Sinagoga lui Satana

Dumnezeu îşi arată bunătatea mai departe faţă de pretinsul său popor spiritual, ce trăieşte în timpul sfârşitului, prin faptul că încă stă la uşă şi bate. Cine aude şi deschide, ceea ce presupune o recunoaştere a vocii Duhului Sfânt, Isus va intra şi va cina cu el. "Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine." Apocalipsa 3,20. Cina respectivă este una specială, ea însemnând introducerea în frumuseţea sublimă a adevărului mântuitor conţinut în solia îngerului al treilea, solie ce va deveni prin puterea colosală a Duhului Sfânt, prin îngerul al patrulea sau mişcarea marii strigări, o mare avertizare mondială, ultima adresată muritorilor acestui pământ.

Doar aceia care participă la această cină vor fi pregătiţi să înfrunte chipul fiarei! Uşa inimii, însă, trebuie deschisă acum, nu mâine când va fi poate prea târziu pentru bietul suflet ca să mai fie mântuit. Situaţia laodiceanului nu este fără speranţă, căci încă există har din belşug astăzi. Această cină este una care are rostul de a pregăti sufletul şi mintea pentru evenimentele care urmează să aibă loc pe acest pământ, întocmai după cum cina lui Hristos împreună cu ucenicii Săi, a fost ultima cină înainte de răstignirea Sa, ea având menirea de a aduce în armonie şi unire inimile participanţilor, după ce fuseseră deja spălate înstrăinarea, egoismul şi mândria din inimile lor prin spălarea picioarelor.

Fără o unire deplină, absolut desăvârşită, între Hristos şi credincios, acesta din urmă nu va putea face faţă tăvălugului evenimentelor viitoare. Poate că unii vor susţine că ucenicii nu au fost totuşi pregătiţi pentru răstignirea lui Hristos. Este adevărat acest lucru, numai că menirea cinei nu era aceea de a îndrepta ideea lor greşită cu privire la misiunea lui Hristos, ci era aceea de a-i pregăti în vederea primirii mai târziu a darului Duhului Sfânt!!! Ideea de răstignire nu intra deloc în mintea ucenicilor şi, de altminteri, era ceva absolut străin de gândirea ebraică a vremii aceleia. Însă, cel puţin cina cea de taină putea aduce o armonie în spirit între ucenici şi Isus, după ce El le spală picioarele, fapt care avea să-i ajute cumva să treacă cu bine peste moartea Mântuitorului.

Cina la care face referire Duhul Sfânt în Apocalipsa are însă menirea de a-l aduce pe credinciosul pocăit într-o unire desăvârşită cu Hristos în aşa fel, încât El să poată curăţa zilnic inima lui, până când, prin credinţă, rugăciuni şi propriile eforturi personale, dar prin ascultare de Cuvânt, chipul lui Hristos ajunge să fie reflectat în fiinţa credinciosului respectiv. Cu alte cuvinte, menirea acestei cine este aceea de a pregăti mintea credinciosului, printr-o legătură personală cu Hristos, zi de zi, astfel încât să nu poată fi prins pe picior greşit atunci când pe pământ se vor abate toate evenimentele descrise în Apocalipsa! Dacă ucenicii au pornit cu ideea greşită despre misiunea lui Mesia, fiind surprinşi că Mesia trebuia să moară, nu tot astfel trebuie să se întâmple cu adevăraţii copii ai lui Dumnezeu din ultima generaţie. Scopul intrării lui Isus în inima credinciosului pocăit este acela de a-l pregăti întru totul în vederea încheierii lucrării Evangheliei în inima lui şi, prin el, în lume!!!

Ceea ce trebuie să ne însuşim este faptul că solia îngerului al treilea conţine absolut tot ce este necesar pentru curăţirea şi înălţarea fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu. Spre deosebire de toate generaţiile trecute, când ici-colo au fost credincioşi cu adevărat sfinţi şi curaţi, adevărata biserică a rămăşiţei ultimei generaţii va trebui să fie desăvârşită, sfântă, curată, fără pată sau zbârcitură, ori ceva de felul acesta. Va fi singura biserică, singurul popor din toate timpurile care va încheia lucrarea lui Dumnezeu în neprihănire, membrii acestei biserici având inimi curate şi fiind desăvârşiţi din punct de vedere moral şi spiritual. Ei vor fi de altfel cei 144.000, singurii în toată veşnicia care vor avea un templu al lor, pe noul pământ, în care vor intra doar ei şi Isus. Asta pentru că părtăşia dintre Isus şi ei, începută încă de pe pământ, este una specială, şi este construită pe baza cinei speciale despre care am vorbit mai sus!!

