Mişcarea îngerului al şaselea

Întrucât misiunea celor 144.000, ca primele roade, este în primul rând să descopere caracterul lui Dumnezeu în aşa fel, încât toţi cei răi să înţeleagă în mod corect, fără nici o umbră de îndoială sau semne de întrebare, caracterul lui Dumnezeu, neprihănirea şi iubirea Sa, şi totodată şi grozăvia păcatului lor de neiertat, acest fapt în sine ne introduce în faza următoare a lucrării ce trebuie efectuată pe pământ, înainte ca Hristos să-şi facă apariţia pe norii cerului. Deoarece această lucrare următoare este importantă în derularea evenimentelor prezise în Scripturi, în Apocalipsa 14, este uşor de înţeles că ea nu poate fi adusă la îndeplinire decât tot de o mişcare, pentru că îngerul, să nu uităm, este un simbol pentru o mişcare de oameni, potrivit simbolisticii cuprinse în Apocalipsa 14.

Aşa că este timpul apariţiei mişcării îngerului al şaselea. Dar, din cine este compusă această mişcare? Pe pământ, la vremea aceea, chiar la finalul timpului strâmtorării lui Iacov, care introduce plaga a şaptea, nu mai există decât două categorii de oameni: cei sfinţi sau cei 144.000, şi cei nelegiuiţi, adică milioanele de oameni care vor mai fi supravieţuit după ce au trecut prin cele şase plăgi! Pentru a putea răspunde corect la această întrebare, fără să facem nici un fel de greşeală, este bine şi util să lăsăm Scripturile să ne dea singure răspunsul. Despre îngerul al şaselea se vorbeşte în aceste cuvinte: "Şi din Templul care este în cer a ieşit un alt înger care avea şi el un cosor ascuţit". Apocalipsa 14,17.

De unde iese acest înger? "... din Templul care este în cer". Aşadar, iese din templul ceresc sau din sanctuarul ceresc, exact din locul de unde până mai deunăzi a mijlocit Hristos!!! Ceea ce devine interesant e faptul că şi mişcarea îngerului al cincilea iese tot din templul ceresc. Atunci, nu ne rămâne decât o singură concluzie corectă, şi anume că mişcarea îngerului al şaselea trebuie să fie şi este întru totul tot cei 144.000, care devin mişcarea îngerului al şaselea!!! Nedumerirea ar putea creşte dacă ne întrebăm cum ar putea ca cei 144.000 să reprezinte două mişcări îngereşti consecutive! Tot Apocalipsa 14 ne oferă răspunsul, iar acum ne vom confrunta cu o realitate extraordinară, care dacă ar fi avut loc aşa cum a plănuit Dumnezeu, atunci n-am mai fi vorbit niciodată despre şase mişcări îngereşti, ci doar despre una singură în şase faze diferite ale îndeplinirii lucrării ei!!! A şaptea mişcare îngerească este una specială, de aceea nu am făcut referire la ea.

Nu a fost niciodată planul lui Dumnezeu ca cei care au format mişcarea primului înger să fi eşuat lamentabil în a urma îngerul al doilea, după cum nu a fost intenţia lui Dumnezeu ca cei care ajunseseră să alcătuiască mişcarea îngerului al doilea, aproximativ cincizeci de mii de credincioşi, să se fi risipit, dintre ei rămânând în jur de o sută de credincioşi statornici, când Hristos nu şi-a făcut apariţia în 22 octombrie 1844!! Planul Său a fost să formeze o singură mişcare prin primirea vestirii Evangheliei veşnice, pe care să o conducă mai apoi, dacă toţi membrii ei ar fi ascultat, din fază în fază a dezvoltării adevărului până ar fi făcut posibilă apariţia şi, deci, venirea literală a lui Hristos pe norii cerului!

De fapt, acest plan al Său se vede din faptul că prima mişcare îngerească este baza formării celei de a doua mişcări îngereşti, care la rândul ei este baza iniţierii celei de a treia mişcări îngereşti, ulterior cunoscută sub numele de mişcarea adventistă. Problema gravă este că, din cauza spiritului neascultării şi a ideilor eronate la care mulţi nu au vrut să renunţe, întocmai precum s-a manifestat odinioară spiritul fariseilor, prima mişcare îngerească nu s-a păstrat ca un întreg, la care să se adauge mai apoi alţii şi iar alţii, şi tot aşa, până la venirea Mântuitorului. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, dacă toţi credincioşii ar fi dat dovadă de un spirit altruist şi de ascultare faţă de tot ceea ce Dumnezeu descoperise, atunci am fi vorbit doar despre o singură mişcare care parcurge doar nişte etape, şase la număr, în drumul său de înaintare prin credinţa lui Isus înspre cea de-a doua venire a lui Hristos.

