Când vor fi descoperite tablele legii din chivotul ascuns?

Descoperirea tablelor de piatră, pe care au fost inscripţionate cele zece porunci chiar cu degetul lui Dumnezeu, şi o dată cu acestea chiar a chivotului în care se află, a fost dintotdeauna scopul unor arheologi biblici sau seculari în dorinţa de a dovedi existenţa acestora, potrivit Bibliei. De-a lungul timpului interesul pentru descoperirea lor a crescut şi chiar s-au făcut anunţuri în mass-media cum că acestea au fost descoperite. Dar, dacă au fost descoperite, atunci de ce nu sunt expuse în vreun muzeu important al lumii!? Nu este necesar să insist asupra acestor agitaţii, ci mai degrabă tot interesul meu se îndreaptă spre Scripturi şi mărturiile Duhului Sfânt, pentru a arăta cât de clar este mesajul lui Dumnezeu privitor la timpul când aceste table vor fi scoase la iveală cu adevărat.

Ceea ce ştim în mod sigur şi este descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu, care nu dă greş niciodată, este că acest chivot, împreună cu tablele legii, a fost foarte bine ascuns încă de pe vremea profetului Ieremia, din cauza iminentei căderi a Ierusalimului în mâinile babilonienilor, pe timpul regelui Zedechia. "În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui şi a ridicat întărituri de jur împrejur. Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia." 2Împăraţi 25,1.2.

     "Printre cei neprihăniţi care se găseau încă în Ierusalim, cărora le fusese lămurit planul divin, erau unii care s-au hotărât să aşeze departe de mâinile nemiloase chivotul sfânt care cuprindea tablele de piatră pe care fuseseră înscrise preceptele Decalogului. Şi aşa au făcut. Cu plâns şi amărăciune ei au ascuns chivotul într-o peşteră, unde avea să stea ascuns de poporul Israel şi Iuda din cauza păcatelor lor şi nu urma să le mai fie redat. Acel chivot sfânt este încă ascuns. Niciodată n-a fost deranjat de când a fost pus într-un loc necunoscut." Profeţi şi regi, cap. Duşi ca robi în Babilon, par. 4.

Prin mâinile unor credincioşi autentici, adevăraţi copii ai lui Dumnezeu "cărora le fusese lămurit planul divin", chivotul legământului, aşa după cum mai este cunoscut, avea să fie ascuns într-o peşteră. La vremea scrierii acestei declaraţii, pe la începutul secolului trecut, acest chivot se afla încă ascuns în locul său tăinuit, necunoscut de nimeni. Ceea ce înseamnă că cel puţin până la vremea aceea el încă nu fusese descoperit, pentru că "niciodată n-a fost deranjat de când a fost pus într-un loc necunoscut". Întrebarea firească este următoarea: Când va fi descoperit acest chivot şi când vor fi scoase la iveală cele două table de piatră?

Despre templul al doilea, cel în care peste ani avea să intre Mântuitorul şi să facă de două ori curăţirea lui de prezenţa comercianţilor avari, se spune că a fost lipsit de slava extraordinară a templului dintâi, al lui Solomon. Şi aşa este dintr-un motiv lesne de înţeles. Templul al doilea a început să fie zidit la întoarcerea evreilor în ţara lor, după cei şaptezeci de ani de robie babiloniană. La vremea când s-au apucat de construit acest al doilea templu, ei nu mai dispuneau nici de chivot, nici de tablele legii!! Din acest motiv, şekina nu a mai locuit între cei doi heruvimi interiori, din sfânta sfintelor, căci ei se aflau pe replica acestui chivot din care lipseau tocmai tablele de piatră. Or, în asemenea condiţii, Dumnezeu nu-şi putea manifesta slava, căci de vreme ce chivotul era un simbol al scaunului de domnie al lui Dumnezeu, întemeiat pe principiile neprihănite ale legii Sale sfinte, iar din el lipsea tocmai fundamentul guvernării împărăţiei Sale, adică legea Sa inscripţionată pe cele două table de piatră, devine clar atunci de ce templul al doilea nu s-a putut bucura niciodată până la intrarea lui Hristos în el, în timpul întrupării sale, când a trebuit să săvârşească prima lui curăţire, de slava şekinei, a prezenţei lui Dumnezeu între cei doi heruvimi, ca în timpul lui Moise. De altfel, templul al doilea din vremea lui Isus era un simbol perfect al inimii evreilor şi al stării spirituale a naţiunii iudaice!!!