Aceşti copii credincioşi vor cunoaşte atât de bine pe Isus şi lucrarea efectuată de El în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, încât diavolul nu va avea nici o putere asupra lor. Ei vor fi pur şi simplu oglinda caracterului lui Hristos şi vor da cea mai înaltă mărturie pentru Dumnezeu în acest scop. Invitaţia lui Hristos este încă adresată laodiceenilor, şi nu numai. Singurii care pot să-l cunoască pe Mântuitorul şi lucrarea Sa sunt doar aceia care deschid uşa inimii şi-l lasă pe Isus să pătrundă înăuntrul lor cu harul Său transformator, cinând astfel împreună. Această cină are drept ţintă să ne familiarizeze cu Hristos şi caracterul Său, precum şi cu felul de gândire al Duhului Sfânt. Când un astfel de suflet credincios ajunge să cineze cu Hristos, atunci va fi introdus în miezul soliei îngerului al treilea, o solie cuprinsă şi dezvoltată prin mărturiile Duhului Sfânt, aşa cum au fost consemnate ele prin profetul Ellen White.

Prea mulţi îşi imaginează că viaţa lor religioasă, deşi satisfăcătoare în opinia lor, va fi una primită de Mântuitorul în cele din urmă, că lipsurile pe care ei nu le pot acoperi, păcatele pe care nu le pot birui, deşi le mărturisesc periodic, vor fi rezolvate printr-o lucrare specială a lui Isus, din milă faţă de eforturile lor de a fi buni creştini. Totuşi, Biblia, Cuvântul adevărului, este foarte clară când afirmă că: "... cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus... Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu..." 1Ioan 2,5.6; 3,8-10.

Aşadar, singurul remediu pentru laodicean este cina!! Rămâne la latitudinea acestuia dacă vrea să-l lase pe Isus să intre sau nu înăuntru. Ca şi în parabola pomului neroditor, finalul este lăsat în seama laodiceanului. Observaţi, vă rog, că întregul mesaj adresat bisericii Laodicea nu are un final precis, după cum nici în parabola amintită nu ni se spune ce s-a întâmplat cu smochinul, deşi finalul îl cunoaştem din istoria celor întâmplate până la urmă cu poporul iudeu. Cel care decide soarta este laodiceanul, întrucât i s-a pus la dispoziţie tot ce are nevoie, fără să ducă lipsă de ceva, numai să întindă mâna credinţei şi să de ascultare sfatului Martorului credincios!

Laodiceenii sunt doar aceia dintre creştini care pretind că au adevărul şi păstrează legea lui Dumnezeu. Mediul adventist este singurul care are această pretenţie. Prin urmare, laodiceeni sunt toţi aşa-zişii adventişti care au pretenţia respectării legii divine, înălţând Sabatul poruncii a patra. Hristos se adresează lor în mod special întrucât părinţii lor spirituali au primit soliile celor trei îngeri, formând astfel o mişcare prin care Hristos urmărea sfârşitul lucrării Sale şi venirea Sa pe norii cerului în generaţia lor, adică spre sfârşitul sec. al XIX-lea!! "Solia laodiceană se aplică tuturor celor care mărturisesc că ţin legea lui Dumnezeu, dar, de fapt, nu o trăiesc." The Review and Herald, 17 octombrie 1899.

Să facem o incursiune în profeţia biblică şi să vedem care va fi în cele din urmă răspunsul laodiceanului; care va fi alegerea pe care o va face majoritatea laodiceenilor. Există o profeţie extraordinară care face referire la o sinagogă ce aparţine lui Satana. "Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit." Apocalipsa 3,9. Această profeţie este pusă în contextul perioadei filadelfiene. Pentru cine nu ştie, perioada filadelfiană se întinde aproximativ între anii 1831, atunci când s-a făcut auzită pentru întâiaşi dată solia primului înger din Apocalipsa 14, şi 1858, când biserica adventistă cade în starea laodiceană, lipsită de Evanghelie şi prezenţa Duhului Sfânt. Această perioadă este caracterizată printr-o stare de spirit întărită prin prezenţa Duhului Sfânt şi lucrarea Lui asupra inimii primitorilor celor trei solii îngereşti de-a lungul acestui timp.

De fapt, ca să fiu mai precis, ea este o perioadă care a fost frântă şi în aparenţă s-a oprit în 1858. Însă ceea ce puţini ştiu este faptul că starea filadelfiană, de la acea vreme, nu mai caracterizează o biserică vizibilă ce a pierdut Evanghelia, ci indivizi care de-a lungul timpului, până astăzi, au intrat la cină cu Isus şi au trăit potrivit principiilor adevărului descoperit prin solia îngerului al treilea!!! Acest lucru este demonstrat prin faptul că bisericii filadelfiene i s-a pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu o poate închide orice ar face! "Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: >Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: 'Ştiu faptele tale: iată, ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide'<..." Apocalipsa 3,7.8.

Această uşă deschisă este uşa prin care se face intrarea în sfânta sfintelor sau a doua încăpere a sanctuarului ceresc! Ea este deschisă şi astăzi, până când Isus va dezbrăca haina preoţească şi îşi va încheia lucrarea de curăţire şi de mijlocire pentru biserica Sa şi pentru oameni, urmând imediat să vină pe norii cerului!!

     "Duhul Sfânt a fost revărsat asupra noastră şi eu am fost dusă de El în cetatea viului Dumnezeu. Apoi mi-a fost arătat că poruncile lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Hristos - care au legătură cu uşa închisă - nu pot fi separate şi că timpul ca poruncile lui Dumnezeu să strălucească în toată importanţa lor şi pentru ca poporul lui Dumnezeu să fie încercat în ce priveşte adevărul Sabatului a fost atunci când uşa s-a deschis în Sfânta Sfintelor, în Sanctuarul ceresc, unde se află chivotul, în care sunt păstrate Cele Zece Porunci. Această uşă nu a fost deschisă până nu s-a sfârşit mijlocirea lui Isus în prima încăpere a Sanctuarului, în 1844. Atunci S-a ridicat Isus şi a închis uşa din Locul Sfânt, a deschis uşa care ducea în Locul Preasfânt şi a trecut în cea de-a doua despărţitură, unde stă acum, în faţa chivotului, şi unde credinţa lui Israel se îndreaptă acum.
     Am văzut că Isus închisese uşa primei încăperi şi că nici un om nu o poate deschide; şi că El deschisese uşa care ducea în Sfânta Sfintelor şi că nici un om nu o poate închide (Apocalipsa 3,7.8 ); am mai văzut că, de când Isus a deschis uşa către Sfânta Sfintelor, unde se află chivotul, poruncile au strălucit înaintea poporului lui Dumnezeu şi că aceştia sunt puşi la probă în ce priveşte Sabatul." Scrieri timpurii, cap. Uşa deschisă şi cea închisă, par. 1, 2.

Laodiceanul ştie de această uşă, căci prin ea au fost dăruite toate comorile adevărului ce alcătuiesc întreita solie îngerească din Apocalipsa 14! Problema lui este că trebuie să-i deschidă lui Isus uşa inimii sale pentru a fi readus la starea filadelfiană, din punct de vedere spiritual. Lipsa Evangheliei şi a prezenţei Duhului Sfânt, pe care el nu le remarcă din cauza teoriei lipsite de viaţă a adevărului soliei îngerului al treilea, face necesară o readresare a soliei îngerului al treilea către laodicean, din partea Martorului credincios. Este singura solie prin care el poate fi trezit din beţia presupusei sale bogăţii, pentru a fi adus în starea spirituală caracteristică perioadei filadelfiene. Fără primirea acestei solii sublime laodiceanul nu va putea să-şi cunoască starea spirituală! 

Perioada istorică laodiceană este una nedorită, ea contribuind în mare măsură la amânarea venirii Mântuitorului! În mod normal, istoria omenirii şi a bisericii ar fi trebuit să se încheie cu perioada filadelfiană, însă Satana a reuşit să contrafacă mesajul special al lui Dumnezeu cu ceva ce pare a fi adevărul. A reuşit să orbească poporul lui Dumnezeu, ce se strânsese în jurul soliei îngerului al treilea, faţă de Evanghelie şi de puterea şi prezenţa Duhului Sfânt, fără de care Dumnezeu nu poate încheia lucrarea printr-o biserică desăvârşită, curată şi neprihănită! În schimb, le-a creat iluzia păstrării întregului adevăr, dar numai sub forma teoriei!!! Teoria adevărului nu este niciodată adevărul transformator şi iluminator prin puterea Duhului Sfânt! 

Ceea ce e şi mai rău, este că Satana a ştiut cum să inducă o stare spirituală astfel încât ea să nu fie nici rece, nici în clocot, ci ceva încropit, greţos!!! Această stare ingrată îi face pe toţi laodiceenii fecioare neînţelepte să fie mai răi decât necredincioşii!!! (Ne aducem aminte că laodiceeni sunt doar fecioarele neînţelepte). "Creştinii încropiţi sunt mai răi decât necredincioşii, deoarece cuvintele lor înşelătoare şi poziţia lor în doi peri duce pe mulţi în rătăcire. Necredinciosul îşi arată poziţia. Creştinul încropit înşală ambele părţi. Ei nu au nici un bun lumesc, nici un bun creştin. Satana îl foloseşte pentru a face o lucrare pe care nimeni altul nu o poate face." Letter 44, 1903.

Aşadar, înşelăciunea lui Satana pentru laodicean este cea mai crasă din tot ce a putut inventa el de-a lungul timpului. Fiind o înşelăciune îngrozitoare, atunci este lesne de înţeles că şi remediul trebuie să fie pe măsură! În profeţia mai sus amintită, referitoare la sinagoga lui Satana, ni se spune că aceia din această sinagogă, care pretind că sunt iudei, vor fi făcuţi să vină să se închine la picioarele sfinţilor lui Dumnezeu. Acţiunea se petrece în imediata apropiere a venirii lui Hristos, după ce sfinţii lui Dumnezeu, cei 144.000 vor fi fost deja sigilaţi! Pentru cercetătorul profund al Bibliei este foarte important să înţeleagă această profeţie.

În primul rând, trebuie să avem în vedere ce nu spune textul. El nu ne spune că întreaga sinagogă a Satanei vine şi se închină înaintea sfinţilor lui Dumnzeu!!! Ci ne spune foarte clar că doar "unii din cei ce sunt în sinagoga Satanei" cad la picioarele sfinţilor! Aceşti "unii" sunt aceia "care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint". Ce reprezintă sinagoga lui Satana? Sinagoga în sine înseamnă o casă de întrunire sau de rugăciune, specifică închinării mozaice, a cultului mozaic. Fiind sinagoga lui Satana, atunci înseamnă că toţi cei ce compun această casă de adunare se închină sau aduc închinare lui Satana fără să ştie, fără să conştientizeze, cel puţin până li se aduce la cunoştinţă. Vor conştientiza abia atunci când îşi vor da seama, deşi mulţi vor fi murit până la vremea aceea, când văd că Dumnezeu i-a iubit pe sfinţii Săi şi că nu le mai pot face nici un rău posibil, după atâta prigoană în timpul celor şapte plăgi!

     "Înaintea tronului, am văzut poporul aşteptător - biserica şi lumea. Am observat două grupuri, unul plecat înaintea tronului, profund preocupat, în timp ce ceilalţi stăteau în picioare nepăsători şi lipsiţi de interes. Cei care erau plecaţi înaintea tronului îşi prezentau rugăciunile şi priveau către Isus; apoi El privea către Tatăl Său şi părea că se roagă Lui. O lumină ieşea de la Tatăl şi se îndrepta către Fiul, iar de la Fiul către grupul care se ruga. Apoi am văzut o lumină nespus de puternică, ieşind de la Tatăl şi venind către Fiul, iar de la Fiul unduindu-se peste poporul aflat înaintea tronului. Puţini însă primeau această lumină măreaţă. Mulţi au ieşit de sub ea şi i s-au împotrivit de îndată; alţii erau nepăsători şi nu apreciau lumina, iar aceasta s-a îndepărtat de la ei. Unii o îndrăgeau, mergeau şi îngenuncheau alături de grupul cel mic care se ruga. Toţi din acest grup primiseră lumina şi se bucuraseră de ea, iar feţele le străluceau de slava ei.

     L-am văzut pe Tatăl ridicându-se de pe scaunul de domnie, mergând cu un car de foc în Sfânta Sfintelor, dincolo de cea de-a doua despărţitură şi aşezându-se. Apoi, Isus S-a ridicat de pe tron şi cei mai mulţi dintre cei care erau aplecaţi s-au ridicat împreună cu El. Din momentul în care S-a ridicat, nu am văzut nici o rază de lumină căzând de la Isus peste mulţimea nepăsătoare, şi aceasta a fost lăsată în întuneric total. Cei care s-au ridicat o dată cu Isus şi-au păstrat privirile aţintite asupra Sa când a părăsit tronul şi i-a condus o mică bucată de drum. Apoi, şi-a ridicat braţul drept şi L-am auzit spunând cu glasul Său încântător: >Aşteptaţi aici; Mă duc la Tatăl Meu să primesc Împărăţia; păstraţi-vă veşmintele nepătate, iar Eu mă voi întoarce după puţină vreme de la nuntă şi vă voi primi<. Apoi un car de foc, cu roţile ca văpăile de foc, înconjurat de îngeri, a venit acolo unde se afla Isus. A păşit în car şi a fost purtat în Sfânta Sfintelor, unde şedea Tatăl. Acolo L-am privit pe Isus, un impunător Mare Preot, stând în picioare înaintea Tatălui. Pe tivul veşmântului Său erau un clopoţel şi o rodie, un clopoţel şi o rodie. Cei care se ridicaseră împreună cu Isus îşi trimiteau către El credinţa, în Sfânta Sfintelor, şi se rugau: >Tatăl meu, dă-mi Duhul Tău<. Apoi, Isus sufla asupra lor Duhul Sfânt. În suflarea aceea era lumină, putere şi multă iubire, bucurie şi pace.

     M-am întors să mă uit la grupul celor care stăteau încă aplecaţi înaintea tronului; nu ştiau că Isus îl părăsise. Satana părea să fie lângă tron, încercând să continue lucrarea lui Dumnezeu. I-am văzut privind în sus către tron şi rugându-se: >Tată, dă-ne Duhul Tău<. Satana sufla atunci asupra lor o înrâurire nesfântă; era în aceasta lumină şi multă putere, dar nu exista iubire delicată, bucurie şi pace. Scopul lui Satana era de a-i păstra în starea de amăgire, de a-i trage înapoi şi de a-i amăgi pe cei din poporul lui Dumnezeu." Scrieri timpurii, Sfârşitul celor 2300 de zile, par. 1-3.

Aceasta face parte dintr-o viziune prezentată lui Ellen White la puţin timp după 1844. Aici este reprezentată o realitate cerească potrivită sau adaptată pentru mintea ei. Ea vede două grupe, poporul aşteptător şi lumea. Nu toţi cei care se declarau aşteptători primeau lumina, mulţi părăsind rândurile. Trebuie să specific că această viziune nu priveşte doar jumătatea sec. al XIX-lea. Ea are în vedere parcursul adevăratului popor al lui Dumnezeu, aşteptător, care a intrat şi intră la nuntă, prin credinţă, în vederea beneficierii lucrării de curăţire pe care Hristos o face în sanctuarul ceresc în ei şi pentru ei. Toţi aceia care au respins şi resping în continuare solia Martorului credincios, deci care nu intră la nuntă şi nu participă la cină împreună cu Mântuitorul, vorbesc despre cina pomenită la începutul acestui episod, nu ştiu că Isus i-a părăsit şi aduc închinare lui Satana!!! 

Deci, sinagoga lui Satana cuprinde practic întreaga lume, cunoscută de altfel şi ca Babilonul cel mare!!! Care este ţelul lui Satana prin sinagoga Sa? Ţelul său primordial este să anuleze, să facă fără efect legea lui Dumnezeu, în jurul căreia se va da marea şi ultima bătălie a mileniilor!!! "Hristos vorbeşte despre biserica pe care o prezidează Satana ca fiind sinagoga lui Satana. Membrii ei sunt fiii neascultării. Ei sunt aceia care aleg să păcătuiască şi care se trudesc să facă fără valoare legea sfântă a lui Dumnezeu. E lucrarea lui Satana aceea de a amesteca răul cu binele, şi de a înlătura deosebirea dintre bine şi rău." The Review and Herald, 4 decembrie 1900. "Satana dispune de o mare confederaţie, biserica lui. Hristos îi numeşte sinagoga lui Satana deoarece membrii ei sunt copiii păcatului. Membrii bisericii lui Satana lucrează în mod constant la lepădarea legii divine şi împrăştie confuzie în ce priveşte deosebirea dintre bine şi rău. Satana lucrează cu mare putere în şi prin fiii neascultării, pentru a preamări trădarea şi apostazia ca fiind adevăr şi loialitate. Şi în prezent puterea inspiraţiei sale satanice mişcă pe agenţii săi să aducă la îndeplinire marea răzvrătire împotriva lui Dumnezeu pe care a început-o în ceruri."  Christian Experience and Teachings of Ellen White, pag. 207.

