Standardul judecăţii - un caracter desăvârşit

O dată stabilit faptul că timpul judecăţii celor vii vine la sfârşitul timpului de har, când lucrarea de vestire a Evangheliei s-a încheiat, împreună cu ploaia târzie, prin această judecată urmărindu-se despărţirea celor răi de cei buni, ultimii primind astfel sigiliul lui Hristos, am pregătit terenul pentru înţelegerea felului cum trebuie să ne prezentăm la această judecată. Noi vom vorbi aici despre standardul pe care trebui să-l aibă cei vii la momentul judecăţii lor! Nivelul desăvârşirii cerut la această judecată, pentru a putea fi trecută cu brio, este un nivel care nu a fost solicitat nici unui alt muritor de-a lungul veacurilor, întrucât nici unul dintre ei nu s-a bucurat de primirea şi plinătatea lucrării ploii târzii.

În primul rând, standardul acestei judecăţi este legea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că toţi cei care ajung la această judecată, în viaţă fiind, trebuie să aibă un caracter aidoma caracterului cerut de legea lui Dumnezeu! Cum standardul legii divine este desăvârşirea, fiindcă ea este copia caracterului lui Dumnezeu, atunci şi caracterul celor ce se vor înfăţişa înaintea ei trebuie să fie desăvârşit, impecabi, curat şi sfânt, asemenea Tatălui lor ceresc! "Legea lui Dumnezeu este măsura prin care vor fi judecate caracterele şi vieţile oamenilor. Înţeleptul zice: >Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria fiecărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată<. (Eclesiastul 12,13.14). Apostolul Iacov îi îndemna pe fraţi: >Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei< (Iacov 2,12)." Tragedia veacurilor, cap. În faţa raportului vieţii, par. 10.

Cuvintele următoare prind sensul dat de Inspiraţia divină, în contextul lor, atunci când le punem în legătură cu judecata celor vii. "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus." Apocalipsa 14,12. Pentru a intra în idealul lui Dumnezeu - desăvârşirea unui caracter sfânt - este necesară practicarea credinţei lui Isus!! Adică, toţi cei vii care se vor înfăţişa înaintea judecăţii vor fi în armonie perfectă cu Mântuitorul, întrucât modul lor de viaţă este caracterizat de credinţa lui Isus, chiar de viaţa şi de caracterul Său!

     "Dacă sunteţi copii ai lui Dumnezeu - născuţi prin Duhul Său - trăiţi prin viaţa lui Dumnezeu. În Hristos, >locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii< (Coloseni 2,9) şi viaţa lui Isus se arată >în trupul nostru muritor< (2Corinteni 4,11). Având-o în voi, această viaţă va da naştere la acelaşi caracter şi va da pe faţă aceleaşi fapte pe care le-a arătat şi în El. În felul acesta, veţi fi în armonie cu orice învăţătură a Legii Sale, pentru că >Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul< (Psalm 19,7). Prin iubire, >neprihănirea Legii< va fi >împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului< (Romani 8,4)." Cugetări de pe Muntele Fericirilor, cap. Spiritualitatea legii, subcap. Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit, ultimul paragraf. 

Scripturile sunt foarte clare în privinţa pregătirii pe care cei vii trebuie să o aibă deja la momentul judecăţii de cercetare. În parabola nunţii fiului de împărat, din Matei 22, se specifică faptul că nunta nu începe decât după cercetarea prealabilă a oaspeţilor. Aceştia trebuie să deţină în mod obligatoriu haina de nuntă, haină pe care o oferă doar Împăratul din pildă, adică Dumnezeu prin Hristos!! Mai trebuie să observăm ceva foarte important, şi anume că în această pildă este scoasă în evidenţă judecata de cercetare a celor vii, a acelora care au intrat în odaia de oaspeţi după lucrarea săvârşită de Duhul Sfânt, prin acţiunea de vestire a Evangheliei către lume sub forma marii avertizări mondiale! Această judecată nu priveşte deloc pe aceia care nu au luat seama la avertizarea dată întregii lumi, care refuză să intre în camera de ospăţ!!! ">Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.<" Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii..." Matei 22,9-11.

