"Împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el"

     "La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca." Daniel 11,40.

     "Noi nu trebuie şi nici nu putem să aşteptăm unire între naţiunile pământului. Poziţia noastră în cadrul chipului lui Nebucadneţar este reprezentată prin degetele de la picioare, care sunt în parte dintr-un material şi în parte dintr-altul şi dintr-un material fărâmicios, care nu stă închegat. Profeţia ne arată că marea zi a lui Dumnezeu este la uşă. Se apropie cu grabă." Mărturii pentru comunitate, vol. 1, cap. Răzvrătirea, par. 15.

Timpul de faţă este un timp al împlinirii acelor profeţii care vorbesc lămurit, chiar dacă în simboluri, despre o mare criză mondială, ce va aduce cu sine o ruină mondială şi, o dată cu aceasta, sfârşitul lumii păcatului. Vă invit să nu fim sceptici, ca şi cum ar trebui să mai avem aşteptări nesperate că lumea va continua totuşi să dăinuie mai mult fiindcă avem atâtea năzuinţe şi speranţe legate de un viitor pe care dorim să-l construim copiilor noştri, după cum considerăm noi mai bine. Trebuie să fim optimişti în legătură cu viitorul pe care Dumnezeu ni l-a pregătit prin Isus Hristos şi neprihănirea Sa. Întunericul păcatului trebuie să ia sfârşit; iar noi vom fi martorii împlinirii profeţiilor care vorbesc despre acest sfârşit al unei lumi păcătoase, aşa cum este pământul nostru.

Aşadar, trăim de ceva vreme într-o perioadă de timp pe care profeţia biblică o defineşte cu numele de "vremea sfârşitului". Dacă este vremea sfârşitului, atunci înseamnă că timpul alocat sfârşitului are strict de a face doar cu evenimente ce privesc sfârşitul lumii. Este extrem de important să înţelegem această perioadă extraordinară, fiindcă ne ajută să trasăm bine bornele kilometrice în drumul nostru spre împărăţia slavei lui Dumnezeu. Să definim mai întâi expresia "vremea sfârşitului" cu ajutorul Sfintelor Scripturi. Întrucât Scripturile adevărului sunt singurul interpret care nu dă greş şi totodată propriul lor dicţionar pentru înţelegerea corectă a mesajului divin, atunci să le lăsăm să vorbească. 

Prin urmare, această vreme a sfârşitului trebuie să corespundă unui timp când cartea profetului Daniel trebuia să ajungă desigilată, când "mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte". Daniel 12,4. Sigilarea înţelegerii profeţiilor celor mai importante din cartea lui Daniel trebuia să dureze până la "vremea sfârşitului". În principal, partea din urmă a marii profeţii a celor 2300 de seri şi dimineţi profetice, care privea epocile de după îndepărtarea poporului evreu de la privilegiile Evangheliei, trebuia să ajungă desigilată spre sfârşitul împlinirii ei, împlinire care are loc de fapt în vremea sfârşitului. "Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte." Daniel 12,4.

Începutul vremii sfârşitului este anunţat în primul rând de sfârşitul minunilor, despre care întreabă profetul peste măsură de uimit, (Daniel 12,6), minuni care sunt în fapt acele "lucruri" care "se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot". Daniel 12,7. Îngerul Gabriel, nimeni altul decât Moise cel slăvit şi nemuritor, menţionează şi perioada de timp care marchează practic debutul vremii sfârşitului, vreme ce trebuie să dureze până la venirea lui Mesia pe norii cerului. Această perioadă este "o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme", (Daniel 12,7) care, potrivit Scripturilor, înseamnă 1260 de zile profetice sau patruzeci şi două de luni profetice. Vezi Apocalipsa 12,14.6; 13,5.

Minunile despre care întreabă profetul sunt toate acele atrocităţi prin care urma să treacă biserica lui Hristos în Evul Mediu, răstimp în care a fost persecutată pentru aproximativ 1260 de ani de către papalitatea ostilă lui Dumnezeu, mai ales prin intermediul puterii statului şi a mâinii sale drepte, Inchiziţia. Papalitatea acaparase puterea statului, ştim asta, cu ajutorul căruia stăpânea şi îşi ducea existenţa întunecată mai departe. Aceste minuni sunt descrise mai cu seamă în Daniel 7,23-25; 8,9-27 şi 11,33-39.