Iată mai departe cine sunt principalii împotrivitori care stau în fruntea denigrării legii lui Dumnezeu, învăţând pe oameni că aceasta nu mai este de actualitate: "Atât pastorii, cât şi poporul văd că n-au menţinut legătura corectă cu Dumnezeu. Ei văd că s-au răsculat împotriva Autorului oricărei legi drepte şi adevărate. Lepădarea preceptelor divine a dat naştere la mii de izvoare ale răului, discordiei, urii, nelegiuirii, până ce pământul a devenit un vast câmp de luptă, o cloacă de stricăciune. Aceasta este priveliştea pe care o văd aceia care au lepădat adevărul şi au ales să iubească rătăcirea. Nici o limbă nu poate exprima dorinţa pe care cel neascultător şi necredincios o simte faţă de tot ce a pierdut pentru totdeauna - viaţa veşnică. Bărbaţi la care lumea s-a închinat pentru talentele şi elocvenţa lor văd acum aceste lucruri în adevărata lor lumină. Îşi dau seama ce au pierdut prin neascultare şi cad la picioarele acelora a căror credincioşie au dispreţuit-o şi au batjocorit-o şi mărturisesc că Dumnezeu i-a iubit." Tragedia veacurilor, cap. Pustiirea pământului, par. 10. 

Din nefericire, aceştia îşi dau prea târziu seama că au sacrificat adevărul pentru favoarea oamenilor, de fapt pentru nimic. Această trezire are loc aproape de sfârşitul celor şapte plăgi când nu mai există har pentru mântuire. 

     "Lumea vede chiar grupa aceea pe care a batjocorit-o, a dispreţuit-o şi a dorit să o nimicească, trecând neatinsă prin boală, furtună şi cutremur. Acela care pentru călcătorii Legii Sale este un foc mistuitor, pentru poporul Său este o ocrotire sigură. 

     Pastorul care a sacrificat adevărul pentru a câştiga favoarea oamenilor îşi dă acum seama de caracterul şi influenţa învăţăturilor lui. Se vede lămurit că ochiul atotştiutor l-a însoţit când era la amvon, când mergea pe stradă, amestecându-se cu oamenii în diferitele scene din viaţă. Orice emoţie a sufletului, orice rând scris, orice cuvânt rostit sau orice faptă care i-a făcut pe oameni să găsească scăpare la adăpostul minciunii a fost o sămânţă semănată; iar acum, în sufletele pierdute şi nenorocite din jurul lui, vede recolta." Tragedia veacurilor, cap. Pustiirea pământului, par. 6, 7.

     "Cei 144.000 erau toţi sigilaţi şi perfect uniţi. Pe frunţile lor scria: Dumnezeu, Noul Ierusalim, şi mai era o stea strălucitoare în care era scris Numele cel nou al lui Isus. Văzând starea noastră fericită, sfântă, cei răi s-au umplut de mânie şi s-au repezit cu violenţă ca să pună mâna pe noi pentru a ne arunca în închisori; dar noi am întins mâna în Numele Domnului şi ei au căzut neajutoraţi la pământ. Apoi, s-a văzut că sinagoga lui Satana ştia că Dumnezeu ne iubea pe noi cei care ne puteam spăla unul altuia picioarele şi îi salutam pe fraţi cu o sărutare sfântă, şi ei s-au închinat la picioarele noastre." Scrieri timpurii, cap. Prima mea viziune, par. 3.

Aşadar, până acum am aflat că sinagoga lui Satana este alcătuită din toţi aceia care resping legea lui Dumnezeu, pe faţă sau în ascuns şi care până la urmă înţeleg ce fac, iar aceia care se află în postura de a primi "închinarea" sinagogii Satanei sunt cei 144.000, care la vremea când se petrec aceste lucruri sunt deja sigilaţi. Mai rămâne să aflăm cine sunt iudeii care doar pretind că sunt iudei, dar nu sunt, cum spune textul biblic. Acest aspect al problemei este unul foarte important. Pentru a afla cine sunt aceşti iudei, trebuie să aflăm mai întâi de ce sunt numiţi iudei, sau mai bine zis de ce se numesc ei înşişi iudei!!!

Ce înseamnă a fi iudeu? Răspunsul corect la această întrebare îl aflăm din Scripturi. El se găseşte în parabola referitoare la fariseu şi vameş. Aici găsim cel mai fidel tablou prin care este scos în evidenţă iudeul şi atitudinea lui, caracterul şi starea lui de spirit, în calitate de credincios declarat!!! De fapt, fariseul este în întregime întruchiparea iudeului făţarnic şi a oricărui creştin declarat, cu atât mai mult a laodiceanului care se crede bogat, având întocmai atitudinea acestui fariseu din parabolă. "A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi. >Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: 'Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele'<." Luca 18,9-12.

Atitudinea laodiceanului este aceeaşi: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic..." Apocalipsa 3,17. Este exact acelaşi limbaj, ce exprimă aceeaşi atitudine. Din cauza cărui fapt? Pentru că se crede neprihănit în comparaţie cu ceilalţi creştini, care nu apără legea lui Dumnezeu şi nici nu înalţă Sabatul lui Dumnezeu!!! El este unul care-şi va apăra totdeauna biserica sau sistemul cu care este căsătorit, va face tot posibilul să păstreze intacte toate punctele de doctrină ce însumează şi defineşte religia bisericii şi vieţii sale, neştiind că acele puncte sunt doar teoria lipsită de putere a adevărului, şi nu vede mântuirea decât prin prisma teologiei biserici sale!!! El intră în templul închinării măgulit de propria-i neprihănire şi cu aere de superioritate, întrucât ştie precis că doctrina bisericii sale este superioară tuturor celorlalte biserici!!!

Această atitudine şi această stare de spirit îl face pe laodicean orb, sărac, ticălos, nenorocit şi gol pe deasupra. El nu ştie, nici nu vrea să ştie acest lucru, întrucât i se pare că solia Martorului credincios este asemenea teoriei pe care o ştie el!!! Problema lui este că nu poate deosebi glasul Duhului Sfânt, când Isus face apel la conştiinţa lui amăgită. Ei bine, "cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint" sunt laodiceenii rămaşi nepocăiţi sau pretinşii adventişti, care au refuzat cu bună ştiinţă să primească mântuirea!!! În comparaţie cu cei mântuiţi, aceşti adventişti vor fi o majoritate, însă în comparaţie cu restul sinagogii lui Satana, din care ei fac parte, sunt doar o minoritate! Iată dovada acestui fapt, ce nu poate fi tăgăduită: 

     "Tu crezi că aceia care se închină la picioarele sfinţilor (Apocalipsa 3,9), vor fi mântuiţi în cele din urmă. Aici avem vederi diferite, pentru că Dumnezeu mi-a arătat că această categorie erau pretinşi adventişti care apostaziaseră şi care au răstignit >din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi-l dau să fie batjocorit<. În >ceasul ispitei< care urmează să vină, spre a arăta fiecăruia adevăratul caracter, ei vor şti că sunt pierduţi pe vecie, şi, covârşiţi de chinul teribil al sufletului lor, vor îngenunchia la picioarele sfinţilor." Cuvânt către mica turmă, în scrisoarea adresată lui Eli Curtis, par. 6.

Ceea ce spune Inspiraţia în cuvintele de mai sus este o realitate încă neîmplinită, întrucât am văzut deja că profeţia despre care am vorbit în acest episod vizează timpul sfârşitului plăgilor, când nu mai există har şi nici uşa deschisă!!! Aşadar, iudeii din sinagoga lui Satana, care zic că sunt iudei, dar mint, îi reprezintă pe toţi acei aşa-zişi adventişti, din întreg mediul adventist, care au pretenţia că li se cuvine mântuirea pentru că păzesc legea lui Dumnezeu, că sunt depozitarii adevărului, etc. Aceştia vor avea aceeaşi atitudine ca a fariseului din parabolă, ce a întruchipat la rândul lui atitudinea bisericii iudaice, a majorităţii ei covârşitoare, în lepădarea Mântuitorului!!! 

