Cei 144.000 "nu s-au întinat cu femei"

Una dintre caracteristicile evidente subliniate de Scripturi cu privire la cei 144.000 este aceea că ei sunt virgini, nu s-au întinat cu femei. Desigur, de-a lungul timpului au existat fel şi fel de comentarii cu privire la acest aspect, despre care nu este cazul să vorbim. O dată ce am stabilit faptul că numărul 144.000 este unul simbolic şi că în general Apocalipsa foloseşte multe simboluri pentru a descrie evenimente care s-au întâmplat şi care urmează să se întâmple, atunci devine clar faptul că limbajul folosit în încercarea de a surprinde o stare de fapt caracteristică celor 144.000 trebuie să fie tot unul simbolic. În felul acesta este îmbrăcată o realitate ce caracterizează în mod deosebit acest grup de credincioşi extraordinari!

     "Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu." Apocalipsa 14,1-5.

Dacă, totuşi, s-ar face încercarea de a înţelege în mod literal acest mesaj, atunci ar trebui să credem că cei 144.000 sunt doar bărbaţi, concluzia firească fiind aceea că în numărul celor 144.000 nu intră nici o femeie sau adolescentă! Cu alte cuvinte, mântuiţii ultimei generaţii vor fi doar bărbaţi! Însă, a ajunge la această concluzie înseamnă a nu înţelege corect mesajul Evangheliei din textul biblic de mai sus. În mod cert, este o absurditate să se creadă că femeile din ultima generaţie nu pot ajunge în cer fără să guste moartea, precum Enoh. Enoh reprezintă nu bărbaţii ultimei generaţii, ce vor fi mântuiţi, doar pentru faptul că el a fost bărbat, ci îl reprezintă pe poporul lui Dumnezeu, al ultimei generaţii, pe cei 144.000, în care intră atât bărbaţi, cât şi femei, adolescenţi şi tineri, din punct de vedere al caracterului, al sfinţeniei, al neprihănirii trăite, nu al sexului!!!

     "Caracterul sfânt al acestui profet reprezintă starea de sfinţenie ce trebuie să fie atinsă de cei care vor fi >răscumpăraţi de pe pământ< (Apocalipsa14,3) la revenirea lui Isus Hristos... Dar, asemenea lui Enoh, poporul lui Dumnezeu va căuta curăţirea inimii şi conformarea faţă de voia Sa, până când ei vor reflecta chipul lui Hristos. Asemenea lui Hristos, ei vor avertiza lumea despre revenirea lui Hristos şi despre judecata ce va veni asupra celor nelegiuiţi şi, prin purtarea, vorbirea şi exemplul lor sfânt, ei vor condamna păcatele celor nelegiuiţi. După cum Enoh a fost luat la cer mai înainte de nimicirea pământului prin apă, tot astfel cei neprihăniţi ce vor fi în viaţă vor fi luaţi la cer de pe pământ, mai înainte de distrugerea lui prin foc." Patriarhi şi profeţi, cap. Set şi Enoh, ultimul paragraf.

Adevărul pe care Dumnezeu a căutat să ni-l transmită prin profetul de pe Patmos trebuie legat în mod deosebit, fără să se facă nici un fel de greşeală în acest sens, de calitatea morală a caracterului celor 144.000. Din moment ce numărul 144.000 este un simbol prin care Duhul Sfânt ne dezvăluie calitatea caracterului pe care trebuie să-l aibă în mod obligatoriu toţi cei 144.000, pentru a putea ajunge în cer fără să moară, atunci în mod sigur lipsa întinării cu femei trebuie că este un limbaj care face trimitere tot la calitatea caracterului lor, acesta fiind un alt fel de a descrie starea de sfinţenie, de neprihănire, de desăvârşire a celor 144.000. Cu alte cuvinte, "întinarea" şi "femeile" sunt cuvinte care descriu starea morală a poporului lui Dumnezeu, care în cele din urmă se bucură împreună cu Mielul pe muntele Sionului, acolo unde se află templul în care nu intră decât cei 144.000 şi Isus!!

Trebuie să fie foarte limpede, atunci, că Duhul Sfânt a urmărit prin cuvintele "întinare" şi "femei" să ne dezvăluie ceva legat de aspectul moral al caracterului sau al vieţii celor ce compun pe cei 144.000. Deci, Dumnezeu nu a dorit ca noi să înţelegem că binecuvântarea relaţiei conjugale în cadrul familiei trebuie să dispară, doar pentru ca cei ce vor să fie mântuiţi, din ultima generaţie, să ajungă la sfinţenie! Căsătoria este marea binecuvântare pe care Dumnezeu, împreună cu Sabatul, le-a lăsat oamenilor după ce aceştia au păcătuit! Aşadar, la starea de sfinţenie nu se ajunge prin refuzul binecuvântărilor dăruite de Dumnezeu, ci prin înnoirea minţii şi a duhului, prin viaţa care se coboară de sus, chiar natura divină a lui Isus Hristos!

În urma acestui fapt, atunci este corect să spunem că cei 144.000 sunt bărbaţi, femei, tineri sau adolescenţi, cei mai mulţi dintre ei bucurându-se de binecuvântarea căsătoriei, deşi trăim într-un veac în care aceasta a ajuns de pomină printre oameni! Nu trebuie să uităm niciodată că adevăratul popor al lui Dumnezeu condamnă păcatele lumii nelegiuite "prin purtarea, vorbirea şi exemplul lor sfânt". Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu trăiesc în lumina Evangheliei veşnice potrivit tuturor darurilor pe care le au la dispoziţie şi care le înţeleg valoarea.

Acum, o dată ce am stabilit acest adevăr, să vedem ce înseamnă termenul "femei". "Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri..." Dacă întinarea este de natură morală, atunci înseamnă că femeile cu care au decis să nu se întineze trebuie că sunt un simbol al acelor lucruri care conduc la întinare morală!!! Din acest motiv, ei sunt virgini, curaţi, neatinşi de murdăria morală!! Că aşa stau lucruile este arătat cu prisosinţă în primul verset al capitolului pe care-l dezbatem, unde se spune limpede că "aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său". Mai mult decât atât, acest adevăr minunat este întărit de un altul, care ne spune că cei 144.000 "sunt fără vină înaintea... lui Dumnezeu", asta pentru că "în gura lor nu s-a găsit minciună". Observaţi, vă rog, că toate aceste cuvinte şi expresii fac trimitere la aspectul, la latura morală a caracterului, a fiinţei celor 144.000!

Fiindcă aşa stau lucrurile şi nu altfel, atunci trebuie să ştim pe cine reprezintă sau simbolizează "femeile" cu care poporul lui Dumnezeu decide să nu se întineze. În Scripturi, Inspiraţia divină a ales să ascundă sub simbolul femeii, în funcţie de starea ei morală, de curăţia sau necurăţia ei morală, biserica sfântă sau biserica apostată!! Astfel, în Apocalipsa 17 Dumnezeu reprezintă printr-o femeie desfrânată biserica decăzută, apostată, prigonitoare. "Apoi, unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: >Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!< Şi m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: >Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului<." Apocalipsa 17,1-5.

Femeia aceasta este odioasă în toate privinţele, însă prin intermediul ei este simbolizată biserica papală, în primul rând. Ea este însă reprezentativă şi pentru protestantismul apostat, care este zugrăvit tot prin această femeie. Babilonul cel mare nu poate fi cel mare decât dacă sub aureola lui stacojie intră papalitatea şi protestantismul decăzut, în timpul din urmă, protestantism care împreună cu puterea politică a Statelor Unite vor forma cea mai odioasă alianţă criminală din epoca modernă, egalând Roma papală din Evul Mediu, şi anume icoana fiarei!! De fapt, de ce să n-o spunem, sub particularităţile acestei femei desfrânate din cale afară intră toate bisericile apostate de-a lungul timpului, începând cu biserica iudaică, continuând mai apoi cu papalitatea şi culminând cu protestantismul apostat susţinut fiind de papalitatea reînviată şi de puterea politică a statului american!!

     "Femeia (Babilonul) din Apocalipsa capitolul 17 este descrisă ca fiind împodobită în purpură şi stacojiu şi gătită cu aur, cu pietre preţioase şi diamante, având în mână o cupă de aur plină cu stricăciuni şi necurăţii... iar pe frunte avea scris un nume: >Taină, Babilonul cel mare, mama desfrânatelor<. Profetul spune: >Am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele ucenicilor lui Isus<. Babilonul este descris mai departe ca fiind >cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului<. (Apocalipsa 17,4-6.18). Puterea aceea care timp de multe secole a exercitat o guvernare despotică asupra monarhilor creştinătăţii este Roma. Purpura şi stacojiul, aurul, diamantele şi pietrele preţioase descriu în mod viu măreţia şi pompa, mai mult decât împărătească, desfăşurată de scaunul trufaş al Romei. Şi despre nici o altă putere nu s-a putut spune în realitate că a fost >îmbătată de sângele sfinţilor< ca despre această biserică, care i-a persecutat cu atâta cruzime pe urmaşii lui Hristos. Babilonul mai este încărcat şi cu păcatul legăturii nelegiuite cu >împăraţii pământului<. Biserica iudaică devenise deja o desfrânată, ca urmare a depărtării de Domnul şi a alianţei cu păgânii; iar Roma care a decăzut în acelaşi fel, deoarece a căutat sprijin la puterile pământeşti, va primi aceeaşi condamnare." Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, par. 20.

Femeia a fost aleasă să simbolizeze biserica datorită faptului că legătura dintre Hristos şi ucenicii Săi sau biserica Sa este reprezentată prin intermediul unei căsătorii. Când biserica se păstrează curată, de regulă numai la început când este formată, ea este asemănată cu o femeie curată, în vreme ce atunci când biserica decade de la starea ei de curăţie, ajungând necredincioasă lui Hristos, ea este înfăţişată printr-o femeie prostituată, curvă, decăzută din punct de vedere moral.

     "În Biblie, caracterul sfânt şi durabil al legăturii care există între Hristos şi biserica Sa este reprezentat prin unirea căsătoriei. Domnul S-a unit cu poporul Său printr-un legământ solemn, El făgăduind să fie Dumnezeul lor, iar ei legându-se să fie ai Lui şi numai ai Lui. El declară: >Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare" (Osea 2,19). Şi iarăşi: >Eu sunt Stăpânul vostru< (Ieremia 3,14). Iar Pavel întrebuinţează acelaşi tablou în Noul Testament când zice: >V-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată<. (2Corinteni 11,2).
     Necredincioşia bisericii faţă de Hristos, îngăduind ca încrederea şi dragostea ei să se îndepărteze de la El şi făcând ca iubirea faţă de lucrurile pământeşti să ocupe sufletul, este asemenea călcării jurământului căsătoriei. Păcatul prin care Israel s-a depărtat de Domnul este prezentat prin această comparaţie; iar iubirea minunată a lui Dumnezeu, pe care ei au dispreţuit-o în felul acesta, este descrisă în mod mişcător astfel: >Ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea! Erai de o frumuseţe desăvârşită, ba ajunseseşi chiar împărăteasă. Ţi s-a dus vestea printre neamuri, pentru frumuseţea ta, căci erai desăvârşită de tot, datorită strălucirii cu care te împodobisem, dar te-ai încrezut în frumuseţea ta, şi ai curvit, la adăpostul numelui tău cel mare<. >Ai fost femeia prea curvă, care primeşte pe străini în locul bărbatului ei.< >Cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!< (Ezechiel 16,8.13-15.32; Ieremia 3,20)." Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, par. 17, 18.

Biserica apostaziată este deci simbolizată întotdeauna printr-o femeie decăzută moraliceşte. În schimb, biserica neprihănită, vie este simbolizată mereu printr-o femeie curată, printr-o fecioară, aşa după cum reiese din Apocalipsa 12. "În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile." Apocalipsa 12,1-6.

Femeia din descrierea de mai sus este biserica lui Hristos, în mijlocul căreia avea să se nască Mirele, după care ajunge prigonită prin persecuţie şi furia papalităţii, timp de 1260 de ani. Nu doresc să intrăm în amănunte, ci doar am căutat să punctez faptul că prin simbolul unei femei Dumnezeu a găsit cu cale să înfăţişeze biserica. Trebuie să ne întoarcem acum la textul din Apocalipsa 14, unde se spune că cei 144.000 nu s-au întinat cu femei; nu cu o anumită femeie, ci cu femei!!! Ce vrea să însemne acest lucru? Răspunsul îl găsim în Apocalipsa 17, care ne vorbeşte despre mai multe femei, de fapt despre o femeie îngrozitor de desfrânată şi despre fiicele ei, care-i calcă pe urme şi se dedau la aceleaşi nelegiuiri de nedescris ca şi mama lor!! Să citim cu atenţie textul: "Pe frunte purta scris un nume, o taină: >Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului<." Apocalipsa 17,5. 

Babilonul este, aşadar, "mama curvelor". Dacă este mamă, atunci e lesne de priceput că are fiice, dar nu orice fel de fiice, ci nişte desfrânate notorii. Cum e mama, tot astfel sunt şi fiicele. Încă o dată, Babilonul este mare pentru că este mama curvelor, adică atât mama cât şi fiicele ei desfrânate, laolaltă, alcătuiesc Babilonul cel mare!!! Acest lucru trebuie foarte bine înţeles, deoarece adevăratul popor al lui Dumnezeu trebuie să ţină piept acestei coaliţii mondiale a tuturor bisericilor apostaziate de la legea lui Dumnezeu, ce are drept liant puterea civilă şi juridică a statului!! Acum, dacă prin Babilon este înfăţişată Roma papală înseamnă că prin fiicele ei sunt reprezentate toate bisericile protestante care-i calcă pe urme, fără excepţie!!! Dar, cum calcă pe urmele mamei lor aceste biserici? Prin intermediul învăţăturilor, tradiţiilor şi metodelor acesteia!!! Prin urmare, atunci când se spune că cei 144.000 nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini, Duhul lui Dumnezeu doreşte să ne transmită un adevăr nemaipomenit, şi anume că ei au înţeles în mod deplin, cu o minte limpede, că a-l urma pe Miel "oriunde merge El" presupune de la sine lepădarea, deci părăsirea oricărei învăţături greşite şi a oricărei tradiţii susţinute de toate bisericile protestante!!!

Înseamnă că ei dau credit deplin Evangheliei veşnice, aşa cum se va face auzită prin intermediul mesajului îngerului al patrulea, după cum este descris în Apocalipsa 18,1-5, trăind neprihănirea primită în dar, potrivit idealului lui Dumnezeu! Toţi aceia care primesc darul naşterii din nou sau natura divină a lui Hristos şi continuă în şcoala sfinţirii astăzi, potrivit Evangheliei lui Hristos, care înţeleg valoarea unică a mărturiilor Duhului Sfânt sau altfel spus a Spiritului profetic manifestat prin profetul mişcării îngerului al treilea, care au făcut şi fac din mesajul extraordinar al începutului marii strigări, aşa cum s-a făcut auzit întâiaşi dată în anul 1888, ţinta preocupărilor şi trăirii vieţii lor, sunt cei care nu se mai întinează cu "femei", cu învăţăturile stricate şi tradiţia omenească a Babilonului!!!

Ei sunt singurii cei mai potriviţi să ofere lumii iubirea lui Dumnezeu prin marea avertizare mondială, fiindcă sunt liberi de aceste învăţături şi pentru că în viaţa lor chipul lui Hristos este reflectat până la desăvârşirea ultimă, ce trebuie atinsă pe acest pământ, înainte de înălţarea lor la cer. Nimeni nu se poate califica să fie primul rod, aşa cum se spune despre cei 144.000, dacă va continua să se întineze cu aceste învăţături care nu îl înalţă pe Hristos, ci dimpotrivă îl înalţă pe om. Nimeni nu poate deveni cele dintâi roade decât dacă este "virgin", curat moral, neprihănit, dar şi curat din punct de vedere al înţelegerii şi practicării Evangheliei!! "Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel." Apocalipsa 14,4. Neîntinarea cu femei şi starea de virginitate morală este pusă în strictă legătură cu faptul că cei 144.000 sunt cel dintâi rod pentru Dumnezeu din perspectiva acelora care au învăţat să urmeze "pe Miel oriunde merge El". Această realitate extraordinară, în cuvintele inspirate ale versetului 4 de mai sus, descoperă starea spirituală a acestui popor magnific, caracterul lor fără pată pe care l-au dezvoltat prin umblarea zilnică cu Hristos, printr-o strânsă legătură indestructibilă cu Acela care a murit pentru ei!! Ei sunt cu adevărat creştinii care au un singur Cap, pe Isus Hristos şi numai pe El, care au învăţat să se încreadă în El, indiferent ce spun împrejurările şi şoaptele demonilor.

