Armaghedon - principiul tipului şi antetipului

Am stabilit deja că descrierea plăgii a şasea precum şi descrierea Armaghedonului se fac într-un limbaj simbolic, prin care Dumnezeu intenţionează să ne descopere într-un fel anume o realitate ce priveşte viitorul, dar şi una care se desfăşoară de mult timp şi al cărui apogeu va fi atins în timpul plăgii a şasea; este vorba desigur despre războiul Armaghedonului. Acţiunea lui are de a face cu trecutul, prezentul şi viitorul. În numai trei versete, însă, Duhul Sfânt doreşte să ne descopere şi se concentrează totodată asupra începutului sfârşitului acestui război necruţător, Armaghedon, început care, după cum vom vedea, debutează cu lansarea marii avertizări mondiale şi se sfârşeşte cu secarea marelui râu Eufrat până la căderea inclusiv a plăgii a şaptea! Vezi Apocalipsa 16,12-21.

Descrierea celorlalte şase plăgi nu se face într-un limbaj simbolic şi, ca atare, trebuie înţelese exact aşa cum sunt descrise. De pildă, atunci când Dumnezeu ne spune că oamenii au fost dogorâţi de o arşiţă mare, noi trebuie să înţelegem prin acest lucru exact ceea ce spun Scripturile, fiindcă una dintre plăgi vizează soarele. Sau, când se spune că apele se vor preface în sânge, atunci înţelesul acestei descrieri este întocmai acela pe care cuvintele îl spun. Nu este nevoie să căutăm să înţelegem altfel descrierea acestor plăgi. De menţionat că toate aceste plăgi, fără excepţie, au loc într-un timp când harul lui Dumnezeu nu mai există pentru nimeni, când toţi oamenii nelegiuiţi se află sub directa coordonare a lui Satana, fiind lăsaţi la cheremul lui pentru totdeauna, prin alegere personală de bunăvoie!!

Însă, Dumnezeu face o excepţie în descrierea plăgii a şasea, trebuind să folosească un limbaj simbolic, în dorinţa de a ne transmite ceva foarte important. Iar că să înţelegem ce înseamnă secarea Eufratului, atunci introduce tabloul descrierii războiului Armaghedon, care nu începe atunci, în timpul când are loc plaga a şasea!!! Trebuie foarte bine întipărit în minte acest lucru. Tabloul Armaghedonului este unul intermediar, căci prin el Dumnezeu ne atrage privirile spre nişte evenimente care se desfăşoară înainte de plaga a şasea, evenimente ce vor culmina până la urmă cu plaga a şasea şi a şaptea!

Trebuie să ne familiarizăm foarte bine cu metoda lui Dumnezeu de prezentare a unui adevăr esenţial prin intermediul unui limbaj simbolic sau al unei pilde bunăoară. Când Dumnezeu ne prezintă plăgile în ordinea lor, atunci când ajunge la plaga a şasea dintr-odată profetului i se înfăţişează tabloul unui râu, pe care l-a recunoscut a fi Eufratul, ce seacă, pentru ca astfel să fie pregătită calea împăraţilor care este musai să vină de la răsărit. În acest punct al prezentării, Duhul Sfânt întrerupe pur şi simplu acţiunea, înainte de a i se prezenta profetului de pe Patmos plaga a şaptea, şi introduce un alt tablou în care sunt înfăţişate trei entităţi, un balaur, o fiară şi un profet mincinos, din gura cărora ieşeau trei duhuri necurate cu înfăţişare de broaşte. Prin acest tablou, Dumnezeu încearcă să ne prezinte cum s-a ajuns de fapt la secarea râului Eufrat şi, mai mult, pe cine reprezintă Eufratul!!! După care, Inspiraţia reia firul evenimentelor căderii plăgilor, întrerupt la plaga a şasea, şi-i prezintă profetului Ioan căderea plăgii a şaptea, cea mai distrugătoare dintre toate, ea fiind practic o încununare a tuturor celor şase de dinainte.

