Studentul profund al Scripturilor nu va trece niciodată cu uşurinţă peste astfel de declaraţii, precum cea din debutul studiului nostru. El este întotdeauna adânc interesat de tot ceea ce cuprinde Evanghelia descoperită, în dorinţa de a cunoaşte ştiinţa mântuirii. Abordând Apocalipsa 14 şi 7, subiectul referitor la judecata poporului lui Dumnezeu este inevitabil şi, ca atare, trebuie studiat pentru a înţelege clar rostul acestei judecăţi, calitatea caracterului ce urmează a fi cercetat, precum şi timpul când ea are loc.
În primul rând, acest concept al judecăţii casei lui Dumnezeu este unul biblic. Când vorbim despre această judecată, trebuie să avem în minte faptul că nu este totuna cu judecata lui Dumnezeu de la sfârşitul mileniului, potrivit Apocalipsei 20, care-i vizează doar pe cei ce nu vor moşteni viaţa veşnică, dispărând pe vecie ca şi cum nici nu ar fi fost vreodată! Ca atare, judecata de cercetare a casei lui Dumnezeu priveşte doar pe creştinii care au luat numele lui Hristos asupra lor vreodată, adică pe toţi aceia care de-a lungul veacurilor au declarat că sunt credincioşi lui Dumnezeu. În serviciul de la sanctuar această judecată este reprezentată foarte clar ca având loc doar pentru evrei, simbolul poporului lui Dumnezeu de-a lungul timpului, în ziua cea mare a ispăşirii! La acest serviciu din ziua cea mare a ispăşirii participau doar aceia care, prin mărturisire şi pocăinţă, avuseseră parte de transferul păcatelor asupra sanctuarului în tot cursul anului prin sângele jertfei.
"În serviciul jertfelor, numai aceia care veneau înaintea lui Dumnezeu, cu mărturisire şi pocăinţă şi ale căror păcate fuseseră trecute asupra sanctuarului prin sângele jertfei pentru păcat, aveau o parte în serviciul Zilei de Ispăşire. Tot aşa, în ziua cea mare a ispăşirii finale şi a judecăţii de cercetare, sunt luate în consideraţie numai cazurile acelora care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu. Judecata celor nelegiuiţi este o lucrare distinctă şi separată şi are loc mai târziu." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 4.
Biblia este foarte explicită atunci când vorbeşte despre acest adevăr neîndoios. Petru, bunăoară, spunea: "Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?" 1Petru 4,17. Pavel, de asemenea, vorbea despre o zi a judecăţii. "Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: >De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema<" Fapte 24.25. "Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă." Evrei 9,27.28. "Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă." 1Timotei 5,24. "Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup." 2Corinteni 5,10.
Însă, există şi profeţii specifice care vorbesc în mod direct despre această judecată de cercetare a poporului lui Dumnezeu. Cele mai reprezentative sunt fără doar şi poate profeţiile din Daniel 8,14 şi Daniel 7,9.10,13. "Şi el mi-a zis: >Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!< "Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile... M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui."
Profeţia referitoare la curăţirea sanctuarului sau la reabilitarea lui la starea legitimă trebuie înţeleasă prin prisma celor descrise în profeţiile din Daniel 7,9.10.13, Maleahi, 3,1-6, Matei 22,1-14, Matei 25,1-13 şi Apocalipsa 14,6.7. Aici este cuprinsă Evanghelia cu privire la judecata de cercetare, pe care orice copil credincios al lui Hristos trebuie să o cunoască! "Atât profeţia din Daniel 8,14: >Până vor trece 2300 de seri şi dimineţi şi sfântul Locaş va fi curăţit<, cât şi prima solie îngerească: >Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă: căci a venit ceasul judecăţii Lui< arătau către lucrarea lui Hristos din Locul Preasfânt, către judecata de cercetare..." Tragedia veacurilor, cap. În Sfânta Sfintelor, par. 2.
"Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Preasfânt pentru curăţirea Sanctuarului, aşa cum a fost scoasă în evidenţă în Daniel 8,14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, aşa cum ni se prezintă în Daniel 7,13; şi venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiaşi eveniment; şi lucrul acesta mai este reprezentat şi prin venirea mirelui la ospăţul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei capitolul 25." Tragedia veacurilor, cap. În Sfânta Sfintelor, par. 9.
Acum, fiindcă această judecată este o realitate divină, potrivit celei mai lungi profeţii biblice, Daniel 8,14, înseamnă în mod corect că ea se desfăşoară în prezent, din moment ce reabilitarea sanctuarului ceresc a început în 22 octombrie 1844!! În data respectivă Hristos a intrat la Cel Îmbătrânit de zile, adică la Tatăl, în sfânta sfintelor, pentru a începe lucrarea de curăţire a sanctuarului. Judecătorul este însuşi Hristos în prezenţa Tatălui, căci El este cel care a luat chip omenesc şi ne cunoaşte toate necazurile şi suferinţele, ştiind cum să vină în ajutorul nostru şi cum să ne înţeleagă. "Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis." Ioan 5,22.23.
