Evanghelia restaurării

Frumuseţea neasemuită a carţii Apocalipsa îşi găseşte rădăcinile în cealaltă carte profetică a Vechiului Testament, cartea lui Daniel. Întrucât această din urmă carte a fost desigilată, spre lămurirea tuturor celor care au avut şi au gândul care era şi în Hristos Isus, atunci ar fi interesantă şi o abordare a profeţiei din cartea lui Daniel. Mi-aş concentra interesul, în primul rând, asupra marii şi aparent dificilei profeţii cuprinse în capitolul al unsprezecelea al cărţii. Această profeţie a constituit o adevărată piatră de încercare pentru comentatorii timpului. Întrucât în cea mai mare parte a ei este de domeniul trecutului, atunci abordarea ei nu va fi dificilă, întrucât faptele ar trebui întărite chiar de istoria umanităţii.

Totuşi, chiar şi aşa nu este o profeţie uşor de abordat. În primul rând, noi trebuie să descoperim Evanghelia în această profeţie şi nu numai o înşiruire de evenimente istorice. Trebuie să avem în vedere că există un război între Hristos şi Lucifer, iniţiat de cel din urmă, iar acest război este Armaghedonul însuşi. Din acest motiv, profeţia din Daniel 11 trebuie că este un tablou fidel al războiului Armaghedon, tablou care zugrăveşte perioada din timpul împărăţiei Persiei şi până la distrugerea finală a împărăţiei păcatului. În al doilea rând, trebuie să pricepem foarte clar care este tema fundamentală, predominantă a cărţii lui Daniel. Când vom înţelege acest lucru, atunci începem să realizăm planul lui Dumnezeu pentru biserica Sa de pe pământ, prin prisma profeţiilor din cartea lui Daniel!!

     "Lumina pe care Daniel a primit-o de la Dumnezeu a fost dată, în mod special, pentru aceste zile din urmă. Viziunile de pe malul Ulai şi Hidechelului, marile râuri ale ţării Şinear, sunt acum în curs de împlinire, şi toate evenimentele profetizate se vor desfăşura în curând. Gândiţi-vă la împrejurările în care se afla naţiunea iudaică în timpul când au fost inspirate profeţiile lui Daniel." Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, cap. Sfintele Scripturi, subcap. Studiul cărţii lui Daniel şi Apocalipsa, par. 3.

Viziunea lui Daniel de pe malul râului Hidechel, potrivit celor scrise mai sus, priveşte în mod deosebit aceste zile în care trăim, precum şi viitorul foarte apropiat, dacă avem în vedere ultima parte a acestei mari şi întinse profeţii. Această viziune ne pune în legătură cu principiile care stau la temelia războiului Armaghedon şi totodată cu protagoniştii trecutului, prezentului şi viitorului, din epoca medo-persană şi până la a doua venire a lui Isus. Să reţinem o dată şi pentru totdeauna că acest război cumplit este un război împotriva lui Dumnezeu şi a bisericii Sale de pe pământ. Niciodată nu a fost altceva şi nici nu va fi.

Apoi, Duhul Sfânt ne atrage atenţia asupra unui fapt remarcabil, puţin sesizat de cercetătorii Bibliei. El ne spune că ar fi bine să ne gândim la împrejurările în care se afla naţiunea iudaică atunci când au fost date aceste profeţii. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că evreii se aflau în captivitatea babiloniană, înainte de a li se permite de Cirus să se întoarcă în ţara lor de baştină. Or, a fi în captivitate înseamnă a nu mai avea templu, nici rege şi nici ţară sau împărăţie!! O biserică fără cele trei componente nu are identitate, nici putere şi implicit nici influenţă! Din cauza neascultării lor încăpăţânate şi persistente au pierdut totul. Conştientizând bine soarta lor, ştiind că vor trebui să rămână şaptezeci de ani pe pământ străin, iudeii au refuzat să mai cânte cântecele Sionului. Vezi Psalm 137. Dar, mulţi dintre ei, în speţă adevăraţii credincioşi plini de Duhul Sfânt, nu şi-au pierdut niciodată speranţa restaurării lor ca naţiune. Punerea în valoare a adevăratei lor identităţi era strâns legată de restaurare, reabilitare sau restatornicire!! Voiau să aibă din nou ţara lor, regele lor şi templul închinării lor.

Ei bine, Dumnezeu construieşte răspunsul Său la dorinţa nerostită a iudeilor aflaţi în captivitate, în jurul restaurării şi a ceea ce implică aceasta cu adevărat. El nu scapă din vedere nici biserica iudaică şi nici adevăratul Său popor spiritual, cei întâi născuţi, care, în final, ca o infimă minoritate, vor înfrânge pentru totdeauna Babilonul cel mare! Toate profeţiile lui Daniel din cap. 2, 7, 8, 9, 10, 11 şi 12, scot în evidenţă tema centrală a cărţii, şi anume restaurarea!!! Practic aceasta este tema principală a profeţiilor lui Daniel. Mai mult, Dumnezeu îi descoperă lui Daniel atât felul cum are loc restaurarea, cât şi timpul când se petrece! Evreii îşi voiau ţara înapoi, iar Dumnezeu le promite că le va fi dată înapoi; voiau să aibă din nou rege, iar Tatăl ceresc le promite că li-l va da chiar pe Mesia; voiau înapoi templul, iar Dumnezeul cel plin de milă le oferă posibilitatea construirii din nou a acestuia, chiar dacă slava lui avea să pălească pe lângă slava templului lui Solomon, şi, în cele din urmă, le promite şi restaurarea lor ca naţiune, ca popor al lui Dumnezeu.

Trecând însă peste restaurarea de ordin fizic, în ce priveşte naţiunea iudaică, Dumnezeu are în vedere o restaurare mai măreaţă, de neegalat în frumuseţe şi în desăvârşire. Scopul profeţiilor lui Daniel tocmai acesta este: să ne descopere măreţia acestei restaurări. Astfel, adevărata restaurare cuprinde în primul rând şi înainte de toate: restaurarea împărăţiei adevăratului Israel, restaurarea sau reabilitarea Regelui mântuirii noastre, restaurarea templului sau a sanctuarului ceresc şi, în cele din urmă, restaurarea poporului adevărat al lui Dumnezeu, al acelor închinători în duh şi în adevăr, aşa cum îi place lui Dumnezeu!!!

1. Restaurarea împărăţiei

Cea mai mare speranţă a evreilor a fost fără doar şi poate legată de restaurarea împărăţiei lui David. Orice evreu tânjea după aşa ceva, dorinţa lor fiind şi mai aprinsă pe durata captivităţii lor în Babilonia. Profetul Daniel este chiar o dovadă în acest sens. El scrie astfel: "În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia". Daniel 9,2. El aştepta cu sufletul la gură împlinirea celor şaptezeci de ani şi marea izbăvire promisă! De altminteri, toţi evreii cunoşteau profeţia lui Ieremia şi ştiau precis că la sfârşitul celor şaptezeci de ani vor fi din nou liberi să-şi întemeieze o ţară a lor! "Dar iată ce zice Domnul: >De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta<." Ieremia 29,10. Însă, Hristos are în vedere o restaurare mai măreaţă, căci bucuria celor ce urmau să se întoarcă în ţara lor pustiită avea să fie una trecătoare, o restaurare a împărăţiei în care vor ajunge toţi oamenii mântuiţi, de la Adam şi până la cei 144.000.

Daniel 2 este profeţia care ne descoperă în mod desluşit acest adevăr formidabil. Aici, Dumnezeu îi înfăţişează lui Daniel istoria umanităţii, din timpul său şi până la întemeierea împărăţiei lui Dumnezeu pe noul pământ. Vor mai fi încă trei imperii după cel babilonian, al patrulea fărâmiţându-se în zece regate mai mici, simbolizate prin cele zece degete de la picioarele statuii. Apoi, o piatră, reprezentând împărăţia lui Dumnezeu, va lovi statuia iar aceasta se va preface în bucăţi. După acest eveniment, ce culminează cu a doua venire a lui Hristos, Dumnezeu va restatornici sau restaura adevărata împărăţie a lui Israel!!! Aşadar, Daniel 2 descoperă restaurarea împărăţiei lui Israel.

2. Restaurarea Regelui

Cu mult timp în urmă, înainte de captivitatea babiloniană, iudeii ceruseră un rege, ca să domnească peste ei, pentru a fi şi ei în rândul celorlalte naţiuni vecine. Nu au ştiut ce fac, cu toate că Samuel le-a spus care vor fi urmările cele sigure. Au avut parte de regi, dar numai spre a le face viaţa amară, ca popor. S-au putut bucura, ce-i drept, şi de câţiva regi drepţi şi temători de Dumnezeu, precum David sau Solomon, însă, cu toate acestea, starea spirituală a naţiunii se deteriora pe zi ce trecea. Anii de decădere spirituală şi-au spus cuvântul, şi astfel au ajuns la apogeul răzvrătirii şi neascultării, fapt ce a coincis cu prăbuşirea Israelului. Au ajuns robi în Babilonia. Ultimul rege pe care l-a avut Israel sau regatul lui Iuda a fost Zedechia.

Cu privire la acesta, Dumnezeu avea să declare: "Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: >La o parte cu mitra, jos cununa împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa<". Ezechiel 21,25-27. Până la întruparea lui Hristos şi după aceea, Israel nu a mai avut un rege.

Când adevăratul Rege s-a aflat în mijlocul lor, ei nu l-au cunoscut!! Prin răstignirea lui Mesia, evreii au declarat fără echivoc că nu vor sa aibă de-a face cu un asemenea Rege, aşa că s-au lipsit în totalitate de orice speranţă, ca naţiune, să mai aibă vreodată un rege al neprihănirii. Profeţia de mai sus, este mult mai amplă, căci ţinteşte nu atât de mult întruparea lui Isus, ci "venirea Aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa", adică venirea lui Hristos pe norii cerului, în calitatea Sa de Rege al neprihănirii care a primit în stăpânire, de la Tatăl, pentru totdeauna Împărăţia Sa restaurată. Acest adevăr este scos în evidenţă în această profeţie: "M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată". Daniel 7,13.14.

În Daniel 7 ne este zugrăvit timpul restaurării şi reabilitării regelui, chiar al Regelui neprihănirii, Isus Hristos. Aici, Daniel vede cum restaurarea Regelui nu poate avea loc la sfârşitul celor şaptezeci de ani de robie, căci mai întâi trebuie să se succeadă patru mari imperii, reprezentate prin diverse animale de pradă, fiecare dintre ele având perioada sa de dominaţie. Apoi profetul vede cum un corn mic, simbolul papalităţii, urmează la cârma lumii timp de 1260 de ani, după care va urma judecata prin intermediul căreia Fiul va primi din mâinile Tatălui împărăţia ce i se cuvine. Astfel, adevăratul Rege va fi restaurat sau reabilitat doar prin judecată şi nu altfel!! Prin urmare, Daniel 7 ne prezintă în mod clar restaurarea Regelui neprihănirii, căci Dumnezeu nu are în vedere vreun rege omenesc, ci chiar pe Fiul Său divin, Speranţa neamului omenesc.

3. Restaurarea templului

Fără o ţară a lor şi fără un templu evreii nu aveau identitate. Izbăvirea din captivitatea îndelungată avea să le aducă bucuria clădirii unui nou templu. În Daniel 8 Dumnezeu îi arată lui Daniel că sanctuarul va fi curăţit sau restaurat la sfârşitul celor 2300 de zile profetice. Numai că Daniel ajunge tare încurcat datorită faptului că nu vedea nici un fel de legătură între cei şaptezei de ani profetizaţi de Ieremia şi cei 2300 de ani, la sfârşitul cărora sanctuarul va fi curăţit.

     "Răspunsul care i-a fost dat, >până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit!< (Daniel 8,14), l-a încurcat şi mai mult. A căutat cu stăruinţă să înţeleagă vedenia. Nu putea înţelege legătura dintre robia celor şaptezeci de ani profetizată prin Ieremia şi cele două mii trei sute de ani despre care a auzit în viziune pe vizitatorul ceresc declarând că aveau să treacă înainte de curăţirea sanctuarului lui Dumnezeu." Profeţi şi regi, cap. Întoarcerea din robie, par. 7.

Toţi iudeii îşi dădeau seama că fără restaurarea templului, cu nici un chip nu se putea lua în discuţie restaurarea împărăţiei lor. În acest sens, Dumnezeu îl ajută pe Daniel să înţeleagă vedenia cu privire la cele 2300 de zile profetice. I se arată că primii 490 de ani din cei 2300 de ani sunt alocaţi poporului evreu pentru a intra la nuntă cu Mirele ceresc. Trebuiau să devină sfinţi pentru a lumina lumea cu lumina neprihănirii lui Hristos. Restaurarea trebuia să înceapă mai întâi în inimile lor, pentru a se putea bucura pe deplin de toate beneficiile ce decurgeau din serviciul templului restaurat. Astfel, ei îşi puteau recăpăta identitatea pierdută prin neascultare în captivitatea babiloniană. Daniel este făcut să înţeleagă că templul iudaic va fi restaurat într-adevăr după ieşirea din Babilon, dar numai pentru a fi distrus definitiv în anul 70 dHr. de către armatele romane. Asta pentru că poporul evreu nu a vrut să intre la nuntă cu Mirele ceresc pentru a fi făcut sfânt şi neprihănit. "După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile." Daniel 9,26.

De altfel, serviciile săvârşite la templu oglindeau fidel starea naţiunii, condiţia spirituală a inimilor lor, templul ajungând să fie numit de către Isus o peşteră de tâlhari. Dumnezeu trebuia să-l ajute pe Daniel să înţeleagă în mod corect adevărata restaurare a templului, dar nu atât de mult a celui pământesc, căci oricum era trecător, ci a celui ceresc. Daniel trebuia să se familiarizeze cu realitatea cerească, trebuia să conştientizeze realitatea templului ceresc care avea nevoie de restaurare sau curăţire de păcatele acumulate acolo, prin mărturisire. Restaurarea adevărată cuprindea de altminteri sanctuarul sau templul ceresc, căci el are nevoie de curăţire. De vreme ce restaurarea împărăţiei presupune o restaurare a împărăţiei lui Israel, a adevăratei biserici, şi de vreme ce restaurarea Regelui înseamnă realmente primirea în stăpânire a împărăţiei sale de drept, atunci este neapărat necesar ca restaurarea sanctuarului să presupună o curăţire a templului ceresc. Daniel 8 ne vorbeşte, deci, despre restaurarea adevăratului sanctuar.

4. Restaurarea poporului

Cele trei restaurări descrise mai sus sunt o necesitate în contextul existenţei păcatului pe pământul nostru. Dar, ele nu pot fi finalizate decât după ce, mai întâi, trebuie să aibă loc restaurarea poporului lui Dumnezeu!! Fără această lucrare deosebită, toate celelalte tipuri de restaurări nu pot deveni realitate obiectivă, nu pot deveni veşnicie în neprihănire!! Atâta vreme cât Hristos are de săvârşit o lucrare de mijlocire, în calitate de Mare Preot, pentru poporul Său de pe pământ, într-un sanctuar ceresc nerestaurat, El nu poate primi în stăpânire împărăţia Sa. Trebuie să ştim că nu poate exista niciodată un templu ceresc curăţit, atâta vreme cât pe pământ nu există un popor neprihănit, sfânt, fără pată şi desăvârşit! Hristos nu-şi poate încheia niciodată lucrarea de Mare Preot în sanctuarul ceresc încă nerestaurat, atâta timp cât pe pământ are un popor nerestaurat, nesfânt, fără pată, fără păcat şi desăvârşit! Din acest motiv, nu poate primi în stăpânire veşnică nici împărăţia pregătită de Tatăl pentru El şi toţi răscumpăraţii!!!

Hristos îşi va primi împărăţia doar în calitate de Rege, nu de Mare Preot, căci a fi mai departe Mare Preot înseamnă a săvârşi o lucrare de curăţire pentru poporul Său de pe pământ. Or, această lucrare de curăţire trebuie să aibă un sfârşit, altminteri nu vom putea vorbi niciodată despre încetarea fărădelegilor şi aducerea neprihănirii veşnice în inimile copiilor lui Dumnezeu. Prin urmare, este imperios necesar ca lucrarea de restaurare să înceapă mai întâi prin curăţirea poporului lui Dumnezeu de pe pământ, care trebuie să ajungă asemenea lui Hristos: un popor sfânt, fără păcat şi desăvârşit din punct de vedere moral. Abia după ce s-a realizat restaurarea poporului lui Dumnezeu, poate avea loc şi restaurarea sanctuarului, a Regelui şi a împărăţiei!!

Este de-a dreptul imposibil să vorbim despre curăţirea templului ceresc, dacă fărădelegea şi păcatul nu au încetat să mai existe în inimile celor credincioşi. Este scopul lui Satana să împiedice acest plan al restaurării, căci ştie bine că atâta vreme cât pe pământ există păcat în inimile celor ce se declară copiii lui Dumnezeu, tot atâta vreme îl determină pe Hristos să continue lucrarea de ispăşire a păcatelor, motiv pentru care îşi va prelungi şi existenţa. Diavolul şi-a dezvoltat strategia, de-a lungul timpului, de a ţine în robia păcatului pe toţi cei ce s-au declarat sau se declară copii credincioşi ai lui Dumnezeu. Mai mult, pentru a stârpi pe poporul lui Dumnezeu l-a ţinut şi în captivitate prin marile forţe politice ale lumii, în cazul nostru marile imperii mondiale inclusiv papalitatea, ţelul urmărit de el fiind nimicirea de pe faţa pământului a tuturor celor ce sunt ai lui Hristos.

Ei bine, în acest scop, Dumnezeu îi oferă lui Daniel viziunea referitoare la restaurarea poporului lui Dumnezeu de sub opresiunea forţelor răutăţii prin care a lucrat Satana, din timpul său şi până la a doua venire a lui Hristos. Daniel 10-12 descoperă restaurarea poporului lui Dumnezeu de sub puterile opresoare prin care a lucrat Satana, în speţă împăratul sudului şi împăratul nordului. "Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate... În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte." Daniel 10,14; 12,1.

Aşadar, tema profeţiilor lui Daniel este restaurarea. Ea începe în sens invers decât cea prezentată în ordinea capitolelor profetice. Adică, mai întâi trebuie să aibă loc restaurarea poporului lui Dumnezeu, restaurare care deschide calea certă pentru restaurarea sanctuarului ceresc de toate păcatele acumulate acolo, care la rândul ei pune bazele pentru restaurarea Regelui, fapt care va face posibilă realitatea restaurării împărăţiei adevăratului Israel. Toate aceste restaurări depind în mod special de restaurarea poporului lui Dumnezeu, căci o împărăţie restaurată n-ar avea nici un sens fără un Rege reabilitat, tot aşa după cum un rege reabilitat nu are nici un sens fără un sanctuar restaurat, iar sanctuarul restaurat nu are nici o noimă şi este o imposibilitate fără un popor restaurat din punct de vedere moral şi apoi trupeşte.

Acest principiu al ordinii inverse a lucrării de restaurare îl întâlnim şi în lucrarea răscumpărării omului şi a pământului. În lucrarea creaţiei, Dumnezeu a pregătit întâiaşi dată un cămin pentru primii noştri părinţi, apoi a creat trupul lor, după care le-a dat viaţă. Când au păcătuit, Adam şi Eva au pierdut mai întâi viaţa spirituală, apoi trupul şi în cele din urmă căminul Edenului inclusiv stăpânirea pământului. Prin lucrarea de răscumpărare, se are în vedere restaurarea vieţii spirituale, apoi transformarea trupului de carne într-unul al slavei, iar în cele din urmă restaurarea căminului pierdut, adică restaurarea sau recrearea pământului distrus de păcat. Se observă că procesul răscumpărării este invers celui al creaţiei.

Acum, aceste restaurări nu sunt posibile fără o judecată. De aceea, judecata este singura alternativă pentru o restaurare adevărată şi definitivă, potrivit standardului neprihănirii. Tabloul judecăţii este introdus în Daniel 7. Noi am învăţat deja că restaurarea sau curăţirea sanctuarului ceresc se face doar prin judecată. Tot astfel, restaurarea sau curăţirea copiilor lui Dumnezeu, care intră prin credinţă în sfânta sfintelor din templul ceresc, se face doar prin judecata de cercetare, căci despre ea este vorba. Tot prin această judecată se primeşte şi sigiliul lui Hristos, pe care nu trebuie să-l confundăm cu sigiliul Duhului Sfânt. De asemenea, Dumnezeu şi Hristos vor fi îndreptăţiţi tot prin judecată, ceea ce presupune o corectă cercetare a manifestării caracterului lor în tot ceea ce au făcut în lucrarea răscumpărării neamului omenesc şi a modului cum au tratat şi tratează pe cei păcătoşi, inclusiv pe Satana. Profeţiile lui Daniel trebuie înţelese doar prin intermediul judecăţii şi a restaurării. Aşadar, restaurarea prin judecată este tema centrală a profeţiilor lui Daniel.