Cuvintele din titlul studiului de faţă sunt o descoperire divină prin intermediul soliei îngerului al treilea, care este adevăr prezent până la încheierea lucrării Evangheliei pe acest pământ. Adevărul ce străluceşte din Sfânta Sfintelor ne învaţă în mod corect tot ce trebuie de ştiut despre persoana Duhului Sfânt. Mărturiile Duhului Sfânt nu pot fi lipsite de descoperirea adevărului lămurit despre persoana Aceluia care este reprezentantul şi, deci, succesorul lui Hristos pe pământ, adică Duhul Sfânt sau Duhul adevărului. Din acest motiv, Duhul ca reprezentant al Mântuitorului pe pământ, nu poate fi una şi aceeaşi persoană cu Isus Hristos fiindcă a avea calitatea de reprezentant înseamnă a fi înlocuitorul altei persoane pe care eşti desemnat să o reprezinţi în absolut toate privinţele, la toate nivelurile. Prin urmare, un reprezentant totdeauna reprezintă o altă persoană pe care o cunoaşte în amănunt, ca şi cum persoana respectivă şi reprezentată ar fi prezentă sau de faţă, exact aşa cum obişnuia să fie prezentă atunci când nu era necesar să fie reprezentată de altcineva absolut şi în mod desăvârşit competent.
Mai mult decât atât, noi suntem învăţaţi de către Duhul adevărului în chiar mărturiile Sale că El este nu numai reprezentantul lui Hristos, ci şi succesorul Lui. Or, asta înseamnă că în calitate de succesor, Duhul Sfânt a devenit înlocuitorul lui Hristos, după ce Mântuitorul s-a înălţat la ceruri, ca persoană divină. În consecinţă, ca reprezentant şi succesor al unei persoane divine, în cazul nostru Isus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt trebuie că este cu certitudine tot o persoană divină, având natură divină de Dumnezeu. După cum Fiul lui Dumnezeu întrupat l-a reprezentat pe Dumnezeu Tatăl proslăvindu-l pe pământul blestemat de păcat, tot aşa Duhul Sfânt îl reprezintă şi îl proslăveşte pe Fiul lui Dumnezeu înălţat la ceruri, ca succesor divin. În acest sens, stă scris:
"Isus a spus despre Duhul: >El Mă va proslăvi<. Mântuitorul venise pentru a proslăvi pe Tatăl, descoperind iubirea Lui; tot astfel Duhul trebuia să proslăvească pe Hristos, arătând lumii harul Lui."
Hristos Lumina Lumii, cap. "Să nu vi se tulbure inima", par. 34.
Ce putem observa în declaraţia de mai sus? Anume că o persoană divină a venit pe pământ şi a reprezentat o altă persoană divină, în cazul de faţă vorbim despre Fiul ca reprezentant al Tatălui, iar o altă persoană divină este trimisă de sus de la Tatăl pentru a reprezenta şi deci de a fi înlocuitorul persoanei divine care s-a întrupat, şi desigur vorbim despre Duhul Sfânt şi Hristos. Prin urmare, persoanele Dumnezeirii se reprezintă una pe cealaltă, conform planului răscumpărării.
Să fim cu deosebită luare aminte la declaraţia următoare întrucât este plină de tâlc divin:
"Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar lipsit de personalitate umană şi, deci, independent de aceasta. Împovărat de natura umană, Hristos nu putea fi prezent personal în fiecare loc. Prin urmare, era în interesul lor ca El să se ducă la Tatăl și să trimită Duhul, care să-I fie succesor pe pământ." Hristos Lumina Lumii, cap. "Să nu vi se tulbure inima", par. 26.
Aceste cuvinte izvorâte direct din mintea Duhului Sfânt, numit şi Inspiraţia divină, descoperă un adevăr măreţ şi plin de slavă despre calitatea pe care o are, aceea de a fi reprezentantul lui Hristos în singurul fel posibil care putea exista; deci calitatea specifică persoanei Sale într-o manieră ce trebuie să fie caracteristica Lui principală, şi anume de reprezentant al lui Hristos "lipsit de personalitate umană şi, deci, independent de aceasta". Ce vrea să însemne această descoperire divină, pe care chiar Duhul adevărului ne-o pune la dispoziţie? Declaraţia cuprinde adâncimi ale cunoaşterii şi o lumină pe potriva înţelepciunii divine.
Astfel, când ni se spune fără echivoc că Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, ca să nu facem nici o greşeală de interpretare spre a ajunge la concluzii eronate, ni se descoperă ce înseamnă să aibă această calitate extraordinară, şi anume că El este lipsit de personalitate umană şi independent de această natură omenească. A fi lipsit de personalitate umană înseamnă că divinitatea Sa, a Duhului Sfânt, nu a îmbrăcat niciodată natura umană prin naşterea din femeie în mijlocul oamenilor. A îmbrăca natura umană ca persoană divină presupune ca un fapt real să te naşti pe pământ printre oameni pe singura cale posibilă pe care Dumnezeu a creat-o în acest sens, adică din femeie. Aşadar, Dumnezeu clarifică faptul că Duhul Sfânt este altă persoană divină, care ţine locul Fiului lui Dumnezeu pe pământ, întrucât se spune limpede că Duhul este lipsit de personalitate umană.