Această metodă de prezentare a unui adevăr, care nu este dus până la capăt decât după ce mai întâi se prezintă alte evenimente ce au menirea să explice mai mult acel adevăr sau chiar să arate care va fi finalul acţiunii începută mai înainte, o găsim frumos descrisă în felul în care Isus enunţă pilda nunţii fiului de împărat! Vezi Matei 22,1-14. Pe scurt, pilda prezentată de Isus, în care înfăţişa crudul adevăr a ceea ce aveau să facă iudeii cu invitaţiile Evangheliei, culminând cu distrugerea naţiunii în anul 70 d.Hr., arată că unui fiu de împărat i s-a făcut nuntă de către tatăl său. Cei poftiţi la nuntă, deci cei care aveau statutul privilegiat de a fi primit deja invitaţiile, în care se făcea cunoscută data nunţii, au refuzat cu nepăsare şi chiar cu încăpăţânare cele două chemări! Apoi, înainte ca Isus să prezinte practic continuarea acţiunii ce survine după refuzul celor două chemări, continuare în care se arată către cine se îndreaptă în cele din urmă robii împăratului ca să adreseze chemarea la nuntă, Isus introduce numaidecât finalul acţiunii în care arată ce se întâmplă în realitate cu cei ce au refuzat cele două invitaţii, când logica povestirii unei acţiuni cere de fapt să se continue cu prezentarea celei de a treia chemări la drumuri şi la garduri şi abia după aceea cu sfârşitul ce avea să se abată peste invitaţii de drept, care au refuzat primele două chemări!!!

     "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: >Spuneţi celor poftiţi: 'Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă'. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor săi: >Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea...<" Matei 22,2-8.

Împăratul, simbolul lui Dumnezeu, nu a "trimis" oştile Sale, adică armata romană a lui Titus, să-i distrugă pe evrei şi să le ardă cetatea în anul 70 d.Hr., decât după ce mai întâi este prezentată a treia chemare la ospăţul nunţii tuturor celor de la drumuri şi de la garduri, adică a neamurilor, prin apostolii Săi şi inclusiv prin ucenicii bisericii apostolice!!! Cu toate acestea, Isus introduce sau intercalează între prezentarea acţiunii celor două chemări şi a treia chemare tabloul distrugerii celor ce au refuzat primele două chemări, adică a iudeilor, a bisericii iudaice! În felul acesta, mai înainte de a continua acţiunea, Isus doreşte să arate care este finalul celor neascultători, pentru a da o notă aparte şi pentru a amplifica mai mult consecinţele refuzului primelor două chemări din partea iudeilor!!

Acelaşi mod de prezentare, bazaţi acum pe această tipologie sau acest model de prezentare a unei acţiuni sau a unui adevăr esenţial, îl scoate în evidenţă Duhul Sfânt când ne descrie prin profet plaga a şasea, care, pentru a o putea înţelege, introduce un tablou menit să amplifice mai mult însemnătatea şi importanţa rolului secării Eufratului, tocmai ca să ne ajute să înţelegem corect că Eufratul nu trebuie înţeles ca un râu literal, ca un simplu râu, după cum nici secarea lui nu este totodată secarea fizică a unui fluviu din Orientul Mijlociu!! Ca să putem pricepe bine acest fapt, Dumnezeu introduce tabloul Armaghedonului!! Aceasta este metoda de prezentare a lui Dumnezeu cu care trebuie să ne familiarizăm dacă dorim să înţelegem simbolurile sau o acţiune în profeţie ori într-o pildă, ca cea prezentată mai sus.

Acesta este un prim aspect deosebit de important pentru a înţelege corect plaga a şasea şi războiul Armaghedonului. Aş dori să se observe că nu folosesc niciodată expresia "războiul de la Armaghedon", întrucât în această expresie nu este reflectată intenţia divină!!! Este războiul Armaghedonului, nu de la Armaghedon în încercarea de a indica un anumit loc de pe pământ. Un al doilea aspect foarte important în înţelegerea limbajului simbolic al plăgii a şasea şi al Armaghedonului este cel referitor la principiul tipului şi antetipului! Ce ne spune acest principiu? Că tot ceea ce se întâmplă în Noul Testament, s-a întâmplat sau a avut loc deja în Vechiul Testament!!! Cu alte cuvinte, Vechiul Testament este marea carte a tipurilor, în timp ce Noul Testament este marea carte a antetipurilor!!!

Ca să fiu şi mai explicit: adevărul prezentat în Noul Testament este adevărul explicat al Vechiului Testament! Mergând pe acest fir, atunci, fără să greşesc, pot spune cu încredere că Evanghelia prezentată de Hristos în cartea profetică a lui Daniel este aceeaşi Evanghelie a lui Hristos, dar explicată pe larg, în cartea lui Ioan, Apocalipsa! Acest principiu extraordinar ne conduce implicit la următorul gând, şi anume că tot ceea ce doreşte Dumnezeu să ne înfăţişeze în tabloul plăgii a şasea şi al Armaghedonului, este deja prezentat şi cuprins în cartea lui Daniel, dar şi în cărţile altor profeţi. Or, asta înseamnă că Dumnezeu ne transmite următorul principiu fundamentat în acest adevăr minunat: "Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: >Iată ceva nou!<, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră... Ce este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut." Eclesiastul 1,9; 3,15.

Prin urmare, adevărul referitor la Armaghedon putem să-l înţelegem doar prin prisma celor ce deja s-au întâmplat în trecut, căci până la urmă Armaghedonul nu este nimic altceva decât o bătălie care repetă la scară planetară ceea ce s-a întâmplat deja în trecut!! El pune pe tapet iarăşi, pentru ultima generaţie, tot ceea ce a avut loc în trecut, doar că de astă dată acest război îngrozitor va angrena, fără putinţă de scăpare pentru cineva, orice minte umană, orice fiinţă inteligentă de pe acest pământ, de fapt toate capacităţile omului prin intermediul bisericii apostaziate a creştinismului şi puterii civile, politice şi juridice a statului!!!

Ar fi imposibil să înţelegem doar din trei versete biblice ce doreşte Dumnezeu să ne transmită cu privire la Armaghedon, de nu am avea în vedere principiile enunţate până acum!! Dacă acest război nu s-ar fi desfăşurat în trecut, de fapt el a fost şi este într-o continuă desfăşurare, dar la o scară subtilă, fără ca oamenii să realizeze acest fapt, atunci de unde am lua informaţiile necesare să ştim ce reprezintă Armaghedonul? Observaţi, vă rog, cum începe cartea Apocalipsei: "Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând." Apocalipsa 1,1. Această descoperire este Evanghelia lui Hristos pentru toate generaţiile de după învierea şi înălţarea Sa la cer. Dar nu este numai atât. Ea este o descoperire; dar o descoperire a ce anume? A lucrurilor "care au să se întâmple în curând".

Ei bine, aceste lucruri nu sunt ceva nou, ceva ce nu s-a mai întâmplat pe pământ, sub soare, în dispensaţiunea Vechiului Testament. Dimpotrivă, toate aceste lucruri prezentate în Apocalipsa nu sunt altceva decât toate acele lucruri despre care Dumnezeu ne vorbeşte în cartea lui Daniel, pentru că Apocalipsa, în principiu şi în mod absolut, nu este altceva decât descoperirea sau desigilarea şi explicarea mai amplă a tuturor profeţiilor şi simbolurilor din faimoasa carte profetică a lui Daniel!!! Prin aceasta, Dumnezeu doreşte să ne transmită că istoria trecutului se va repeta, dar de astă dată nu va mai cuprinde doar o naţiune sau un imperiu, ci absolut întreaga planetă cu toate popoarele ei, dar mai ales biserica şi puterea statului!!

      "Cartea lui Daniel este desigilată prin Apocalipsa lui Ioan şi ne conduce până la evenimentele finale ale istoriei acestui pământ." Mărturii pentru pastori şi lucrătorii Evangheliei, cap. Sfintele Scripturi, subcap. Rezultatul unui studiu corect, par. 5.

Întorcându-mă la cartea lui Daniel, putem să vedem cât de clar se precizează că cei ce vor trăi la vremea sfârşitului, vreme care începe cu anul 1798, şi cuprinde toate generaţiile de atunci încoace, vor fi în stare să priceapă lucrurile scrise în cartea lui profetică, lucruri care pentru Daniel fuseseră sigilate, fiindcă nu vizau timpul său, iar el nu avea nevoie să le cunoască. Îi fusese destul că a leşinat când a văzut ce se petrece cu poporul lui Dumnezeu de-a lungul timpului. Nu putea suporta mai mult. De ce urmau să fie înţelese acest lucruri despre care vorbesc profeţiile sale? Deoarece cartea sa avea să fie desigilată şi descoperită pentru generaţiile din urmă, potrivit cuvântului care spune: "Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!" Apocalipsa 1,1-3.