Datorită acestei stări spirituale de excepţie, premergătoare curăţirii lor de pământesc, ei vor fi instrumentele sigure în mâna Domnului pe care le va folosi pentru vestirea marii avertizări mondiale. Fiindcă au experienţa neîntinării cu învăţăturile stricate ale Babilonului, prezente pe tot tărâmul protestant, ca să nu mai pomenim de cel al bisericilor tradiţionale, ei vor putea spune: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei". Apocalipsa 18,4.5. Cu alte cuvinte, adevărata biserică ce urmează să fie formată, din care ulterior vor fi scoşi sau vor rămâne cei 144.000, este biserica sau poporul de credincioşi, fecioare înţelepte şi neînţelepte care, la vremea marii strigări, ies din toate bisericile protestante şi din cele tradiţionale!! Aici se arată clar că ei nu doresc să se mai întineze cu învăţăturile greşite la care au fost supuşi prin prezenţa lor în acele biserici în care mulţi chiar s-au născut! 

A accepta Evanghelia lui Hristos şi implicit neprihănirea Sa, a primi Sabatul sfânt sau puterea creatoare, sfinţitoare şi răscumpărătoare a lui Dumnezeu, a cărei zi a şaptea a săptămânii este semnul ei vizibil, înseamnă a refuza să te mai întinezi cu învăţăturile, doctrina şi tradiţiile oamenilor religioşi şi implicit a bisericii decăzute!! Înseamnă că Hristos este singurul Domn al vieţii tale pe care ai decis să-l urmezi oriunde!!! Înseamnă a dori să fi "virgin" şi să creşti în această virginitate morală de excepţie. Această virginitate deosebită este dată de prezenţa caracterului lui Hristos în viaţa ta, în care trebuie să creşti până la ultima treaptă a desăvârşirii, prin harul lui Dumnezeu, prin credinţă vie şi prin propriile eforturi personale. Asta mai înseamnă că îţi doreşti să devii ca Hristos, trăind viaţa Lui pe acest pământ întinat de păcat şi de învăţăturile eronate ale oamenilor, şi mă refer la domeniul religios! Acela care astăzi înţelege acest ideal şi face totul pentru a-l atinge, se va califica în mod sigur să devină unul dintre cei 144.000!

     "Despre Babilon se spune că este >mama desfrânatelor<. Prin fiicele ei sunt simbolizate bisericile care ţin învăţătura şi tradiţiile ei şi urmează exemplul ei de sacrificare a adevărului şi a aprobării lui Dumnezeu, pentru a stabili o alianţă nelegiuită cu lumea. Solia din Apocalipsa capitolul 14, care anunţă căderea Babilonului, trebuie să se aplice grupărilor religioase care odinioară au fost curate, dar care s-au stricat. Şi întrucât această solie urmează după avertizarea cu privire la judecată, ea trebuie să fie vestită în zilele din urmă, de aceea ea nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece această biserică a fost într-o stare decăzută timp de multe veacuri. Mai mult decât atât, în capitolul optsprezece din Apocalipsa poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulţi oameni din poporul lui Dumnezeu, se găsesc încă în Babilon. Dar în care grupări religioase se găseşte acum cea mai mare parte dintre urmaşii lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care mărturisesc credinţa protestantă. La data apariţiei lor, aceste biserici au luat o poziţie nobilă pentru Dumnezeu şi pentru adevăr, iar binecuvântarea Lui a fost cu ele. Chiar şi lumea necredincioasă a fost constrânsă să recunoască rezultatele binefăcătoare care au urmat după primirea principiilor Evangheliei. În cuvintele proorocului către Israel se spune: >Ţi s-a dus vestea printre neamuri pentru frumuseţea ta; căci erai desăvârşită de tot datorită strălucirii cu care te împodobisem, zice Domnul Dumnezeu<. Dar ele au decăzut din cauza aceleiaşi dorinţe care a constituit blestemul şi ruina lui Israel - dorinţa de a imita practicile şi căutarea prieteniei celor necredincioşi. >Te-ai încrezut în frumuseţea ta şi ai curvit la adăpostul numelui tău cel mare.< (Ezechiel 16,14.15).

     Multe dintre bisericile protestante urmează exemplul Romei de legătură nelegiuită cu >împăraţii pământului< - ca biserici de stat prin legăturile lor cu conducerile pământeşti la fel făcând şi alte denominaţiuni care caută favoarea lumii. Deci, termenul de >Babilon< - confuzie - se poate aplica pe drept şi acestor grupări, care susţin că îşi iau învăţăturile din Biblie şi totuşi sunt divizate în secte aproape fără număr, cu crezuri şi teorii contradictorii." Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, par. 21, 22.

Nu trebuie să omitem şi faptul că învăţăturile Babilonului sunt simbolizate şi printr-un "potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei", ca de altfel şi prin "vinul mâniei curviei ei". Apocalipsa 17,4; 14,8; 18,3. Deci, cei 144.000 nu se întinează cu învăţăturile stricate ale desfrâului nelegiuit şi apostat al bisericilor protestante, învăţături prin care ele stăpânesc toate popoarele, făcându-le să "bea" din ele! Ei înţeleg că trebuie să se păstreze curaţi acordând încredere deplină cuvintelor lui Dumnezeu din Scripturi şi mărturiilor Duhului Sfânt! Credinţa lor este plină de încredere doar în adevărul descoperit de Dumnezeu în Scripturi, lăsându-se modelaţi de felul de gândire al Duhului Sfânt. Interpretările oamenilor nu-şi găsesc locul în crezul lor.

     "Marele păcat pus în seama Babilonului este că >a făcut ca toate popoarele să bea din vinul mâniei desfrânării ei<. Acest pahar pe care îl întinde lumii reprezintă învăţăturile rătăcite pe care le-a primit ca urmare a legăturii ei nelegiuite cu oamenii cei mari ai pământului. Prietenia cu lumea i-a stricat credinţa, astfel că acum exercită o influenţă distrugătoare asupra lumii, susţinând învăţături care sunt împotriva declaraţiilor lămurite ale Sfintelor Scripturi...

     Roma a ascuns Biblia de popor şi a cerut tuturor oamenilor să primească în schimb învăţăturile ei. Se ştie că lucrarea Reformei a fost de a restabili înaintea oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu; dar nu este oare prea adevărat că în bisericile din timpul nostru oamenii sunt învăţaţi să-şi întemeieze credinţa mai degrabă pe crezul şi pe învăţăturile bisericii lor decât pe Scripturi? Charles Beecher spunea, vorbind despre bisericile protestante: >Ele se simt jignite de orice cuvânt aspru rostit împotriva crezurilor, cu aceeaşi sensibilitate cu care sfinţii părinţi s-ar fi simţit jigniţi de orice cuvânt aspru rostit împotriva venerării crescânde a sfinţilor şi martirilor pe care ei o încurajau... Denominaţiunile evanghelice protestante şi-au strâns atât de mult mâinile şi s-au apropiat atât una de alta, încât un om nu poate deveni cu nici un chip predicator în vreuna din ele, fără să accepte o altă carte pe lângă Biblie.

     Nu este nimic închipuit în declaraţia că puterea crezului începe să interzică Biblia, tot aşa cum a făcut Roma, dar pe o cale mai subtilă.< (Sermon on "The Bible a Sufficient Creed", delivered at Fort Wayne, Indiana, febr. 22, 1846).

     Când învăţătorii credincioşi prezintă Cuvântul lui Dumnezeu, se ridică bărbaţi de cultură, slujitori care pretind că înţeleg Scripturile, dar care denunţă învăţătura sănătoasă ca fiind erezie, în felul acesta îi rătăcesc pe cercetătorii după adevăr. Dacă lumea n-ar fi fost îmbătată în mod deplin cu vinul Babilonului, mulţimile ar fi fost convinse şi convertite de adevărurile lămurite şi pătrunzătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Dar credinţa religioasă se prezintă atât de confuză şi discordantă, încât oamenii nu ştiu ce să considere ca fiind adevăr. Păcatul nepocăinţei lumii stă la uşa bisericii." Tragedia veacurilor, cap. Avertizarea respinsă, par. 37-40.