De la aur la lut

Istoria omenirii reprezintă o carte deschisă pentru ochiul cercetător al studentului profeţiilor, şi am în vedere, desigur, o istorie corectă aşa cum este ea consemnată în Sfintele Scripturi. Întrucât Tatăl nostru ceresc a cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii noastre cerbicia poporului evreu precum şi eşecul de a împlini voia lui Dumnezeu pe pământ, pentru că a ştiut că nici biserica creştină nu va fi în stare să pună capăt manifestărilor păcatului în sânul ei, ne-a dezvăluit istoria umanităţii din timpul împăratului Nebucadneţar şi până la întemeierea definitivă a împărăţiei lui Dumnezeu pe un pământ refăcut, adus la starea lui de odinioară, înainte de a intra păcatul în lumea oamenilor. Printr-o singură imagine, aceea a unei statui, Dumnezeu ne oferă panorama istoriei lumii noastre, care a trebuit să se desfăşoare potrivit cu chipul sau statuia din visul lui Nebucadneţar, din pricina păcatului şi a neascultării de cuvintele lui Dumnezeu a celor aleşi.

Chipul din acel vis este alcătuit din mai multe metale, începând cu cel mai preţios, aurul, şi sfârşind cu fierul în amestec cu lut. Niciodată statuile făurite de iscusiţi meşteri sculptori nu sunt gândite a fi alcătuite din mai multe metale, cu atât mai mult din fier amestecat cu lut, o compoziţie stranie care nu are nici un fel de utilitate practică, cu atât mai mult dacă aceasta ar defini structura picioarelor (propriu-zis a labelor) şi a degetelor acestora - locul care conferă stabilitate oricărei statui. Cu toate acestea, Dumnezeu ne înfăţişează istoria noastră planetară din perspectivă divină, căci El nu gândeşte aşa cum gândim noi. 

Acel chip, acea statuie, cu toate că are înfăţişare de om, reprezintă cel mai fidel regresul sau degradarea omenirii de la aur la lut. Asta înseamnă că omenirea nu a evoluat în adevăratul sens al cuvântului, ci s-a degradat continuu în ce priveşte gloria dar şi din punct de vedere religios şi mai ales moral. Treapta cea mai de sus a strălucirii omeneşti a fost atinsă în timpul Imperiului Babilonian; nici un alt imperiu şi nici o altă ţară de pe glob nu au mai atins vreodată o aşa măreţie. Şi noi vorbim aici de lumea antică. Discrepanţa dintre aur şi lut este evidentă şi în acelaşi timp uluitoare. Lutul este practic ceva fără valoare, nu preţuieşte mare lucru şi nu se poate ridica niciodată la valoarea aurului. Nu are strălucire deloc şi este inferior din toate punctele de vedere.

     "Imaginea descoperită lui Nebucadneţar, în timp ce reprezintă deteriorarea împărăţiilor pământului în putere şi glorie, de asemenea reprezintă în mod potrivit deteriorarea religiei şi moralităţii popoarelor acestor împărăţii. Pe măsură ce naţiunile uită de Dumnezeu, în aceeaşi proporţie devin slabe din punct de vedere moral." The S.D.A. Bible Commentary, vol. 4, pag. 1168, par. 4.

Ei bine, fierul în amestec cu lutul denotă lipsă de valoare şi o degradare a strălucirii lumii noastre până la treapta cea mai de jos posibilă. Acest amestec ciudat reprezintă prea bine lumea contemporană şi are de-a face cu timpul prezent. 

Cele patru metale care alcătuiesc statuia până la labele acesteia, adică aurul, argintul, arama şi fierul, sunt simboluri pentru cele patru mari imperii mondiale care s-au perindat pe scena lumii noastre exact în măsura în care biserica iudaică a dat dovadă de neascultare faţă de Dumnezeu, neîmplinind făgăduinţele Lui ca popor favorizat în cel mai înalt grad. Aceste imperii sunt: Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma păgână. Cu toate că imperiul cel vast roman a dăinuit cel mai mult în timp, se ştie că a fost şi cel mai decăzut moraliceşte. Prăbuşirea lui s-a datorat îndeobşte idolatriei excesive, a depravării şi deci a degradării morale din cale afară. Până la Imperiul Roman degradarea morală nu a atins cotele cele mai de jos. Acest imperiu este reprezentat în altă viziune profetică, de astă dată a profetului Ioan de pe insula Patmos, în forma unei fiare absolut dubioase, întocmai după cum chipul din visul lui Nebucadneţar iese din tiparele cunoscute de oameni, din sfera naturalului, a acelor legi după care se sculptează propriu-zis statuile. "Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu." Apocalipsa 13,2.

