu se gândiseră. În lucrarea lor, îngerii nu se purtau ca servi, ci ca fii. Între ei şi Creatorul lor este o unire desăvârşită. Ascultarea nu este o muncă grea pentru ei. Iubirea faţă de Dumnezeu face din serviciul lor o bucurie." Cugetări de pe Muntele Fericirilor, cap. Rugăciunea Domnului, subcap. Facă-se voia Ta, par. 2.

De ce nu se gândiseră îngerii la aşa ceva? Pentru că neprihănirea legii, principiile ei vii caracterizau şi modelau întreaga lor viaţă, caracterul lor, fiindcă ei "se purtau... ca fii"!!! Iubirea faţă de Dumnezeu era caracteristica întregii lor vieţi şi slujiri, ea însăşi fiind chiar legea lui Dumnezeu trăită. De aceea spune apostolul Pavel că legea lui Dumnezeu este pentru cel păcătos, nu pentru cel neprihănit. Legea scrisă a apărut ca o necesitate din pricina călcărilor de lege, spune el mai departe. "Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină >Sămânţa< căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor." Galateni 3,19. "Căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase." 1Timotei 1,9.10.

Legea scrisă s-a ivit doar ca o necesitate, şi este, potrivit lui Pavel, doar pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, deci cu atât mai mult nu ar avea ce să caute o lege scrisă în cer, şi pe două table de piatră pe deasupra!!! Dar, asta nu înseamnă că legea lui Dumnezeu nu există!! Ea există şi este scrisă, întipărită în fiinţa, în mintea, în caracterul tuturor fiinţelor inteligente necăzute în păcat, ca şi în inima credincioşilor născuţi din nou. Nici unii din această categorie de fiinţe nu au nevoie de o lege scrisă!! Principiile legii lui Dumnezeu sunt o reflectare a vieţii divine, întrucât legea lui Dumnezeu nu poate fi despărţită de viaţa lui Dumnezeu!!! Când o primim în dar, primim şi principiile legii lui Dumnezeu. "Legea este o expresie a gândului lui Dumnezeu. Când o primim în Hristos, ea ajunge să fie gândul nostru. Ea ne ridică mai presus de puterea dorinţelor şi înclinaţiilor fireşti, mai presus de ispitele care duc la păcat." Selected Messages, vol. 1, pag. 235.

Adevărul este că în cer nu există o cutie, un chivot în care se află două table de piatră, cu atât mai mult cu cât legea lui Dumnezeu este subliniată doar de două mari principii, cele zece fiind de fapt o extensie a acestor două principii: să iubeşti pe Dumnezeu şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!!! Cele zece porunci privesc pe oamenii păcătoşi într-un mod în care Dumnezeu să poată veni în ajutorul lor, prin faptul că, prin aceste zece precepte, se urmărea ca păcatul lor să poată fi descoperit şi numit cu numele lui adevărat. Atunci, ce doreşte să ne transmită Duhul Sfânt printr-un asemenea limbaj? Doreşte să ne vorbească despre realitatea cerească, a unei legi care reprezintă conduita fiecărei fiinţe inteligente şi care, pe deasupra, se află la temelia guvernării lui Dumnezeu!!! Această realitate este zugrăvită de Dumnezeu prin profeţia din Apocalipsa 11,19, când profetului i se arată un templu şi chivotul legământului!!! Şi exact aceeaşi realitate este zugrăvită de Duhul Sfânt, aproape în aceleaşi cuvinte, când profetul Ellen White vorbeşte despre originalul ceresc al legii lui Dumnezeu.