Ar fi existat pur şi simplu o singură mişcare în şase faze de dezvoltare, introduse întotdeauna "printr-un alt înger", tocmai pentru a putea desemna şi delimita faza următoare a lucrării lor în derularea evenimentelor profeţiei. Acest "alt înger" ar fi fost de fapt tot îngerul de dinainte, numai că acum este prezentat datorită noii misiuni sau noii faze a lucrării Evangheliei pe care el trebuie să o vestească sau să o îndeplinească!! Din păcate, planul lui Dumnezeu în forma Sa iniţială nu s-a împlinit şi nu se va împlini niciodată în felul gândit de Dumnezeu, din cauza necredinţei!!! În Apocalipsa 14 se împletesc aceste două idei în legătură cu planul iniţial, aşa cum a fost gândit de Dumnezeu, prin faptul că cei 144.000 reprezintă două mişcări, a cincea şi a şasea, deşi este aceeaşi în toate privinţele, doar pentru a desemna faza următoare a lucrării lor, şi realitatea crudă a felului cum s-au petrecut evenimentele din punct de vedere istoric, potrivit părţii referitoare la primii patru îngeri, deşi al patrulea nici măcar nu face parte din Apocalipsa 14, ca urmare a necredinţei şi a neascultării multora care au format primele trei mişcări îngereşti!!!

Mai simplu, în formarea primelor trei mişcări îngereşti, aşa cum sunt prezentate în Apocalipsa 14,6-10, istoria aşa cum s-a întâmplat ea, surprinde elementul omenesc al necredinţei şi chiar al fanatismului, care se abate de la planul lui Dumnezeu în formarea unei singure mişcări ce ar fi trebuit să încheie lucrarea pe acest pământ! Însă, în partea a doua a Apocalipsei 14, care ne introduce îngerii al cincilea, al şaselea şi al şaptelea, Inspiraţia ne înfăţişează cum se vor derula evenimentele datorită credinţei şi ascultării celor 144.000, un tablou în care trebuie să citim adevărata intenţie a lui Dumnezeu şi cu primii trei îngeri, care ar fi trebuit să fie unul singur descris în trei etape!!

Observaţi, vă rog, că în tabloul mişcărilor introduse prin nişte îngeri în Apocalipsa 14, îngerul al patrulea nici nu există!!! El se află, după cum am arătat cu ceva timp în urmă, în Apocalipsa 18,1-5. Acest fapt demonstrează eşecul planului iniţial al lui Dumnezeu în care ar fi trebuit să fie prevăzută o singură mişcare, introdusă de fiecare dată "printr-un alt înger", ce ar fi trebuit să crească în neprihănire şi să inunde pământul cu slava lui Hristos sau caracterul Său!!! Din păcate, a devenit necesară prezenţa unui al patrulea înger care să fie marea avertizare a îngerului al treilea, înger ce a eşuat în misiunea destinată lui. Dacă îngerul al treilea şi-ar fi îndeplinit misiunea la timpul potrivit, adică imediat după 1844, aşa cum este prevăzut în Apocalipsa 14,9-11, atunci nu ar fi existat niciodată îngerul al patrulea introdus în Apocalipsa 18, ci ar fi urmat îngerul care întruchipează pe cei 144.000 şi care ar fi fost, în ordinea apariţiei îngerilor din Apocalipsa 14, al patrulea. Număraţi-i, şi o să vă convingeţi singuri. După îngerul al treilea urmează îngerul care iese din templul ceresc, adică exact cei 144.000. Asta înseamnă că în faza următoare a derulării evenimentelor, dacă îngerul al treilea şi-ar fi îndeplinit lucrarea la timpul apariţiei lui şi puţin după aceea, potrivit profeţiei, atunci acest înger ar fi devenit al patrulea, adică cei 144.000, care trebuie să existe şi să-şi facă lucrarea în timpul lipsit de har!!!