Prin urmare, soarta laodiceenilor încropiţi, ce refuză în final solia Martorului credincios, va fi soarta bisericii iudaice. Nimeni nu va intra în cer având spiritul laodicean, al fariseului, care este spiritul lui Satana. Ci cei ce vor intra în ceruri vor fi doar aceia care au spiritul filadelfian, care trăiesc solia Martorului credincios şi sunt întruchiparea legii divine şi a Sabatului lui Dumnezeu - caracterul lui Hristos!!!

Iată mai jos cele două profeţii care vorbesc direct despre atitudinea "iudeilor", a pretinşilor adventişti sau a adventiştilor cu numele din sinagoga lui Satana, din momentul lansării marii avertizări mondiale, sub puterea Duhului Sfânt:

     "Am văzut că Dumnezeu are copii care nu cunosc şi nu păzesc Sabatul. Ei nu au respins lumina privitoare la Sabat. Iar la începutul timpului de strâmtorare, am fost umpluţi de Duhul Sfânt pe măsură ce mergeam şi vesteam cu mai multă putere Sabatul. Acest lucru a umplut de mânie celelalte biserici şi pe adventiştii cu numele, întrucât nu puteau combate cu succes adevărul despre Sabat. În acest timp toţi cei aleşi ai lui Dumnezeu au văzut clar că noi aveam adevărul şi au ieşit şi au suferit prigoana împreună cu noi. Am văzut sabia, foametea, epidemii şi mare tulburare în ţară. Cei răi s-au gândit că noi aduseserăm judecăţile asupra lor, s-au ridicat şi s-au sfătuit să scape pământul de noi, crezând că atunci răul ar fi oprit." Scrieri timpurii, cap. Viziuni care au urmat, par. 5.

Toţi cei aleşi ai lui Dumnezeu, amintiţi în paragraful de mai sus, reprezintă pe toţi copiii lui Dumnezeu din absolut toate bisericile care vor fi mântuiţi prin primirea soliei îngerului al treilea, dată prin puterea Duhului Sfânt. Nu uităm că majoritatea poporului lui Dumnezeu se află în afara mediului adventist. 

     "Am văzut că biserica cu numele şi adventiştii cu numele, asemenea lui Iuda, ne vor trăda catolicilor pentru a căpăta influenţă împotriva adevărului. Sfinţii vor fi la vremea aceea un popor obscur, prea puţin cunoscut catolicilor; însă bisericile şi adventiştii cu numele care cunosc credinţa şi obiceiurile noastre, (deoarece ne-au urât din cauza Sabatului, pentru că nu-l puteau combate ca netemeinic), îi vor trăda pe cei sfinţi şi-i vor turna catolicilor ca fiind aceia care nesocotesc instituţiile oamenilor; adică faptul că ei păzesc Sabatul şi nesocotesc duminica.

     Atunci, catolicii ordonă protestanţilor să înainteze în lucrarea lor şi emit un decret ca toţi cei care nu păzesc ziua întâi a săptămânii în locul zilei a şaptea, să fie omorâţi. Şi catolicii, al căror număr este foarte mare, îi vor sprijini pe protestanţi. Catolicii îşi vor oferi puterea icoanei fiarei. Iar protestanţii se vor munci, după cum s-a muncit şi mama lor înainte, să-i distrugă pe cei sfinţi. Dar înainte ca decretul lor să aducă rod, sfinţii vor fi eliberaţi prin vocea lui Dumnezeu." Spalding and Magan Collection, pag. 1.

Observăm că sfinţii lui Dumnezeu, adevărata biserică a rămăşiţei, sunt prea puţin cunoscuţi catolicilor, însă adventiştii cu numele cunosc credinţa şi obiceiurile lor!!! De ce? Fiindcă provin dintre ei, chiar au trăit alături de ei ca membri ai bisericii!!! Aşadar, iudeii din sinagoga lui Satana îi reprezintă pe toţi adventiştii cu numele care nu vor primi solia Martorului credincios, cei mai mulţi dintre ei nefiind în stare nici măcar s-o recunoască, asemenea celor ce au respins cele două chemări adresate de Dumnezeu bisericii adventiste între 1888-1895 şi 1950-1962!