     "Dar templul al doilea nu-l egalase pe primul în măreţie; nici nu fusese sfinţit prin acele dovezi vizibile ale prezenţei divine care aparţinuseră templului dintâi. Nu a fost nici o manifestare de putere supranaturală pentru a marca consacrarea lui. Nici un nor de slavă nu s-a văzut umplând sanctuarul nou înălţat. Nici foc din cer n-a coborât pentru a mistui jertfa de pe altar. Şechina nu mai exista între heruvimi în Locul preasfânt; chivotul, scaunul harului şi Tablele Mărturiei nu se mai găseau acolo. Nici un glas n-a răsunat din cer pentru a face cunoscut preotului voia lui Dumnezeu." Tragedia veacurilor, cap. Distrugerea Ierusalimului, par. 16.

Un templu fără tablele mărturiei sau o inimă lipsită de principiile vii şi neprihănite ale acestei legi, atestă totdeauna lipsa prezenţei lui Dumnezeu!! Evreii făcuseră paradă cu templul lor, arătând că închinarea adevărată vine de la Ierusalim, însă uitau că în interiorul templului nu se mai afla adevăratul chivot, ci doar o replică a acestuia lipsită de tablele de piatră!!! Ceea ce trebuie să ştim este că dacă evreii l-ar fi primit pe Hristos, ca naţiune, în calitatea Lui de Mesia, atunci la modul cel mai cert Dumnezeu le-ar fi redat tablele originale de piatră şi implicit chivotul original. Dar, din cauza păcatelor lor, în care aveau să se afunde până la venirea şi după venirea Mântuitorului, Dumnezeu a considerat că acel chivot şi conţinutul lui nu mai trebuie redate niciodată poporului evreu şi nici vreunui alt popor, fie el şi spiritual, de atunci încoace!

Dacă Dumnezeu ar permite descoperirea acelui chivot astăzi, atunci El ştie că atitudinea celor ce îl vor descoperi va fi exact atitudinea pe care a avut-o poporul evreu, o atitudine de mândrie, de fălire şi chiar de venerare a două table de piatră!!! Astăzi, este un lucru bine ştiut că oamenii şi-au făcut obiceiul să venereze orice, de la eroii cărţilor şi ai filmelor până la moaşte şi chiar copaci şi pânze pe care zice-se că a apărut chipul lui Isus. Trebuie să devină limpede pentru mintea studentului atent că, de vreme ce Dumnezeu nu permite descoperirea tablelor legii astăzi, atunci trebuie că El are în vedere un timp hotărât în care, prin scoaterea la iveală a acestor table de piatră, să realizeze ceva foarte important. Absolut cert este faptul că această comoară extraordinară va fi descoperită la momentul cel mai potrivit pentru rezolvarea unei probleme cât se poate de importante. Aceste table, aşa cum i-au fost date lui Moise, trebuie să stea ca mărturie împotriva lumii păcătoase şi idolatre!!! Dar, care este acel timp? Dumnezeu nu lasă niciodată pe copiii Săi în necunoştinţă, căci "Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci". Amos 3,7.

     ">Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.< Nimic din ce era scris pe tablele acelea nu putea fi şters. Conţinutul preţios al legii a fost pus în chivotul mărturiei şi se află încă acolo, ascuns în siguranţă de familia omenească. Dar, la timpul hotărât de Dumnezeu, El va prezenta acele table de piatră ca să fie mărturie pentru lumea întreagă împotriva nesocotirii poruncilor Lui şi împotriva închinării idolatre la un sabat fals." The SDA Bible Commentary, vol. 1, pag. 1109.

Acum, întrebarea firească este: Când e "timpul hotărât de Dumnezeu" pentru prezentarea acestor table de piatră înaintea întregii lumi? Înainte de a răspunde la această întrebare este foarte bine de reţinut faptul că tablele legii, încă ascunse în chivotul original şi astăzi, vor fi scoase la iveală ca mărturie împotriva lumii întregi, nu a unui grup de oameni sau a unui popor anumit!!! În declaraţia care urmează se vorbeşte întocmai despre acest timp hotărât.

     "Există nenumărate dovezi cu privire la imuabilitatea legii lui Dumnezeu. A fost scrisă cu degetul lui Dumnezeu pentru ca niciodată să nu poată fi ştearsă sau distrusă. Tablele de piatră sunt ascunse de Dumnezeu pentru a fi arătate în ziua cea mare a judecăţii, exact aşa cum le-a scris El". The Review and Herald, 26 martie 1908.

Deci, scopul pentru care tablele de piatră din chivotul original, făurit încă de pe vremea lui Moise, trebuie să rămână ascunse mai departe, este acela de a fi prezentate sau arătate lumii întregi în ziua cea mare a judecăţii!! Este firesc acum să ne întrebăm despre ce judecată este vorba. Biblia ne descoperă trei aşezări ale scaunelor de judecată: prima este judecata casei lui Dumnezeu, adică doar a celor ce au luat numele lui Hristos asupra lor; este o judecată despre care am vorbit deja şi care priveşte doar biserica lui Dumnezeu de-a lungul timpului; a început în 22 octombire 1844 când înaintea barei de judecată sunt prezentate cazurile celor morţi în Hristos, potrivit tuturor celor scrise în cărţile cereşti, după care va urma judecata celor vii, a celor ce vor constitui cei 144.000 sau biserica triumfătoare, o judecată pe care am localizată deja la încheierea timpului de probă sau de har, vezi Daniel 8,14; 7,9.10.13, Maleahi 3,1, Matei 22,11; 25,10; 1Petru 4,17; a doua este judecata care se desfăşoară pe parcursul mileniului, judecată care va fi adusă la îndeplinire de către toţi oamenii răscumpăraţi, ea fiind o judecată care-i priveşte doar pe morţii păcătoşi care nu vor moşteni împărăţia cerului, ei trebuind să moară veşnic; vezi 1Corinteni 6,2;  Apocalipsa 20,1-6; a treia judecată prin care se are în vedere primirea sentinţei de către cei nelegiuiţi, după ce aceştia sunt înviaţi şi li se prezintă istoria vieţii lor precum şi modul cum prin alegerile lor l-au răstignit pe Isus mereu şi mereu, are loc la sfârşitul mileniului, potrivit Apocalipsei 20,7-15.

Aşadar, ziua cea mare a judecăţii nu poate fi socotită judecata copiilor neprihăniţi ai lui Dumnezeu, întrucât în ziua aceea va fi judecată întreaga lume şi nu numai credincioşii lui Dumnezeu ca o grupă distinctă de restul lumii! De asemenea, nu poate fi nici judecata care se desfăşoară în cadrul mileniului, întrucât această judecată nu poate fi socotită ziua cea mare a judecăţii, din moment ce se desfăşoară pe parcursul a o mie de ani literali. Aşa că a mai rămas judecata care se desfăşoară la sfârşitul mileniului, când cei răi trebuie să-şi primească sentinţa sau răsplata - moartea veşnică!! Prin urmare, ziua cea mare a judecăţii este judecata de la sfârşitul mileniului când absolut întreaga lumea nelegiuită va trebui să compare înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu, ca să-şi primească sentinţa de condamnare la moarte în urma verificării minuţioase a raportului vieţii lor şi a concluziilor fără greş la care au ajuns sfinţii neprihăniţi şi răscumpăraţi ai lui Dumnezeu din cer!!!

     "Când va avea loc judecata şi se vor deschide cărţile şi când fiecare om va fi judecat după lucrurile scrise în cărţi, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi înfăţişate înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii. Atunci, oamenii vor vedea că cerinţa pentru mântuirea lor este ascultarea de legea desăvârşită a lui Dumnezeu. Nimeni nu va găsi scuze pentru păcat. Oamenii îşi vor primi sentinţa de condamnare la moarte sau vor primi viaţa, în funcţie de principiile neprihănite ale legii acesteia." Solii alese, vol. 1, cap. Vrăjmăşia lui Satana împotriva legii, ultimul paragraf.

Acum a devenit limpede faptul că tablele legii vor rămâne ascunse în chivotul original, în acea peşteră bine tăinuită de Dumnezeu, până la sfârşitul mileniului, când trebuie scoase şi arătate "înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii"!! De aceea ne spune Duhul Sfânt că aceste table de piatră trebuie "arătate în ziua cea mare a judecăţii, exact aşa cum le-a scris El", când cazul fiecărui om va fi judecat potrivit standardului neprihănirii, aşa cum este oglindit în cele două table de piatră, pe care au fost săpate cele zece porunci. "Când va avea loc judecata şi se vor deschide cărţile şi când fiecare om va fi judecat după lucrurile scrise în cărţi, tablele de piatră, ascunse de Dumnezeu până în ziua aceea, vor fi înfăţişate înaintea lumii ca fiind standardul neprihănirii." Această judecată este cea care are loc în mod sigur la sfârşitul mileniului după cum reiese şi din aceste texte biblice: "Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui". Apocalipsa 20,11-13.