Aşadar, haina pe care trebuie să o aibă oaspeţii, deci biserica, formată atunci din fecioare înţelepte şi nechibzuite, este haina neprihănirii divine, căpătată în dar prin lucrarea Duhului Sfânt. Cei care au această haină sunt copiii lui Dumnezeu, fecioarele înţelepte, care au trecut prin experienţa naşterii din nou, prin toate etapele de creştere în neprihănire şi desăvârşire în şcoala sfinţirii şi care au beneficiat şi de lucrarea ploii târzii, care i-a adus în stadiul de a avea un caracter perfect, fără nici un fel de defect, fără nimic în ei care să mai poată oferi diavolului vreun avantaj în timpul strâmtorării lui Iacov!!! Numai deţinerea unui astfel de caracter face posibilă primirea sigiliului lui Hristos, deci trecerea cu bine de judecata de cercetare a celor vii, care aduce cu sine şi ştergerea păcatelor din sanctuarul ceresc. "… haina de nuntă reprezintă caracterul pe care trebuie să-l aibă toţi aceia care vor fi socotiţi pregătiţi pentru nuntă." Parabolele Domnului Hristos, cap. Fără haină de nuntă, par. 1. "Când împăratul a intrat să-i vadă pe oaspeţi, atunci s-a dat pe faţă adevăratul caracter al tuturor. Cu acea ocazie, s-au luat măsuri ca fiecărui oaspete să i se dea o haină de nuntă. Această haină era un dar din partea împăratului. Prin purtarea acesteia, oaspeţii arătau respectul lor faţă de cel ce dădea ospăţul." Parabolele Domnului Hristos, cap. Fără haină de nuntă, par. 10.

     "Prin cercetarea de către împărat a oaspeţilor veniţi la nuntă, este înfăţişată lucrarea judecăţii. Oaspeţii veniţi la ospăţul Evangheliei sunt aceia care mărturisesc a sluji lui Dumnezeu, aceia ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii. Dar nu toţi aceia, care mărturisesc a fi creştini, sunt şi adevăraţi ucenici. Mai înainte ca răsplătirea finală să fie acordată, trebuie să se hotărască cine dintre aceştia este pregătit să ia parte la moştenirea celor drepţi. Această hotărâre trebuie luată mai înainte de a doua venire a Domnului Hristos pe norii cerului; căci atunci când El vine, răsplata Sa este cu Sine, >ca să dea fiecăruia după fapta lui< Apocalipsa 22,12. Deci, caracterul lucrării fiecărui om va fi hotărât mai înainte de venirea Sa, şi fiecăruia dintre urmaşii Domnului Hristos, răsplata îi va fi dată după faptele sale.

     Judecata de cercetare are loc în curţile cereşti, în timp ce oamenii locuiesc încă aici pe pământ. Viaţa tuturor acelora care mărturisesc a fi urmaşi ai Săi trece prin faţa lui Dumnezeu. Toţi sunt cercetaţi după cele ce sunt scrise în cărţile din ceruri şi destinul fiecăruia este hotărât pentru totdeauna, după faptele sale." Parabolele Domnului Hristos, cap. Fără haină de nuntă, par. 11, 12.

La această judecată trebuie să se determine cine este pregătit pentru nuntă. Toţi cei care au haină de nuntă, neprihănirea impecabilă a lui Hristos, arată că sunt pregătiţi pentru nuntă, judecata doar confirmând acest fapt! "În parabola din Matei capitolul 22, este prezentat acelaşi tablou al nunţii, iar judecata de cercetare este reprezentată clar ca având loc înainte de nuntă. Înainte de nuntă, Împăratul intră să-şi vadă oaspeţii, să vadă dacă toţi sunt îmbrăcaţi în haine de nuntă, haina fără pată a caracterului, spălată şi albită în sângele Mielului (Matei 22,11; Apocalipsa 7,14). Acela care este găsit fără haină de nuntă este aruncat afară, dar toţi aceia care la cercetare sunt găsiţi având haină de nuntă sunt primiţi de Dumnezeu şi socotiţi vrednici să moştenească Împărăţia şi să stea pe tronul Său. Această lucrare de examinare a caracterului, de a hotărî cine sunt aceia care sunt pregătiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu, este judecata de cercetare, care încheie lucrarea din Sanctuarul de sus." Tragedia veacurilor, cap. În Sfânta Sfintelor, par. 13.

