Cele şapte trâmbiţe şi cele şapte plăgi - asemănări izbitoare

Ar trebui sa fie clar ca lumina zilei pentru orice minte onestă că cele şapte trâmbiţe reprezintă cu adevărat judecata lui Dumnezeu asupra bisericii apostate, care a persecutat şi omorât pe copiii credincioşi ai lui Dumnezeu păzitori ai poruncilor Sale. Ştim deja că profeţiile biblice pot fi înţelese corect doar dacă avem în vedere principiul tipului şi antetipului, sau faptul că istoria trecutului se repetă cu toată siguranţa posibilă în viitor, precum şi faptul că Dumnezeu nu se schimbă în nici o împrejurare, metodele Lui de lucru fiind absolut aceleaşi. Ceea ce a fost, va mai fi. Ancoraţi în aceste două mari principii, atunci putem să înţelegem că judecata lui Dumnezeu în cele şapte trâmbiţe se va repeta în viitor sub forma celor şapte plăgi. Nu vorbim despre o judecată identică în sensul manifestării aceloraşi evenimente, ci doar în sensul răspunsului pe care Dumnezeu îl oferă bisericii apostate pentru persecutarea poporului Său credincios.

Să pornim, aşadar, în urmărirea asemănărilor izbitoare dintre cele şapte trâmbiţe şi cele şapte plăgi. În primul rând, ambele sunt judecata sau mânia lui Dumnezeu asupra bisericii apostate: Babilonul spiritual şi mai apoi, în viitor, Babilonul cel mare. Ambele judecăţi reprezintă răspunsul lui Dumnezeu la strigătul martirilor, al acelora din primele veacuri şi din Evul Mediu şi, mai apoi, al celor din viitor, care vor "împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor", pentru că or "să fie omorâţi ca şi ei". Apocalipsa 6,11. "Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: >Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?< Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei." Apocalipsa 6,9-11.

Acest adevăr este întărit şi prin spusele îngerului apelor, care declară: "Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici." Apocalipsa 16,5.6. Acum putem înţelege mai bine că apostazia trecutului se va repeta în viitor, chiar sub ochii noştri, că acţiunile prigonitoare ale bisericii apostate în cârdăşie cu statul, din Evul Mediu, se vor repeta de astă dată la scară planetară faţă de toţi disidenţii care nu acceptă pretenţiile lor sau sistemul lor de închinare impus!! Babilonul trecutului va ajunge Babilonul cel mare al viitorului. Prin urmare, putem spune cu siguranţa cea mai deplină că trecutul va fi reînviat din nou, dar cu o putere aproape irezistibilă pentru toţi cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu şi viaţa de biruinţă asupra păcatului.

Acum, să intrăm mai în profunzimea similitudinilor dintre cele şapte trâmbiţe şi cele şapte plăgi. Ceea ce este descris mai jos, ar trebui să fie cât se poate de edificator pentru oricine.

Cele şapte trâmbiţe

1. "... au fost aruncate pe pământ." Apoc. 8.7

2. "... a fost aruncat în mare: şi a treia parte din mare  s-a făcut sânge, şi a treia parte din făpturile  care erau în mare şi aveau viaţă au murit:" Apoc. 8,8.9

3. "... a căzut peste a treia parte din râuri  şi peste izvoarele apelor... şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin." Apoc. 8,10.11

4. "... a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia  parte din lună, şi a treia parte din stele." Apoc. 8,12

5. "... Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat  de fumul fântânii." Apoc. 9,2

6. "Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi  la râul cel mare, Eufrat... ca să omoare a treia parte  din oameni." Apoc. 9,14.15

7. Când va suna trâmbiţa a şaptea se va sfârşi taina lui Dumnezeu. "Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi o grindină mare." Apoc. 10,7; Apoc. 11,19

Cele şapte plăgi

1. "... a vărsat potirul lui pe pământ." Apoc. 16,2

2. "... a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a facut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie." Apoc. 16,3.

3. "... a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge." Apoc. 16,4

4. "... a vărsat potirul lui peste soare." Apoc. 16,8.