Este nevoie să fie scoase la iveală aceste table tocmai pentru ca întreaga lume nelegiuită să poată "vedea că cerinţa pentru mântuirea lor este ascultarea de legea desăvârşită a lui Dumnezeu"!! Oamenii nelegiuiţi trebuie să înţeleagă în mod deplin de ce trebuie să moară pe vecie, de ce nu merită cerul, de ce Dumnezeu nu poate face nimic pentru salvarea lor. De fapt, ei singuri vor realiza că sentinţa lor de condamnare la moarte este absolut corectă, motiv pentru care văd că Dumnezeu nu are nici o vină pentru pieirea lor. Abia acum realizează oamenii, care s-au lipsit singuri de posibilitatea mântuirii, că adevăratul instigator la rebeliune şi la păcat, cel care i-a ţinut orbi în faţa apelurilor pline de milă şi de dragoste a lui Dumnezeu, este Satana împotriva căruia întorc toate armele de război făurite pentru distrugerea cetăţii, care la vremea aceea se află deja pe pământ.

Singurul lucru care poate să le aducă o conştientizare deplină a vinovăţiei lor este doar prezentarea standardului neprihănirii, adică a legii divine, prin cele două table de piatră ascunse cu grijă încă din vremea lui Ieremia într-o peştere pe care nimeni dintre oameni nu o va descoperi vreodată. Acest lucru îl va face doar Dumnezeu la judecata lumii nelegiuite, adică în ziua cea mare a judecăţii ei de la sfârşitul mileniului, o judecată care se ţine pe pământul acesta înainte ca el împreună cu întregul sistem solar să fie reînnoite, aşa cum au fost la creaţie!!

     "Întreaga lume nelegiuită este la bara de judecată a lui Dumnezeu, sub acuzaţia de înaltă trădare faţă de guvernământul cerului. Ei nu au pe nimeni care să le apere cauza; n-au nici o scuză; şi se pronunţă asupra lor sentinţa morţii veşnice.
     Acum văd cu toţii că plata păcatului este moartea, şi nu o libertate nobilă şi viaţa veşnică, ci sclavie, ruină şi moarte. Cei nelegiuiţi văd că s-au pierdut printr-o viaţă de răzvrătire. Când li s-a oferit greutatea veşnică de slavă, au batjocorit-o; dar acum, cât de dorită li se pare! >Toate acestea<, strigă sufletul pierdut, >le-aş fi putut avea; dar am ales să le îndepărtez de la mine. O, ce patimă ciudată! Am schimbat pacea, fericirea şi onoarea pentru distrugere, ruşine şi disperare<. Toţi văd că excluderea lor din cer este dreaptă. Prin viaţa lor au declarat: >Nu vrem ca acest Om (Isus) să domnească peste noi<.

     Ca într-o răpire, cei nelegiuiţi au privit încoronarea Fiului lui Dumnezeu. Văd în mâinile Sale tablele Legii divine, statutele pe care le-au dispreţuit şi le-au călcat. Ei sunt martori ai izbucnirii de uimire, de răpire şi de adorare a celor mântuiţi; şi ca unda unei melodii se revarsă peste mulţimile din afara Cetăţii exclamaţia tuturor, într-un glas: >Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor!< (Apocalipsa 15,3); şi, căzând cu faţa la pământ, ei se închină Prinţului vieţii." Tragedia veacurilor, cap. Sfârşitul luptei, par. 18-20.

Aşadar, tablele de piatră vor fi prezentate de Dumnezeu înaintea lumii nelegiuite în ziua cea mare a judecăţii ei, şi nu mai înainte, adică la sfârşitul mileniului. Cu toate acestea, mai rămâne de rezolvat o problemă care apare cu certitudine atunci când studentul serios şi profund al Scripturilor are în vedere anumite evenimente care se petrec în timpul plăgii a şaptea, când este văzută în cer o mână care ţine cele două table ale legii. Dar, despre acest aspect foarte important voi vorbi în episodul următor, când Duhul Sfânt va face lumină şi va rezolva această problemă, căci pare că cele două table de piatră sunt prezentate şi mai înainte de ziua cea mare a judecăţii!