Eufratul şi Babilonul cel mare

O dată stabilit principiul de lucru potrivit căruia istoria trecutului se va repeta în războiul Armaghedonului, atunci devine lesne de priceput de ce este uşor de înţeles Evanghelia lui Hristos în toată cartea Apocalipsei. Dacă acest război îngrozitor reînvie vechile controverse, atunci noi, ca nişte studenţi atenţi şi conştiincioşi, trebuie să abordăm războiul Armaghedonului prin prisma istoriei trecutului, aşa cum este ea consemnată în paginile Vechiului Testament! Primul pas pe care-l vom face este de a înţelege în mod corect semnificaţia primei părţi a Apocalipsei 16,12: "Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit".

Acest tablou este plin de simboluri, şi ca atare limbajul este codificat. Din acest motiv, a folosi o interpretare geografică ar însemna să pornim cu stângul încă din debutul studiului nostru. Cu alte cuvinte, a considera Eufratul ca fiind chiar fluviul cu numele respectiv, care curge în Irakul de astăzi, ne-ar conduce la a accepta şi faptul că împăraţii de la răsărit sunt armatele asiatice ale Chinei, Japoniei, Indiei, ş.a.m.d. Or acest lucru ar descoperi doar faptul că războiul Armaghedonului este doar o luptă armată omenească între armatele din răsărit şi cele din apus, şi nicidecum un război împotriva lui Hristos!

Întrucât limbajul folosit este unul al simbolurilor, el are menirea de a ascunde nişte adevăruri de natură spirituală deosebite! Iar acest limbaj nu poate fi decodificat decât prin metoda de interpretare a Evangheliei, care este frumos enunţată de apostolul Petru în aceste cuvinte inspirate: "Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt". 2Petru 1,19-21.

Ceea ce vrea să ne transmită apostolul inspirat este că Biblia se explică singură; Biblia este propriul ei interpret. Prin urmare, să lăsăm Scripturile să vorbească şi să facă multă lumină în ce priveşte Evanghelia lui Hristos în legătură cu plaga a şasea şi Armaghedonul. Această metodă de interpretare a Evangheliei, atunci când este vorba despre simboluri, ne descoperă că nu poziţia geografică este importantă, ci caracterul sau identitatea, cu alte cuvinte cine este în realitate cel zugrăvit prin intermediul simbolurilor. În profeţia biblică poziţia geografică nu este esenţială şi determinantă pentru înţelegerea unui adevăr de natură spirituală, ci caracterul sau cine eşti în realitate. Nu locul, ci caracterul trebuie să predomină pentru a înţelege corect adevărul Evangheliei!

Aşadar, ce reprezintă Eufratul? Mai înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să observăm că râul Eufrat nu trebuie luat ca un singur element în ce priveşte plaga a şasea. Este foarte important să înţelegem acest lucru. Prin urmare, principiul fundamental al interpretării Evangheliei ne spune că Eufratul trebuie întotdeauna legat sau asociat cu Babilonul, după căderea omului în păcat!! Dacă nu sesizăm acest amănunt însemnat, care cântăreşte greu în decodificarea plăgii a şasea, atunci riscăm să pierdem din vedere adevărul cuprins în plaga a şasea. Atunci, este musai să vedem legăturile lucrurilor descoperite prin plaga a şasea cu celelalte părţi ale Apocalipsei. Numai în felul acesta putem înţelege corect plaga a şasea!