Este clar arătat aici că haina pe care trebuie să o deţină în mod obligatoriu fecioara înţeleaptă la judecata ei, este neprihănirea fără pată a Mântuitorului, sau altfel spus caracterul Său pur, aşa cum l-a dezvoltat pe pământ din copilărie până la cruce. Ceea ce trebuie subliniat este că această haină nu se obţine, nu se capătă atunci, ci cu mult timp înainte. Împăratul intră doar să constate dacă oaspeţi au sau nu au haina de nuntă, deci un caracter absolut desăvârşit, ireproşabil, un caracter care să fie pur şi simplu oglinda caracterului neprihănit al lui Hristos Isus!!! În momentele acelea El nu oferă nici un dar, nici o haină celui sau celor ce nu s-au îngrijit să o aibă! El nu face aşa ceva, pilda nu vorbeşte despre acest lucru. El doar intră şi vede cine este în regulă şi cine nu, cine este pregătit pentru nuntă sau nu!

     "Noi ne pregătim să-L întâmpinăm pe El, care, escortat de o suită de îngeri, are să apară pe norii cerului, pentru a face legătura finală a celor credincioşi şi drepţi cu nemurirea. Când va veni, El nu va veni să ne cureţe de păcatele noastre, să îndepărteze defectele din caracterele noastre, sau să vindece infirmităţile temperamentului şi firii noastre. Dacă, totuşi, va face această lucrare pentru noi, ea trebuie adusă la îndeplinire înainte de acel timp. Când va veni Domnul, cei care sunt sfinţi vor fi sfinţi şi mai departe. Cei care şi-au păstrat trupul şi duhul lor în sfinţenie şi cinste vor face legătura finală cu nemurirea. Dar cei care sunt nedrepţi, nesfinţiţi şi murdari vor rămâne aşa pentru totdeauna. Nici o lucrare nu va fi făcută atunci pentru a îndepărta defectele lor şi spre a le da caractere sfinte. Curăţitorul nu va sta atunci să continue procesul Lui de curăţire şi să îndepărteze păcatele şi stricăciunea lor. Toate acestea trebuie făcute în acest timp de probă. Acum este timpul să se aducă la îndeplinire această lucrare pentru noi." Mărturii, vol. 2, cap. Cumpătare creştină, par. 4.

Această haină de nuntă, acest caracter se capătă în dar sub forma experienţei naşterii din nou. Atunci primim o viaţă nouă, chiar viaţa sau caracterul lui Isus, sub formă de sămânţă ce trebuie să ajungă fir verde, apoi spic deplin, copt. Pentru a ajunge aici sunt necesare aversele de ploaie ale prezenţei Duhului Sfânt, roua harului divin dimineaţă de dimineaţă, o credinţă statornică în făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu şi eforturi personale sub îndrumarea Duhului Sfânt. Ţinta finală este un caracter ireproşabil, perfect din punct de vedere moral, asemenea caracterului lui Hristos. Cei vii, cei care vor forma biserica celor 144.000, trebuie să atingă nivelul perfecţiunii unui caracter care să reziste la judecată prin proba standardului cerut de lege – desăvârşire!

Pregătirea pentru atingerea acestui nivel al desăvârşirii se face doar în acest timp de probă sau de har, în care ne aflăm astăzi, până la începutul timpului judecăţii celor vii, în preajma încheierii harului divin pentru oameni. Nimeni nu trebuie să se aştepte că va căpăta un caracter sfânt printr-o minune creatoare a lui Isus, atunci când El se arată pe norii cerului. Ar fi o aşteptare absolut falsă, o aşteptare care conduce la moarte veşnică. "Îngerii lui Dumnezeu veghează la dezvoltarea caracterului. Îngerii lui Dumnezeu cântăresc valoarea morală; şi noi trebuie să obţinem aici o pregătire pentru a ne uni cu societatea îngerilor sfinţi. Te aştepţi ca Hristos să îţi dea această destoinicie când va veni? Nicidecum. Trebuie să fi găsit fără pată, fără zbârcitură sau ceva de felul acesta. Acum este timpul de veghere şi de punere la probă. Acum este timpul să obţii o pregătire pentru a putea sta în picioare în ziua venirii Lui, pentru a rezista când El îşi face apariţia". The Review and Herald, 19 aprilie 1870.

Pentru a nu se crea nici o confuzie în mintea cuiva, referitor la această desăvârşire sau un caracter neprihănit ireproşabil, aş dori să subliniez faptul că haina de nuntă ce simbolizează haina neprihănirii nepătate a lui Hristos nu este o haină ce acoperă anumite păcate sau defecte de caracter rămase în cel credincios, din pricină că nu a putut scăpa de ele!! Ea nu înveleşte, nu acoperă o inimă păcătoasă. Adică, mai precis, neprihănirea lui Hristos nu este la momentul cercetării caracterului la judecata celor vii ceva atribuit sau împrumutat celui credincios, un ceva care acoperă păcatele rămase.