Prin această imagine, a unei fiare curioase, Dumnezeu ne descoperă de fapt cum Roma antică a asimilat tot ce aparţinea imperiilor anterioare, de dinaintea ei, întrucât leopardul este un simbol al Imperiului Macedonean, ursul, o reprezentare fidelă a Imperiului Medo-Persan, iar leul, o înfăţişare a opulentului Imperiu Babilonian. Aşa sunt reprezentate aceste imperii în altă parte a cărţii lui Daniel. Vezi Daniel 7,1-7.

Prin urmare, deteriorarea unui imperiu sau a unei naţiuni, ori a popoarelor lumii, vine atunci când acestea asimilează prin cucerire sau politică şi diplomaţie tot ce a fost rău, în plan religios şi moral, de la înaintaşii lor. Când în cultură şi în educaţie se copiază şi se însuşesc lucruri fără valoare, lucruri ce subliniază filozofia unei vieţi lipsite de credinţa în Dumnezeul cerului, în calitatea Lui de Creator şi Răscumpărător, atunci naţiunea care a făcut acest lucru se va degrada religios şi moral, îndepărtându-se şi mai mult de Dumnezeu. În acest caz, legile după care se guvernează vor fi pe măsura lipsei Divinităţii în mijlocul acelei societăţi.

Mesajul lui Dumnezeu prin visul lui Nebucadneţar, prin acea statuie deosebită ce iese din sfera naturalului, având în vederea amestecul metalelor din care părea că este făurită, este acela că, cu cât un imperiu sau o naţie se îndepărtează de Dumnezeu, cu atât ajunge inferior sau inferioară pe scara valorilor religioase şi morale. Aşadar, se pierde nu numai măreţia şi puterea, ci şi principiile morale ce ar trebui să caracterizeze o societate sau un stat sănătos şi liber. 

Acum, dacă cele patru mari imperii mondiale au apus, dacă aurul, argintul, arama şi fierul sunt de domeniul trecutului, înseamnă că compoziţia de fier şi lut trebuie să caracterizeze lumea noastră modernă. Vom vedea că tocmai acesta este adevărul. Trebuie să ajungem să cunoaştem că nu suntem sus, în pofida tehnologiei şi a ştiinţei, a inventicii, a tuturor înlesnirilor care ne fac viaţa mai uşoară, ci pe scara valorii morale ne aflăm pe treapta cea mai de jos, ultima; că din punct de vedere religios, în pofida faptului că ne declarăm creştini sau credincioşi, suntem neloiali lui Dumnezeu, mult prea departe de Dumnezeu. Suntem pur şi simplu călcătorii legii Sale, idolatrii în adâncul inimii noastre, şi asta pentru că iubim mai mult lumea şi nu pe Dumnezeu. Într-o împrejurare, Mântuitorul a făcut cunoscut ucenicilor Săi, printr-o întrebare retorică, starea spirituală, deci religioasă, şi morală a generaţiei din urmă, adică a noastră, a tuturor celor care pretindem cu emfază că credem în Dumnezeu, că suntem creştini. "Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?" Luca 18,8.

Observăm că vorbeşte despre timpul revenirii Sale, ceea ce înseamnă că face referire la o generaţie de oameni care trăiesc în preajma celei de a doua veniri a Mântuitorului pe norii cerului. Rămâne adevărat atunci că fierul amestecat cu lutul simbolizează tocmai această generaţie de oameni, despre care Isus a lăsat să se înţeleagă în mod convingător că nu îl cunoaşte, fiindcă nu are credinţa mântuitoare. Este de-a dreptul uimitoare deteriorarea popoarelor, deci a oamenilor, în ce priveşte puterea morală, gloria şi credinţa în Dumnezeu! 

Apariţia celor patru mari imperii mondiale a fost doar o consecinţă firească a necredinţei poporului iudeu; iar fierul amestecat cu lutul trebuie să fie tot o consecinţă firească dar de astă dată a apostaziei bisericii creştine protestante de la Legea morală a lui Dumnezeu! Vedem deci cum istoria trecutului se repetă şi se confirmă în timpul nostru, din pricina apostaziei bisericii lui Dumnezeu. Niciodată nu s-ar fi ajuns la fier amestecat cu lut dacă biserica apostolică ar fi încheiat lucrarea lui Dumnezeu în biruinţă. Dar, pentru că a fost îngenuncheată de Satana, timpul venirii lui Isus s-a amânat cu două mii de ani, răstimp în care forţele satanice au pus bazele pentru cea mai nenorocită şi blestemată combinaţie posibilă - fier amestecat cu lut. 

Noi putem să vedem în această combinaţie malefică foarte bine formarea papalităţii, nimeni alta decât biserica apostolică plină de idolatrie şi necredinţă din cauza pierderii Evangheliei şi a Duhului Sfânt. Papalitatea este un amestec între puterea cezarilor, adică a puterii împărăteşti deţinute de imperiile timpului, şi puterea decăzută şi idolatră a unei biserici căreia îi mai rămăsese numele de biserică creştină. Acest amestec a făcută să se numească pe deasupra şi universală sau catolică. Cu toate acestea, partea statuii din visul lui Nebucadneţar, care înfăţişează fierul în amestec cu lutul din care sunt formate labele picioarelor şi degetele acestora, reprezintă simbolul perfect al lumii din timpul prezent, întrucât profeţia aceasta extraordinară a avut ca scop urmărit de Dumnezeu să scoată în evidenţă, în mod sumar, deci succint, doar acele puteri care au dus degradarea omului până la treapta cea mai de jos posibilă, loc unde lucrarea mântuirii să fie aproape cu neputinţă de realizat.

Cele patru mari imperii ale timpului lor au fost o adevărată calamitate pentru Israelul apostaziat. Filozofia existentă în interiorul acestora, mai cu seamă cea a Babilonului antic, unde cei mai mulţi evrei şi-au făcut reşedinţa lor permanentă, deci casa lor, a fost asimilată de către învăţaţii evrei devenind astfel înţelepciunea evreiască. Aceasta a stat la baza educării poporului iudeu în respingerea lui Mesia şi îndepărtarea lui de la toate privilegiile pe care Dumnezeu i le dăduse. Astfel, dacă scopul urmărit de către Satana a fost distrugerea naţiei evreieşti prin îndepărtarea lor de Dumnezeu, răpindu-le toate privilegiile spirituale, atunci, în acelaşi fel, putem spune că prin amestecul dintre fier şi lut scopul lui este acela de a aduce o mare amăgire şi distrugerea lumii noastre. Înseamnă că în cultura şi în sistemul de educaţie din prezent trebuie să se regăsească aceeaşi filozofie deşartă şi aceleaşi principii care conduc pe oameni departe de Dumnezeu. Altfel ce ar fi putut pune bazele pentru cea mai dubioasă şi totodată spectaculoasă combinaţie posibilă, aceea între fier şi lut? 

Amestecul dintre fier şi lut este o încercare şi un plan diabolic, drăcesc ce are în vedere supunerea lumii noastre, prin obţinerea închinării de către Satana. Călcarea în picioare a tuturor libertăţilor fundamentale, dintre care cele mai măreţe sunt libertatea conştiinţei şi libertatea sufletului în care locuieşte Hristos, va fi opera nimicitoare a fierului amestecat cu lutul. Papalitatea a fost experimentul reuşit al lui Satana în punerea bazelor pentru fier în amestec cu lutul! Ne aşteaptă, aşadar, ceva mai groaznic decât ceea ce au trăit cei din Evul Mediu. Cuvântul lui Dumnezeu nu are cum să mintă deoarece stă scris în această privinţă: "căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta." Daniel 12,1.

Doresc să accentuez un lucru deosebit de important în legătură cu profeţia referitoare la chipul înfăţişat în visul lui Nebucadneţar. Scopul lui Dumnezeu cu acest vis a fost acela de a descoperi principalele puteri împărăteşti ale lumii, principalele puteri politice care din cauza spiritului, filozofiei şi caracterului lor au lăsat în urma lor o puternică influenţă asupra lumii, dar mai ales asupra poporului lui Dumnezeu, îndeosebi poporul iudeu. Ele au fost mijloacele lui Satana pentru făurirea unei împărăţii în care să nu existe Dumnezeu şi, dacă s-ar fi putut, nici prezenţa fizică a bisericii Sale. Ele au apărut pe scena lumii noastre din cauza apostaziei poporului evreu. Influenţa lor a modelat societatea, cultura, educaţia şi, deci, modul de gândire al omului în aşa fel, încât Dumnezeu să nu-şi aibă locul Lui cuvenit în conştiinţa şi sufletele oamenilor. Principiul călăuzitor al acestor imperii a fost doar sabia, adică guvernarea şi rezolvarea tuturor problemelor pe calea sabiei. Unde este prezentă calea sabiei, niciodată nu putem vorbi despre prezenţa căii lui Dumnezeu, care este Evanghelia sau Isus Hristos. 