"Şi Hristos a fost făcut Judecătorul nostru. Tatăl nu e judecătorul. Nici îngerii nu sunt. Cel care a luat natura omenească asupra Sa însuşi, şi în lumea aceasta a trăit o viaţă desăvârşită, Aceasta urmează să ne judece. Numai El poate fi Judecătorul nostru." Mărturii. vol. 9, cap. Unitate în Hristos, par. 8.
Rolul Tatălui este acela de Conducător al întregii lucrări a judecăţii, El fiind Sursa a tot ce există în Univers. Nu El este deci cel ce face judecata în sine, ci Fiul, de aceea sunt împreună la judecată, pentru că Isus ne reprezintă înaintea Tatălui ca Frate al nostru mai mare. "Cel Îmbătrânit de zile este Dumnezeu Tatăl... El, izvorul oricărei existenţe şi al oricărei legi, este Acela care conduce judecata. Iar îngerii sfinţi, ca slujitori şi martori în număr de >zece mii de ori zece mii şi mii de mii<, participă la acest mare tribunal... Însoţit de îngeri cereşti, Marele nostru Preot intră în Sfânta Sfintelor şi acolo se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu, pentru a îndeplini ultimele acte ale slujirii Sale în favoarea omului - pentru a îndeplini lucrarea judecăţii de cercetare şi pentru a face ispăşire pentru toţi aceia care au dreptul la binefacerile ei." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 2, 3.
Rostul acestei judecăţi este acela de a cerceta în amănunt, fără greşeală, caracterul fiecărui copil declarat al lui Dumnezeu din toate timpurile. A început cu sfinţii cei morţi în Hristos şi se va termina cu cei 144.000. "Începând cu aceia care au trăit la început pe pământ, Apărătorul nostru prezintă cazurile fiecărei generaţii, unul după altul, şi judecata se încheie cu cei vii. Fiecare nume este amintit, fiecare caz este cercetat cu atenţie." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 13. "Lucrarea fiecărui om este trecută în revistă înaintea lui Dumnezeu şi înregistrată la credincioşie sau necredincioşie. În dreptul fiecărui nume din cărţile cerului, este trecută cu o exactitate teribilă orice cuvânt rău, orice faptă egoistă, orice datorie neîndeplinită şi orice păcat ascuns, orice prefăcătorie iscusită. Avertizările sau mustrările trimise de cer, dar neglijate, clipele risipite, ocaziile nefolosite, influenţa exercitată spre bine sau spre rău, cu rezultatele ei îndepărtate, toate sunt înregistrate de îngerul raportor." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 9.
Despre acest aspect al cercetării caracterului şi al standardului perfecţiunii unui caracter sfânt şi fără pată, asemenea desăvârşirii impecabile a caracterului Mântuitorului nostru, vom discuta separat. Acum, interesul nostru este de a înţelege că această judecată de cercetare este o realitate dar şi o necesitate, că ea a început în 22 octombrie 1844 şi se află în derulare mai întâi cu cazurile sfinţilor adormiţi în Hristos, că Isus este în acelaşi timp Apărător şi Judecător în cadrul acestei judecăţi şi că ea se va încheia într-un anumit moment, cu cazurile celor vii, ce vor forma grupa celor 144.000, un moment pe care trebuie să-l stabilim foarte bine în timp. "În timpul rânduit pentru judecată - încheierea celor 2300 de zile în anul 1844 - a început lucrarea de cercetare şi de ştergere a păcatelor. Toţi aceia care au luat vreodată asupra lor numele lui Hristos trebuie să treacă prin lucrarea cercetării. Atât cei vii, cât şi cei morţi sunt judecaţi >după lucrurile care au fost scrise în cărţi, după faptele lor<." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 21.
Întrucât există păreri contradictorii cu privire la acest timp care priveşte strict judecata celor vii, atunci este de folos un asemenea studiu. Unii consideră că judecata celor vii deja este în desfăşurare, alţii că ea stă să înceapă dintr-un moment într-altul. Apoi, mai sunt persoane care consideră că această judecată a celor vii are loc înainte de a se face auzită marea avertizare mondială, adică ea va începe o dată cu instaurarea icoanei fiarei, iar alţi creştini declaraţi consideră că nici nu are importanţă când începe. "Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispăşire. Interesele care se cuprind în ea sunt copleşitoare. Judecata are loc acum în Sanctuarul de sus. Această lucrare continuă timp de mulţi ani. În curând - nimeni nu ştie cât de curând - ea va ajunge la cei vii. În prezenţa înfricoşătoare a lui Dumnezeu, viaţa noastră trebuie să vină la cercetare." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 33.
Bazaţi pe ideea subliniată de această ultimă declaraţie inspirată că nimeni nu ştie cât de curând judecata de cercetare trece la cei vii, cei mai mulţi credincioşi fac presupuneri absolut eronate, care păcălesc mintea, aceasta ajungând chiar să creadă concluziile greşite la care a ajuns! Astfel, mintea ajunge modelată de un tipar de gândire greşit, scopul principal urmărit de diavolul fiind acela de a o aduce în incapacitatea de a recunoaşte adevărul Scripturilor, prezentat sub puterea Duhului Sfânt în perioada marii strigări mondiale!!
Întrebările corecte sunt acestea: Putem afla din Scripturi şi din mărturiile Duhului Sfânt când anume va începe sau va trece această judecată de cercetare în dreptul celor vii, sau nu vom afla niciodată? În ce fel ne ajută pe noi astăzi să ştim când va începe judecata pentru cei vii? Cine sunt de fapt cei vii pe care-i va viza această etapă în desfăşurarea judecăţii de cercetare?
Este adevărat că am dovedit până acum că cei vii pe care-i vizează judecata de cercetare sunt cei 144.000, iar acest lucru ne va ajuta foarte mult să identificăm precis timpul când ea va începe, iar primirea de către ei a celui de al doilea sigiliu înseamnă în mod indubitabil că există o strânsă legătură între primirea acestui sigiliu şi judecata celor vii, în sensul că sigilarea respectivă vine doar ca rezultat al acestei judecăţi, fiind totodată confirmarea fără echivoc că judecata a avut deja loc la momentul sigilării celor 144.000. Asta ne mai descoperă şi ce fel de caracter trebuie să aibă aceia care vor trece de vii prin timpul strâmtorării, caracter care face faţă cu brio la judecata cazurilor celor vii din timpul acela!
Un lucru este cert, de fapt mai multe după cum vom vedea în episoadele viitoare, că această judecată sau mai bine zis această etapă în desfăşurarea judecăţii de cercetare, a celor vii, căci prima etapă îi are în vizor doar pe cei morţi în Hristos, trebuie să se desfăşoare cât încă mai există har, căci este făcută de Hristos în calitate de Mare Preot prezent în sanctuarul ceresc. Această judecată este cea care conduce la ştergerea păcatelor din sanctuarul ceresc şi la închiderea harului sau milei divine pentru omul muritor. "Lucrarea judecăţii de cercetare şi de ştergere a păcatelor trebuie îndeplinită înainte de a doua venire a Domnului." "Când lucrarea judecăţii de cercetare se încheie, soarta tuturor va fi hotărâtă pentru viaţă sau pentru moarte. Timpul de har se încheie cu puţin înainte de venirea Domnului pe norii cerului." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 19, 34.
Cum ne ajută pe noi să ştim când începe această etapă a judecăţii de cercetare pentru cei vii? Ne ajută într-un fel în care puţini realizează acest lucru. Când ştim că urmează să trecem de vii prin această judecată, atunci şi pregătirea va fi pe măsură!! Nu vom avea niciodată semne de întrebare dacă judecata celor vii stă sau nu să înceapă, iar dacă începe de unde ştim dacă suntem sau nu pregătiţi să trecem cu bine de această judecată! Adevăratul copil al lui Dumnezeu nu va avea astfel de dubii şi semne de întrebare, ci el cunoaşte în mod precis timpul începerii acestei judecăţi, ştiind cum trebuie să se prezinte în faţa Judecătorului şi Prietenului lui, Isus Hristos.
"Trăim acum în ziua cea mare de ispăşire. În serviciul simbolic, atunci când marele preot făcea ispăşire pentru Israel, tuturor li se cerea să-şi întristeze sufletele prin pocăinţă de păcat şi prin umilire înaintea lui Dumnezeu, ca să nu fie nimiciţi din poporul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, toţi aceia care vor ca numele lor să rămână în cartea vieţii trebuie ca acum, în puţinele zile de har care au mai rămas, să-şi umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu prin întristarea pentru păcat şi prin pocăinţă adevărată. Trebuie să se dea pe faţă o cercetare de inimă profundă şi sinceră. Spiritul uşuratic şi frivol, îngăduit de atâţia care pretind că sunt creştini, trebuie îndepărtat. În faţa tuturor acelora care vor să-şi supună înclinaţiile rele ce vor să stăpânească, stă o luptă stăruitoare. Lucrarea de pregătire este o lucrare personală. Nu suntem mântuiţi în grup. Curăţia şi devoţiunea unuia nu vor împlini lipsa acestor calităţi la altul. Chiar dacă toate popoarele trebuie să treacă prin faţa judecăţii lui Dumnezeu, El va cerceta cazul fiecăruia în parte cu tot atâta atenţie ca şi când n-ar mai exista altă fiinţă pe pământ. Fiecare trebuie să fie încercat şi dovedit fără pată sau zbârcitură sau altceva de felul acesta." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 32.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu