Biblia şi Spiritul profeţiei

Laodiceanul sau fecioara nechibzuită nu se bucură de experienţa naşterii din nou, nu-l cunoaşte pe Dumnezeu şi caracterul Lui şi nu ştie cum să se încreadă în El. Este un credincios sincer înşelat care se sprijină pe o nădejde falsă! Cu toate acestea, face apel la adevărul pe care-l are şi pe care-l crede în mod sincer, deşi este doar o teorie lipsită de viaţă. Însă, el nu este lipsit cu totul de speranţă, câtă vreme Hristos mai stă la uşă şi bate datorită timpului de har de care ne mai bucurăm. Adevărul este că mulţi laodiceeni vor şti să profite de acest timp de har şi vor înţelege, înainte de marea avertizare mondială, că nu au experienţa naşterii din nou şi că nu o pot obţine niciodată doar crezând o teorie, o doctrină frumoasă, lipsită cu totul de puterea Duhului Sfânt, care face ca adevărul să aibă efect asupra inimii!!

O cercetare minuţioasă şi riguroasă a adevărului descoperit de Dumnezeu în Scripturi şi în mărturiile Duhului Sfânt, lipsită de prejudecăţi, conduce întotdeauna la o cunoaştere corectă a caracterului lui Dumnezeu. Trebuie verificată orice cunoştinţă pe care o avem în domeniul religios cu tot ceea ce Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie în acest sens. Nu este nici o ruşine să constatăm că am mers pe un drum greşit până astăzi. Problema gravă care iese din ce în ce mai mult în evidenţă este că foarte mulţi laodiceeni consideră că pot să înţeleagă Biblia, studiind numai Biblia, făcând abstracţie de mărturia lui Isus oferită în mod special în acest sens după împlinirea celei mai lungi profeţii biblice, cea referitoare la cei 2300 de ani.

Este adevărat că Biblia este suficientă pentru mântuirea sufletului. Dar nu este adevărat că poate fi înţeleasă oricum, chiar şi prin simpla citire ori studiere a ei!! E o adevărată ştiinţă priceperea mărturiei Bibliei! Este de ajuns să privim puţin la toţi creştinii protestanţi, care studiază numai Biblia şi eventual mai citesc cărţile scrise de teologii cunoscuţi ai bisericii protestante, pentru a constata cât de multe crezuri există şi ce înţelegere puţină au cu privire la marile adevăruri ale Evangheliei!! Simpla studiere a Bibliei prin respingerea mărturiilor însumate în Spiritul profeţiei de către laodicean, sau fără lumina suplimentară a mărturiei lui Isus dăruită generaţiilor după anul 1844, din partea creştinilor protestanţi, nu va conduce niciodată la cunoaşterea deplină a întregului adevăr descoperit în Scripturi şi a caracterului lui Hristos!!!

Ca să mă fac înţeles într-un mod clar, am să vin cu un exemplu biblic. Evreii aveau sulurile Vechiului Testament, acestea constituind Biblia timpului lor. Hristos a studiat continuu această Biblie. Însă, atunci când adevărurile privitoare la jertfa Sa, după învierea lui Isus, presărate peste tot în sulurile vechi-testamentare, la fel ca şi unele profeţii, a trebuit să fie clarificate pentru toţi cei ce voiau să cunoască ce ascund ritualurile şi serviciile ce se desfăşurau la templu, ori acele profeţii ce vizau naşterea, moartea şi învierea Mântuitorului, Hristos a inspirat minţile apostolilor să scrie tot ce trebuie în legătură cu aceasta, formându-se astfel scrierile Noului Testament. Noul Testament nu este altceva decât o descoperire mai amplă, mai clară şi mai profundă a Evangheliei Vechiului Testament.

Fiindcă evreii nu au acceptat că Mesia deja s-a întrupat, potrivit profeţiilor Vechiului Testament, şi fiindcă au respins şi lucrarea apostolilor, nu aveau cum să înţeleagă noua lumină cuprinsă în scrierile Noului Testament sau mărturia lui Isus pentru creştini!!! Ei pur şi simplu au rămas la Vechiul Testament respingând Noul Testament. Din cauza acestui fapt, nu au cum să înţeleagă Vechiul Testament, căci este o imposibilitate a-l înţelege, câtă vreme negi sau respingi lumina ajutătoare cuprinsă în Noul Testament!!! Evreul, oricât de sincer ar fi, nu poate căpăta niciodată adevărata înţelegere a Evangheliei doar pe baza Vechiului Testament. Doar Biblia Vechiului Testament nu este de ajuns.

Aşadar, pentru a lămuri adevărul cuprins în simboluri şi în serviciile sanctuarului ebraic, în profeţiile referitoare la prima venire a lui Mesia, adevăr de altfel imortalizat în scrierile Vechiului Testament, Hristos a împărtăşit multă lumină apostolilor pentru a o aşterne în scris, formându-se astfel Scripturile Noului Testament, care nu pot fi un întreg fără cele ale Vechiului Testament! Acum, creştinii puteau avea înţelegerea corespunzătoare a Evangheliei Vechiului Testament, dar numai prin acceptarea şi studierea scrierilor apostolilor, scrieri care sunt mărturia lui Isus pentru creştini, aşa cum scrierile Vechiului Testament erau mărturia lui Isus pentru evrei!!!

Dacă toţi creştinii din biserica apostolică ar fi trăit şi ar fi lucrat cu zel pentru Hristos, în baza luminii cuprinse în Noul Testament, atunci Isus ar fi venit în timpul lor. Dar, aşa după cum am arătat în episoadele trecute referitoare la istoria bisericii, creştinismul avea să decadă fiind sufocat de învăţăturile şi filozofia păgânismului, fapt care a condus la apostazie şi la întuneric vreme de mai bine de o mie de ani. Din cauza acestui fapt grav, înţelesul corect al Evangheliei, pe care îl aveau apostolii şi creştinii care trăiau Evanghelia, ea devenind modul lor de viaţă, a fost pierdut. S-a pierdut mai ales din pricina faptului că Scripturile Vechiului şi Noului Testament deveniseră o raritate de lux. Mai grav este că fuseseră interzise şi traduse în latină, o limbă moartă necunoscută decât prelaţilor şi preoţilor!

Pe fondul acesta al desfăşurării lucrurilor, adevărurile Evangheliei nu mai puteau fi înţelese aşa cum intenţionase Duhul Sfânt. Aşa că, de la un veac la altul, Duhul Sfânt a găsit oameni sinceri cărora le-a împărtăşit puţin câte puţin din însemnătatea Evangheliei. Această lumină a sporit până s-a produs Reforma din sec. al XVI-lea. Apoi, a urmat marea trezire religioasă din sec. al XIX-lea, care a condus la formarea mişcării adventiste. Fiindcă această mişcare s-a format în timpul sfârşitului, atunci când, potrivit profeţiei din Daniel 12,4.9.10, cunoştinţa va creşte, devenise absolut necesară descoperirea unei lumini suplimentare care să explice şi mai mult profeţiile Vechiului şi Noului Testament, care să facă lumină în privinţa mărturiei Bibliei! Tot ceea ce a fost scris prin profetul acelei mişcări constituie lumina suplimentară şi, deci, mărturia lui Isus pentru generaţia din urmă, pentru toţi aceia care au trăit şi trăiesc după împlinirea profeţiei celor 2300 de ani în 1844.

Această lumină suplimentară a fost respinsă de întreaga biserică protestantă a vremii aceleia. Ea a rămas doar la Biblie, tot aşa cum evreii au rămas doar la Vechiul Testament. Dar, după cum evreii nu au o cunoaştere a Evangheliei, tot astfel şi bisericile protestante astăzi, care zic că au rămas doar la Biblie, nu cunosc Evanghelia şi nici importanţa legii lui Dumnezeu!! Ceea ce vreau să subliniez este că respingerea luminii suplimentare dăruite de Isus, conduce implicit la rămânerea în întuneric! Prin urmare, studierea Vechiului Testament fără lumina adăugată prin Noul Testament, care de fapt explică Vechiul Testament, nu aduce nici un folos. La fel, studirea Bibliei astăzi fără ajutorul mărturiei lui Isus prin Spiritul profeţiei, adică a întregii lumini adaugate din 1844, nu aduce nici un beneficiu sufletului. Creştinismul protestant astăzi este extrem de sărac în cunoaşterea Evangheliei din cauza lepădării soliei îngerului al treilea în 1844. De aceea există mare confuzie şi multe teorii eronate în privinţa Evangheliei, precum şi atâtea crezuri în interiorul creştinismului protestant.

Apoi, laodiceanul care ajunge să respingă mărturia lui Isus, adică toată lumina care luminează şi clarifică Scripturile, respinge cu aceasta şi Evanghelia, şi pe Hristos, ceea ce înseamnă că nu are cum să înţeleagă Biblia. De asemenea, laodiceanul care crede că doar o parte a mărturiei lui Isus este inspirată, el nu face altceva decât să respingă în întregime mărturia respectivă. Ideea este că nimeni nu poate avea o înţelegere clară a Evangheliei în prezent, sau a Bibliei, fără cunoaşterea şi însuşirea mărturiei lui Isus, a acelei lumini adăugate începând cu anul 1844.

Dumnezeu a găsit cu cale să vină în ajutorul poporului aşteptător din timpul din urmă, prin mărturia lui Isus, singura care ne ajută să înţelegem corect Biblia, tot aşa cum El a venit în ajutorul primilor creştini prin mărturia lui Isus sub forma Noului Testament. Respingerea Noului Testament însemna respingerea Vechiului Testament şi rămânerea în întuneric! Tot astfel, lepădarea mărturiei lui Isus din partea laodiceanului sau a oricărui creştin declarat căruia îi este adusă la cunoştinţă, înseamnă implicit lepădarea Bibliei şi rămânerea în întuneric, căci ei nu mai pot cu nici un chip să înţeleagă Biblia în felul acesta oricât ar studia-o.

     "Un lucru este sigur: acei adventişti de ziua a şaptea, care se vor aşeza sub stindardul lui Satana, vor renunţa mai întâi la credinţa lor în avertismentele şi mustrările conţinute în mărturiile Duhului lui Dumnezeu.
     Ultima mare înşelăciune a lui Satana va fi aceea de a anula efectul mărturiei Duhului lui Dumnezeu. >Când nu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.< Proverbe 29,18. Satana va lucra cu iscusinţă, în diferite feluri şi prin diferite unelte, pentru a zdruncina încrederea rămăşiţei poporului lui Dumnezeu în mărturia adevărată.
     Vrăjmaşul a făcut eforturile cele mai abile cu putinţă pentru a zdruncina credinţa poporului nostru în mărturii... Aceasta se întâmplă exact aşa cum a plănuit Satana, iar cei care au pregătit calea ca poporul să nu mai acorde atenţie avertizărilor şi mustrărilor din mărturiile Duhului lui Dumnezeu, vor asista la apariţia unui val de erori şi erezii de tot felul.
     Planul lui Satana este acela de a slăbi încrederea poporului lui Dumnezeu în mărturii. Apoi, urmează neîncrederea cu privire la punctele vitale ale credinţei noastre, stâlpii poziţiei noastre, după aceea, îndoiala şi în privinţa Sfintelor Scripturi şi, în cele din urmă, marşul în jos, spre pierzare. Când mărturiile care au fost crezute cândva sunt privite cu neîncredere şi lepădate, Satana ştie că cei amăgiţi nu se vor opri aici şi îşi dublează eforturile până când îi lansează într-o răzvrătire făţişă, care va deveni incurabilă şi va sfârşi în distrugere." Evenimentele ultimelor zile, cap. Zguduirea, subcap. Lepădarea mărturiilor duce la apostazie, par. 1-4.

Este planul lui Satana, deci, să distrugă încrederea în mărturia lui Isus tocmai pentru a distruge singura posibilitate de înţelegere a Bibliei!!! Studierea Bibliei fără mărturia Duhului lui Dumnezeu nu conduce la lumină, căci această mărturie este singurul mijloc stabilit de Hristos prin care poate fi înţeleasă mărturia Bibliei. Pur şi simplu acesta este adevărul. Când Satana a reuşit să distrugă încrederea în mărturiile Duhului Sfânt, atunci situaţia mişcării adventiste a devenit critică, fiindcă au început să apară tot felul de erezii, care o bântuie şi astăzi. Laodiceanul este orb fie pentru că a lepădat încrederea în acest mijloc, fie pentru că a primit şi crede doar o teorie a adevărului.

Însă nu tot astfel se întâmplă cu adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, care au fost treziţi de mărturiile Duhului Sfânt, care au văzut lumină în lumina lui Dumnezeu şi, astfel, au intrat prin credinţă în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc. Mărturia lui Isus, cea de astăzi, este o comoară nepreţuită pentru sufletul lor, căci Biblia a căpătat adevăratul ei înţeles. Prin această adevărată rămăşiţă va lucra Dumnezeu în vederea împlinirii planului Său pe pământ.

     "Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci." Daniel 12.3.