Nu trebuie să ne împiedicăm de limbaj, căci dacă ar trebui să-l înţelegem strict literal, atunci am avea grave probleme întrucât în cele din urmă apostolul Ioan vede că în cetatea cerească nu există în realitate nici un templu, deşi mai înainte vorbea despre un templu ceresc. Despre acest adevăr extraordinar voi scrie în altă postare. Ideea pe care doresc să o reţinem şi care trebuie să fie ca un principiu de călăuzire pentru orice student serios al Scripturilor, este că un astfel de limbaj omenesc face trimitere către o realitate cerească ce nu putea fi făcută înţeleasă altfel pentru mintea omenească, asta însemnând că ceea ce contează e mesajul pe care acest limbaj ni-l transmite. Nu cuvintele, ci mesajul este important. Dumnezeu a intrat practic în limitele omului pentru a-l ajuta să înţeleagă cât de cât o realitate divină sau ce face Dumnezeu pentru el în starea lui păcătoasă!!! Acest lucru este adevărat cu privire la templu, la chivot, la cele două table de piatră, la sfeşnic, la altarul tămâierii, etc.

Să ne întoarcem acum la profeţia noastră. Cele două table de piatră prezentate celor nelegiuiţi chiar înainte de apariţia lui Hristos reprezintă originalul ceresc, căci cum altfel ar putea Dumnezeu să-i trezească pe aceştia dacă nu printr-un tablou viu, asemenea unei viziuni, dar care nu se petrece în minte, ci chiar în realitate, în care legea divină este reprezentată sau înfăţişată prin două table de piatră, table care trimit mintea lor la cele două table de piatră din chivotul legământului de pe vremea lui Moise!!! Legea aceea despre care au râs când le-a fost proclamată în timpul marii avertizări mondiale, scrisă pe două table de piatră, şi pusă în chivotul legământului, le apare acum reprezentată tot prin două table de piatră, pentru că exact asta este realitatea despre care vorbesc Scripturile Vechiului şi Noului Testament. Mulţi, prea mulţi de-a lungul veacurilor au desconsiderat-o susţinând că legea a fost desfiinţată prin moartea Mântuitorului, iar acum ei trebuie să stea exact în faţa acestei legi arătate sub forma a doua table de piatră, ţinute de un cap de mână!!

     "Când se va deschide templul lui Dumnezeu din cer, ce timp de triumf va fi acesta pentru cei care au fost credincioşi şi sinceri! În templu se va vedea chivotul mărturiei în care au fost aşezate cele două table de piatră, pe care este scrisă legea lui Dumnezeu. Aceste table de piatră vor fi scoase din ascunzătoarea lor, şi pe ele se vor vedea cele zece porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu. Aceste table de piatră, care acum se găsesc în chivotul mărturiei, vor fi o dovadă convingătoare cu privire la adevărul şi obligativitatea cerinţelor legii lui Dumnezeu." The SDA Bible Commentary, vol. 7, pag. 972.

Această declaraţie este o detaliere a profeţiei din Apocalipsa 11,19. Limbajul păstrează caracteristicile celui folosit în Biblie. Aici este descrisă aceeaşi realitate divină legată de importanţa legii lui Dumnezeu, care este văzută sub forma a două table de piatră şi care, de asemenea, este pusă în "ascunzătoarea" ei, adică în acel chivot ceresc!!! Adevărul transmis de Dumnezeu este următorul: atunci când templul din cer este deschis şi se vede chivotul mărturiei, prin aceasta ni se face cunoscut că a luat sfârşit lucrarea lui Hristos în toate privinţele, că realitatea cerească reprezentată printr-un templu îşi găseşte împlinirea în tot ce a făcut Hristos pentru oameni şi prin oameni plini de principiile legii sfinte, lege care rămâne mai departe fundamentul vieţii şi existenţei fiinţelor create precum şi a guvernării lui Dumnezeu, fiind totodată şi oglindirea caracterului plin de slavă al lui Dumnezeu!

Aşadar, putem conchide că tablele de piatră din mâna care apare pe cer înfăţişează o realitate cerească vie despre care vorbeau şi tablele de piatră din chivotul mărturiei, ce vor fi descoperite la sfârşitul mileniului. Această realitate cerească, referitoare la legea lui Dumnezeu, este înfăţişată pur şi simplu printr-o mână care ţine două table de piatră. Din acest motiv, ele pot fi socotite ca fiind marele original ceresc, copia lor fiind tablele de piatră ale lui Moise!!!