Dacă am privi prin ochii lui Dumnezeu felul cum trebuie înţelese cu adevărat profeţiile, atunci Cuvântul lui Dumnezeu ar avea o altă însemnătate pentru noi! Nu am mai avea vederi de tip şablon din care nu putem ieşi, fiindcă mintea a fost formată să gândească doar dintr-o perspectivă slabă, lipsită de puterea de viaţă a Duhului Sfânt. Gândul divin este conţinut în mesajul Bibliei, iar acesta nu poate fi descifrat decât prin intermediul Duhului Sfânt. Toţi au posibilitatea să cunoască gândul lui Dumnezeu, dacă vor şi dacă aleg să iasă din tiparele înrădăcinate în biserică de-a lungul sutelor de ani. Dar, pentru aceasta este necesară renunţarea la toată ştiinţa închipuită în domeniul religios şi primirea adevăratei ştiinţe divine, aşa cum Moise a învăţat patruzeci de ani în Madian cum să gândească din perspectiva omului chemat de Dumnezeu să săvârşească cea mai mare misiune încredinţată unui om - eliberarea unei naţiuni întregi de sub opresiunea egipteană!!! Nu mai trebuie să amintesc de Mântuitorul şi de Ioan Botezătorul, care vreme de treizeci de ani, au făcut totul pentru a se acomoda, pentru a învăţa şi pentru a însuşi gândul lui Dumnezeu descoperit în Scripturile Vechiului Testament, şi cum să umble cu Duhul Sfânt, pentru săvârşirea celor mai mari lucrări din istoria omenirii şi a Universului creat!!

Aşadar, îngerul al şaselea este tot mişcarea îngerului al cincilea, dar în faza următoare a lucrării pe care acesta trebuie să o îndeplinească. Inspiraţia divină face acest lucru, adică ne prezintă un alt înger, tocmai pentru a indica etapa în care intră cei 144.000. Ei sunt un alt înger, în raport cu predecesorul fiindcă trebuie să facă altă lucrare. Sunt un altul doar din această perspectivă, pentru că fac altceva decât au făcut anterior, când erau mişcarea îngerului al cincilea!!! Într-adevăr, ei sunt singurii care pot ieşi din templul ceresc la vremea aceea, fiindcă cei răi nu pot face acest lucru. Ieşirea din templul ceresc este evident una de natură spirituală, întrucât cartea Apocalipsei este cartea simbolurilor biblice, prin care se urmăreşte să se descrie nişte realităţi întâmplate sau pe cale să se întâmple.

Trebuie să fie clar, deci, că ieşirea îngerului al şaselea, simbolul celor 144.000 în altă fază a lucrării lor, de altfel ultima pe care o mai săvârşesc, este una spirituală. Amintesc iară că doar aceia care au primit şi primesc solia neprihănirii descoperită prin mesajul îngerului al treilea, pot intra, prin credinţă, deci în sens spiritual, în sanctuarul de sus, acolo unde Isus mijloceşte pentru oameni şi biserica Sa. Ei ies din templu doar pentru a indica faptul că tot cei 144.000 de sfinţi sunt în realitate cei care compun următoarea mişcare. Ei practic nu ies de două ori din templu, aşa cum ar lăsa să se înţeleagă Inspiraţia, fiindcă deja o fac când devin mişcarea îngerului al cincilea. Ci Duhul Sfânt doar descoperă prin aceste cuvinte, faptul că ies din templu, pentru ca noi să nu facem nici o greşeală, că este vorba tot despre cei 144.000!

Când Isus îşi sfârşeşte lucrarea de mijlocire în sanctuarul ceresc, El îmbracă roba regală, iese din templul ceresc şi se îndreaptă pe pământ. Când această ieşire din templu are loc, atunci, împreună cu Hristos, prin credinţă, ies şi cei 144.000 şi continuă să-l urmeze pe Isus în umblarea lor spirituală prin credinţă!! Această ieşire din templu are loc înainte de plaga a cincea, plaga marelui întuneric fizic ce va acoperi pământul, ascunzându-i pe cei 144.000 de mânia celor răi. Când sunt mişcarea îngerului al cincilea, cei 144.000 îi solicită lui Hristos, şi evident că limbajul este tot unul simbolic, să arunce seceră şi să secere pământul, prin aceasta desemnându-se lucrarea prin care se face posibilă învierea tuturor copiilor lui Dumnezeu de-a lungul tuturor veacurilor. Deja am arătat că cei 144.000 sunt primele roade, în virtutea cărora se face posibil secerişul pământului, adică învierea celor adormiţi în Hristos de la Adam.