Deci, pe scurt, sfârșitul minunilor sau isprăvilor papalității împotriva bisericii oropsite a lui Dumnezeu trebuia să aibă ca punct final începutul vremii sfârşitului, adică să marcheze o nouă eră pentru oameni, dar mai ales pentru biserica lui Dumnezeu. Aşadar, încheierea celor 1260 de zile profetice marchează totodată debutul vremii sfârşitului. Această perioadă profetică se întinde între anii 538 şi 1798. Primul, adică anul 538, este timpul în care papalitatea este recunoscută ca stat cu puteri depline de către împăratul Iustinian, iar anul 1798 marchează sfârşitul puterii acesteia de a subjuga, stăpâni şi persecuta oameni care credeau altfel decât Roma papală. Este anul când primeşte rana de moarte prin ateismul francez, conform profeţiei din Apocalipsa 11,1-14; 13,3; Daniel 11,40 prima parte.

Celelalte durate de timp, de 1290 de zile şi 1335 de zile, ne conduc împreună tot la debutul vremii sfârşitului, dar mai ales la începerea lucrării lui Hristos în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, o lucrare ce cuprinde curăţirea inimilor credincioşilor, de-acum liberi de stăpânirea papalităţii, de toate păcatele mărturisite şi trimise prin credinţă în sanctuarul de sus, lucrare care are drept scop curăţirea templului lui Dumnezeu de toate păcatele adunate acolo prin mărturisirile credincioşilor lui Dumnezeu. Vremea "de când se va aşeza urâciunea pustiitorului", marchează începutul celor 1290 de zile profetice, iar anul care corespunde aşezării şi recunoaşterii jurisdicţiei papale, cu ajutorul francilor, este 508. De aici şi până la 1798 sunt fix 1290 de ani. Cei 1335 de ani încep exact din acelaşi an, şi se întind până în anul 1843, an în care are loc vestirea Evangheliei veşnice, sau altfel spus a soliei celor trei îngeri, acesta fiind de altminteri şi motivul pentru care îngerul spune: "Ferice de cine va aştepta şi va ajunge" să vadă împlinirea acestei profeţii uimitoare. Vezi Daniel 12,11.12.

Aşadar, la "vremea sfârşitului", papalitatea va primi rana de moarte, în 1798, iar după îndepărtarea ei de pe scaunul puterii, biserica lui Hristos urma să audă, începând cu anul 1843, vestirea celor trei îngeri, o vestire esenţială pentru mântuirea tuturor celor ce o acceptă. Ea este practic lumina şi cheia prin care Dumnezeu desigilează cartea lui Daniel, lucru care a făcut ca înţelegerea profeţiilor să crească şi să fie conforme cu propriul lor interpret - Biblia. Totodată trebuie amintit aici că această vestire extraordinară descoperă că ea are loc, că există, că a fost făcută posibilă, prin faptul că a început judecata lui Dumnezeu asupra bisericii Sale din toate timpurile. Vestirea Evangheliei veşnice nu este altceva decât vestirea judecăţii lui Dumnezeu asupra bisericii lui Isus de-a lungul veacurilor. Vezi Daniel 7,9.10.13; 8,9-14; Maleahi 3,1-3, Apocalipsa 14,6-9.

Cu ajutorul nepreţuit al Cuvântului lui Dumnezeu am definit "vremea sfârşitului", şi acele evenimente care au condus la debutul ei, consemnate prin cele trei durate mari de timp, care fac parte din marea profeţia a celor 2300 de seri şi dimineţi sau zile profetice.

Este foarte interesat modul cum Inspiraţia divină ne spune cum a avut loc căderea papalităţii, pentru o vreme, printr-o singură propoziţie: "La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el", adică se va împunge cu împăratul de la miazănoapte. Împăratul de la miazăzi este un simbol prin care Dumnezeu indică în mod precis spre ateismul francez. Istoria dovedeşte că în anul 1798 papalitatea a căpătat o aşa lovitură prin ateismul francez, încât acest fapt a avut mari repercusiuni în toată lumea, dar mai cu seamă în Europa. Acum, dacă ateismul francez, aşa cum s-a oglindit el în şi prin Revoluţia franceză, este reprezentat prin împăratul de la miazăzi, înseamnă că papalitatea este în sine împăratul de la miazănoapte sau împăratul nordului. 