Dumnezeu a dorit să-i transmită în felul acesta, prin acel vis, lui Nebucadneţar, că toată puterea şi gloria lumii nu durează în timp, că nici un imperiu nu poate dăinui fără cunoaşterea lui Dumnezeu şi că El este acela care deţine controlul asupra tuturor evenimentelor care au loc pe acest pământ, indiferent ce alegeri fac oamenii. Toată puterea lumii va avea un final definitiv până la urmă, totul sfârşindu-se printr-o încercare eşuată şi perimată între fier şi lut. Doar atât a mai rămas din gloria şi puterea acestei lumii, pe care Satana a ţinut cu toată încăpăţânarea să o facă propria lui împărăţie. Aurul se va perima o dată cu trecerea timpului şi va ajunge doar fier amestecat cu lut.

Mai mult, Dumnezeu a urmărit de asemenea să-i înfăţişeze marelui împărat doar acele puteri politice, împărăteşti care au avut un cuvânt greu de spus în pregătirea lumii noastre pentru dezastrul final. Trebuie să observăm că visul este dat unui împărat idolatru care adora puterea de a guverna supuşii săi. De aceea, în visul său îi sunt prezentate cele patru mari imperii, de la Babilon până la Roma păgână, iar sub amestecul de fier şi lut o altă putere care trebuie să fie prezentă în mod deosebit în vremea sfârşitului, în apropierea revenirii lui Hristos. Dumnezeu nu a avut neapărat în vedere perioada Evului Mediu unde papalitatea a domnit ca un despot. Pur şi simplu sare peste această perioadă.

De ce trebuie să înţelegem în acest fel mesajul lui Dumnezeu? În primul rând, visul este dat unui monarh păgân, idolatru, care nu îl cunoştea pe Dumnezeu. Visul lui măreţ, ţelul lui suprem în viaţă au fost acelea de a face din Babilon o împărăţie nemuritoare. Vedem aceasta în porunca pe care ulterior a dat-o pentru făurirea unei statui în întregime de aur. Prin aceasta a arătat că nu este dispus să accepte realitatea pe care Creatorul cerului a avut bunăvoinţa de a i-o înfăţişa în vis. A ţinut morţiş, exercitându-şi toată autoritatea împărătească, de a-şi impune propria variantă a felului cum trebuie să arate viitorul pentru totdeauna. A cerut închinare, deci supunere necondiţionată, tuturor celor prezenţi pe câmpia Dura, a reprezentanţilor tuturor teritoriilor ocupate de Babilon. 

Interesul monarhului a fost partea politică, partea care viza puterea împărătească asupra lumii. El considera că această putere i-a fost dată pentru totdeauna de către zeii reprezentaţi prin chipurile cioplite înaintea cărora se închina. El nu îl cunoştea pe Dumnezeul cerului, ca atare nu era un credincios, un ucenic al lui Hristos. De aceea, visul trebuia să cuprindă acele puteri care vor urma în succesiune după Imperiul Babilonian, puteri ce aveau să conducă lumea exact prin aceeaşi metodă - sabia. Interesul lui Dumnezeu cu Nebucadneţar a fost să-l facă să înţeleagă ce se va alege de lume în plan politic, în ce priveşte autoritatea împărătească prin care se guvernează supuşii. Nu a căutat să-i înfăţişeze ce se va întâmpla cu biserica Sa pe pământ. Acest lucru îl face doar cu Daniel, cu ucenicul credincios al lui Dumnezeu, căruia îi înfăţişează în viziune nu numai puterile politice ale lumii, ci inclusiv manifestarea tainei fărădelegii în biserica Sa de-a lungul timpului, între căderea bisericii apostolice şi perioada laodiceană. 

Aşadar, în statuia din visul marelui împărat sunt cuprinse doar acele puteri politice ale căror glorie şi putere ajung până la nivelul de fier amestecat cu lut. Asta înseamnă că amestecul dintre fier şi lut vizează doar epoca modernă, lumea contemporană, sau lumea care are de-a face cu generaţia vremii sfârşitului. Când întinsa profeţie a celor două mii trei sute de zile profetice avea să fie dezlegată, puţin mai înainte de anul 1844, partea referitoare la acest amestec trebuia să iasă în evidenţă ca singura care a mai rămas să se împlinească. 