Mai mult decât atât, ca să întărească acest adevăr, Duhul Sfânt declară despre Sine că este independent de aşa ceva, deci că nu a avut-o niciodată, că natura umană este practic străină de natura Sa divină veşnică. Să fie foarte clar: personalitatea omenească este specifică şi, deci, caracteristica omului gândit de Dumnezeu să aibă o personalitate pe măsura naturii sale de om, în care îşi desfăşoară existenţa. Prin urmare, dacă Duhul Sfânt este lipsit de personalitate umană înseamnă că El este cu totul străin de experienţa personală cu privire la ce înseamnă să devii om adevărat, să trăieşti ca om adevărat în condiţia de om adevărat. În sensul celor afirmate, Duhul Sfânt ne face clar adevărul că El este altă persoană divină ca reprezentant al lui Hristos cel întrupat. Duhul este pe deplin şi în mod absolut independent de natura umană prin care, dacă s-ar fi născut pe pământ, ar fi făcut ca El că capete, să aibă o personalitate de om, pentru că ar fi îmbrăcat singura natură care îi este specifică omului păcătos.
Deci, singura modalitate prin care Duhul Sfânt ar fi putut să aibă personalitate umană era aceea de a se fi întrupat pe pământ, asemenea Mântuitorului. Dar, El este cu totul lipsit de personalitate omenească şi independent de aceasta. Ce înseamnă să îmbraci natura umană ca persoană divină? Înseamnă că nu poţi fi prezent în mod personal peste tot. Despre Mântuitorul stă scris: "Împovărat de natura umană, Hristos nu putea fi prezent personal în fiecare loc". Hristos Lumina Lumii, cap. "Să nu vi se tulbure inima", par. 26. Ca om, Isus Hristos nu putea fi prezent pretutindeni, din cauza trupului omenesc, a condiţiei umane pe care a ţinut cu tot dinadinsul să şi-o însuşească prin îmbrăcarea propriei Sale naturi divine. Acest lucru, dus mai departe potrivit raţiunii ce decurge din el, presupune ca o realitate că Fiul lui Dumnezeu, din momentul naşterii Sale a deţinut şi păstrat o personalitate specifică naturii în care s-a întrupat sau s-a născut, fie în ceruri, ca înger, fie pe pământ, ca om.
Noi toţi suntem chemaţi să cunoaştem adevărul descoperit prin solia îngerului al treilea că Mântuitorul, ca Fiu al lui Dumnezeu, este Dumnezeu în infinitatea Sa, dar nu în personalitatea Sa. Iată ce ne învaţă Duhul adevărului prin Cuvântul şi mărturia pe care El o dă despre a doua persoană a Dumnezeirii:
"Domnul Isus Hristos, singurul Fiu născut al Tatălui, este Dumnezeu cu adevărat în infinitate, dar nu în personalitate." The Upward Look, pag. 367.
Prin faptul că Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, s-a născut din femeie şi, deci, a îmbrăcat divinitatea Sa de Dumnezeu infinit cu un trup omenesc specific omului păcătos, putem înţelege cu certitudine că el şi-a însuşit şi personalitatea care decurge din starea de a fi om adevărat în absolut toate privinţele, cu excepţia păcatului. Deci, devenind om adevărat, Fiul lui Dumnezeu are o personalitate umană fiindcă pe pământ El s-a manifestat ca om, nu ca Dumnezeu. În acest caz, o astfel de personalitate este şi devine expresia firească a naturii care îmbracă divinitatea! La fel, când în cer la începutul oricărui lucru, a doua persoană a Dumnezeirii a decis să devină Fiul lui Dumnezeu prin naşterea în sânul Tatălui, adică prin întruparea ca înger, personalitatea Sa a devenit specifică naturii angelice care acoperea natura Sa divină veşnică, adică o personalitate de înger. Fiul este singura persoană divină care este Dumnezeu în infinitate, dar nu în personalitate deoarece dintre cele trei persoane ale Dumnezeirii este unicul care a dorit să intre în lumea celor creaţi, fără să fie creat, împărtăşind astfel personalitatea acestora.
Aceasta se cheamă renunţare la sine împreună cu o jertfire de sine permanentă. Numai în felul acesta Dumnezeu simte cu adevărat cu noi, fiinţele create, fiindcă a vrut să fie una cu noi şi unul dintre noi toţi cei creaţi. El ne iubeşte nu numai ca Dumnezeu, ci şi ca Om prin Fiul Său. Duhul Sfânt ne iubeşte ca Dumnezeu, nu ca om pentru că este lipsit de personalitate umană şi independent de ea; şi asta pentru că în planul mântuirii nu a fost prevăzut niciodată ca Duhul să devină om, iar în planul marii creaţii universale Duhul nu a îmbrăcat vreo formă vizibilă, tocmai din motivul de a putea fi prezent peste tot, El fiind omniprezenţa Dumnezeirii şi totodată marea putere prin care modelează, dă chip şi formă cuvântului rostit de Fiul lui Dumnezeu când decise să aducă la existenţă, deci în plan vizibil, realitatea divină cuprinsă în cuvântul Său rostit.
De ce Hristos nu poate fi prezent peste tot? Din pricina naturii Sale omeneşti, căci odată ce a acceptat în mod voluntar să-şi îmbrace propria natură divină cu un trup omenesc adevărat, permiţând să aibă întâietate pe vecie personalitatea specifică naturii umane însuşite, El nu poate fi prezent în orice loc de pe pământ sau din universul creat. Atât Hristos, cât şi Tatăl sunt omniprezenţi prin Duhul Sfânt - Acela care nu este dependent de un trup. Trebuie să ştim că şi Tatăl sălăşluieşte într-un trup de lumină veşnică şi nemuritoare, având o formă aidoma Fiului Său pentru că Hristos este întipărirea fiinţei Tatălui. Acest lucru este adeverit prin descoperire divină în felul următor: "L-am văzut adesea pe Isus cel minunat şi am văzut că El este o persoană. L-am întrebat dacă Tatăl Său era o persoană şi avea o formă ca a Sa. Isus a spus: >Sunt imaginea chipului persoanei Tatălui Meu<." Experienţe şi viziuni cap. Timpul secerişului, par. 8.
Vedem deci că şi Tatăl are o formă, Fiul Său fiind imaginea exactă a formei şi chipului Tatălui, pe când despre Duhul Sfânt ni se spune că natura Lui este o taină, şi aşa trebuie să fie o persoană lipsită de un trup, de o formă ca să poată facilita prezenţa lui Dumnezeu peste tot.
"Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot s-o explice, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni, având păreri fanteziste, pot grupa laolaltă anumite pasaje din Scriptură şi din ele să clădească o susţinere omenească; dar primirea acestor vederi nu va întări biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea omenească, tăcerea este de aur." Faptele apostolilor, cap. Darul Duhului, par. 12.
În urma celor prezentate, conchidem că Tatăl şi Duhul Sfânt sunt Dumnezeu în infinitate şi în personalitate, pe când Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu cu adevărat în infinitate, dar nu în personalitate, căci El a dorit să aparţină pentru totdeauna lumii create, ca Dumnezeu întrupat. Aceasta trebuie că e modalitatea prin care Dumnezeu a căutat să aparţinem şi să fim toţi membri aceleiaşi familii - familia lui Dumnezeu.
De asemenea, noi trebuie să înţelegem că Hristos, fiind Om adevărat în cer, la Tatăl, nu are cum să fie prezent peste tot ca persoană divină, din cauza trupului în care sălăşluieşte divinitatea Sa. Dar, El a promis că este cu noi în mod real prin Duhul Sfânt, singurul care face posibilă omniprezenţa Dumnezeirii. "Prin urmare, era în interesul lor ca El să se ducă la Tatăl și să trimită Duhul, care să-I fie succesor pe pământ." Hristos Lumina Lumii, cap. "Să nu vi se tulbure inima", par. 26.
Aşadar, ca o încununare a tot ce s-a spus până aici, putem afirma fără putinţă de tăgadă că Dumnezeu este numele de familie prin care sunt definite caracterul şi puterea celor trei persoane ale Dumnezeirii: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Dacă Duhul Sfânt este reprezentatul lui Hristos, atunci pe drept se poate afirma că persoana Lui divină reprezintă pe şi este succesoarea celeilalte persoane divine care a ales pe vecie, prin întrupare, să se manifeste cu personalitate omenească - Isus Hristos. De aceea, despre Duhul stă scris:
"Păcatul nu putea să fie oprit şi înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu o putere atenuată, ci cu plinătatea puterii dumnezeieşti. Doar Duhul face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaş de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său cu putere divină, pentru a birui toate înclinaţiile spre rău, moştenite şi cultivate, şi pentru a întipări caracterul Său în biserică." Hristos Lumina Lumii, cap. "Să nu vi se tulbure inima", par. 33.
"Duhul Sfânt este Mângâietorul, în numele lui Hristos. El îl întruchipează pe Hristos, cu toate acestea este o personalitate (individualitate) distinctă (diferită)." Manuscript 93, 1893, par. 8. Vezi şi Manuscript Releases, vol. 20, pag. 323-325.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu