Ploaia timpurie şi târzie

Ceea ce trebuie întipărit în mintea studentului sârguincios al Bibliei este că primirea sigiliului Duhului Sfânt este vitală pentru atingerea acelui nivel al desăvârşirii cerut tuturor celor ce vor beneficia, în final, de sigiliul lui Hristos, în calitate de Mare Preot. Mai mult decât atât, acest sigiliu, al Duhului Sfânt, este necesar fiindcă prin el este oferită pregătirea în vederea trecerii cu bine prin marea încercare finală, cunoscută fiind ca decretul morţii!! Toţi aceia care vor trece cu bine prin grozăvia marii încercări finale, de la finele timpului de har, care introduce timpul strâmtorării lui Iacov şi cele şapte plăgi, vor beneficia de plinătatea primului sigiliu, o facilitate absolut obligatorie ce îi califică a fi cele dintâi roade!

Dar, ce rol joacă ploaia timpurie şi târzie în cadrul primului sigiliu? Este un rol esenţial întrucât ambele ploi sunt parte integrantă a primului sigiliu şi au de-a face cu lucrarea Duhului Sfânt! Mai întâi, sub această expresie, împrumutată din lumea naturii, Dumnezeu doreşte să ne înfăţişeze în realitate lucrarea Duhului Sfânt, în domeniul spiritual, asupra celui credincios. În Vechiul Testament există astfel de profeţii legate de lucrarea Duhului Sfânt, reprezentată sub forma lucrării ploii timpurii şi a celei târzii. O astfel de profeţie o găsim în Zaharia 10,1: "Cereţi de la Domnul ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie! Domnul scoate fulgerele şi trimite ploaie; El dă omului pâinea şi dobitoacelor iarba". (Biblia Ortodoxă Română).

Acest text este înţeles mai bine şi în mod corect în relaţie cu un altul din cartea lui Ioel. "Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară." Ioel 2,23. La prima vedere ambele texte vorbesc despre necesitatea ca Isreal să beneficieze de ambele ploi, ca să se poată bucura de recoltă. Chiar dacă se poate face şi o aplicaţie literală a acestor texte, totuşi ele au o semnificaţie spirituală profundă, întrucât ne trimit în domeniul spiritual. Acest lucru este subliniat tot în cartea lui Ioel, când Duhul inspiraţiei spune: "După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi pe care-i va chema Domnul". Ioel 2,28-32.

Că aşa stau lucrurile, este confirmat în Noul Testament în felul cum Petru aplică prima împlinire a acestei profeţii din cartea lui Ioel. "În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească... Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: >Ce vrea să zică aceasta?<... Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: >Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:. 'În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit'.<" Fapte 2,1-4,12,14-21.

Devine limpede, deci, că sub lucrarea ploii timpurii şi a celei târzii în natură ne este înfăţişată lucrarea Duhului Sfânt pe tărâm spiritual asupra celor credincioşi. Aceste două ploi erau specifice, şi poate încă mai sunt, în Orientul Mijlociu, în Palestina îndeosebi. Ploaia timpurie cădea prima, de unde şi numele, în sezonul însămânţării grânelor, undeva pe la începutul toamnei, potrivit calendarului iudaic. În schimb, ploaia târzie cădea primăvara în preajma coacerii grânelor. Ea era aceea care aducea recolta la maturitate deplină. Fără această ploaie boabele de grâu nu ar fi atins coacerea, bineînţeles şi sub acţiunea razelor soarelui după ce această ploaie trecea, întrucât ambele ploi cădeau doar o anumită perioadă de timp, nu prea lungă.

Primul lucru pe care doresc să-l subliniez este acela că aceste ploi nu erau diferite în natura lor; erau practic aceeaşi ploaie, alcătuită din aceeaşi vapori de apă prin condensare. Singura deosebire era aceea că ele cădeau în timpuri sau în sezoane diferite. Doresc să accentuez acest fapt tocmai pentru că prea mulţi credincioşi, familiarizaţi cu conceptul acestor ploi, fac o distincţie între aceste două ploi considerând că sunt diferite. Însă, acest lucru nu este adevărat. Lucrarea ambelor ploi este aceeaşi.

În timp ce ploaia timpurie cădea la începutul sezonului, deci toamna, ea avea menirea de a face ca grânele să germineze şi să crească până la statutul de fir verde, de plantă, pe tulpina căreia trebuia să se formeze spicul împreună cu boabele lui. Această ploaie asigura hrana necesară bobului însămânţat, sub acţiunea umezelii din sol, a vântului şi a razelor solare, căci după această ploaie urma o perioadă îndelungată cu mult soare şi multă umezeală dimineaţa, când se forma roua. Fără această ploaie, nu ar fi existat recoltă în veci. Din acest motiv, fermierul evreu se baza întru totul pe această primă ploaie, ca să-i aducă grânele până la stadiul de dinaintea coacerii.

Apoi, fermierul îşi vedea recolta pregătită pentru stadiul de coacere, care niciodată n-ar fi avut loc dacă nu cădea şi ploaia târzie. Fără această ploaie, toată recolta aşteptată se putea pierde, pentru că nu ar fi avut ce să o aducă la maturitate deplină, deci la coacere, ca să fie strânsă în hambare. Ploaia timpurie i-a adus fermierului iudeu firele de grâu până la stadiul coacerii, însă ea niciodată nu ar fi putut aduce coacerea spicelor. Această lucrarea cădea în sarcina ploii târzii! Prin urmare, acest fermier plin de speranţe aştepta ploaia târzie ca să-i întărească firul şi să coacă spicele. Când, în sfârşit, cădea ploaia târzie el ştia precis că se va bucura de o recoltă bogată.

Ceea ce trebuie remarcat până aici este că aceste ploi săvârşesc aceeaşi lucrare, una completând-o pe cealaltă. Ambele sunt apă, doar că ele cad la timpuri diferite, una la începutul sezonului iar cealaltă la sfârşitul lui, primăvara. Fără ambele ploi nu poate exista nici o recoltă. De asemenea, ploaia târzie nu va face niciodată lucrarea ploii timpurii. Dacă una dintre ploi nu cade, cealaltă nu are nici o eficienţă. Menirea amândurora este de a face sămânţa să încolţească şi de a o coace pregătind-o pentru seceriş. Un alt aspect important legat de ploaia târzie îl constituie faptul că recolta nu era gata de seceră la începutul acesteia, ci abia după ce ea cădea când, împreună cu soarele, desăvârşea bobul în spic, până când întreaga recoltă căpăta culoarea aurului!

După cum este în natură, tot astfel este şi în har sau în domeniul spiritual. Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt foloseşte operaţiile din natură, tocmai pentru a ne familiariza cu lucrarea Lui pe tărâmul spiritual în sufletul credinciosului.

     ">Cereţi de la Domnul ploaie în timpul ploii târzii. Domnul va face norii să fulgere, El le va da averse de ploaie îmbelşugată, iarbă pe câmp pentru fiecare.<>El va face să cadă pentru voi ploaia timpurie şi ploaia târzie.< Zaharia 10,1, Ioel 2,23. K.J.V. Bible. În Orient, ploaia timpurie cade la timpul semănatului. Ea este necesară pentru a face sămânţa să germineze. Sub influenţa averselor fertilizatoare încolţeşte mlădiţa firavă. Ploaia târzie, care cade aproape de sfârşitul sezonului, coace grâul şi îl pregăteşte pentru semănat. Domnul foloseşte aceste operaţii ale naturii pentru a reprezenta lucrarea Duhului Sfânt. După cum roua şi ploaia sunt date la început pentru a ajuta sămânţa să germineze şi apoi să coacă recolta, tot astfel Duhul Sfânt este dat pentru a continua, de la un stadiu la altul, procesul creşterii spirituale. Coacerea bobului reprezintă terminarea lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt chipul moral al lui Dumnezeu trebuie să fie reprodus în mod desăvârşit în caracter. Noi trebuie să fim transformaţi în întregime după asemănarea cu Hristos.
     Ploaia târzie, maturizând recolta pământului, reprezintă harul spiritual care pregăteşte biserica pentru venirea Fiului omului. Însă, dacă poaia timpurie nu a căzut, atunci nu va exista viaţă; firul verde nu va încolţi. Dacă aversele timpurii nu şi-au făcut lucrarea, atunci ploaia târzie nu poate aduce sămânţa la desăvârşire." Mărturii pentru predicatori, cap. Rugaţi-vă pentru ploaia târzie, par. 1, 2.

În domeniul spiritual ploaia timpurie şi târzie reprezintă întreaga lucrare a Duhului Sfânt săvârşită în sufletul credinciosului, care începe cu experienţa naşterii din nou şi continuă cu şcoala sfinţirii, atunci când sufletul, prin părăsirea oricărui păcat descoperit, ajunge sigilat în neprihănire, ceea ce face ca acel credincios să ajungă plin cu prezenţa Duhului Sfânt. Când se ajunge în acest stadiu, atunci are loc ceea ce se numeşte coborârea ploii târzii. Menirea acestei experienţe este de a aduce sufletul la ultimul nivel al desăvârşirii, nivel prin care ajunge apt pentru primirea celui de al doilea sigiliu. Acest nivel al desăvârşirii reprezintă plinătatea sigiliul Duhului Sfânt, asta însemnând că el este pregătit pentru trecerea prin marea încercare finală, judecata celor vii şi primirea celui de al doilea sigiliu, care-l aduce în imposibilitatea de a mai păcătui vreodată fiindcă în el nu se mai află nimic care să răspundă ispitelor lui Satana!!

Aşadar, sigiliul Duhului Sfânt este o lucrare ce cuprinde naşterea din nou şi reforma sau sfinţirea credinciosului, înaintând de la un nivel la altul al desăvârşirii, ceea ce presupune şi o creştere în har şi în cunoştinţă. Este o lucrare ce are de-a face cu întreaga viaţă a celui credincios, fiind un proces, deci, ce durează toată viaţa acestuia. Dar, această lucrare a ploii timpurii nu încheie lucrarea harului lui Dumnezeu în suflet, după cum nici ploaia timpurie în natură nu putea aduce la coacere bobul în spic!!! În procesul creşterii spirituale, după ce sufletul a primit ploaia timpurie, ce corespunde cu experienţa naşterii din nou, Duhul Sfânt aduce sufletul în şcoala sfinţirii până la stadiul coacerii, adică al maturităţii depline spirituale, sau mai bine spus până la stadiul când "chipul moral al lui Dumnezeu trebuie să fie reprodus în mod desăvârşit în caracter".

Acest nivel al desăvârşirii este atins doar prin ploaia târzie sau prin marea revărsare a Duhului Sfânt, care are loc la începutul marii avertizări mondiale şi care constituie a doua împlinire a profeţiei extraordinare a lui Ioel! Ploaia timpurie trebuie să-şi fi făcut lucrarea în mod desăvârşit în sufletul celui credincios până la primirea ploii târzii, pe care atât de mulţi o asociază cu sigiliul al doilea, ceea ce este fundamental greşit. Ploaia târzie este absolut necesară ca să facă în stare pe cel credincios să treacă cu bine de toate încercările care sunt introduse prin marea avertizare mondială şi se termină cu decretul morţii!! Aceste încercări sunt: edictul duminical, folosirea argumentelor pentru a convinge mintea de inutilitatea ascultării de legea lui Dumnezeu, mituirea, prigoana, ameninţările cu amenzi şi închisoare, decretul ce interzice vânzarea şi cumpărarea celor ce au semnul lui Dumnezeu, adică al acelora care trăiesc în acele momente în atmosfera Sabatului, aşa cum a trăit Hristos, şi, în ultimă instanţă, decretul morţii. Aplicarea acestui decret se va face în timpul lipsit de har.

Deci, ploaia târzie ne conduce să atingem acea stare spirituală a desăvârşirii care ne face apţi pentru luarea la cer de vii!!! Ploaia târzie finalizează efectiv ploaia timpurie şi lucrarea ei, producând în cel credincios chipul moral al lui Dumnezeu în mod perfect, fără nici un fel de pată sau zbârcitură. Aşadar, ploaia timpurie şi cea târzie sunt parte a primului sigiliu, şi nu trebuie confundate cu sigiliul al doilea. Numai atunci când ambele ploi şi-au făcut lucrarea, se poate spune că sufletul este pregătit pentru primirea ultimului sigiliu, al lui Hristos. În acest stadiu, credinciosul respectiv va fi unul din cei 144.000, având dezvoltat în el, prin harul lui Dumnezeu şi eforturile personale, caracterul lui Hristos, exact aşa cum l-a avut Hristos ca om pe acest pământ!! El este pregătit acum să treacă prin timpul lipsit de har, timpul strâmtorării, fără Mijlocitor divin, întrucât el nu mai are nici un păcat cunoscut sau necunoscut de mărturisit, iar Satana nu mai poate găsi nimic în acel credincios prin care să-l poată aţâţa sau ispiti, ca să-l folosească în avantajul său!!!

Ambele ploi şi-au făcut lucrarea, credinciosul a primit şi al doilea sigiliu, ce vine în completarea primului sigiliu, al Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă în mod sigur că sufletul sau viaţa credinciosului a fost adusă în situaţia de a fi fără pată, curată, fără absolut nimic în el pe care diavolul să-l mai poată folosi în folosul său, fiind astfel pregătit din toate punctele de vedere să-l întâmpine pe Domnul şi să fie luat la cer fără să vadă moartea!!! Putem conchide, deci, cu deplină siguranţă, că, în timp ce ploaia târzie sfârşeşte lucrarea harului lui Dumnezeu în suflet, procesul acesta, în sine, nu este deloc diferit de cel al ploii timpurii, doar că ploaia timpurie l-a început, iar cea târzie l-a sfârşit! În acest caz, sigiliul Duhului sfânt în ploaia timpurie continuă să fie acelaşi sigiliu al Duhului Sfânt şi în cadrul ploii târzii; el este unul şi acelaşi sigiliu. Plinătatea acestui sigiliu, prin ploaia timpurie şi târzie, îl pregăteşte pe cel credincios să treacă cu bine de scrutinul judecăţii de cercetare a celor vii, a celor ce vor alcătui în cele din urmă faimoasa şi incredibila biserică a celor 144.000!!

Ceea ce mai trebuie să ştim este că, de realitatea lucrării ploii timpurii şi a ploii târzii, laolaltă, cât şi de judecata celor vii, ca experienţă reală, vor avea parte doar cei care ulterior vor constitui cei 144.000!!! Sunt singurii muritori care beneficiază de lucrarea completă a Duhului Sfânt în sufletul lor, prin ambele ploi, cât şi de sigiliul lui Hristos, fără să guste moartea. Nici un alt muritor nu a mai beneficiat de aşa ceva!!

Acum, pe bună dreptate se pune următoarea întrebare: Cum vor putea fi mântuiţi toţi sfinţii lui Dumnezeu care aşteaptă învierea, din moment ce nu s-au putut bucura de ploaia târzie? Pe de altă parte, aceştia nici nu au putut beneficia de întreaga lucrare a ploii timpurii, adică de acea desăvârşire care să facă posibilă sfârşirea lucrării harului lui Dumnezeu prin atingerea maturităţii depline a caracterului! Problema aparentă este rezolvată doar dacă avem în vedere prin ce test trebuia să treacă ei, fiecare la timpul lor.

Dacă testul sau încercarea lor presupunea că trebuie să treacă prin timpul strâmtorării lui Iacov, atunci este lesne de înţeles că lumina de care trebuie să se fi bucurat trebuie să fie cea legată de întreita solie îngerească. Dar noi ştim că nu a fost cazul cu nici unul din eroii lui Dumnezeu morţi de la Adam. Fiecare, desigur, a avut timpul său de probă în funcţie de cantitatea de lumină descoperită şi primită!!! Bunăoară, lui Enoh nu i se putea cere să înţeleagă serviciul sanctuarului, câtă vreme o astfel de lumină în timpul său nu era necesară!!! De aceea, el a fost judecat doar după toată lumina primită şi trăită!!

Apoi, reformatorilor nu li se putea cere să înţeleagă importanţa Sabatului, de vreme ce acesta nu putea constitui un test al credinţei lor la vremea respectivă! Cu alte cuvinte, lucrarea harului în inima lor a înaintat atât cât le-a permis primirea şi trăirea adevărului descoperit generaţiei lor!!! Dumnezeu socoteşte că ploaia timpurie în inimile lor şi-a făcut lucrarea sa în mod desăvârşit potrivit cu toată lumina primită de ei. Chiar dacă ei au murit având păcate necunoscute, Dumnezeu le-a trimis şi le va trimite înainte la judecată, în numele lor, prin sângele lui Isus, deoarece are în vedere spiritul lor altruist si dorinţa de a fi ca Mântuitorul. Cu alte cuvinte, dacă ei ar fi trăit în altă epocă în care a fost descoperit mai mult adevăr, atunci Dumnezeu ştie că ei l-ar fi primit cu dragă inimă şi ar fi înaintat de la o treaptă a desăvârşirii la alta în baza ascultării lor necondiţionate şi din inimă!!