Când cei 144.000 îşi isprăvesc lucrarea desemnată, ca îngerul al cincilea, ei intră în etapa următoare în vederea începerii ultimei lucrări menite lor, prin care se face posibilă, în sfârşit, venirea lui Hristos! Când încep această lucrare, Duhul Sfânt îi indică tot pe ei, prin faptul că spune că ies din templul din cer, ca fiind mişcarea îngerului al şaselea de astă dată, tocmai pentru a arăta, după cum spuneam, că au intrat în ultima fază a lucrării lor!! Aceasta este metoda de lucru a Duhului Sfânt, în profeţie, cel puţin aici în Apocalipsa 14, dar nu numai, când doreşte să ne transmită cum se desfăşoară lucrarea lui Dumnezeu în diferitele ei etape.

Acum, ceea ce este interesant, e faptul că, în timp ce cei 144.000, când erau mişcarea îngerului al cincilea, îl roagă stăruitor pe Isus să arunce secera pe pământ şi să secere, şi ei la rândul lor primesc o solicitare asemănătoare, dar din partea îngerului al şaptelea!!! În felul acesta, se introduce următoarea lor lucrare. "Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: >Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi<. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii." Apocalipsa 14,18-20.

De remarcat că, atunci când cei 144.000 alcătuiesc mişcarea îngerului al cincilea, în mâinile lor nu este văzută nici o seceră sau un cosor, nu sunt descrişi ca având aşa ceva, însă când devin mişcarea îngerului al şaselea ei deja au în mâinile lor un cosor ascuţit, potrivit traducerii lui Cornilescu. Spre deosebire de Hristos, mişcarea îngerului al şaselea are misiunea să culeagă strugurii viei pământului şi să-i arunce în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnă că această ultimă lucrare pe care trebuie să o săvârşească mişcarea îngerului al şaselea, la solicitarea îngerului al şaptelea, este un seceriş al morţii!!! Aceşti struguri ai viei pământului sunt copţi, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, dar copţi pentru nimicire!!

De asemenea, trebuie să observăm că lui Isus i se cere în sens spiritual să secere secerişul pământul, care şi el la rândul lui este copt. Numai că una este secerişul pământului şi cu totul alta este secerişul strugurilor viei pământului!!! Secerişul pământului face trimitere la ce se află în sau sub pământ şi nu pe pământ, adică la sfinţii lui Dumnezeu morţi, de aceea îi spune secerişul pământului, pe când secerişul strugurilor viei pământului face trimitere evidentă la ceva care se află la ora aceea pe pământ. Cum mişcării îngerului al şaselea i se cere să săvârşească această lucrare, atunci înseamnă că singurii, în afara celor 144.000, care pot fi reprezentaţi prin strugurii pământului sunt doar cei nelegiuiţi, ce căutau cu puţin timp în urmă să ia viaţa celor 144.000!!!

Acum se întoarce roata, cum se spune. Dacă înainte de acest eveniment, până la plaga a şasea, când are loc secarea râului Eufrat, cei 144.000 sunt vânaţi pentru a fi distruşi, acum celor 144.000 le revine sarcina de a-i nimici pe toţi cei nelegiuiţi. Şi exact lucrul acesta îl vor face. Întrebarea e, cum vor face ei această lucrare înfiorătoare? Trebuie să fie evident că acel cosor din mâinile lor este de natură simbolică, după cum şi adresarea îngerului al şaptelea este tot una simbolică sau spirituală dacă vreţi. Cosorul acesta indică spre lucrarea pe care o are de înfăptuit mişcarea îngerului al şaselea; acesta este motivul pentru care sunt văzuţi ca având în mâini un cosor ascuţit!! Şi pentru că simbolurile fac trimitere şi descriu o realitate, atunci trebuie să aflăm cum are loc nimicirea tuturor celor răi, care nu mai pot fi salvaţi, fiind irecuperabili veşnic. Dar asta o vom afla în episodul următor.