În Apocalipsa 18, Duhul Sfânt ne introduce în atmosfera vestirii Evangheliei sub forma unei mari avertizări mondiale, prin intermediul îngerului al patrulea. Cine este cel vizat de către acest înger sau această mişcare? Nimeni altul decât Babilonul cel mare!! Aici se află majoritatea copiilor credincioşi ai lui Dumnezeu care nu au auzit niciodată sau nu au înţeles importanţa mesajului puternic al celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Această vestire mondială pur şi simplu va zgudui din temelii Babilonul cel mare, care spune despre sine însuşi următoarele: "Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!" Apocalipsa 18,7. Practic, nu duce lipsă de nimic, fiind stăpânul întregului negoţ la nivel mondial; toate popoarele lumii participând la acest negoţ! Din acest motiv, Babilonul cel mare şade "ca împărăteasă", fiind feminizat de către Inspiraţie tocmai pentru a scoate în evidenţă faptul că sub mantia lui se ascunde elementul religios, adică nimeni alta decât biserica creştină sau creştinismul apostaziat, în speţă papalitatea, care este întruchipată în Biblie printr-o femeie rău famată!!!

Foarte interesant este faptul că limbajul din aceste verset este practic o repetare a celui din cartea lui Isaia, care ne vorbeşte tot despre Babilon, dar de astă dată despre Babilonul antic sau Imperiul Babilonian! "Tu ziceai: >În veci voi fi împărăteasă!<, şi nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească. Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: >Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!<" Isaia 47,7.8. Ce trebuie să remarcăm aici? Că Babilonul antic se repetă în forma Babilonului cel mare, dar nu din punct de vedere geografic, ci din punct de vedere al caracterului, al spiritului şi metodelor lui de lucru!!!

Toţi ştim că Babilonul antic a căzut pentru a nu se mai ridica niciodată şi, mai mult, pentru a nu mai fi reclădit în veci!! Aşadar, Duhul Sfânt ne înfăţişează un model de lucru, un tip prin intermediul Babilonului antic, cu ajutorul căruia să putem înţelege manifestările şi caracterul Babilonului cel mare din Apocalipsa! Astfel, istoria trecutului se va repeta în viitorul apropiat, exact aşa după cum ne spun Scripturile. Acum, se iveşte următoarea întrebare: Pe ce anume şade Babilonul cel mare? Ca să răspundem corect la această întrebare, nu trebuie decât să descoperim pe ce anume şedea sau se afla Babilonul antic, astfel încât să nu fi dus lipsă de nimic şi să nu-i fi fost frică de absolut nici un duşman, oricât de mult ar fi fost asediat! Evident, pe râul Eufrat, Eufratul fizic, fiindcă vorbim despre Babilonul antic!

Dacă Babilonul antic a fost construit pe Eufrat, în mod strategic, devenind astfel, după criteriile omeneşti, o cetate inexpugnabilă, imposibil de cucerit, atunci tot astfel trebuie să fie şi cu Babilonul cel mare. El trebuie să fie clădit pe Eufratul simbolic şi totodată susţinut cu toată forţa apelor acestuia!! Dacă nu aşa ar sta lucrurile, atunci ar fi imposibil să spună vreodată: "Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!" Aşadar, Babilonul cel mare şade pe "râul cel mare, Eufrat"! Aici se află toată bogăţia şi puterea lui! Dar, când acest mare râu sau fluviu va seca, cum spun Scripturile, atunci Babilonul cel mare va cădea pentru a nu se mai ridica absolut niciodată. Doar aşa nu se va mai repeta istoria trecutului, iar istoria păcatului va lua sfârşit, neprihănirea şi dragostea divină dăinuind pe un nou pământ întotdeauna într-un prezent continuu, fără sfârşit!