În cer se vor afla şi oameni care n-au auzit niciodată despre Mântuitorul Isus Hristos, dar a căror inimă a fost plină de Duhul lui Dumnezeu prin faptul că au făcut lucrurile cerute de legea morală a lui Dumnezeu. Ei au fost convinşi să facă ceea ce este drept pur şi simplu pentru că este drept. Dar, această convingere, fără ca ei să ştie, a venit prin Duhul Sfânt!! "Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor." Romani 2,14-16.

În baza luminii primite şi trăite în timpul lor, al fiecărei generaţii din trecut, ei au arătat că fac faţă, prin credinţă, oricărui test impus de Satana asupra caracterului lor! Dacă ar mai fi trăit, ar fi arătat că sunt dispuşi să primească toată lumina descoperită de Dumnezeu celorlalte generaţii, până la căderea ploii târzii. Prin urmare, ei sunt asiguraţi de mântuire prin faptul că au trăit după toată lumina din vremea lor, indiferent cât de multă sau de puţină a fost!! Ceea ce trebuie să reţinem este că a trece prin timpul strâmtorării în viaţă presupune un nivel al experienţei cu Dumnezeu şi o desăvârşire pe care numai lucrarea completă a ploii timpurii şi târzii o poate oferi, lucru care nu s-a cerut niciodată sfinţilor morţi în Hristos. Ei au avut de trecut alte încercări, pe potriva luminii primite de ei. De aceea, ei au trebuit să guste moartea. Pe când biserica rămăşiţei, cei 144.000, este chemată să treacă prin timpul strâmtorării, când toţi cei ce o compun se află în viaţă, în baza unui nivel al experienţei care i-a adus în situaţia de a nu mai avea nimic în ei prin care diavolul să-i poată ispiti! Acest nivel al experienţei le facilitează drumul spre cer fără să treacă prin moarte.

     "Multe persoane care nu au avut privilegiile pe care le-am avut noi vor merge în ceruri, înaintea acelora care au avut mare lumină, dar care nu au trăit în virtutea ei. Mulţi au trăit după cea mai bună lumină pe care au avut-o şi vor fi judecaţi după ea." Evenimentele ultimelor zile, cap. Sigiliul lui Dumnezeu şi semnul fiarei, subcap. Judecaţi după lumina primită, par. 1.

În concluzie, tot ceea ce trebuie să reţinem este că sigiliul Duhului Sfânt include ambele ploi, timpurie şi târzie, că este garanţia pentru atingerea ultimei trepte a desăvârşirii şi că trebuie să fie o lucrare completă întru totul încheiată înainte de începerea judecăţii celor vii. Toţi aceia care primesc acest sigiliu vor fi pregătiţi să primească al doilea sigiliu, al Marelui Preot Isus Hristos, fără de care nu vor putea fi asiguraţi pe vecie împotriva şiretlicurilor aprige ale lui Satana. Cu alte cuvinte, sigiliul Duhului Sfânt are drept scop urmărit de Dumnezeu să-i aducă pe copiii Săi de pe pământ, pe aceia care nu vor muri niciodată, în postura în care se afla şi Fiul Său atunci când era întrupat pe pământ, adică aceea de a fi absolut desăvârşiţi din punct de vedere moral şi spiritual. Numai astfel se poate face faţă marilor presiuni din timpul strâmtorării.

     "Astăzi noi trebuie să avem vasul nostru curăţit ca să poată fi pregătit pentru roua cerului, pregătit pentru aversele ploii târzii; pentru că va veni ploaia târzie şi binecuvântarea lui Dumnezeu va umple orice suflet care este curăţit de orice pângărire." Evanghelizare, cap. Solia triumfătoare, sucap. Ocazia timpului prezent, par. 1.

     "Pe măsură ce membrii trupului lui Hristos se apropie de perioada ultimului lor conflict, >timpul strâmtorării lui Iacov<, ei vor creşte în Hristos şi se vor împărtăşi în mare măsură cu Duhul Său. Când solia îngerului al treilea creşte până ce devine o mare strigare şi când lucrarea de încheiere este însoţită de mare putere şi slavă, poporul credincios al lui Dumnezeu se va împărtăşi de această slavă. Ploaia târzie este cea care îi înviorează şi îi întăreşte pentru a trece prin timpul strâmtorării. Feţele lor vor străluci de slava acelei lumini care însoţeşte îngerul al treilea." The SDA Bible Commentary, vol. 7, pag. 984.