Ci haina aceasta a neprihănirii lui Hristos este chiar neprihănirea lui Hristos oferită în dar celui credincios, şi care devine a lui, fiindcă în această neprihănire trebuie să crească. A avea neprihănirea lui Hristos înseamnă a avea viaţa divină, însăşi natura divină a Mântuitorului, înseamnă a fi neprihănit, tot aşa cum Isus a fost neprihănit pe pământ! A primi o astfel de neprihănire şi a creşte în ea înseamnă a împlini cerinţele legii lui Dumnezeu, a trăi legea lui Dumnezeu; înseamnă pur şi simplu că la judecată legea doar confirmă desăvârşirea acestei neprihăniri în cel credincios!!! Ascultarea lui constantă l-a condus la punctul unde legea îl confirmă ca un copil vrednic de primirea moştenirii veşnice!

Toate păcatele celui ascultător, la vremea aceea, trebuie să se afle în sanctuarul de sus. Aceasta este singura posibilitate ca el să scape de condamnarea legii lui Dumnezeu. Dacă la judecată este găsit cu un caracter fără pată, deci fără nimic în el care să mai răspundă la ispitele diavolului, înseamnă că este pregătit să primească sigiliul lui Hristos prin care scapă astfel pe vecie de condamnarea legii. Păcatele lui sunt şterse, sanctuarul este curăţit, iar Satana devine purtătorul tuturor acestor păcate. A fi găsit la judecata celor vii fără un astfel de caracter înseamnă a nu primi sigiliul lui Hristos. Legea lui Dumnezeu cere sfinţenie, desăvârşire tuturor celor ce vor forma biserica celor 144.000, lucru necerut niciodată altor copii ai lui Dumnezeu din alte timpuri trecute, fiindcă lor nu li s-a solicitat să se confrunte cu icoana fiarei şi nici să primească ploaia târzie! Singura posibilitate ca icoana fiarei să fie înfrântă este sfinţenia, desăvârşirea la nivelul ei cel mai înalt.

Toţi cei ce vor trece de scrutinul judecăţii celor vii vor avea aceeaşi perfecţiune de caracter ca a lui Adam înainte de căderea lui! Vorbim doar despre desăvârşirea caracterului, nu de cea a trupului. Când la judecată se va găsi un asemenea caracter, atunci acel credincios este pregătit pentru primirea unui trup slăvit şi nemuritor chiar la venirea lui Hristos. A trăi fără păcat nu este o opţiune, ci o realitate şi un dar pe care Dumnezeu îl pune la dispoziţia tuturor celor doritori. Aşadar, este obligatoriu ca cei care doresc să devină grupa ilustră a celor 144.000 să deţină haina neprihănirii lui Hristos, în care trebuie să crească zi de zi.

     "Omul nu poate inventa nimic care să ia locul hainei nevinovăţiei pe care el a pierdut-o. Nici un acoperământ din frunze de smochin, nici o haină lumească nu poate fi purtată de către aceia care stau cu Domnul Hristos şi cu îngerii la ospăţul nunţii Mielului…

     Această haină, ţesută în războiul cerului, nu are în ea nici chiar un singur fir făcut după părerea omului. În natura Sa omenească, Domnul Hristos a lucrat un caracter desăvârşit, iar acest caracter se oferă să ni-l dea şi nouă. >Toată neprihănirea noastră este ca o haină mânjită.< Isaia 64 6. K.J.V. Bible Tot ceea ce putem face noi, este mânjit de păcat. Dar Fiul lui Dumnezeu >S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat<. Păcatul este definit ca fiind >fărădelege<, 1Ioan 3,5.4. Dar Domnul Hristos a fost ascultător de toate cerinţele Legii. Despre Sine El spunea: >Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi legea Ta este în fundul inimii mele<. Psalmul 40,8. Pe când se afla pe pământ, El spunea ucenicilor Săi: >Eu am păzit poruncile Tatălui Meu<. Prin ascultarea Sa desăvârşită, a făcut posibil ca fiecare fiinţă omenească să asculte de poruncile lui Dumnezeu. Când ne supunem Domnului Hristos, atunci inima noastră este unită cu inima Lui, voinţa noastră se cufundă în voinţa Lui, mintea noastră devine atunci una cu mintea Lui, iar gândurile sunt robite Lui. Atunci, noi trăim viaţa Lui. Aceasta înseamnă să fii îmbrăcat cu haina neprihănirii Sale. Atunci, Domnul privind asupra noastră, nu vede haina cusută din frunze de smochin, nu vede goliciunea şi diformitatea păcatului, ci vede propria Sa haină a neprihănirii, care este ascultarea desăvârşită de Legea lui Dumnezeu." Parabolele Domnului Hristos, cap. Fără haină de nuntă, par. 17.