Iată ce ne spune cartea lui Daniel: "Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte... Ferice de cine va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor." Daniel 12,4.12.13.

Aşadar, principiul tipului şi antetipului ne arată că ceea ce s-a întâmplat în trecut, se va repeta în viitor, dar la altă scară. Acest principiu trebuie bine fixat în memorie deoarece pe baza lui vom descoperi atât de multe lucruri legate de plaga a şasea şi de războiul Armaghedonului. De fapt, chiar apostolul Pavel vorbeşte foarte limpede despre acest principiu, atunci când ne spune nouă, celor de astăzi: "Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor". 1Corinteni 10,11. "Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde." Romani 15,4.

Important este să nu uităm trecutul deloc, fiindcă este plin de învăţături de o însemnătate nebănuită, iar dacă am lua aminte la ele, atunci în mod sigur nu vom repeta istoria trecutului, cel puţin în vieţile noastre!! Numai aceia care învaţă din lecţiile trecutului, numai ei vor şti cum să înfrunte icoana fiarei şi timpul strâmtorării lui Iacov!!

Ideea este următoarea: când Dumnezeu ne vorbeşte despre Armaghedon, în Apocalipsa 16, El doreşte să ne descopere că ceea ce a fost mai înainte, ceea ce s-a întâmplat în era Vechiului Testament, se va repeta mai ales pentru generaţiile din urmă, iar prin plaga a şasea şi a şaptea acestui Armaghedon i se va pune capăt pentru totdeauna, pentru ca niciodată să nu se mai ivească în Universul fiinţelor inteligente create de Isus Hristos - Dumnezeu adevărat şi veşnic! În orice caz, ceea ce trebuie învăţat până la însuşire este faptul că modul de lucru al lui Dumnezeu cu oamenii este întotdeauna acelaşi, că ori de câte ori a căutat să ne ofere adevărurile preţioase ale Evangheliei, totodeauna a folosit acelaşi limbaj, aceleaşi principii de abordare, precum şi multe simboluri care se aseamănă în ambele cărţi Daniel şi Apocalipsa, tocmai ca să ne ajute să înţelegem diferitele faţete ale unei realităţi care s-a întâmplat sau care urmează să se întâmple.

     "Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru." Tragedia veacurilor, cap. Lumină prin întuneric, par. 1.

În concluzie, în acest episod am căutat să stabilesc un adevăr neîndoios şi clar, şi anume că Dumnezeu este neschimbat în felul cum ne prezintă cele ce urmează să se întâmple prin prisma celor ce deja s-au întâmplat. Istoria trecutului se va repeta, iar acest adevăr deosebit de important este cuprins în descrierea războiului Armaghedon, din Apocalipsa 16. Armaghedon adună sau însumează laolaltă trecutul, prezentul şi viitorul în tot ce priveşte războiul împotriva lui Hristos! Acum vorbesc în termeni generali, stabilind principiul de bază al înţelegerii Armaghedonului, urmând să intrăm în detalii în episoadele viitoare.

     "Ne aflăm pe pragul unor evenimente mari şi solemne. Multe dintre profeţii sunt pe punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare element al puterii este pe punctul de a fi pus la lucru. Istoria din trecut se va repeta, vechile controverse vor fi readuse la viaţă, iar pericolul va asalta poporul lui Dumnezeu din toate părţile. Tensiunea pune stăpânire pe neamul omenesc. Ea pătrunde pretutindeni pe pământ.
     Studiaţi Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta..." Mărturii pentru pastori şi lucrătorii Evangheliei, cap. Sfintele Scripturi, subcap. Puteri de nebiruit care aşteaptă, par. 2, 3.

     "Cei care mănâncă trupul Fiului lui Dumnezeu şi beau sângele Său vor găsi în cărţile Daniel şi Apocalipsa adevărul inspirat de Duhul Sfânt. Ei vor pune în mişcare puteri care nu pot fi biruite. Copiii vor propovădui tainele care au fost ascunse celor mari." Mărturii pentru pastori şi lucrătorii Evangheliei, cap. Sfintele Scripturi, subcap. Puteri de nebiruit care aşteaptă, par. 1.