Nu este nici o greşeală dacă cineva asemuieşte cele zece degete ale labelor statuii cu cele zece regate în care a fost împărţit Imperiul Roman de Apus; de asemenea, nu este o problemă dacă vedem în amestecul fier-lut papalitatea, fiindcă până la urmă chiar aşa a fost în Evul Mediu. Ceea ce vreau să spun este că această magnifică profeţie are în vedere lucruri mult mai înalte, pe potriva minţii Celui preaînalt, fiindcă ea, profeţia, este Evanghelia despre istoria lumii noastre în plan politic prezentată în formă de vis unui monarh păgân. Voi dovedi cum Duhul Sfânt ne oferă adevărata interpretare a amestecului dintre fier şi lut. Nu va fi deloc interpretarea mea. Nu doresc să fiu original; nu mă interesează să aduc ceva nou în interpretarea profeţiei, ci am căutat şi caut să înţeleg felul de gândire al Duhului Sfânt peste tot în profeţia biblică. Mă interesează pur şi simplu să înţeleg Evanghelia în profeţie, dar numai din perspectivă divină. Extraordinara şi unica solie a îngerului al treilea conţine singura interpretare adevărată a tuturor profeţiilor biblice, mai cu seamă a acelora care îşi găsesc împlinirea în timpul prezent, chiar sub ochii noştri. 

Deci, papalitatea ca putere religioasă, ca biserică ce pretinde că este biserica lui Dumnezeu pe pământ, infailibilă ca şi capul ei - papa, nu este cuprinsă în acel vis. Ea este descoperită în toate celelalte profeţii biblice doar profeţilor lui Dumnezeu, nu păgânilor, care trebuiau făcuţi să înţeleagă cum se manifestă taina fărădelegii. Prin profeţii Săi credincioşi, Dumnezeu a căutat să-i ajute pe toţi cei credincioşi să priceapă ce se întâmplă până la urmă cu poporul Său, sau care va fi soarta bisericii sale, şi cum a fost asuprită în modul cel mai înfiorător de o putere care îşi aroga o autoritate asupra sufletelor lor, susţinând că a fost îmbrăcată cu această putere de Dumnezeu şi că acţionează doar în numele lui Dumnezeu. 

Nebucadneţar nu trebuia să înţeleagă cine va asupri cel mai rău poporul lui Dumnezeu pe pământ, sau care va fi soarta bisericii Sale, întrucât el nu avea astfel de preocupări. Singura lui preocupare, după cum am spus deja, era puterea lumească, stăpânirea lumii în mod permanent, căci el chiar credea că Babilonul nu va trece niciodată. Cuvintele profeţiei sunt cât se poate de elocvente în aceste sens. "Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!" Apocalipsa 18,7.

Babilonul din prezent clădeşte pe exact acelaşi principiu de viaţă, întrucât cuvintele de mai sus au de-a face cu Babilonul cel mare. Dar ele nu sunt decât ecoul de peste timp al Babilonului antic, care credea că este nemuritor. "Tu ziceai: >În veci voi fi împărăteasă!<, şi nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească." Isaia 47,7. 

Aşadar, Dumnezeu prezintă marelui monarh principalele împărăţii politice care au lăsat urme adânci în cultura, educaţia şi conştiinţa oamenilor, şi a căror influenţă nefastă s-a răsfrânt şi asupra bisericii lui Dumnezeu de-a lungul timpului, impregnând-o cu necredinţă, cu o lipsă de încredere în Dumnezeul cerului, ceea ce a condus în cele din urmă la apostazie. După Roma antică, în vis Dumnezeu sare direct la epoca modernă, întrucât ea va fi o repetare a istoriei trecutului. Rămâne ceva din fierul sau tăria Romei antice, care va fi amestecat cu lut, un simbol perfect al apostaziei bisericii creştine, în speţă al protestantismului apostaziat. Ca să iasă în evidenţă şi să existe, lutul are nevoie de ceva tare care să-l susţină. Iar spiritul rezultat în urma acestui amestec nelegiuit va fi spiritul acelor puteri pământeşti care au căutat să distrugă pe copiii lui Dumnezeu. Dar amestecul dintre fier şi lut va fi dezbătut în studiul următor.