Aşadar, la judecata celor vii fiecare dintre fecioarele înţelepte trebuie găsită cu haina neprihănirii, care este neprihănirea lui Isus. Atunci Isus nu va oferi nimănui nepregătit nimic în dar. Totul se reduce la a avea neprihănirea cerută de lege sau nu. Cei ce nu o au, fecioarele nechibzuite, sunt aruncate afară, nu au parte de veşnicie. "Dar un om era îmbrăcat în hainele sale obişnuite. El a refuzat să facă pregătirile cerute de împărat; a refuzat să poarte haina ce i-a fost oferită şi care a costat foarte mult. În acest fel, el a adus o insultă Domnului său. La întrebarea împăratului: >Cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?<, el n-a putut răspunde nimic. El s-a condamnat singur. Atunci împăratul a zis: >Legaţi-i mâinile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară<." Parabolele Domnului Hristos, cap. Fără haină de nuntă, par. 10.

Trebuie luat aminte, de asemenea, şi la faptul că toate fecioarele înţelepte au fost găsite la judecată cu ulei de rezervă, lucru care lipsea cu desăvârşire celorlalte fecioare nechibzuite! A avea ulei de rezervă în vas înseamnă a fi plin de Duhul Sfânt. Mai mult, înseamnă a avea sigiliul Duhului Sfânt, chiar plinătatea Lui, care se traduce cu primirea ploii timpuri şi a ploii târzii!!! Numai lucrarea întreagă a ambelor ploi face posibilă atingerea nivelului de desăvârşire cerut de legea morală a lui Dumnezeu, adică un caracter ca al lui Isus. Nu trebuie să uităm că Isus va veni numai atunci când în biserica Sa, a se înţelege biserica celor ce vor alcătui pe cei 144.000, va fi reprodus în mod desăvârşit caracterul Său. "Când caracterul Domnului Hristos va fi în mod desăvârşit reprodus în poporul Său, atunci El va veni să-i ia la Sine ca fiind ai Săi." Parabolele Domnului Hristos, cap. Mai întâi fir verde, apoi spic, penultimul paragraf.

Standardul judecăţii celor vii este accesibil tuturor fiindcă Dumnezeu a pus la dispoziţie toate prevederile ca el să fie atins. Este suficient să amintesc puterea harului divin manifestat prin prezenţa celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, Duhul Sfânt. "Condiţiile vieţii veşnice, sub har, sunt tot cele care erau în Eden - o perfectă ascultare de principiile Legii Sale. Măsura de caracter prezentată în Vechiul Testament este şi în Noul Testament. Şi aceasta nu este o măsură pe care să n-o putem ajunge. În orice poruncă sau îndemn pe care-l dă Dumnezeu este o făgăduinţă care, cu siguranţă, se află la temelie. Dumnezeu a luat toate măsurile ca să putem ajunge asemenea Lui şi El va face aceasta pentru toţi cei care nu se împotrivesc printr-o voinţă stricată, care să facă fără putere harul Său." Cugetări de pe Muntele Fericirilor, cap. Spiritualitatea Legii, subcap. Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit, par. 2.

În concluzie, în pilda din Matei 22, Dumnezeu ne descoperă ce fel de caracter trebuie să aibă toţi aceia care doresc să fie găsiţi pregătiţi la judecata celor vii. Însă nu tot astfel pare că vor sta lucrurile în pilda referitoare la Iosua şi Îngerul, din cartea lui Zaharia, unde se arată că cel credincios trebuie dezbrăcat mai întâi de hainele sale murdare, înainte de a primi haina neprihănirii lui Hristos!! La prima vedere şi la o citire superficială pare că există o contradicţie, dar Duhul Sfânt nu face altceva decât să ne pună în faţa unui adevăr uimitor, de o rară frumuseţe. Rămâne ca noi să-l descoperim în episodul următor.