5. "... a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric." Apoc. 16,10

6. "... a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat..." Apoc. 16,12

7. "S-a isprăvit!" Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete... un mare cutremur de pământ... o grindină mare... a căzut din cer peste oameni." Apoc. 16,17.18.21

Obserăm că aceste judecăţi sunt asemănătoare atât în natura lor, cât şi în ce priveşte ordinea lor. Pur şi simplu urmează aceeaşi ordine! Pe cine vizează aceste judecăţi? Pe "oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu". Apocalipsa 9,4. Acest adevăr trebuie aplicat tuturor trâmbiţelor, întrucât nu vizează doar trâmbiţa a cincea. Deoarece biserica persecutoare este luată în vizor, atunci este lesne de înţeles că astfel de judecăţi cad totdeauna numai asupra celor ce nu au sau sunt lipsiţi de sigiliul lui Dumnezeu! Nu putem vorbi în nici un caz de oameni lipsiţi de sigiliul Duhului Sfânt doar în cadrul trâmbiţei a cincea. Este exclus aşa ceva.

Tot astfel se întâmplă şi cu privire la cele şapte plăgi. Ele vor cădea doar asupra celor ce au semnul fiarei pe frunte şi pe mână, deci asupra acelora care nu au sigiliul lui Dumnezeu. Aceste ultime plăgi nu vor cădea asupra celor apostaziaţi decât după ce mai întâi este pus şi al doilea sigiliu asupra bisericii lui Dumnezeu, care va deveni biserica celor 144.000. "Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: >Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!<" Apocalipsa 14,9-11. "Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: >Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!< Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel." Apocalipsa 7,2-4. "Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus." Apocalipsa 14,12.

Ar mai trebui să menţionez faptul că, în timp ce sfinţii lui Dumnezeu de pe pământ, în timpul trâmbiţelor, au putut fi ocrotiţi de acele judecăţi primind doar sigiliul Duhului Sfânt, acea lucrare care are de-a face cu experienţa naşterii din nou şi cu o înaintare în şcoala reformei atât cât le-a permis lumina avută şi înţelegerea adevărului pe care l-au pus în practică, nu tot aşa se va întâmpla cu cei 144.000 care au nevoie de ambele sigilii, al Duhului Sfânt şi al lui Hristos, ca Mare Preot! De ce astfel? Pentru că ultimele şapte plăgi vor cădea într-un timp lipsit de har, când sanctuarul ceresc va fi închis, Hristos nemaipledând pentru nimeni la ora aceea, nici măcar pentru cei 144.000, ei trebuind să reziste încercării timpului strâmtorării lui Iacov doar prin credinţă, asemenea Mântuitorului în grădina Ghetsimani şi pe cruce!!! Sigiliul al doilea presupune sfârşitul tainei lui Dumnezeu şi al lucrării Evangheliei în sufletul lor! Acest sigiliu are de-a face cu îndepărtarea şi mai mult de la cei sfinţi a păcatelor mărturisite, care la vremea aceea se vor găsi în sanctuarul ceresc. Adică înseamnă plasarea păcatelor lor mărturisite, din sanctuar, asupra lui Satana, purtătorul lor de drept, fără putinţa întoarcerii acestora asupra copiilor lui Dumnezeu, care atunci vor fi cei 144.000!! Cu alte cuvinte, cei 144.000 nu mai pot fi făcuţi de Satana să păcătuiască într-un timp când nu mai există nici har, nici Mijlocitor în sanctuarul ceresc, în ciuda tuturor ispitelor sale crunte. În cei 144.000 nu mai există nimic care să răspundă provocărilor diavolului şi a oamenilor nelegiuiţi.

Trâmbiţele sunt judecăţi care au de-a face cu un timp când Isus îşi continuă lucrarea Sa în prima încăpere a sanctuarului ceresc, pe când cele şapte plăgi au de-a face cu un timp când Isus îşi isprăveşte lucrarea în a doua încăpere a sanctuarului, adică într-un timp când nu va mai exista harul divin pentru toţi cei lipsiţi de sigiliul lui Dumnezeu. Într-un anumit fel, templul ceresc este strâns legat de aceste judecăţi, cu atât mai mult cu cât, îngerii care anunţă aceste judecăţi, şi în timpul trâmbiţelor, şi în timpul celor şapte plăgi, fie se află, fie ies din templul din cer! Mai întâi, cei şapte îngeri cărora li s-au dat trâmbiţe se află în templul ceresc, în sfânta, acolo unde se desfăşura mai departe o lucrare de mijlocire pentru toţi copii lui Dumnezeu şi pentru toţi aceia dintre oameni care nu erau la fel de vinovaţi ca prigonitorii poporului lui Dumnezeu. "Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe. Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie... Şi cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să sune din ele." Apocalipsa 8,2.3.6.

Apoi, aceiaşi îngeri, de astă dată purtând judecăţile ultimelor plăgi, ies din templul ceresc, semn că timpul de har precum şi mijlocirea lui Isus s-au încheiat pentru totdeauna pentru toţi locuitorii vinovaţi ai pământului. "Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu... După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei. Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii." Apocalipsa 15,1.5.6. Aceşti îngeri sunt de fapt tot cei şapte care au sunat din trâmbiţă anunţând judecăţile asupra bisericii apostate, înainte de anul 1844. De unde ştim că sunt aceiaşi? Din Cuvântul lui Dumnezeu, care ne spune că aceşti şapte îngeri vin cu nişte urgii care isprăvesc definitiv mânia lui Dumnezeu. În mod firesc, ceea ce începi trebuie isprăvit sau dus la bun sfârşit. Ei au anunţat mai întâi judecăţile înainte şi în timpul Evului Mediu, sunând fiecare din trâmbiţa lui, pentru ca mai apoi să anunţe cele şapte urgii sau plăgi devastatoare pentru generaţia din urmă, în speţă pentru Babilonul cel mare. Observaţi, vă rog, cum este descris acest fapt: "Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă..." Apocalipsa 15,1, iar în Apocalipsa 9,20 se spune: " Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii..." Judecăţile din timpul trâmbiţelor sunt numite urgii, exact acelaşi termen fiind folosit şi pentru ultimele şapte plăgi!! Dacă acele judecăţi sunt urgii, atunci în mod cert şi logic cele şapte plăgi sunt ultimele urgii din şirul celor întâmplate deja.

Aceşti îngeri, după cum afirmam în episodul trecut, sunt de fapt oameni răscumpăraţi. O altă dovadă se află şi în cuvintele următoare: "Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur." Apocalipsa 15,6. Pentru cine cunoaşte Scripturile, ar trebui să ştie că inul curat şi strălucitor este o caracteristică a celor răscumpăraţi şi mântuiţi, a oamenilor sfinţi care vor moşteni împărăţia cerului şi noul pământ! Prin acest simbol este descoperit adevărul privitor la caracterul celor sfinţi de pe pământ, a oamenilor credincioşi care au ascultat până la capăt de Domnul lor şi Dumnezeul lor preamărit, Isus Hristos. "Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat." (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)" Apocalipsa 19,7.8. Prin urmare, inul subţire şi curat trebuie asociat în profeţie cu oamenii răscumpăraţi, cu biserica celor întâi născuţi, şi nu cu îngerii care nu au căzut în păcat. Deci, cei şapte îngeri cu trâmbiţele sunt aceiaşi şapte îngeri care poartă mânia lui Dumnezeu sub forma celor şapte plăgi. Un alt amănunt este acela că ei poartă brâie de aur, ori această piesă de vestimentaţie de obicei o purta preotul; ceea ce înseamnă că sunt şi preoţi după rânduiala lui Melhisedec!! Or, preoţi după rânduiala lui Melhisedec nu pot fi decât oamenii răscumpăraţi, niciodată îngerii!

Mai putem remarca, de asemenea, şi faptul că primele patru judecăţi, de sub primele patru trâmbiţe, sunt descrise în aşa fel, încât reiese că nu sunt generale, adică nu se întâmplă pe o arie foarte extinsă. Ele cad doar peste "a treia parte" a pământului, a apelor, a copacilor, a soarelui, a lunii şi a stelelor!! Or, exact acelaşi lucru este adevărat şi despre primele patru plăgi, care nu sunt generale, adică nu acoperă întregul pământ, nu-i biciuiesc pe toţi oamenii deodată care mai trăiesc la vremea aceea pe pământ. Pe când ultimele două judecăţi din cadrul trâmbiţelor a cincea şi a şasea, sunt catalogate drept vaiuri, deci ceva foarte groaznic, comparativ cu cele deja întâmplate; ceea ce înseamnă că ele acoperă o zonă foarte întinsă, iar această zonă nu poate fi decât teritoriul Babilonului spiritual decăzut al timpului aceluia! Tot astfel stau lucrurile şi cu ultimele trei plăgi, care sunt generale, ele acoperă tot pământul şi vizează pe orice om care are semnul fiarei şi numărul numelui ei!

     "M-am uitat şi am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: >Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune<." Apocalipsa 8,13.

     "Aceste plăgi (primele patru din cele şapte) nu sunt generale, căci locuitorii pământului ar fi nimiciţi cu totul. Totuşi, vor fi cele mai îngrozitoare calamităţi care au fost cunoscute vreodată de muritori." Tragedia veacurilor, cap. Timpul strâmtorării, par. 41. (Dacă primele patru plăgi nu sunt generale, atunci este evident că ultimele trei sunt).

Acum, un alt aspect deosebit de semnificativ este acela că ultimele şapte plăgi sunt parte integrantă a trâmbiţei a şaptea!! Toate evenimentele care au loc în timpul trâmbiţei a şaptea privesc generaţiile de la timpul sfârşitului, adică după anul 1844. Potrivit Scripturilor, aşa după cum am şi arătat într-un episod din urmă, îngerul al şaptelea trebuie să anunţe sfârşitul tainei lui Dumnezeu, care începe cu o lucrare de curăţire a sanctuarului ceresc prin judecată, şi isprăveşte cu sigilarea copiilor lui Dumnezeu cu pecetea lui Hristos, chiar înainte de încheierea timpului de har. Taina lui Dumnezeu cuprinde Evanghelia neprihănirii lui Hristos, în voi, nădejdea slavei. Din acest motiv, sfârşitul tainei lui Dumnezeu trebuie să fie totodată şi sfârşitul lucrării Evangheliei în sufletul celor credincioşi. Când adevăraţii copii ai lui Hristos ajung chipul şi asemănarea Sa, întruchiparea sfinţeniei şi curăţiei morale, fără nici un păcat şi fără nici o pată asupra caracterului lor, atunci se poate spune cu adevărat că taina lui Dumnezeu s-a isprăvit în ei. După acest eveniment urmează timpul strâmtorării lui Iacov şi, deci, cele şapte plăgi.

Ceea ce se petrece în timpul când îngerul al şaptelea suflă din trâmbiţa lui, timp care a început în termeni practici în 1831, fiindcă atunci a început să se audă pentru prima oară solia primului înger, prin fermierul William Miller, trebuie cunoscut până la însuşire desăvârşită. Credincioşii adevăraţi trebuie să se familiarizeze cu Evanghelia cea veşnică, cea care cuprinde curăţirea sanctuarului şi lucrarea judecăţii de cercetare a bisericii lui Hristos din toate timpurile. Când taina lui Dumnezeu se va sfârşi cu adevărat, după ce poporul lui Dumnezeu este curăţit şi sigilat, reflectând întocmai puritatea neprihănită a sfinţeniei lui Hristos, atunci se face următoarea proclamaţie: "Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor." Apocalipsa 11,15. Este timpul pentru apariţia lui Hristos pe norii cerului.

Cine nu profită astăzi încă de timpul de har pus la dispoziţie, prin străduinţe neobosite de a cunoaşte adevărul Scripturilor privitor la trâmbiţa a şaptea, riscă în mod sigur să primească şi chiar va primi semnul fiarei şi numărul numelui ei, lipsindu-se astfel de sigiliul lui Hristos şi rămânând să se confrunte cu mânia lui Dumnezeu manifestată prin ultimele şapte plăgi! Fie ca cei şapte îngeri să nu ajungă încă să iasă din templul ceresc cu urgiile lor, căci atunci s-a isprăvit cu veşnicia pentru toţi cei condamnaţi la uitare veşnică!

     "Judecăţile lui Dumnezeu vor veni peste aceia care caută să prigonească şi să distrugă pe poporul Său. Îndelunga Sa îngăduinţă cu cei răi îi încurajează pe oameni în neascultare, dar pedeapsa lor nu este mai puţin sigură şi teribilă din cauză că este mult amânată. >Căci Domnul se va scula ca la muntele Peraţim, şi se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit< (Isaia 28,21). Pentru Dumnezeul nostru cel milostiv, pedeapsa este un act ciudat. >Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului< (Ezechiel 33,11). >Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat!< >Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău< (Exod 34,6.7; Naum 1,3). Prin lucruri grozave în neprihănire, El va reface autoritatea Legii Sale călcate în picioare. Asprimea pedepsei care îl aşteaptă pe cel nelegiuit poate fi înţeleasă după neplăcerea Domnului de a aduce la îndeplinire judecata." Tragedia veacurilor, cap. Timpul strâmtorării, par. 38.