Acest adevăr important este confirmat mai departe în Apocalipsa 17, de altfel acesta fiind capitolul care se ocupă în întregime cu nesăbuinţele Babilonului cel mare, completate fiind de tabloul din Apocalipsa 18 şi 19. Plaga a şasea poate fi mai clar înţeleasă prin intermediul Apocalipsei 17. Aici se arată limpede că Babilonul este întruchipat de o femeie desfrânată în ultimul grad, o femeie care are stăpânire peste împăraţii pământului, adică peste guvernele civile, care îi oferă toată puterea juridică, astfel încât ea să-şi pună în aplicare edictele nimicitoare!!! Pentru a înţelege mai bine acest fapt, această desfrânată notorie este arătată ca şezând "pe ape mari". Apocalipsa 17,1. "Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: >Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!<" Apocalipsa 17,1.2. Ce sunt apele? "Apoi mi-a zis: >Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi<." Apocalipsa 17,15. Prin urmare, Eufratul reprezintă naţiunile lumii care-şi dau tot suportul Babilonului cel mare, adică papalităţii, care mai este sprijinită în mod incredibil de protestantismul apostaziat, numit în Scripturi şi icoana fiarei, adică icoana sau imaginea perfectă a papalităţii medievale!!! (Icoana fiarei repetă pur şi simplu ceea ce a făcut papalitatea în Evul Mediu, fiind cu adevărat chipul modern al acesteia. Să nu uităm niciodată că istoria trecutului se repetă în absolut toate privinţele în domeniul religios).

Aşadar, putem conchide fără nici cea mai mică îndoială că Eufratul simbolic din Apocalipsa 16 este râul de oameni, de popoare ale lumii, pe care va fi clădit Babilonul cel mare. Se observă limpede că amândouă sunt de nedespărţit; căci oriunde este prezent Babilonul, indiferent că este vorba despre cetatea antică sau despre cetatea spirituală din Apocalipsa, Eufratul trebuie să fie şi el prezent ca sursă a puterii lui!!! Deci, plaga a şasea descoperă adevărul formidabil cu privire la secarea râului Eufrat pe care era clădit, până la vremea aceea, Babilonul cel mare. Altfel nu ar avea nici un sens să se spună că Eufratul a secat, dacă acest fapt n-ar avea nici o legătură cu Babilonul! (Vom vedea de altminteri că Babilonul este o capodoperă aproape perfectă a contrafacerii împărăţiei lui Dumnezeu!!)

Nici nu este nevoie să fie amintit Babilonul în versetul pe care-l avem în atenţie, de vreme ce despre el se vorbeşte în capitolele 18 şi 19 din Apocalipsa. Ţinta Duhului Sfânt în privinţa plăgilor este doar să le descrie pe scurt, întrucât multe alte detalii sunt oferite în restul cărţii Apocalipsei, cât şi în cartea lui Daniel. Într-un anumit fel, Apocalipsa este asemenea unui puzzle, care trebuie montat potrivit specificului fiecărei piese în parte. Toate piesele, imaginile pline de simboluri deosebit de semnificative, sunt făcute să se potrivească perfect. Însă, pentru a putea face acest puzzle este nevoie de călăuzirea Aceluia care l-a gândit în felul acesta!!

Prin urmare, secarea marelui râu Eufrat înseamnă, potrivit interpretării Evangheliei, "secarea" sau retragerea întregului sprijin uman şi financiar pentru Babilonul cel mare! Este şi financiar întrucât toţi împăraţii pământului, toate guvernele pământului fac negoţ cu femeia desfrânată, alias Babilonul cel mare. Unii sunt putrezi de bogaţi materialiceşte tocmai din cauza acestui negoţ nelegiuit. "Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură; nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor... Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei." Apocalipsa 18,11-13.15.

De unde până mai deunăzi aceste naţiuni, fluviul puterii, a tuturor capacităţilor omeneşti intelectuale, cât şi mulţimea nenumărată a banilor, sprijineau Babilonul în aparenţă de neînfrânt, acum, în timpul fără har, Babilonul cel mare sau femeia desfrânată din cale afară rămâne singură şi goală. Iar, după cum vom vedea, acest râu Eufrat se va întoarce cu totul împotriva cetăţii celei mari şi o va călca în picioare, o va pustii. Dar, ce anume provoacă secarea Eufratului în timpul lipsit de har? Căci este clar că Evanghelia nu mai are nici un efect asupra oamenilor; lor nu li se mai dă nici o solie de avertizare. La această întrebare voi răspunde puţin mai târziu, căci mai întâi trebuie să înţelegem ce înseamnă venirea împăraţilor de la răsărit, şi cine sunt ei!