În toată profeţia descrisă în Daniel 11, noi trebuie să remarcăm bătălia disputată mereu între aceşti doi împăraţi, al nordului şi al sudului. Când imperiile mondiale au apărut pe faţa pământului, începând cu Egiptul antic, acesta, adică Imperiul egiptean, este simbolizat prin împăratul de la miazăzi, ceea ce înseamnă că el este imaginea perfectă a ateismului. Aşadar, am descoperit că ateismul este reprezentat totdeauna în Scripturile adevărului prin expresia "împăratul de la miazăzi". Sub ateism intră inclusiv islamul, nazismul, comunismul şi teoria evoluţiei, precum şi curentele derivate din acestea, care au modelat filozofia gândirii umane. Celelalte imperii, începând cu cel babilonian şi sfârşind cu Roma papală, sunt reprezentate prin împăratul de la miazănoapte. Aceasta este o expresie care desemnează religia apostată, dar nu ateistă, ci aceea care este contrafacerea împărăţiei lui Dumnezeu. Dumnezeu rămâne centrul de interes, spre deosebire de ateism, care îl exclude cu totul pe Dumnezeu din gândire şi societate, dar închinarea se face prin intermediul deformării adevărului, învăţăturile şi înţelepciunea omenească ajungând să fie un fel de autoritate în sistemul de gândire babilonian. Ca exemplu, creştinismul de astăzi este numit de Dumnezeu drept Babilon. El este Babilonul spiritual al zilelor din urmă. Când acest creştinism ajunge bine sudat prin unirea protestantismului cu papalitatea, atunci el devine Babilonul cel mare. Vezi Apocalipsa 14,7.8; 18,1-5.

Când aceste imperii mondiale au dispărut, ceea ce era numit cu numele de împăratul de la miazănoapte sau miazăzi a ajuns să caracterizeze doar acele forţe sau puteri care luptau împotriva lui Dumnezeu, cu ajutorul aceloraşi principii, procedee şi mijloace ca respectivele imperii. Observăm că, din punct de vedere fizic, ele, adică aceste imperii mondiale, au dispărut pentru ca niciodată să nu mai apară, însă filozofia şi principiile care le-au făcut să se nască, să existe şi să dureze atâta vreme nu au dispărut, ci au ajuns să caracterizeze alte forţe de natură religioasă, precum papalitatea, sau ideologică, precum ateismul şi comunismul. 

Prin urmare, când vorbim despre vremea sfârşitului, atunci ceea ce este reprezentat ca fiind împăratul de la miazăzi sau împăratul de la miazănoapte, trebuie să corespundă doar acelor puteri care au de-a face cu timpul respectiv. În cazul nostru, papalitatea este împăratul de la miazănoapte, iar ateismul francez este împăratul de la miazăzi. (Ateismul francez este numit în Scripturi "Sodoma" şi "Egipt", fiindcă a dat pe faţă spiritul şi caracterul amândurora; de aceea, tot ce înseamnă ateism în prezent este numit în Cuvântul lui Dumnezeu "Egipt", şi este vorba desigur despre Egiptul în sens spiritual, căci imperiul egiptean a apus de milenii. Vezi Apocalipsa 11,7.8). Împungerea papalităţii de către ateismul descoperit prin Revoluţia franceză, a însemnat căderea papalităţii, pe care Biblia o consemnează drept rană de moarte. 

Dar textul cu care am început acest studiu continuă într-o notă alarmantă pentru împăratul de la miazăzi. Ni se spune că împăratul de la miazănoapte vine ca o prăpădenie îngrozitoare peste împăratul de la miazăzi, înecându-i toate ţările care îl compun. "Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca." Daniel 11,40. Este musai să ţinem cont de faptul că toată această acţiune se petrece în cadrul perioadei de timp numită de către Cuvântul lui Dumnezeu "vremea sfârşitului". Deci, din capul locului, nu are absolut nimic de-a face cu trecutul, ci trebuie că vizează exact vremea în care ne aflăm astăzi şi a viitorului extrem de apropiat. 

Care sunt, deci, puterile ce se ascund în spatele celor doi împăraţi, a celor două simboluri biblice? Ce vrea să însemne acest război între cei doi coloşi? De ce e musai ca împăratul de la miazănoapte să-l facă una cu ţărâna pe cel de la miazăzi? 

Acest război aduce cu sine o nouă configurare în politica, economia şi finanţele lumii, dar mai ales în domeniul religios, în tot ce cuprinde şi înseamnă creştinismul de astăzi. Are de a face cu fiecare cetăţean de pe glob. Nimeni nu va fi străin de acest război, întrucât îi cuprinde pe toţi; toţi vom lua parte la el, într-un fel sau altul. Nu este nevoie de arme, ci de acţiunea corectă sau strâmbă a voinţei fiecăruia, de decizii personale, care urmează să afecteze întreaga planetă. Nu vor fi folosite armele nucleare, şi asta din simplul motiv că cei patru îngeri simbolici vor slăbi frâul lor restrictiv doar atât cât circumstanţele să se formeze în favoarea distrugerii împăratului de la miazăzi, care stă împotriva împăratului de la miazănoapte, prin alte mijloace decât rachetele nucleare sau bombele atomice. 

Dumnezeu este foarte grijuliu atunci când îi îngăduie prinţului întunericului să-şi aducă la îndeplinire planurile diabolice chiar prin intermediul împăratului de la miazănoapte, căci, după cum se vede, împăratul de la miazăzi a ajuns o ameninţare pentru împlinirea acestor planuri. Cu toate că şi unul, şi celălalt, se află sub controlul său, totuşi atunci când situaţia şi interesul personal egoist o cer, Lucifer, îngerul căzut, decide să piardă pe unul în favoarea celui cu care-şi poate duce la capăt planul. Trebuie să fim foarte atenţi şi să înţelegem că profeţia biblică nu ne vorbeşte nicăieri despre un holocaust nuclear sau atomic. În schimb, ne vorbeşte despre alt holocaust, despre încercarea de constrângere, asuprire şi persecuţie, şi în final de condamnarea la moarte a acelor persoane care nu vor să joace după cum gândeşte şi decide împăratul de la miazănoapte. Aici mă refer strict la adevărata biserică a lui Hristos.

Marile mişcări care au avut loc începând cu sfârşitul deceniului al optulea al secolului trecut şi până astăzi, au avut şi au menirea să reconfigureze partea geografică sau ţările care sunt reprezentate prin împăratul de la miazăzi. Aici nu este vorba, după cum ne dăm seama, de vreun punct cardinal, ci despre acele forţe ce mai sunt caracterizate de spiritul ce a condus la căderea papalităţii în 1798. Ateismul avea să se metamorfozeze, printre altele, în forma teoriei evoluţioniste, apoi în forma comunismului şi după aceea în toate acele curente care sunt ostile principiilor democratice, sau altfel spus principiilor protestante, acele principii care au făcut din Statele Unite o forţă extraordinar de puternică în absolut toate domeniile. Tot ceea ce a fost şi este împotriva democraţiei trebuie schimbat şi îndepărtat, indiferent prin ce mijloace. 

Trebuie să înţelegem că, astăzi, creştinismul poartă chipul democraţiei americane, de fapt a democraţiei în sine, întrucât democraţia americană a luat naştere pe baza principiilor care au constituit temelia ivirii protestantismului la mijlocul sec. al XVI-lea. Aşadar, principiile protestante sunt în fapt principiile democraţiei moderne. De aceea, fără a se căuta neapărat în mod voit, principiile protestante sau democratice intră în conflict totdeauna cu cele care întregesc imaginea ateismului sub forma comunismului, islamului, etc. Religia împăratului de la miazăzi nu-i permite să fie creştin în sensul de urmaş fidel al lui Hristos. El doar tolerează bisericile creştine, acolo unde este cazul, pentru a-şi atinge scopurile şi interesele în politica lumii. În alte părţi, cum sunt India, China, Coreea de Nord, nu tolerează deloc creştinismul, dând pe faţă dispreţ faţă de Mântuitorul. 

Având în vedere aceste aspecte deosebit de importante pe care ni le furnizează profeţia biblică, şi care îşi găsesc corespondent ca împlinire a lor în istoria lumii, mai cu seamă a Europei de Est şi a Orientului Mijlociu, zone geografice aflate puternic sub influenţa împăratului de la miazăzi, atunci este necesar să observăm următoarele lucruri importante: 1. împăratul de la miazăzi, care la debutul vremii sfârşitului era simbolul ateismului francez, astăzi este reprezentat de toate acele ţări care sunt reticente la democraţia occidentală, (Rusia, China, India, Coreea de Nord, Siria, Iran, etc., sunt ţări antidemocratice, ori influenţa acestora trebuie nimicită, fie prin mari sancţiuni economice, fie prin arme); 2. împăratul de la miazănoapte, simbolul papalităţii la vremea când profeţia vorbeşte despre faptul că este împunsă de oponentul său, astăzi este simbolul perfect pentru America protestantă, care are aliaţi de marcă şi fideli totodată, şi anume ţările din blocul NATO şi Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud, etc. Trebuie să fie aşa, încât papalitatea încă nu şi-a vindecat rana de moarte primită prin Revoluţia franceză. Apoi, nu trebuie să uităm că împăratul de la miazănoapte nu neagă existenţa lui Dumnezeu, deci în esenţă este religios, dar lipsit cu desăvârşire de Evanghelia lui Hristos, care supune inima şi mintea. Papalitatea îşi va vindeca definitiv rana prin invitaţia pe care o va primi din partea protestantismului american să conducă împreună destinul acestei lumi prin legi de fier şi persecuţii înfiorătoare. Să luăm aminte la această profeţie certă:

     "Protestanţii din Statele Unite se vor afla în primele rânduri pentru a întinde mâna peste abis şi a prinde mâna spiritismului; ele vor trece peste abis pentru a da mâna cu puterea romană; şi sub influenţa acestei uniri întreite, această ţară va merge pe urmele Romei, pentru a călca în picioare drepturile conştiinţei." Tragedia veacurilor, cap. Conflictul care se apropie, par.14.

     "Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată." Apocalipsa 13,12.

Prinţul întunericului, o dată cu căderea blocului comunist, şi-a propus să depună toate eforturile pentru a combate spiritul oponent, de înverşunare al împăratului de la miazăzi, care stă împotriva planului său de a aduce lumea la punctul unde să accepte ca zi de închinare prima zi a săptămânii - duminica. Câtă vreme i-a fost de folos acest împărat de la miazăzi, el s-a opus ca ţările aflate sub influenţa lui nefastă să aibă credinţă în Dumnezeu. (Cunoaştem din experienţa comunistă ce înseamnă acest lucru). Dar, astăzi acest prinţ al tuturor şiretlicurilor caută să-şi atingă ţinta de mult visată, şi anume dezrădăcinarea din conştiinţele oamenilor a lui Isus Hristos, printr-o închinare impusă, întocmai aşa cum a procedat Nebucadneţar pe câmpia Dura. Ca să ajungă aici trebuie să câştige de partea sa şi să controleze protestantismul american şi pe partenerii săi!

Influenţa împăratului de la miazănoapte asupra blocului comunist a început să-şi facă simţită prezenţa de la sfârşitul deceniului al optulea al secolului trecut, o dată cu căderea imperiului roşu, după cum am subliniat mai sus. Apoi, şi-a stabilit influenţa în Orientul Mijlociu, cu ajutorul armelor. Ne amintim de atacarea Irakului. După care a trecut în Afganistan. De asemenea, nu trebuie să uităm atacarea şi supunerea fostei Iugoslavii (actuala Serbia) de către trupele Alianţei Nord-Atlantice. Toată aceste incursiuni nu rămân fără urmări. Până la urmă totul se rezumă la influenţă, nu neapărat la ocuparea de teritorii. Iar această influenţă schimbă politica ţării sau ţărilor respective care fac, cu trecerea timpului, din Statele Unite un aliat şi un partener de afaceri. Scopul urmărit este ca democraţia să învingă, întrucât comunismul, islamul şi alte asemenea filozofii înseamnă brutalitate, constrângeri şi lipsa libertăţilor esenţiale. 

Absolut toate mijloacele sunt folosite pentru ca împăratul de la miazănoapte să-şi atingă scopul. Asta s-a întâmplat până acum. Acest împărat va avea succes inclusiv în Rusia comunistă din prezent. Războiul pornit de Putin va avea consecinţe absolut îngrozitoare pentru economia, finanţele şi politica Rusiei, pe termen foarte lung. Prin greşeala pe care a făcut-o, de a se arunca în război asupra fratelui său mai mic, nu a făcut altceva decât să descopere spiritul de cooperare dintre forţele care întregesc de fapt chipul împăratului de la miazănoapte - Statele Unite care, împreună cu Uniunea Europeană şi Japonia, deţin comanda sau bagheta economiei şi finanţelor lumii.

Putin este imaginea gândirii ultimei rămăşiţe din ceea ce se cheamă filozofia împăratului de la miazăzi, adică negarea principiilor democratice. Probabil următorul preşedinte rus va avea o viziune asemănătoare lui Gorbaciov, altfel spus o viziune cu deschidere spre Vest. Din acest război ruso-ucrainean China, India şi alte asemenea ţări, sunt obligate să tragă învăţătura că nu ai nici o şansă de a te pune cu împăratul de la miazănoapte, care este stăpânul absolut al comerţului mondial, adică al economiei şi sistemului bancar mondial. Profeţia referitoare la influenţa prin care împăratul de la miazănoapte cucereşte tot ce aparţine împăratului de la miazăzi este cât se poate de limpede: "Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca." Daniel 11,40.

Propoziţia "va înainta asupra ţărilor lui" vrea să ne arate că absolut tot ce înseamnă împăratul de la miazăzi, adică putere, influenţă, teritorii (nu acaparare şi ocupare a lor, ci stabilirea unei influenţe durabile în acestea, potrivit principiilor democraţiei), vor fi înghiţite de împăratul de la miazănoapte iar mentalitatea politică va fi adusă pe aceeaşi linie cu viziunea acestuia. Aşadar, suntem spectatorii celei mai mari reconfigurări din istoria omenirii. După cum împăratul Nebucadneţar, prin caii, călăreţii şi corăbiile sale a cucerit un teritoriu vast - multe ţări ce ulterior au devenit Imperiul Babilonian, tot astfel face şi împăratul de la miazănoapte de astăzi. Fie prin sancţiuni severe de natură economică sau financiară, fie prin război, el va ieşi învingător. Ceea ce vreau să spun este că influenţa principiilor democratice va fi vădită la nivel de politică şi de comportament în relaţiile externe ale tuturor ţărilor care formau imaginea împăratului de la miazăzi. Aşadar, este de aşteptat ca Rusia să schimbe macazul. O dată răpusă, China şi India nu mai au nici o putere de influenţă asupra altor ţări, dacă au avut vreodată. (Nu uităm că prin împăratul de la miazăzi, astăzi, noi trebuie să înţelegem tot ce înseamnă comunism, islam şi orice curent sau tendinţă politică împotrivitoare principiilor democraţiei sau capitalismului).

Profeţia biblică luată în discuţie nu minte şi se împlineşte şi se va împlini la literă. Ceea ce vedem astăzi este doar împlinirea parţială a acestei profeţii. Împlinirea ei deplină şi ultimă are loc numai atunci când Statele Unite ale Americii sau protestantismul american devine icoana papalităţii, a fiarei de odinioară, a acelei papalităţi care primise o rană de moarte de la împăratul de la miazăzi. Ceea ce se întâmplă sub ochii noştri astăzi nu este decât o pregătire a terenului pentru formarea icoanei fiarei, a papalităţii, mai întâi pe teritoriul american, şi apoi în întreaga lume. Din acest motiv, prinţul întunericului are nevoie să aducă sub influenţa Statelor Unite şi aliaţilor săi toate ţările de pe glob. 

Când se va forma icoana fiarei, nu vom mai putea vorbi niciodată de împăratul de la miazăzi, căci nu mai există decât în forma chipului şi asemănării împăratului de la miazănoapte. Este sigur că rezistenţa Rusiei şi aversiunea ei faţă de Statele Unite şi a NATO va fi frântă. Nu va obţine absolut nimic din acest război, în afara distrugerii influenţei sale la nivel global ca aşa-numită putere, poate doar nucleară. Am să aduc altă dovadă din Cuvântul lui Dumnezeu că aşa vor sta lucrurile. Economia lumii nu poate fi dirijată niciodată de împăratul de la miazăzi fiindcă nu are putere. Chiar dacă ar intra într-un colaps acest împărat, economia lumii se va descurca şi fără el. Însă, fără Statele Unite, economia lumii ajunge pe butuci. Am văzut ce se poate întâmpla când doar una dintre băncile de referinţă americane a intrat în colaps în 2008. Ştim criza financiară pe care lumea a trebuit să o traverseze la vremea aceea, unda sa de şoc durând câţiva ani.

Că economia lumii este puterea pe care împăratul de la miazănoapte o deţine şi prin care există este declarat limpede în Apocalipsa 18. "Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!" Apocalipsa 18,7. Avem scris că "împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei!", Apocalipsa 18,3. Chiar dacă sub simbolul Babilonului, aici în această profeţie, noi trebuie să vedem papalitatea, totuşi comerţul mondial se află în mâinile celor ce sunt "negustorii pământului". Icoana fiarei este alcătuită din principalele biserici protestante din Statele Unite şi puterea ei politică. Această unire este practic imaginea papalităţii medievale, nu din prezent, atunci când ea nu avea rana de moarte şi trăia pe picior mare de pe urma nelegiuirilor pe care le săvârşea în toate domeniile, mai ales în cel religios şi în cel economic. 

Se poate observa limpede că nu există nici o notă discordantă între împăraţii pământului, conducătorii politici ai ţărilor pământului, şi comercianţi, finanţişti sau altfel spus negustorii pământului. Toţi par a fi una în ticăloşiile lor. Economia este puterea Babilonului spiritual; puterea banilor şi a oamenilor reprezintă fluviul pe care şade ea, nimeni altul decât Eufratul spiritual. Aşa că toţi trebuie să joace după cum le cântă icoana fiarei şi papalitatea - împăratul de la miazănoapte. Deci, profeţia biblică nu ne vorbeşte nimic în Apocalipsa 18 despre ceva ce ar putea fi împăratul de la miazăzi, şi asta pentru că el a fost "înecat", ca să folosesc expresia din Daniel 11,40. Nu va exista decât împăratul de la miazănoapte, căci stă scris: "Îşi va întinde mâna peste felurite ţări şi nici ţara Egiptului (mama ateismului) nu va scăpa. Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului (împăratul de la miazăzi). Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el". Daniel 11,42.43. Aici, Egiptul trebuie luat în înţeles spiritual; nu face referire nicidecum la Egiptul de astăzi, întrucât este o ţară nesemnificativă pe harta lumii. Ţinem minte că tot ce are loc după destrămarea marilor imperii mondiale, puterile care ajung să se asemene cu ele în spirit, procedee şi caracter devin imaginea acestora, şi deci vor fi numite în profeţie împăratul de la miazăzi - Egiptul spiritual sau ateismul francez, şi împăratul de la miazănoapte - Babilonul spiritual sau protestantismul american (democraţia) şi aliaţii săi, în primă fază, şi mai apoi icoana fiarei, a papalităţii, şi papalitatea în împlinirea deplină a profeţiei pe care am abordat-o. 

Trebuie să mai înţelegem că armele nucleare nu sunt de folos în menţinerea sau păstrarea unui regim nedemocratic ori democratic. Ceea ce contează este să ai frâiele economiei mondiale, să ştii să dirijezi cum vrei, cu ajutorul lor, comportamentul unui regim ori să-l elimini. Acesta din urmă, adică regimul, nefiind în stare să se mai finanţeze sau să finanţeze, nemaifiind parte la economia mondială, va sucomba. Şi, în acest fel, puterea şi influenţa pe care le avea sunt distruse. Împăratul de la miazănoapte nu va mai avea rivali de teapa celui de la miazăzi; în schimb, se va trezi cu un rival ce-i va demasca toată şiretenia şi toate mârşăviile care l-au făcut să devină o fiară, chiar o icoană a papalităţii medievale, iar acest rival este adevărata biserică a lui Hristos, simbolizată în profeţie drept "ţara cea minunată". Daniel 11,41. Este de aşteptat, aşadar, ca America protestantă de azi, aşa cum o ştim cu toţi, să devină în viitorul imediat o "fiară" care va vorbi "ca un balaur" şi, mai mult, o icoană, o imagine în oglindă a papalităţii de odinioară, care o "să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei". Apocalipsa 13,11.15.

Nu înainte de încheiere, aş dori să subliniez un fapt care poate fi foarte uşor recunoscut. Pornesc de la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Rusia, ca agresor, a devenit un paria la nivel internaţional, şi ce este mai interesant îl constituie faptul că suferinţa Ucrainei a făcut să iasă în evidenţă, în afara simpatiei sau chiar a empatiei faţă de ucrainenii oropsiţi de ruşi, o oareşice armonie între ţările Uniunii Europene, Statele Unite, Japonia, etc. Ştim că există disensiuni la nivel european, sau între Europa şi America, dar atunci când apare o ameninţare, numaidecât se vede o înţelegere, se face un front comun între cei ce nu par a fi uniţi. Dacă nu ar exista ameninţarea, atunci disensiunile, neînţelegerile dintre toate statele Uniunii Europene, ca să le iau pe ele ca exemplu, vor continua din cauza politicilor lor şi a viziunilor diferite pe care le au asupra agendei de lucru. Acţiunea Rusiei de a cotropi Ucraina a scos la iveală frontul comun pe care-l pot face ţările ce sunt caracterizate de spiritul împăratului de la miazănoapte. În rest, fără ameninţare, ele nu sunt unite. De aceea sunt scrise cuvintele din debutul studiului nostru, cum că "Noi nu trebuie şi nici nu putem să aşteptăm unire între naţiunile pământului". 

În timpul lui Hristos, ca să iau alt exemplu, partidele aflate la putere în Israel, saducheii, partida preoţilor, şi fariseii, partida învăţătorilor lui Israel, a rabinilor, se aflau permanent în ceartă. Însă, atunci când a apărut ameninţarea, Isus din Nazaret, au coalizat, şi-au unit interesele egoiste în eliminarea şi distrugerea ameninţării. Ceea ce i-a legat temporar, a fost existenţa unei ameninţări serioase, ceea ce înseamnă că această politică a lor nu a fost făcută pe baze sănătoase, pe baza unor principii corecte de gândire şi de dreptate şi cinste. Ne aducem aminte şi de imaginea fierului amestecat cu lutul, care priveşte vremurile noastre, din Daniel 2. Cu toate că sunt îmbinate, aceste două elemente nu se pot uni deoarece nu există liantul, adică Evanghelia. Tot astfel, în interiorul împăratului de la miazănoapte vor exista permanent disensiuni, dar când apare ameninţarea puterile ce-l compun vor face front comun pentru eliminarea ei. 

Unde nu este prezentă Evanghelia, niciodată nu va exista unire şi pace, fiindcă Evanghelia face prieteni pe toţi oamenii, unul cu altul, indiferent de rasă, culoare, educaţie ş.a.m.d. şi, de asemenea, pe fiecare cu Dumnezeu. Evanghelia lui Hristos, primită în inimă, are putere să facă din oameni fiii Cerului, iar în acest caz noi nu am mai fi vorbit niciodată de marile imperii mondiale şi despre împăraţii de la miazăzi şi miazănoapte. 

Apropo, războiul iniţiat de Rusia împotriva Ucrainei va aduce cu sine nimicirea împăratului de la miazăzi per ansamblu, şi asta fiindcă Rusia era singura putere care mai ţinea în viaţă acest mastodont prin influenţa pe care o avea asupra celorlalte ţări care îi duceau trena. Puterea îi va fi risipită, iar celelalte ţări ajutate şi aflate sub sfera influenţei Rusiei se vor teme să nu treacă prin experienţa acesteia din urmă, referitor la sancţiunile de ordin economic şi financiar. 

Cuvântul lui Dumnezeu este certitudine în ce priveşte tâlcuirea acestei părţi a profeţiei care vizează timpul de faţă. Lucrurile întocmai aşa se vor întâmpla după cum declară răspicat şi limpede profeţia, şi anume că împăratul de la miazăzi şi influenţa lui asupra altor ţări care îi ţineau trena vor fi doborâţi întocmai după cum a fost doborâtă papalitatea, când ateismul francez a "împuns-o", conform profeţiei. Observăm că ea n-a-ncetat să mai existe, ci i-a fost frântă definitiv puterea şi influenţa asupra Europei. Pasul următor, într-un răstimp foarte scurt, va fi că împăratul nordului, America protestantă, care se transformă în icoana papalităţii, trebuie să intre şi în "ţara cea minunată", rezultatul fiind acela că "zeci de mii vor cădea". Această mulţime de credincioşi sunt toate fecioarele nechibzuite caracterizate de spiritul laodicean, pe care îl confundă în mod grav cu Evanghelia lui Isus Hristos. Va fi o calamitate asemănătoare ca groază, ca cea pe care au trăit-o iudeii la distrugerea Ierusalimului.